2,464 matches
-
merge cu o căruță necunoscută lui, pe un drum de asemenea necunoscut și plin de praf. Apoi, printre genele sale lungi, În mare parte lipite de Moș Ene, zări, Între realitate și vis, două ființe a căror frumusețe Îi tăie răsuflarea, Erau...caii! De această dată nu scoase acel strigăt de bucurie imensă cu care Întâmpinase puținii cai văzuți până atunci. Fericit că are prilejul să-i admire de atât de aproape, atât de mult timp și fără nici un efort, Va
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
inegali ca valoare, dar ardoarea retorică a comentariului rămâne mereu aceeași, uniformizându-i. Unele fraze sunt atât de lungi, încât ar merita consemnate în Guiness Book. Dacă cineva ar vrea să citească o asemenea frază cu glas tare, dintr-o răsuflare, s-ar asfixia pe la mijlocul ei: „Înregistrând, din perspective preponderent senzuale, polietajarea intrași extratextuală a lumii, nerepudiind utopia mitică salvgardantă a genezei scripturale a macroexistării și a destinului orfic al autorului care se obstinează neîncetat să-și ‹ decanteze jaloanele individualității din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Floare. Aveau În ele ceva Înfricoșător, neobișnuit, strălucitor și autentic, conferit de prezența ei ca personaj În toate narațiunile și de tonul convingător cu care le depăna. Într-o seară, a apărut alergînd din fundul curții și, pierzîndu și aproape răsuflarea, mi-a spus că greu mai scăpase de o motohaliță și că aia pîndește dincolo de șură, nu cumva să mă duc Într-acolo. Niciodată Însă nu a știut ori nu a vrut să ne descrie o motohaliță, așa că eu mi-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
hîrtie. Scrisorile către ai săi, În timpul primului război mondial, nu era nevoie să le scrie cu mîna ei, ar fi putut să le dicteze vreunui client al pensiunii. Pusese Însă propria mînă pe condei În clipa În care simțise neechivoc răsuflarea slabă, rece și sigură a tărîmului de dincolo. Sărăcia asta grafică, limitată și ea la schematismul semnelor tiparului, a fost fabulos compensată de meșteșugul ei de povestitoare și transferată spre transfigurare tot asupra mea, nu atît prin numărul cărților scrise
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Dumnezeu!" Apoi, a dispărut pentru o clipă, topindu-se în lumina dimineții. Mi s-a făcut teamă, fiindcă rămăsesem agățat în cutele hainei Lui. Când m-am uitat în jos, eram împreună cu El pe aripa templului. Mi s-a tăiat răsuflarea de frumusețe. Iar El era acolo, chiar pe margine, drept ca o coloană de lumină; s-a uitat în stânga Lui și a glăsuit: "Nu-L vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău". M-am strâns mai tare în cutele veșmântului, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fără inimă și mă sfărâm... Dar, fie, merită să mor pentru El. După ce s-au întâmplat cele ce v-am spus deja, s-a făcut o liniște mare. Nici noi, firele de nisip, nu îndrăzneam să ne mișcăm... Își ținea răsuflarea chiar și pustiul... Și am văzut oameni de lumină, cu aripi mari, plecându-se înaintea Lui și chemându-l pe nume. Am aflat mai târziu că oamenii spun acelor făpturi "îngeri". Și că nu e voie să rostești numele Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să se zărească ochiul de gheață. A înaintat spre mijlocul gheții. În adâncul ochiului întunecat, zăcea, încremenit, Soarele și alături de el dormeau somnul gheții făpturi cu chip de înger, de om, de păsări, de animale. A încercat să-și trimită răsuflarea fierbinte asupra gheții, dar suflul cald s-a risipit ca o pulbere de diamante deasupra și gheața a rămas neclintită. A pus atunci mâinile deasupra gheții, gheața s-a luminat, dar nu s-a topit. Atunci, s-a întins, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vedea bine, dar de ce, nu știa. Când ochii i se mai obișnuiră cu întunericul, recunoscu chipul fratelui său, mai erau acolo vecinul cu familia și după ei toți venea tata. Coborî în grabă scara, închise repede chepengul și-și ținu răsuflarea. De sus se auzeau zgomote, țipete, câinii urlau, pași grei se apropiau. Se cutremura pivnița și un praf înecăcios se risipi din tavan, când pașii ajunseră chiar deasupra. Auziră cum se sparge ceva chiar deasupra capului lor, mama plângea înăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mi s-au deschis deodată ochii ! Acolo, pe paie, era culcat un copil nou-născut. Prin acoperișul ca vai de lume se vedea steaua aceea strălucitoare. Era, ce-i drept, lumină înăuntru dar era frig, așa de frig, că se vedea răsuflarea animalelor care se strânseseră unele într-altele, să se încălzească. Un biet copil ! Ca să vezi ! Și n-am mai stat pe gânduri, am dat jos mielul de pe umeri și l-am pus lângă bărbat știa el ce să facă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o ciozvârtă de oaie care ce avea ; la copil nu se cade să mergi cu mâna goală. Pe urmă, ne-am așezat și noi, așa, acolo, că, dacă suntem mai mulți, se face mai cald. Și era liniște. Se auzea răsuflarea animalelor. Miroseau animalele a viață pură și bună. Miroseau paiele a flori și a curat. Era bine și se făcea cald. Pe urmă, a început să cânte, încetișor. Ea era aceea care cânta. Și, parcă, o mai îngâna cineva, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
s-o creadă?! Și totuși, chiar când spusese asta, cerul se făcuse deodată ca o mare de sânge și bucatele prinseseră gust de sânge... Parfumul de nard umpluse încăperea, dar, odată cu el, groaza se strecura cu degete de gheață... ca răsuflarea unui mormânt rece care se deschide... De asta au plecat și oaspeții, care încotro. El S-a ridicat fără un cuvânt, s-au ridicat și cei care-L însoțeau... S-a uitat la mine, la soră-mea, la frate-miu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a stat și lângă mine, îmi uda buzele și mă ținea de mână, mă luptam să răsuflu, îmi era greu, dar tare-mi era milă de ea... mi se părea că iau din viața ei, puțin câte puțin, cu fiecare răsuflare... îmi ținea bărbia și mă ruga să răsuflu, așa mi-o amintesc : se făcea noapte și ea se uita la mine, strigându-mă pe nume... pe urmă n-am mai văzut-o, deși mă căzneam să deschid ochii cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cercetare: „Undiță și-a lăsat sacul de merinde În seama mea și a pornit. Se târa ca un șarpe. Știa să se adăpostească după orice buruiană. La un moment dat, a dispărut, ca Înghițit de pământ! Mi s-a tăiat răsuflarea! Terenul era vălurit și mă gândeam că o fi după vreun dâmb. Am așteptat destulă vreme, până ce o țeavă de automat s-a mișcat, ca o părere... undeva, aproape de magazii” Ce au avut de tras acești eroi, deloc anonimi, după ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În viață un om??? Afarăăă!!! - a scrâșnit profesorul Hliboceanu, ca un vulcan care este În pragul erupției. Securistul, ca și cum nu ar fi auzit avertismentul profesorului, a continuat să Înainteze cu pas apăsat, de răcute... În clipa următoare, profesorul a simțit răsuflarea agitată a securistului În ceafă... Până să se Întoarcă, s-a auzit o izbitură pe mozaic, ca și cum ar fi căzut un sac cu cartofi... În acea clipă, și-a dat seama că - În fața toracelui deschis al pacientului năclăit de sânge
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
auzim, frate, ce ai făcut atunci? ― Apoi trebuia să știm cam ce căutau aciia pi acolo. Și l-am chemat pe unu’ din cei doi cercetași. Unu’ Păpădie. Aista merge ca un un fulg de păpădie. Nu-i auzăi nici răsuflarea. Și Îi zâc: „Măi Păpădii, ia fă-ti tu că le iei urma oleacă și vezi ci hramuri poartă pi aici. Îs cercetași sau Îs niști rătăciți de turmă? Toată treaba să nu durezî mai mult di giumătate de ceas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
divizie... Fiecare a trecut la treabă. Eu cu Undiță vâsleam printre bălării, apropiindu-ne de gară... Un zvâcnet cu salturi imprevizibile, pornit din stânga noastră, ne-a Înghețat sângele În vene... „E un șoldan de iepure, domn’ sergent” - a vorbit cu răsuflare de ușurare Undiță. „Uite că urecheații nu se tem de război” - am apreciat eu. „Probabil că În acest sector e liniște de mai multă vreme. Altfel nu ședea el iepurele Între liniile frontului” - a judecat pe bună dreptate Undiță. După
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prietene!” Undiță și-a lăsat sacul de merinde În seama mea și a pornit. Se târa ca un șarpe. Știa să se adăpostească după orice buruiană. La un moment dat, a dispărut, ca Înghițit de pământ! Mi s-a tăiat răsuflarea! Terenul era vălurit și mă gândeam că o fi după vreun dâmb. Am așteptat destulă vreme, până ce o țeavă de automat s-a mișcat, ca o părere... undeva, aproape de magazii. Peste toată starea mea de nedumerire s-a suprapus glas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
unul, tot de la Atelierele Nicolinei, ce ne-am zis? „Hai s-o facem pe tăietorii de pădure, că altfel cine știe unde ajungem? Aici, de bine de rău, nu Îngheață apa când o arunci În sus și nu ți se face sloi răsuflarea”. Și am ieșit În față. Când au avut numărul de oameni care le trebuia, ne au luat În primire mai mulți soldați cu automatele În mâini. ― Harașo. Nu, paidiom! - l-am auzit pe unul, care părea a fi șeful. Și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să nu fac nici o greșeală!” Dominată de acest gând, s-a Întors și a trecut de cealaltă parte, pe locul mâinii Întâi... Când s-au văzut de o parte și de alta a mesei de operație, s-au auzit două răsuflări adânci. Erau ale celor doi „combatanți”. Aveau emoții amândoi... În clipa următoare, fără nici o poticneală, au pornit comenzile Despinei... ― Bisturiu... Pensă... Compresă... Profesorul se executa cu o atenție deosebită. Nu care cumva să greșească, tocmai el, vreo manevră... În tot
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ghimpii temerilor... Mergeau tăcuți. Profesorul a lăsat acest interval de tăcere pentru ca Gruia să-și poată aduna gândurile și să le pună Într-o ordine logică... Abia când au ajuns la poarta profesorului, acesta s-a oprit și, după o răsuflare adâncă, a vorbit: ― Dragule, această noapte să fie cea a Înțelepciunii și premergătoare ieșirii victorioase din „groapa cu lei”! Noapte bună. ― Mulțumesc, domnule profesor. Noapte bună... Până acasă, a mers cu pas rar, de parcă și i-ar fi numărat. Un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bucurie și să țipe că vrea afară, dar mama sa îi arse câteva palme la poponeț, ca să-l potolească. Ieșind afară din casă, Virgil se pomeni luat pe sus de vântul năprasnic și înghețat, care-i tăie pentru câteva clipe răsuflarea. Ninsoarea care se pornise peste noapte părea idilică privită doar de lângă gura sobei. Cu o lopată mare în mâini și bine încotoșmănat, moș Panciu se ivi și el în bătătura casei, prorocind răzbunarea cumplită a iernii în prag de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-mpușcă!... Păi cum să-mi ia mie ăștia pământul, cuscre?!... Cum să mi-l ia, dacă eu nu vreau să-l dau!!!... se oțărî omul foarte necăjit. Apucând paharul de vin cu care-l cinstise Stelian îl goli dintr-o răsuflare și-l trânti înapoi pe masă. Apoi, cu glas răgușit și repezit, el se apucă să-i spună cuscrului său cum tocmai cumpărase lângă mănăstirea Pasărea, cu Vică Scorțeanu împreună, câteva hectare bune de pământ, pe care avea de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cafea gata făcută și le turnară în niște cești o palincă tare, care făcea toți banii, apoi se așezară și ei pe jos, alături de ceilalți. Noroc, fraților! le ură Tase, săltându-și ceașca în aer și golind-o dintr-o răsuflare, ca un băutor experimentat. Fața i se înroși ca focul, dar se ținu tare. A fost ideea lui Marius să ne adunăm aici, fiindcă trebuie să hotărâm ce facem...Suntem, zic eu, destul de reprezentativi. Victor e de la matematică, Nelu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mângâiam capul împreună. Îmi dădui ochii peste cap de plăcere și scoasei un geamăt. Atunci el mă trase rapid peste el, fără să mă rănească și-mi atinse ușor buzele de ale lui. Într-o clipă de pauză ne auzirăm răsuflările grele. Îi mușcai ușor buza de jos. Atunci el îmi apăsă gura de a lui, îmi desfăcu buzele și-și strecură limba înăuntru, intim, puternic, devastator. Apoi îmi sărută gâtul și din nou buzele, pe care le mușcă nesătul, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
complicatelor și fără de capăt socoteli, literatura, prin sensibilitatea penelului ei artistic, îi va desface din încordare și le va alina afectuos deziluziile. În acest punct, însă, oarecum obosit și cu gura uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei. Continuă: mi-aduc aminte că domnul Jorge Luis Borges definea biblioteca perfectă; eu aici, însă, voi opera prin tăiere: iluminată, solitară, infinită, incoruptibilă, secretă. Pe de altă parte, totuși, biblioteca îmbătrânește, însă eu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]