4,549 matches
-
ale sufletului uman. Personalitate Pentru construirea unei personalități umane complete și armonioase totul trebuie făcut temeinic și la timp. Deteriorare Deteriorarea personalității umane începe cu suferințele psihice. Prefăcătorie Una e să fii rău din fire și alta este să mimezi răutatea. Tranșant Un om nu poate fi decât ori bun ori rău la suflet. Manifestările conjuncturale sau cele mimate nu-i schimbă caracteristica definitorie. Performanțe Marile performanțe sportive răsplătite cu aur au încorporate în ele talent, muncă istovitoare, renunțări și sacrificii
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
mai mare când ceașca de cafea este însoțită de țigară. Pericol E bine să te ții cât mai departe de oamenii vicioși. Pericolul de contaminare este iminent. Neputință Dacă viciul s-a înrădăcinat adânc voința devine neputincioasă. Coexistență Bunătatea și răutatea coexistă în fiecare om. Depinde care dintre ele predomină. Calvar Când prin căsătorie își unesc destinele două persoane cu caractere deficitare sau imature viața de cuplu devine un calvar. Risc Alegerea fără chibzuință a partenerului de viață sporește riscul de
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
bizar uzurpator al propriei persoane. Instalat confortabil într-o expectativă ironică, prielnică observației, și-a camuflat nemulțumirile și revolta în masca unei perfecte afabilități. În atitudinea aceasta, aparent defensivă, se descifrează lesne superioara detașare a unui spirit tolerant, malițios fără răutate, lipsit de puseuri justițiare, benign în fond, de o subtilitate înflorind adesea într-un zîmbet care, pe mulți îndrăzneți, îi va fi făcut de ocară." Din aceeași revistă ne-au atras atenția însemnările de fină nuanță ale preotului năsăudean Ioan
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
o formă de jignire a celor fără apărare și-i sfătuia pe cei din jur să nu recurgă nici la ironie, nici la aroganță. Răspândea în jur numai bunătate și bunăvoință, chiar și atunci când primea în schimb suspiciune, insinuări și răutate. Poate pentru că unii nu puteau înțelege că face totul din onestitate, pasiune sinceră și respect pentru adevăr. S-a supus judecății - severe, dar până la urmă favorabile - a colegilor ei italieni, care i-au acordat cu puțin înainte de moarte titlul de
Teresa Ferro (1956-2007) by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/9500_a_10825]
-
anul nou înnoiește taxele, obligațiile, angajamentele? Cu aferentele gînduri de sinucidere? Și cu invidia nelecuită pe stăruințele altora: "Răbdarea germanilor e fără margini, pînă și în privința nebuniei, pe care Nietzsche a îndurat-o unsprezece ani, iar Hölderlin patruzeci." Altele sînt răutăți savuroase, concise, cu neputință de contrazis, spre slava disperată a atotputerniciei deșertăciunii: "Romantismul englez a fost un amestec fericit de laudanum, exil și ftizie; cel german - de alcool, provincie și suicid." Din loc în loc, miezuri de scînteie neatinsă de blazare
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
superficial într-o societate în esență conservatoare. Am avut însă și noi nota noastră de originalitate. Mă îndoiesc că în lumea largă a existat, ever, o primă doamnă precum Elena Ceaușescu, savanta de renume mondial, academician doctor inginer de o răutate pură și o prostie crasă - alături de care mândru-i bărbat părea, prin contrast, oleacă mai blajin... Rolul jucat înainte de '89 de acest indimenticabil personaj biochimic a blocat apoi, ani buni, ascensiunea și afirmarea unor figuri feminine pe scena politică autohtonă
Ceaușism la pătrat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8209_a_9534]
-
poate chiar miloasă, să intervină uneori la Conducător pentru a salva situații omenești fără ieșire. La noi, ca la nimeni, a fost invers. La ambițiile "masculine" s-au adăugat cele "feminine", într-un înfiorător ceaușism la pătrat. Control absolut plus răutate joasă, exercitată însă tot de la vârful piramidei. Cea dintâi tovarășă, Mama Națiunii, zâna cu părul în vânt albăstrit zugrăvită de Sabin Bălașa, n-a avut, practic, nimic de-a face cu viața în socialism a femeilor din România. Pentru a
Ceaușism la pătrat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8209_a_9534]
-
libertate, băiețoasa Mintonia răspunsese din primul moment îndemnului învățătorului venit de pe alte meleaguri, mînat de crezul apostolatului. Realizase pe dată dimensiunile prăpastiei ce-i separa pe consătenii ignoranți de dascălul idealist, pe care în cele din urmă, perfid, cu o răutate gratuită, îl alungaseră. Ulterior, pe cînd frecventa în comuna vecină școala, Mintoniei nu-i fusese greu să-i deosebească pe profesorii cu chemare de cei lipsiți de ea, ce schimbau bucuria novicelui în corvoadă plicticoasă și nici să perceapă iritarea
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
numără printre acei nefericiți a căror companie nu e dorită de nimeni. În jurul lui se face gol, iar el nu numai că nu înțelege despre ce este vorba, dar chiar e înclinat să pună boicotul la care este supus pe seama răutății celorlați. Făcînd parte din acei stricători de aer a căror flatulență psihică încrețește fiecare frunte și înveninează fiecare anturaj, comportamentul lui e unul toxic. Și, oricît de directe ar fi semnalele de retragere pe care le primește din partea celor care
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
în ochii mușteriilor bine-trăitori ai interbelicului tîrziu, cînd lipseau doar cîțiva ani pentru ca stilul lor de viață - cel puțin la scara întregii capitale -, să dispară definitiv, crîșmele unui București de cheflii hoinari, e prins și el în catalog, cu nelipsita răutate dintre paranteze: Unele localuri au și câte-o grădiniță cu grătar la poartă, unde stă unul cu cleștele în mână și strigă de topește pământul: - Arde și frige, arde și frige, arrrrrrdeee... (Domnul cititor trebuie să știe că negustorul ține
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
moartea, iubirea, creația. Ele răspund nevoii de frumos a oamenilor de pretutindeni și de oricând. Prin urmare, fiind și noi iubitori de frumos și de poezie, putem considera că Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârșesc pe hârtie." în afară de micile răutăți puse între croșete, totul e bine spus, dar e și complet? Nu cumva argumentăm numai pe jumătate - de fapt, unilateral! - afirmația aforistică a lui Octavian Goga? Nu cred stimații mei colegi că "poetul pătimirii noastre" are în vedere, când face
Un pas înainte sau doi înapoi? by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9740_a_11065]
-
ne rugăm și fără măsură că doar n-o să supărăm pe cineva. Cine să se supere? Că e ca și cum s-ar supăra cineva că respirăm prea mult aer. TUDOR MATACHE, clasa a V-a, 11 ani și 9 luni l Răutatea e când îmbraci pe tine bunătatea pe dos. TUDOR MATACHE, clasa a V-a, 11 ani și 9 luni l Mama e biserica de acasă, biserica de zid e mama din oraș, Dumnezeu e tata la toți oamenii și la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9783_a_11108]
-
mi-ați dat ideea, am să mă rog, dar să știți că nu o fac pentru oricine, ci doar pentru cei foarte rău certați, nu pentru orice certuleață. CĂTĂLINA-ELENA RADU, clasa a V-a, 12 ani și 3 luni l Răutatea e un fel de boală de inimă, adică atunci când te strici la milă. ADRIAN IONIȚĂ, clasa a IV-a, 10 ani și 2 luni l Dacă, din greșeală, dracu ar face un bine, el s-ar duce imediat să caute
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9783_a_11108]
-
Pedeapsa e când faci un rău, asta e chiar pedeapsa. TUDOR MATACHE, clasa a V-a, 11 ani și 10 luni l Libertatea cu Dumnezeu e o artă, iar să fii liber fără Dumnezeu înseamnă să trăiești între prostii și răutăți până obosești. ALEXANDRU MAXIM, clasa a VIII-a, 14 ani și 10 luni l Nu auzim vorba lui Dumnezeu la urechea noastră, pentru că Dumnezeu ne vorbește prin idei pe care ni le pune în cap. De fiecare dată când avem
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9783_a_11108]
-
un om pe-aici prin sat pe care să-l pun să stea de veghe. Dar n-am încredere în nimeni. Oamenii de aici țineau la el. Poate pentru că îl cunoșteau de când era copil. Nu-și bate nimeni capul cu răutatea unui copil și, când crește, nici nu o mai observi, te-ai obișnuit deja cu ea. Fata avea idei înțelepte, întocmai ca și mama ei, numai că ale ei nu erau moștenite, ci dobândite în stradă, alături de fratele ei, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dezbraci vestuța de pluș kaki, să vadă toți că pieptul tău este de carne, nu de oțel. șase în al doilea loc: pe drum întâlnești, împreună cu însoțitorii tăi, un pui de liliac cu nas-de-frunză legat fedeleș de copiii care fac răutăți prin aceste ținuturi, rupi cu dinții odgoanele groase care strâng pieptul puiului, slăbești chingile până când el și ușorul din el, zborul din el, își fac loc afară, mai aproape de discipoli cer, de curentul cald al khamsinului, care îl poate purta
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Nimeni nu se poate pune cu sfinția ta la acest joc. Atâta doar că-l joci cam rar... Eu am să-l mut pe acesta din mijloc. (mută) SISOE (la fel ca prima dată): Și eu pe acestălalt. HABACUC (cu răutate, cântat): Iară eu mânca-ți-l-voi pre el! (Ia bobul de porumb. Se aud apropiindu-se voci care cântă obosit) Ia! (intră Sfântul Pafnutie, cu trei ucenici după el. Aură mai vizibilă decât a lui Habacuc. Are un toiag lustruit. Sisoe rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
urechea, interesați.) PAFNUTIE: Mare-i minunea Ta, Doamne! HABACUC: Iaca, pun rămășag cu oricine că numai pozne o sa facă. PAFNUTIE: Încalte să-i fi dat pe careva dintre noi să-l călăuzească. Nu știm noi că pre pământ sunt multe răutăți și ispite... HABACUC (oftează discret): Sunt mai întâi felurite feluri de mâncări grase, care mai de care mai sărată și mai chipărată... PAFNUTIE (scârbit): Toate cu carne... FARNACHIE (melancolic): Este și rachiu... HABACUC (la fel): ...și titiun... FARNACHIE (cu spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
adevărate! (Toți trei se privesc crunt, zguduiți de această veste. Își fac cruce și scuipă în patru părți.) PAFNUTIE (descurajat): Vai de sufletul și de viața lui! Cam ce minuni va să facă un sfânt nevolnic între atâtea și atâtea răutăți? FARNACHIE (pune mâna streașină la ochi. Arată cu degetul): Nu-i cumva el? HABACUC (privește în direcția arătată): Ba da, săracu'. El e! (Intră Sisoe, demn și țeapăn. Pare a nu-i vedea pe cei din fața lui.) PAFNUTIE: Și zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
spini? OMUL (foarte ocupat): Da, chiar și florile cu spini. MICUL PRINȚ: Atunci, spinii la ce folosesc? (Omul nu răspunde, nu-i iese ceva, e necăjit.) Spinii, atunci, la ce folosesc? OMUL: Spinii nu folosesc la nimic. Sunt o curată răutate din partea florilor. MICUL PRINȚ: Nu, nu pot să te cred! Florile-s plăpânde. Și neștiutoare. Își fac și ele curaj cum pot... cu câțiva spini... Au și ele dreptul, nu? Și tu crezi că florile... OMUL: Eu nu cred nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
decât alții la dărnicii, atât. Cu toate acestea, el nu se supăra pentru astfel de vorbe, nu reușeau să-i aducă deloc atingere. Avea o fire suficient de tolerantă, încât, lăsând mult de la sine, să nu-l poată afecta nicio răutate venită din afară; nu se simțea defăimat și nici calomniat, de aceea, de altfel, ajungea rareori să fie ranchiunos. Totuși, când se întâmpla s-ajungă în situații delicate, el știa lesne să se apere, iar singura lui armă, atât de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu așa de mare plăcere și pentru faptul că se iveau momente când era absolut necesar, dar și pentru faptul că, pur și simplu, putea... Oricum ar fi, tot ce se poate spune este că, prin ironie, el înțelegea atare răutăți fine și tăioase, iar, după părerea sa proprie, ironia era o foarte bună modalitate de manifestare a inteligenței, „căci nu toată lumea este în stare să subjuge și să îngenuncheze fără ascuțișul sabiei, ci doar cu cel al limbii!”, spunea dânsul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
acelora francmasoni că își va achita datoria curând, însă acea dată scadentă se prelungise deja prea din cale afară de mult. Iar timpul părea că trece cu o repeziciune uluitoare și parcă făcea așa aproape intenționat, ca și cum ar fi conspirat cu răutate, clipă de clipă, în defavoarea tânărului. „Traficanții dracului! Cât de nerăbdători mai pot fi și oamenii ăștia!”, își zicea el înciudat. Era pentru prima dată în viața lui, când nu-și putuse ține promisiunile față de cineva și, deși știa prea bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
brațe , se chinuiau să scape de vâlvătaie: femei, bărbați, tineri, bătrâni, copii, având Înfățișări diafane, de o rară frumusețe, dar cu lacrimi pe obrajii Împurpurați de la „para focului”. Ah! Parcă aud și azi cum ne mai blestema mama ( nu cu răutate), atunci când făceam lucruri rele. Adevărul este că ne abăteam adesea de la calea cea dreaptă a unui creștin. O să vă bat până o să mă doară mâinile. Arză vă para focului să vă arză! Mi-ați transformat viața Într-un iad adevărat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
După primele discuții pe ton blajin, mătușa mea a preluat frâiele... Cum puteți, părinte, să aveți asemenea atitudine față de un copil nevinovat? Expresia pe care a folosit-o În biserică, n-a făcut-o cu bună știință și nici cu răutate. A auzit-o pe la vecini ( aproape zilnic) și i-a scăpat fără voie. Copii sunt foarte receptivi la toate gesturile și expresiile noastre, dar nu-i putem „acuza” că știu ( conștientizează) semnificația lor profundă, și, uneori, devin victime ale unor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]