5,132 matches
-
Hubermann la dânsa. O găsirăm lucrând la marea evanghelie destinată Mănăstirii Curtea de Argeș și lucrată cu atâta măiestrie de mâna regală. O doamnă de onoare, bunadoamnă Zoe Bengescu, mă instală în fața orgăiși îmi recomandă să stau liniștită. Nu mult după aceea răsună vocea cristalină a reginei, care mă chemă lângă dânsaarătându-mi o imagine care reprezenta un mic îngercu haină albă și aripi de argint, cântând la orgă. „Știi cine e?” mă întreabă Carmen Sylva. „Da, sunt eu - ripostai eu - dar eu n-
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
al teatrului francez. El a crezut ca nimeni altul în scena cufundată în întunericul nopții, mai întâi noaptea de la Avignon și apoi, ca o reluare, ca o prelungire, noaptea de la Chaillot: ea învăluie actorii și face ca vorbele lor să răsune în fața unui public vrăjit de puterile magice ale teatrului. Platoul pe care Vilar a lăsat doar câteva accesorii exploatate cu parcimonie, dar cu un simț acut al resurselor lor poetice, e traversat de siluete eroice, care evocă patetic bătălii și
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
individ cu vicii, preocupat să se dea în stambă față cu un public de gură-cască. Viața liniștită de virtual alcoolic îi este tulburată de atacul împotriva agenției, ceea ce provoacă „resurecția” lui Bond. Așa își prezintă hobby-ul Bond, iar gluma răsună emblematic, principala calitate a agentului britanic nefiind nemurirea, ci resurecția, reloadarea, reinventarea. Este și ocupația fiecărui regizor de a-l reinventa pe Bond, de a-i schimba costumul, cravata și personalul feminin, de data aceasta sărăcăcios, o Eve (Naomie Harris
Resurecția lui Bond by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4212_a_5537]
-
chiar ai primit și un aparat de emisie-recepție. Ai grijă, să nu fii bănuit de spionaj! - Ce tot îndrugi acolo?!, gâfâie cadristul și sare de colo-colo, încercând să evite colții ascuțiți ai lui O.R.L. - E-o vulpe în coteț!, răsună tot mai aproape vocea lui madam Szántó. - Vai de mine, nici prin gând nu-mi trece să-l șantajez pe tovarășul Székely, n-am dorit decât să-i atrag atenția că prelegerile ținute la sat de ilegalistul Kis Dénezs nu
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
a fost un sprijin extraordinar, adorîndu-l pe Rică Manea, știind exact ce înseamnă el pentru teatrul românesc. Întîlnirea a fost la Teatrul Act și pentru că am socotit spațiul acesta în preajma intimității spirituale a regizorului și omului care este Manea. Acolo, răsuna El Condor Pasa. Acolo, am cunoscut-o pe Viorica Manea Samson, sora lui Rică. Un om de o noblețe răvășitoare. Acolo, l-am îmbrățișat pe Vittorio Holtier. Acolo, ființa noastră profundă s-a oprit, puțin, pe loc, ca să audă cum
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
apucat să mă gândesc la înțelesul lui, că m-au și înșfăcat de brațe și m-au dus înainte cu toată puterea. Totul a pălit în fața ochilor mei, de parcă aș fi fost cufundat într-o apă. În urechi mi-a răsunat deodată un strigăt voios: - S-a născut! Am deschis ochii și-am văzut că tot corpul mi-e înmuiat într-un lichid lipicios și că stau culcat lângă bucile unei măgărițe. Cerule! Cui i-ar fi trecut prin minte că
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
sune din nou, dar renunță. Încet, parcă pentru a nu-l auzi nimeni, aplecat din spate, se duse la una din ferestre și o deschise larg. Ici-colo, câte o lumină, în rest, beznă. Brusc tresări, plecau tinerii. Din holul imens răsunau râsete. Mai veniți, am vorbit cu un coleg de-al lui Geo, mâine am o casetă trăsnet. Să-l aduceți și pe Răducu, altfel nu vă dau drumul în casă... Ilona se culca cu Răducu de câteva luni, din iulie
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
era două noaptea când Petrache opri în fața porții bătrânei. Vezi, ai grijă la ecran și să nu comentezi nimic. Fratemeu e-n stare să ne împuște... Câinele nu-i lătră. Intrară în hol și se opriră descumpăniți. Din odaia mare răsuna un cântec ostășesc, interzis până acum câteva zile. Printre vocile groase, bărbătești, în orice caz nu de oameni treji, se auzea și un glas subțire, de femeie. Petrache intră încet, vizibil emoționat, lăsându-și prietenul în spate. Poate își aduse
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
colege și stimați colegi, propun să dăm în seara aceasta citire numai listei în ordine alfabetică, pentru ambele camere, iar după o scurtă pauză, ca să fumăm și să bem o cafeluță, vom continua. De acord? Un „da” puternic făcu să răsune clădirea, doar Petrache și alți câțiva de abia îl pronunțară. Domnule președinte, și încă ceva, propun să rămână doar membrii biroului în sală, de acord? Încet, încet, activiștii părăsiră încăperea. Pe chipurile acestora se citea nedumerirea, iar la unii chiar
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
servesc bărbații. În schimb îmi cheltui tot salariul pe încălțăminte. Bianca Neagoe Vaccin — Nu bate, tati! Nu bate, tati, așa-i? a izbucnit fetița mea în plâns. Era joi, înainte de opt dimineață și pe holurile clinicii plânsul micuței mele a răsunat nefiresc. Privirile tuturor părinților veniți la doctor s-au întors spre mine și simțeam usturimea reproșurilor nerostite. Noroc că plânsul fetiței a stimulat nevoia de exprimare a celorlalți puști și fiecare însoțitor, părinte ori bunic, s-a aplecat să domolească
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lui, scos din el, din măruntaiele lui răscolite. Fu gata-gata să i se facă rău și să se prăbușească și el peste parapet. Meștere, strigă lipit de scândurile vagonului, îmbrățișând muchia metalică să nu cadă. Strigătul lui în vacarmul nopții răsună ca un hohot de plâns. Pregătiți-vă să săriți! Vă deschid ușa! Izbi ștanga-n acoperișul vagonului, apoi se târî pe coate și genunchi cu senzația ascuțită, care-l înnebunea, că arcadele podului vin peste el, să-i trăsnească fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de berbecul bătrân și-nțelept care-nțelegea limba lupilor și a câinilor, ca și a oamenilor, avea o veste mare pentru ea. Gonea așa, săltând și-naintând prin valurile nămeților, scuturându-și coarnele rămurate în aerul încărcat de cristale, făcând să răsune tot cerul, ca un candelabru. Alerga dorind să trimită vestea înaintea lui. Cerboaica surâse, dar nu-i ieși în întâmpinare. Așteptă nemișcată în patul alb, pe cerga mițoasă, cu ochii pe geamul înfrigurat sub ninsoare. O izbitură, scurtă, zgudui ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care toti semenii i-au spus “Breaza”. Alți bătrâni povestesc nepoților că băcița, fată deosebit de frumoasă, avea în păru-i negru o șuvita albă și era îndrăgostită de un Tânăr frumos, un fost haiduc, pentru care doinea din fluier de Răsuna Valea Prahovei. Hidronimul Valea Căruntei care desparte simbolic Breaza de Sus de Breaza de Jos nu este departe de aceste frânturi de poveste. Frântură din filonul folcloric, legenda scoate în relief originea păstorească a așezării, fapt confirmat de nenumărate izvoare
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
ales, ajungînd pînă la el scîncetele Ilincăi, deveni deodată foarte interesat. Lăsă totul baltă și alergă într-un suflet pînă la locul unde Ilinca se prăbușise pe o lespede, cu capul în palme, suspinînd. În urma lui alergă și Vlad. Ilinca!... răsună plină de duioșie întrebarea lui Virgil, te-ai lovit cumva? Și în imaginația lui o și vedea pe sărmana fată cu un deget zdrelit... ori cu o rană adîncă la picior... ori mușcată de o viperă... Dar imediat alungă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
onoare că n-am habar, răspunse acesta în totală necunoștință de cauză. Te-ai lovit cu cazmaua? o întrebă Vlad pe Ilinca aplecîndu-se protector spre ea. Nu m-am lovit cu nici o cazma! M-a... m-a insultat Bărzăunul! Cuuum? răsunară în același timp trei glasuri, întrucît sosise la locul necazului și Tomiță. N-am insultat-o deloc, se apără impetuos Bărzăunul. Ea m-a făcut pe mine prost! Și tu cum ai făcut-o, bă, moacă cu picățele? se oțărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Virgil. Dacă știi, spune! Tomiță nu mai deschise gura. Se mulțumi să ridice neputincios din umeri. Ia, ia tăceți, să ascultăm puțin, propuse Vlad. Țah, țah, țah, se auzi iar glasul lui Napoleon tot mai îndîrjit. Și, cu fiecare clipă, răsuna tot mai aproape. Hai să ne urcăm pe creasta zidului! dădu ideea salvatoare Virgil. Acolo nici ursul nu ne poate ajunge. Crezi tu? suspină Ilinca îngrozită. Hai! ziseră cu toții într-un glas și, cît ai bate din palme, pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bună ziua. Da, domnule secretar, eu sînt. Aha ! Și-acum spune-mi repede unde-ați fost cu lopeți și cazmale! Dar să-mi spui drept, auzi? Păi... Fără nici un "păi"! Am fost și noi... aici, în pădure... Să săpăm un izvor, răsună cutezător glasul Bărzăunu-lui, oferind tuturor o soluție salvatoare. Să săpați un izvor? se încreți din nou domnul Nicanor. Cum, adică, să săpați un izvor? Pentru cine să săpați voi un izvor? N-aveți destulă apă-n sat? Situația în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
peste toți cei care nu mai încăpeau din cauza lor. Virgil nu observă nici cînd pe scările primăriei a urcat în fuga mare mama Ilincăi. Timpul trecea mai greu ca un compresor... Veniți sus, mă, odată, că vă cheamă dom' secretar! răsună plin de importanță glasul lui Potîngă. Urcară scările încet, de parcă în ușa primăriei ar fi stat cu paloșul în mînă Zmeul-Zmeilor, gata să le taie capul. Înainte de a intra în primărie, auziră glasul mamei Ilincăi: Așa-i vorba? Iacă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pînă ajunseră într-un loc mai deschis, unde, pe o porțiune destul de mare, se întindea apa liniștită a lacului. Din loc în loc însă se zăreau niște ridicaturi de pămînt ca niște insulițe, pline toate de frunze uriașe de captalan, de unde răsunau mereu cîntece de păsări și orăcăitul broaștelor. Uite un triton! strigă fericit Bărzăunul ghiontindu-l pe Virigil și arătîndu-i cu degetul în apă. Virgil privi temător gîngania subțire și neagră ce spinteca apa cu mișcări iuți de coadă. Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
prelung, apoi se înarmă și el cu două pistoale imaginare și începu o luptă cumplită cu umbrele pădurii. Bărzăunul atîta așteptase. Uită și de tritoni și de pește și se alătură lui Virgil în lupta pornită. Toată pădurea începu să răsune de strigătele lor pînă ce obosiră și-și dădură seama, amândoi deodată, că li-i grozav de foame. Porniră deci spre casă făcînd tot drumul planurile expediției extraordinare ce urma să aibă loc în cel mai scurt timp posibil. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pentru început, următoarea explicație: E un li-li-li-li... Dar nu mai putu continua cuvîntul pînă la capăt. Frica îi pusese un nod în gît, pe care se străduia cu mare greutate să-l poată înghiți. Ce zici? Ce-i ăla? Cum? răsunară în același timp toate glasurile total nedumerite. Nuțu se încordă tot, începu să mîrîie, făcu cîțiva pași înainte și ridică cu două degete arătarea aceea neagră, care putuse speria în asemenea hal pe toți membrii expediției. E un li-liliac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
am ajuns pînă aici, să intrăm și gata. Ce ne mai tîrguim atîta? Ia, ia tăceți un pic! strigă Ilinca făcînd ochii mari. Toți tăcură și se uitară la ea curioși. N-auziți nimic? întrebă ea în șoaptă. Ce? Ce? răsunară în același timp glasurile celorlalți. S-aude un fel de mormăit... ori vuiet... ce-o fi oare?... Parc-ar bate cineva în mii de tobe. Într-adevăr, abia atunci își dădură seama cu toții că de undeva, dintr-un loc nedefinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
despre ce-i vorba acolo și poate o să ne dumirim mai tîrziu ce-i cu zgomotul ăsta. Cui i-i frică, înseamnă că-i un prost și jumătate și n-are ce căuta în mijlocul nostru! Nu-i așa, Nuțule? Hai! răsunară cîteva glasuri. Nuțu ridică din umeri și nu spuse nimic. Ultimele vorbe ale lui Vlad însă fuseseră spuse mai mult pentru a o împiedica pe Ilinca să mai facă mofturi și nu pe Nuțu, cum a creat el impresia. Aprinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
curios, o săgeată ori poate o piatră aruncată de o mînă nevăzută. Asta putea să însemne că cineva vrea să-i atace. Abia atunci își dădură seama și că zgomotul acela, pe care-l auziseră înainte de a pătrunde în peșteră, răsuna acum și mai puternic. Stați! strigă Vlad apucîndu-l pe Bărzăun de mînă și strîngîndu-1 cît putu de tare, fără să-și dea nici el seama de ce. Cineva a aruncat în noi cu... Vru să spună "cu o piatră", dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Răgălie. Am auzit foarte bine. Mi s-a părut o voce de femeie. Femei pe-aici? se minună Nicanor. Nu mai avură însă timp să se contrazică și nici să stabilească exact despre ce-i vorba, deoarece în toată pădurea răsună un fioros răget de leu. Da, un răget de leu adevărat, ca-n cele mai temute întunecimi ale junglei. Și imediat după răgetul leului răsună din nou, mai aprig și mult mai înfiorător, acel strigăt de ajutor. Dar nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]