2,812 matches
-
de aici (necunoscute, spun, de vreme ce nici DEX-ul nu le consemnează). Ce descoperim? O pulsiune domestică de toată frumusețea, aproape ingenuă. Durul care dă lecții de machism în timp ce șofează e gata să seaș eze la casa lui, să pună punct rătăcirilor senzualiste. Se descoperă, chiar, ca un sentimental. În definitiv, intenția e de un convenționalism temperat. Salvarea ei vine tocmai din contrastul stilistic. Dacă n-ar fi sunat a boncăluit, dacă n-ar fi avut o anume vioiciune animalică, ar fi
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
nemuritor, în contradicție cu propria natură. Binele de care este în stare se naște din cel mai mare Rău, răul definitoriu - moartea. Fiindu-i refuzată revelarea în absolut, hărțuiește cu întrebările sale misterele, le deschide, le obligă să-i îmbogățească rătăcirea în vremelnicie. „Omul nu poate sări peste sine însuși”, dar poate să-și locuiască durabil efemeritatea. Conviețuirea activă cu moartea echivalează viața cu un proces continuu de autopoiesis: „Drumul tău nu e-n afară / căile-s în tine însuți”; „Mă
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
ales și din acest motiv a plecat din partid”. Totodată, Toader consideră că Mihail Boldea nu a putut fi îndreptat pe calea cea dreaptă, întrucât era ”prea rătăcit”. Noi am încercat ca în Biblie să îl facem să renunțe la rătăcire, dar era prea rătăcit”, a explicat democrat-liberalul. Despre fratele lui Mihail Boldea, Toader nu dorește ca PDL Galați să-i retragă sprijinul politic lui Valentin Boldea pentru funcția de director al Direcției de Sănătate Publică, în pofida faptului că există probleme
Mircea Toader despre Boldea: Era prea rătăcit () [Corola-journal/Journalistic/45692_a_47017]
-
sârbi care ar fi întregit tabloul. Tema „agoniei imperiale” apare la Joseph Roth în Marșul lui Radetzky și în Cripta Habsburgilor, la Robert Musil în Omul fără însușiri, la Hermann Broch în Somnambulii. La Slavici și la Rebreanu apare „tema rătăcirii în cerc”. La Stefan Zweig, „inversarea perspectivei centru - periferie”. La Cioran, centrul și periferia ca „entități reversibile”. La Gombrowycz, tema îndepărtării permanente „de un centru coagulant”. La Gregor von Rezzori, „vânarea cu disperare a unui centru”, după desprinderea Bucovinei de
Geografii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5669_a_6994]
-
ucisese poetul contemplativ, „bucolic” din el, poetul neo-tradiționalist de dinainte, și că apoi cunoscuse moartea, adică rămăsese mut timp de patru ani, înainte ca poezia să-l reviziteze, să-l regăsească, de data asta în limba franceză - o poezie a rătăcirii infinite, a contingenței irespirabile, o poezie a căutării fără sfîrșit și a „răului ființării”. Poezia - adică o realitate psihică ce survine în noi brusc și evanescent, și ne modifică de o manieră discretă și misterioasă, poezia care „nu e o
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
suflete retrograde, fără ca unul sau altul să-și pună întrebări asupra limitelor propriului demers? Barthes este teoretician atunci când clasează, și el clasează permanent, și scriitor atunci când își glosează subiectiv clasamentele. Așadar, acum nu semiologia societății de consum pasionează cititorul, ci rătăcirile eului în propriul discurs teoretic; momentele în care autorul (chiar înainte să „moară”, în epocă) revine la propria ființă de carne pe care o credea anunlată de spiritul teoretic. Barthes nu poate fi teoretician decît cu prețul autodenunțului. El clasează
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
Dar o idee care, ghidînd interpretarea, să strîngă la un loc stufoșenia materialului bibliografic - o asemenea idee nu există. De aceea metafora din titlu nu are justificare în conținut: nu de un „drum prin pădure” e vorba, ci de o rătăcire printr-o junglă de motive excentrice. Ce izbește de la început e raritatea exotică a temelor alese, o colecție de bizarerii mitologice pe care Culianu, din ambiția de a scrie cărți de palmares, al căror ștaif trebuia să respecte exigența cercurilor
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
un V. Mândra, un B. Elvin, criticii susținători din epocă, îi construiesc lui Sebastian o imagine de îndârjit luptător antifascist și, în general, de spirit ostil ordinii burgheze și politicianismului. Fusese expus în anii tinereții, ce e drept, și unor „rătăciri“, unor rele influențe de care s-a debarasat însă destul de repede și definitiv, plasându- se apoi, moral, pe o direcție ascensională. „Din momentul înfruntării lucide a pericolului fascist, scria Vicu Mândra, sensul activității lui M.Sebastian este necontenit ascendent...”. Ieșirea
Posteritatea lui Sebastian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3690_a_5015]
-
chirurg care intră în salonul cu estropiați, spre a-și lua porția de veselie profesională. Rare sînt articolele în care simți că tonul discuției prinde o tentă serioasă, ca în „Onoare și transparență” sau „Prezumția de vinovăție” sau în încîntătorul „Rătăcire”, în rîndurile cărora autorul iese din logica bășcăliei și intră în pielea unui intelectual profund, atins de gravitate. Abia acum simți în Vintilă Mihăilescu un spirit descins din lectura lui Weber, Simmel, Geertz sau Mauss, și nu un miștocar care
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
Troia cu o mișcare centripetă căreia îi corespunde la nivel compozițional focalizarea pe scena scutului. În Odiseea, Ulise pleacă de la Troia spre cele patru zări ale lumii cu o mișcare centrifugă, dublată de una centripetă în planul compoziției, de vreme ce toate rătăcirile converg spre scena uciderii pretendenților. Loc nodal al firelor acțiunii, palatul din Itaca apare astfel ca un dublu răsturnat al scutului lui Ahile: dacă în Iliada războinică pe scut sunt reprezentate mai cu seamă imagini pașnice, în schimb, în Odiseea
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
al definirii iubirii ca nebunie furioasă (pp. 133-134). Observă apropierea de structură poetică dintre Enea și Hamlet, eroii unor scrieri axate, între altele, și pe tema paternității, personaje cârmuite de legea morală și de pietatea care le patronează călătoriile sau rătăcirile (pp. 12-13). Motivează absența din romanul lui Joyce a scenei masacrării pretendenților prin faptul că protagonistul se înscrie în tradiția dantescă a lui Ulise ca erou temerar al cunoașterii, explorator al spiritului lipsit de agresivitate (pp. 14, 21). Califică drept
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
dă lovitura: „Știți, noi la Milano avem un teatru liric, se cheamă Scala. Milanezii sunt învățați cu evenimente de calitate” (p. 98). Ultimul cuvânt al cărții nu e, ca în buna tradiție editorială, „sfârșit”, ci un mult mai emoțional „acasă”. Rătăcirile începute pe 8 decembrie 2012 se termină zece zile mai târziu. Niciodată manifestat explicit și supărător, sentimentul distanței (mai ales față de apropiați) e, totuși, pretutindeni prezent. Interludiile despre Tudor, fiul lăsat în Brașov (căruia, în forfota asiatică, Andrei Bodiu îi
Câinele bătrân și acronimele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3504_a_4829]
-
să-și recâștige iluzia unei patrii. Printr-un gest ludic o conduc spre puritatea mult râvnită: „de multă vreme/ am fugit// trăiesc/ în camera mea pierdută// cuvintele vin la mine/ ca-ntr-un joc de copil năzdrăvan”. De-a lungul rătăcirilor ancestrale, o pedeapsă a cărei motivație se mai păstrează doar în mit, temeiul unei posibile salvări este, din nou, cea a fidelității față de cuvânt: „pășești/ prin orașul negru/ cu picioarele pline de răni// moartea îți atinge umărul// fii cinstit cuvântului
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
pline de asemenea provocări. De pildă, ce rost ar mai avea celebrul dialog din Ciulinii Bărăganului: „-Încotro, Ionele? - În lume, Matache, cu ciulinii după noi ...”? Sensul vechi ținea de necunoscut, de infern. De izgonire. Fără frontieră, călătoria absoarbe numai vocația rătăcirii. Mai mult: cum ar fi să traversezi lumea fără obstacole? Frontiera definește eul, structurează depășirea de sine și orizontul mental. Chestiuni, să recunoaștem, fără urgențe însemnate în afara literaturii. Deși lucrurile s-au schimbat începând cu secolul trecut. Nu știu cât apel la
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
Ultima gară (The Last Station, 1990; Humanitas Fiction, 2009), despre ultimii ani din viața lui Lev Tolstoi, ecranizat de regizorul Michael Hoffman, cu Helen Mirren și Christopher Plummer în rolurile principale, Benjamin’s Crossing (1996), The Apprentice Lover (2002) și Rătăcirile lui Herman Melville (The Passages of H.M., 2010), o splendidă reconstrucție ficțională a vieții autorului lui Moby Dick (din care publicăm un fragment). Cărțile lui Jay Parini sunt traduse în peste treizeci de limbi. Locuiește în Vermont, împreună cu soția sa
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
mreje încă de la primul flirt. Pentru ca încurcătura să fie totală, suita e completată de fosta amantă a lui Veșmințeanu, Beatrice (alintată Beate), o femeie încă irezistibilă la cei 37 de ani ai ei. Sunt mai multe complicații „politice” în aceste rătăciri ale lui Artemis decât în politica propriu- zisă. Cele trei grații sunt prietene și își împărtășesc intimități. Îl vor, toate, pe visătorul poet, ca pe un trofeu și îl dispută cu cinism. Cinic e și el atunci când trece de la una
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
peste scobitura pântecului, cu mâinile și picioarele subțiate ca niște crengi, cu capetele disproporționat de mari, ca și găvanele ochilor, în care bulbii ies din orbite sau se adâncesc în fundul capului. Copiii privesc fără nici o expresie pe chip alta decât rătăcirea minții, privesc ca de pe un alt tărâm, nu întind mâinile, nu cer nimic.” Lipsită de stridențe de orice fel, cu un mecanism epic ce funcționează ireproșabil, Cartea șoaptelor este o carte-martor, un testimoniu poematic, atroce și obiectiv în același timp
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
stingheră în ea? Să nu fiu biciuitoare! Dar ce se cheamă aici biciuitoare? Adevărul grăit fără fățărnicie. Râdă cât ar vrea de mine! Rămân încredințată că nu e ceva mai respingător decât înțelepciunea ceea ce se mulțămește cu platonica jale asupra rătăcirilor, în care tot mai rău ne afundăm, dar care nu și-ar îngădui nici un bobârnac ca să le îndepărteze cât de cât de ea și de alții! O, sunt tulburată! Când, pe lângă pietrele de aici mă pomenesc cu pietre și din
O prozatoare necunoscută – Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3698_a_5023]
-
antice războaie, într-un mozaic halucinant. Leul are ca pecete verbul „a voi”, și imensa voință o regăsește în destinul lui Herman Melville, cel născut în 1 august 1819, dominat de ambiția de a se făuri ca scriitor. Subiectul romanului Rătăcirile lui Herman Melville de Jay Parini (Ed. Humanitas fiction, trad. din engleză de Luana Schidu, 424 pag.) cuprinde aventurile pe mări și oceane, tribulațiile vieții de familie, nebuloasele creației. Fecioara are plăcerea de a analiza, iar Trecutul de Alan Pauls
Pentru fiecare zodie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2948_a_4273]
-
au rupt din rădăcinile noastre. M-a mișcat mult acest lucru și mi-a turnat o picătură de nădejde în scrumul din mine. Zilele le îndur încă, sunt chemat într-o parte și alta, ascult doleanțele și intrigile născute din rătăcirea exilului, ca într-o halucinație care nu este a mea. Dar nopțile sunt mai nemiloase, căci gândurile mi se întorc toate înspre tine și te visez și te simt cu toată viața mea. Visez mereu că o râpă se desface
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
imagina înfruntarea dintre doi regi care, pe rând, dispun unul de celălalt în urma unor confruntări sângeroase. Primul își închide adversarul într-un complicat labirint, care solicită inteligența și imaginația regelui captiv pentru a ieși cu dificultăți imense, după o lungă rătăcire prin capcana construită anume pentru el. Umilit, cel scăpat din labirintul ucigaș își prinde adversarul și îl poartă în mijlocul deșertului unde înainte de a-l abandona îi înfățișează cel mai cumplit labirint: infinitul de posibilități către nimic, golul imens al pustietății
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
o renaștere spirituală și, în fond, la autenticitatea ființei (de pildă, Apostol Bologa ori Gavrilescu). Circularitatea, asociată, în general, cu erosul platonician, cu regăsirea „centrului“, nu este, uneori, decât cercul strâmt al conveniențelor și al falselor certitudini (cazul Bologa, pentru că rătăcirea lui Gavrilescu se dovedește, până la urmă, tot o odisee, prin regăsirea Hildegardei, iubirea abandonată în tinerețe). Plecând de la seducția frontierelor, incursiunile literare ale Corinei Ciocârlie ajung, de fapt, la coordonatele fundamentale ale condiției umane și la temele cardinale ale marii
Fascinația (absenței) frontierelor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3369_a_4694]
-
fascinația frontierelor ascunde, în fond, fascinația ficțiunii: „Punând seducția frontierelor în relație speculară cu frontierele seducției, cartea de față și-a propus de fapt să exploreze arcanele ficțiunii literare ca tărâm de dincolo“. Un țărm prea îndepărtat este rodul unor rătăciri livrești, treceri de frontiere (geopolitice, culturale, de înțelegere), ca multiple seducții de lectură, dar și al discursului (circular) îndrăgostit de literatură (tot atâtea îndepărtări care apropie, precum în fabula arabă despre destin). Iar literatura, firește, este singurul tărâm unde frontierele
Fascinația (absenței) frontierelor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3369_a_4694]
-
profesii și vocații puțin știute: viața jurnaliștilor - Imperfecționiștii de Tom Rachman (trad. de Eduard Bucescu), experiența cercetătorilor în domeniul farmaceutic, cu aventuri pe Amazon, în mijlocul triburilor sălbatice - Fascinație de Ann Patchett (trad. Carmen Toader) și biografia creatorului halucinantei balene albe - Rătăcirile lui Herman Melville de Jay Parini (trad. Luana Schidu). Mister, bizar și paradox se combină în Povestiri stranii de Giovanni Papini (trad. Mihai Banciu), cel atât de iubit și prețuit de Mircea Eliade încât a învățat italiana ca să-l poată
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
-l îndeplinește, în organizarea spațiului narativ, succesiunea în spațiu și timp a elementelor peisajului urban: această metodă oferă ocazia traversării unui „«transect» socio-economic al orașului”5. Orașul e mereu în mișcare, spune Brosseau, fie că e vorba despre plimbare sau rătăcire fără țintă, autobuze sau tramvaie aeriene, taxiuri sau limuzine, aceste deplasări constituind tot atâtea practici ale orașului câte fațete ale imaginii sale dezvăluie. O întreagă dinamică a orașului modern se conturează prin urmare în funcție de înregistrarea acestor imagini în mișcare, a
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]