2,625 matches
-
că sultanii vor domni până-n ziua Judecății de Apoi. Când v-am avertizat că cel care se înfruptă din supa sultanului ajunge să-și frigă buzele, m-ați luat în râs, m-ați numit eretic, apostat, un necredincios cu mințile rătăcite. Iar acum e prea târziu. Toate fântânile sunt otrăvite. Nu mai există apă curată în toată peninsula. Iată ce-a tot încercat să vă spună Umar bin Abdallah în acest ultim ceas. În loc să ne vedem de viitor, noi, musulmanii, ne-
Cronica unui apocalips anunțat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5645_a_6970]
-
cu tandră ironie pentru lucrurile făcute în zadar. Parohia dă pământ în arendă, un tâmplar face coșciuge. Și timpul curge mai departe. Ariditatea vieții orășenești „la poalele Carpaților” nu privează reportajul lui Bogza de câtimea lui de poezie: „Mă simt rătăcit undeva, în lume. Mi-aduc aminte, nu mintea, ci altceva mult mai profund din mine își reamintește: așa mergeam în amurg, singur pe străzi, când ieșeam de la școala primară. E atât de mult de atunci! Și după atâta vreme, după
Cu ochii pe ceas by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5504_a_6829]
-
Munții Apuseni. Avram Iancu, ca istoric vă spun, l-a adus în stare de nebunie jandarmii cu pene de cocoș la pălărie, jandarmii unguri și câțiva nemernici habsburgi care l-au bătut, l-au pălmuit până a ajuns cu mințile rătăcite. El umbla prin Munții Apuseni, din sat în sat și nu mai era el. Ști poza aia a lui, ce frumos era, ce falnic era la 1848 cu căciula aia brumărie și cum a ajuns o epavă înaintea morții sale
Vadim, despre huiduieli: Băsescu e perceput ca o slugă a bozgorilor by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35318_a_36643]
-
destinelor în oglinzi simbolice. Detaliile, anecdotice și teatrale prin excelență (lipitoarea, aricii, răzbună- rile, jocul măștilor paterne etc.), fixează amănuntul tulburător. Mai e ceva, de respirație rusă: credința că oamenii sunt buni. Sonia crede despre Pavel că e doar un rătăcit, iar Cristina dă credit hoților și celor violenți. Liliana Corobca face tot posibilul ca cititorul să empatizeze total cu personajele ei. Părinții nu sunt niște monștri. Doar cei rămași în sat sunt exemple negative. Mama lucrează în Italia ca menajeră
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
tu poți... Trucuri ieftine, i-am spus, deși păreți sincer. A prins curaj, a riscat întrebarea pe un ton mai autoritar acum, „se știa” într-ale psihologiei, din loc în loc tonalitatea severă e chiar recomandată în joncțiunea cu o minte rătăcită, spunemi, a zis, de el chiar nu-ți pasă, iar eu, n-am chef să vorbesc despre el, am obosit, gata, destul, aș vrea să mă retrag. Eram deja furios, totuși pronunțasem și eu toate astea cumva precaut, cu distincție
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
vorbind de revelațiile domoale, limpezitoare, ale unui singur om, însă mișcând coarda clară a trecutului fiecăruia. „Destin al unor veșnic pierdute giuvaere” e soarta timpului pe care-l prețuim nechibzuit, strângând experiențe pe care nu le trăim cât trebuie. „Ani rătăciți, nu v-am trăit!” nu e un strigăt de revoltă, care ar transforma regretul în melodramă, ci o constatare care nu cere îndreptări. Prin expresionismul acestor demascări ale greșelii, în parte inevitabilă, în parte consimțită, nu trece prea multă pasiune
Simplificări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3606_a_4931]
-
Scrisorile lui Marin Preda sunt publicate în paginile 11-94]. 1 bis Marin Preda - Scrisori către Aurora. [Argument de Aurora Cornu.] București, Editura Albatros, 2001, 152 pagini + iconografie și facsimile. 2 Geo Dumitrescu - Un debut a doua oară cenzurat: „Întoarcerea fiului rătăcit" și Scrisori către Geo Dumitrescu în Timpul n-a mai avut răbdare: Marin Preda. [Cuvânt înainte de Eugen Simion]. București. Cartea Românească, 1981, p. 513-518. 3 „Bucuriile se plătesc" în Timpul n-a mai avut răbdare: Marin Preda. [Cuvânt înainte de Eugen Simion]. București
O epistolă necunoscută a lui Marin Preda by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6307_a_7632]
-
cu perioada Ceaușescu, e vorba de a înțelege cum ne-a stricat Partidul și altfel decât a vrut, deci nu numai transformândune în oamenii de la bloc (“silozuri de singurătate”, cum le zicea I.D. Sârbu), lipsiți de repere sau cu repere rătăcite, și în oamenii rapace de la vârfurile mai mari sau mai mici, ci și prin felul cum am încercat noi să ne ferim. Cum am învățat să furăm, să înșelăm, să ne prefacem că muncim, să ne prefacem, intelectualii, că nu
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3187_a_4512]
-
Galaicu-Păun (de altfel, în 2008, Dumitru Crudu amintea într-o întâlnire-dialog despre un roman scris la începutul anilor ‘90 - Un englez la Chișinău, și pierdut - dacă acesta e romanul pierdut și recuperat sau prozatorul l-a rescris, pornind de la varianta rătăcită, nu mai contează, dar el pare scris atunci, „la cald“). Cei familiarizați cu scrisul lui Dumitru Crudu îi cunosc deja stilul abrupt, ritmul vertiginos (al frazelor, ca și al întâmplărilor), care îl smulge pe cititor din zona de confort și
Un basarabean în România by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3109_a_4434]
-
copiii înfricoșați s-au așezat, tremurând, pe un sac de cartofi. Era o încăpere fără geam, singura din casă în care nu putea pătrunde nici măcar din greșeală, un glonț rătăcit... Căci, din nefericire, la Brașov au pătruns multe asemenea gloanțe „rătăcite” omorând copii, chiar în leagăn sau în pătuțul lor... Când am ajuns de la gară, nu mi-am recunoscut casa părintească, soldați, arme, stare de asediu, ce mai... Părinții, bravând sau încercând să ne încurajeze pe noi, pe mine și pe
Un Crăciun neobișnuit... by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2952_a_4277]
-
și noi înțelesuri. Cel mai mult mă doare când Pia nu uită să-mi amintească ura și indiferența față de tatăl ei, care ca un adevărat "Brătianu" neiertător și intransigent până la cruzime, a dat-o afară din casă și a rămas rătăcită, în plină iarnă, atunci când a divorțat de Ilie Arapu, deoarece se îndrăgostise de Mihai Fărcășanu. N-am îndrăznit să-i spun că ea însăși este un "Brătianu" la fel de aspră, neînțelegând și neiertând furia tatălui său - nici chiar acum în preajma sfârșitului
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
carte atât de importantă și de îndelung așteptată. Cu cele mai bune urări de sărbătorile care se apropie, rămân al d[umnea]voastră Matei Călinescu * 7 ianuarie 2007 Stimate domnule Handoca, Am găsit, într-un dosar pe care-l credem rătăcit, o seamă de scrisori ale mele către Mircea Eliade, unele copiate din colecția bibliotecii Regenstein, altele pe foiță cu indigo, bătute la o mașină de scris veche. Am selectat 10 zece dintre ele, pe care, împreună cu cele pe care ați
Întregiri la bibliografia lui Matei Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4369_a_5694]
-
Florin Costinescu Mareea amurgului Nimic nu mai este la fel, numai gongul, același, cu sunetul lui prelung , ca un strigăt de om rătăcit într-o peșteră părăsită de ultimul dinozaur... Pe scenă alți actori jucând în piese nescrise, se-nclină plini de respect în fața publicului absent aplaudând în picioare... Nu poți privi nici înapoi, nici înainte- captiv, șansa ta e înotul prin sinele
Poeme by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/2471_a_3796]
-
referință) pentru ca autorul de la Paris să poată fi considerat ,de-al nostru". Zadarnică e arta fugii (1991; Premiul Uniunii Scriitorilor), Nunțile necesare (1992; Premiul Academiei Române), Roman de citit în tren, Un român la Paris și Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite (1993), Cuvântul nisiparniță (1994), Hotel Europa (1996), Porumbelul zboară (1997), Călătorie neizbutită (1998), Pont des Arts (1999), Războiul literaturii încă nu s-a încheiat (2000), Maramureș (2001; Premiul Uniunii Scriitorilor), Destin cu Popești (2001), Clepsidra răsturnată. Dialog cu Ion Simuț
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
joc de ramuri, în familie și în frază, pe care-l ajută bine și sintaxa. O etichetă scurtă, cu atestarea, vechi-ceremoniosă, la sfîrșit: "Arhip. Nouă ridicătură de a domnului Mihai vodă Sturza; moldoveni sînt." Apoi iată, de pildă, unde stau, rătăcite, anacoluturile lui Caragiale, între clondirul de mastică și evocările șiroinde de familie: "Balș. Moldovan drept, veche familie boierească, figurează între nobilii Moldovei încă dinaintea domniei lui Dragoș vodă, pe cînd țara era republicană, precum văd într-un manuscript a lui
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
ziua aceea fusesem invitat, împreună cu alții, s-o vedem pentru ultima oară, înainte de a fi inundată. Toți se retrăseseră, pe gânduri. Numai eu zăboveam... Și atunci s-a apropiat de mine o fată, o turcoaică, urâtă, strâmbă, diformă, având mințile rătăcite, și borborosind ceva ce cu greu înțelegeam... Fata bătută de soartă, scoțând în cele din urmă un muget lung-lung, a întins insistentă brațul spre mine, cu gestul acela elocvent când ții să dai, să oferi cuiva, ceva. Era o smochină
Darul turcoaicei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10723_a_12048]
-
înțelegem ce înseamnă Columbia actuală. Un șofer ne explică drama acestei țări, mama i-a murit în urmă cu cincizeci de ani, civil nevinovat în luptele de gherilă. De atunci și până azi, columbienii sunt uciși de ,balas perdidas" (gloanțe rătăcite). În vreme ce Argentina și-a avut ,dispăruții" ei în timpul generalului Videla, iar Chile în timpul generalului Pinochet, plătindu-și tributul în câțiva ani, Columbia continuă să și-l plătească anual, ne mai spune omul cu ochii în lacrimi. Pretutindeni zărești soldați cu
Dragostea a triumfat la Bogotá by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10726_a_12051]
-
Să fim un suflet. Maternă Ce transparentă ești acum... Mă uit la tine și văd norii Cum ce subție în văzduh, Te-ating și lung încep să sune Departe... razele în brazi. Cobori în gânduri netezind De valuri mintea-mi rătăcită Și dacă fac un pas în gol Devii pământul de sub talpă. Mă mișc în tine ca un prunc: Ești înăuntru și afară, Să nu mă naști, vreau să rămân Cu tine viu în nada morții. Euridice De ce spui c-am
Monica Pillat by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/10752_a_12077]
-
mai sigură și mai aseptică: Femeia bătută/ care privește în gol/ pe fereastră/ la etajul 8/ o invidiază/ pe femeia bătută/ care privește în gol/ pe fereastră/ la etajul 1:/ pe cea dintâi n-o compătimesc/ decât eventualii pescăruși/ flămânzi, rătăciți " Câtuși de puțin imun la mecanismele scriiturii, cu o suplețe venind direct din precizie, Sociu pune bazele unor spații încântătoare. Mișcări lente, de cinetică a fluidelor: ,miha îmi povestește cum ninge afară/ cred că peste câteva ore/ voi da o
Cântece eXcelente by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11026_a_12351]
-
dați-mi și-un câine s-alerge bezmetic prin otava poienilor ce nu mai există! Vietatea canină va fi porția mea de tăcere și patria ca o blondă chemare de lună, când trec prin pădurea voastră nebună. știu, inima mea rătăcită învață să tacă, iar eu plutesc sub norii de fum și mătase unde m-așteaptă irezistibila-mi noapte unde marele timp tot uită să treacă. Iată, cineva mă prinde tainic de mâna și-mi spune vorbe vii și-atât de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Măruntaiele înlănțuitului pe crestele Caucazului. Lupta cu inerția zici că era terminată înainte de-a fi începută? și osia, ce prin inimile noastre trecea, se învârtea? sau doar acum a început să se învârtă de-a-ndoaselea? Căprioare în strâmtorile pulsurilor noastre - rătăcite căprioare, poetul nu poate setea voastră, mai aprigă decât voința, s-o domolească. Am ars ca o țigară uitată, până la ultima ei licărire, până la cel din urmă al ei tremur, plătind a-nsuflețirii noastre vamă unui ev aprins. Mâine poate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Gioconda română pasager trecută la Justiție)... Ei, dumneaei va zâmbi într-o parte cu impecabila dumneaei coafură neclintită de nici un curent advers, ori de vreo vijelie numărând mai departe în gând dosarele pe 2005, câte or mai fi, amânate ori rătăcite... Iar N. Filimon al nostru dindărăt va pune punct considerentelor în stilul viziunii sale: ,... Pofta de răzbunare iritase atât de mult pe popor, încât dacă s-ar fi aflat la această priveliște barbară vreunul din acei filosofi umanitari, negreșit ar
Ungurește 2 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11034_a_12359]
-
străzile și prăvăliile îi poartă numele, tablourile lui, cotate foarte bine astăzi pe piața de artă nu-și mai au locul acolo. Există și un muzeu care-i poartă numele, dar impresionantă e atmosfera: copacii înalți, câte un cal alb rătăcit, băștinași aproape goi, ai senzația că timpul a stat pe loc. La sfârșit, când a venit vremea autografelor, spațiul devenise neîncăpător, Horia Barna încerca să însuflețească atmosfera, spunând tuturor celor de față să renunțe la crispare, vor primi cu toții câte
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
fata ar fi fost majoră, aș mai fi înțeles reținerea Poliției în a-și face datoria.La mijloc era însă coruperea unei minore în care primele probe erau chiar cele trimise pe site-ul liceului de năbădăiosul amorez.Poze cu rătăcita adolescentă în rol de vedetă porno pentru uzul elevilor și profesorilor de la pomenitul liceu. Autorul fotografiilor era chiar recidivistul. Profesoarele de la liceu s-au trezit cu cei doi amorezi că vor să-și rezolve neînțelegerea recurgînd la arbitrajul dirigintei fetei
Demisia,dle Vasile Blaga! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11061_a_12386]
-
ci de-a dreptul "lucrurile": "not ideas, but things": "Cineva zice că textul e negru. Dar negru!?/ Negru sînt plictisul, prostia și ura. Negru e lipsa de imaginație./ Negre sînt mineralele care zac în mine și se răzvrătesc/ împotriva petalei rătăcită în pale de vînt și apoi oiprită între/ liniile unei stampe japoneze.// Pentru că negrul are nuanțe.// întunericul umblă pe o mie de picioare de broască țestoasă/ în spate cu o mie de păuni, intră în deltele zilei și își revarsă
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]