1,269 matches
-
este cale de întoarcere, întinse pur și simplu brațele în întâmpinarea bărbatului care o privea cu plăcere și îngăduință: - Iartă-mă, m-am comportat ca o puștoaică... dar... nu credeam că ... Eugen îi strânse ușor palmele fierbinți, îi mângâie pletele răvășite de alergare, apoi, neputând ori nedorind să se opună impulsului interior, o strânse la piept ca și când ar fi dorit să o protejeze de ceva. - Întotdeauna mi-a plăcut să mă plimb prin acest parc..., continuă Iuliana, imediat ce își reluară plimbarea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
stropită de soare. Amintirile desperecheate și uitate. Le-am închis într-o valiză pe un peron de gară. Azi sunt doar eu. Azi privesc cu inima răsăritul. Secundele vieții nu mă mai sperie. Și nici umbra lor. Azi am părul răvășit de parfumul toamnei. Azi sunt copilul enigmatic cu zâmbet fugar. Azi sunt eu. Și așa voi rămâne, Doar eu. Referință Bibliografică: Revelație / Carmen Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1705, Anul V, 01 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
REVELAŢIE de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370331_a_371660]
-
jocul de fugă către teritorii sublime. La Eugenio Montale,poetul italian,ale cărui poeme sunt invadate de simbolul concentrat de heraldică și de o frisonare dureroasă îmbinată cu nostalgia pentru categoriile ideale,luate ca eden, copleșit fiind de anodin sau răvășit de spiritele ce peste convulsivul pământ/zboară în roiuri.( Tramontana).Edenul la Montale este virtualitatea ontologică,dar și marea ca suveran principiu al existenței și al vieții:Tu prima mi-ai spus/că măruntul zbucium/al inimii mele era doar
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
de floare Iubește-mă iubite Magnolia-nflorește, Petalelor cernite Da sărutări Celeste. Gătește-mă,iubite Cu flori înmiresmate Și-arcadele-nfrunzite... Alinturi dezmierdate. Magnolia e-n floare Tu prinde-mi la ureche, Fluturi de vis să zboare... Iubirea mă-ngenunche. De-i răvăși petalele Magnolia va plânge. Scuturându-și cupele, Pe buze-mi va prelinge Nectarul înmiresmat, Dând buzelor candoare, De-al florilor stigmat Într-un... sărut de floare. Referință Bibliografica: Sărut de floare / Nastasica Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1893
SĂRUT DE FLOARE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369326_a_370655]
-
Bine ? Nici nu-mi doream altceva. Ziua de azi începuse sub bune auspicii și se părea că se va termina la fel. O zi banală de miercuri se transformase dintr-o dată într-un vis adevărat, de nesperat. Cu gândurile încă răvășite de trăiri contradictorii m-am lăsat pe spate, am închis ochii și am întins mâna spre ea. În scurt timp am simțit mâna ei între degetele mele. Am spus icnind ușor: - Alina ... ești o femeie minunată ! Și nu greșeam. În
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
adresat niciun cuvânt cerul cade , lin, pe pământ stingher, se aprinde un felinar ultimii pași se sting în noapte pescărușii și-au luat vacanță căutând un alt țărm, o altă patrie țipetele lor sparg timpanele mării inima își caută bătăile răvășite prin univers bătăi albastre- ca cerul galbene - ca luna strălucitoare ca stelele din gândurile mele. Referință Bibliografică: CERUL / Magda Harabor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1933, Anul VI, 16 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Magda Harabor : Toate
CERUL de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370696_a_372025]
-
jur, în natură, în tradițiile și obiceiurile neamului nostru, autorii ne reamintesc că trebuie să ne ascultăm acea voce din interior care spune mereu:” Suflete drag, tu alegi dacă azi ești fericit sau trist!”. ” pe aripi de vânt cântecele Zânelor răvășesc noaptea - c-un fir de sânziană deschid poarta Cerului” (Tanka: Sânzienele -Ioana Bud) * Vise târzii versuri volumul 2 ~ 7 ~ Sunt lucruri care un pot fi schimbate, însă sunt și multe lucruri care se pot schimba, de aceea e bine ca
” VISE TÂRZII” VOL 2- VERSURI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370732_a_372061]
-
maidan din spatele w.c.-ului, cu bălării înalte de cucută. Țuțu a-nceput să citească:...”Epigonii”...”Veneră” și „Madonă”...”Sara pe deal”...”Mortua est”...”Scrisorile”...cufundându-ne tot mai mult în oceanul eminescian de frumusețe și idei magice, care ne-au răvășit simțirea. Ascultam cu toții vrăjiți, aproape fără să mai respirăm. Când ne-a citit ” Rugăciunea unui dac”, Țuțu a exclamat: - Băi, știți că noi purtăm în corp sufletele unor daci? Ne-am uitat unii la alții, uluiți și derutați: Așa o
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
sudoare rece prelingându-se pe șină spinării, Ioana izbucni în plâns și țipă cât putu. - Iubito, ce ai?, se auzi un glas cald lângă ea. Gata, gata! Deschise ochii brusc și se retrase cu genunchii la gură. Părul îi era răvășit, iar cămașă era udă. - Ai avut un simplu coșmar, zâmbi Criști îngăduitor apropiindu-se de soția lui. Ioana își plimba privirea prin toată cameră, cu inima bătându-i nebunește. Caută cu disperare lucruri cunoscute, calde, care să-i asigure liniștea
O APARITIE INEXPLICABILA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368109_a_369438]
-
noaptea pământului, în vadurile lui întunecate, transformând punctul acela mișcător într-un abur al unei fantasme albe ce se pierdea în lumina filtrată a lunii..Noapte de noapte, brațele fluidice ale acestui vis urât al tinereții mă urau și-mi răvășeau somnul cu fierăstraie-n el, iar diminețile friguroase îmi înghețau lacrimile furișate în colțul ochilor obosiți. Emanuel o srânse în brațe ca pe o lebădă tristă căreia îi murise perechea și o aruncaseră valurile pe un țărm pustiu. Dragul meu
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
ca ceara și se topește înlăuntrul meu.“ Psalmul 22, 14 RUGĂCIUNE Iartă, Doamne, ultima iubire azvârlită pe răscrucea drumurilor prăfuite. Iartă, Doamne, neplânsele lacrimi din talismanul tăcerii, ascuns în legenda a doi străini! Iartă, Doamne, toate ploile din pletele mele răvășite de semințele vieții. Iartă, Doamne! Iartă! ZIDIRE ÎN CER Tu ești ca o biserică zidită de Dumnezeu în care mi-am adunat toate sfeșnicele zilelor mele; în care ți-am pictat toți pereții cu îngerii Domului... în nădejdea netăgăduită, că
6 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370142_a_371471]
-
Bine ? Nici nu-mi doream altceva. Ziua de azi începuse sub bune auspicii și se părea că se va termina la fel. O zi banală de miercuri se transformase dintr-o dată într-un vis adevărat, de nesperat. Cu gândurile încă răvășite de trăiri contradictorii m-am lăsat pe spate, am închis ochii și am întins mâna spre ea. În scurt timp am simțit mâna ei între degetele mele. Am spus icnind ușor: - Alina ... ești o femeie minunată ! Și nu greșeam. În
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
ție, Doamne, des m-am închinat Din palme ridicându-ți un potir. Cu fruntea aruncată către cer Un sac de osanale ți-am trimis Că mi-aperi în talazele de ger Merindele de stele și de vis. În carnea-mi răvășită peste ani Tu mare și cărunt ai zăbovit Și-n pleava de ferigă și golani Deasupra m-ai purtat, neistovit. Eu robul unui lut nemângâiat În suflet te amestec și te cresc, Dă-mi arcul de arhangheli ferecat Pe demoni
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
nu? L-am aprobat dând din cap. Eram copleșit de ce mi se întîmpla. Mă încerca un amestec ciudat de sentimente. Erau acolo, adunate la ședință, Uimirea, Frica, Consternarea, Confuzia și alte câteva rude directe sau colaterale ale acestora. Și mă răvășeau, și mă terorizau, fiecare pe rând și chiar toate deodată. Am apucat să citesc pe coperta dosarului cuvântul „prințu’ ”, scris cu majuscule și mi-am amintit că așa îmi spuneau, mai în glumă, mai în serios prietenii și dușmanii la
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
-i anxietatea. Așeza stiloul pe birou și ridică receptorul. -Alo! -Domnule Pricop,sunteți așteptat în biroul domnului Ștefănescu! -Vin imediat zise Pricop și așeza receptorul în furca și continuând să simtă gustul acru provenit din anxietatea ce continuă să-l răvășească,se ridică de pe scaun și porni spre biroul Directorului realizând că tot ce a trăit până acum face parte din jocul sinistru mânuit de un destin orb. Ajuns în biroul șefului,se așeza pe scaunul aflat înaintea biroului și simțindu
FUNCŢIONARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352775_a_354104]
-
pace și să-l ocrotească sub aripa Sa. - Să înțeleg că viața a făcut să fie și învățătorul soțului dumneavoastră. Probabil la diferență de o generație. Personal, sunt copleșită că descopăr amintiri minunate despre același dascăl ce reușește încă să răvășească sufletele foștilor elevi. Așadar, Aurel Spiță a fost omul care și-a desfășurat cu pasiune și dăruire meseria de învățător. Se pare că faptele sale bune, săvârșite cu fiecare elev format, sunt o dovadă în plus că a existat și
REVISTA ,, CRONICI MOVILENE”- INTERVIU CU MOVILENI DE SUCCES de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352903_a_354232]
-
și poate femeia din ziua de azi nu știe să fie rațională. Oare sunt și eu așa? Ajunsă acasă cuget asupra zilei ce tocmai se terminase cu o ceașca de ceai roșu fierbinte între palme, stând la birou printre foile răvășite pe toată întinderea sa. Mă întreb ce înseamnă totuși să fii femeie? Imi doresc să aflu trăind din plin o viață de femeie fără să privesc în urmă, ci doar bucurându-mă de oportunitățile și lucrurile simple care se găsesc
SĂ FII FEMEIE... de DIANA ILIA în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354332_a_355661]
-
nea Mitică. Dacă îți moare mama, orice și oricâte ți se vor întâmpla în viață, nu le mai simți. Ce altceva ar putea să ți se întâmple mai rău de atât?” Apoi Mitică Sinu își continuă șirul amintirilor care-l răvășiseră vizibil. „O frumoasă floare vine” Însă răul nu întreabă pe nimeni, atunci când vine... A treia nenorocire, pe care nea Mitică n-o poate uita, s-a petrecut în casa lui tetea (badea) Ion Vulc, fostul primar. Acesta avea trei copii
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354359_a_355688]
-
DE FOC Autor: Andrei Pătrăucean Publicat în: Ediția nr. 1378 din 09 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Plouă în districtul omenirii, cu lacrimi cenușii ,lacrimi tomnatice care îndeamnă verbul "a scrie" să concentreze toată puterea visătoare a cuvintelor pe coala răvășită de condeiul neiertător al tinereții. Te simți o frunză legănată de vânt , sub cerul plumburiu ce invocă ploaia la fel ca un ritual stabilit de forțele divine. În ochii tăi imploratori se poate citi starea de exil,în care ploaia
PLOAIA NUCLEARĂ DE FOC de ANDREI PĂTRĂUCEAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353064_a_354393]
-
II. PLOAIA NUCLEARĂ DE FOC, de Andrei Pătrăucean, publicat în Ediția nr. 1378 din 09 octombrie 2014. Plouă în districtul omenirii, cu lacrimi cenușii ,lacrimi tomnatice care îndeamnă verbul "a scrie" să concentreze toată puterea visătoare a cuvintelor pe coala răvășită de condeiul neiertător al tinereții. Te simți o frunză legănată de vânt , sub cerul plumburiu ce invocă ploaia la fel ca un ritual stabilit de forțele divine. În ochii tăi imploratori se poate citi starea de exil,în care ploaia
ANDREI PĂTRĂUCEAN [Corola-blog/BlogPost/353066_a_354395]
-
condei capătă valența focului nestins ce arde mocnit în jarul viziunii mele. Cuvintele se aștern neiertătoare , ... Citește mai mult Plouă în districtul omenirii,cu lacrimi cenușii ,lacrimi tomnaticecare îndeamnă verbul "a scrie"să concentreze toată puterea visătoare a cuvintelorpe coala răvășită de condeiul neiertătoral tinereții.Te simți o frunză legănată de vânt ,sub cerul plumburiu ce invocă ploaiala fel ca un ritual stabilit de forțele divine.În ochii tăi imploratori se poate citistarea de exil,în care ploaia,în loc să diminueze,din
ANDREI PĂTRĂUCEAN [Corola-blog/BlogPost/353066_a_354395]
-
prin sat mergea vorba despre existența unui balaur, din care cauză nimeni nu mai ieșea pe câmp, multe fete avortând de groază când îl văzuseră și o mulțime de flăcăi dispăreau cu zilele iar când se întorceau erau atât de răvășiți că nu-și mai aduceau aminte de nimic. Ca să nu mai vorbim de copiii și copilele ademenite prin tot felul de coclauri și ce se întâmpla cu ei nimeni nu voia să spună... Cu alte cuvinte, groaza intrase în sat
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
prin sat mergea vorba despre existența unui balaur, din care cauză nimeni nu mai ieșea pe câmp, multe fete avortând de groază când îl văzuseră și o mulțime de flăcăi dispăreau cu zilele iar când se întorceau erau atât de răvășiți că nu-și mai aduceau aminte de nimic. Ca să nu mai vorbim de copiii și copilele ademenite prin tot felul de coclauri și ce se întâmpla cu ei nimeni nu voia să spună... Cu alte cuvinte, groaza intrase în sat
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
apăsau și-i aduceau în minte chipurile părinților săi dragi. Citea din cartea dragă a poetei Georgeta Resteman. A deschis cartea la întâmplare găsind o poezie de dragoste, amintindu-i de Mircea și povestea lor de iubire. Gândurile-i erau răvășite și-i treceau prin minte toate evenimentele petrecute de când l-a cunoscut pe Mircea: zilele de vis petrecute în Sinaia, violarea ei de către Viorel, accidentul și amnezia ce a precedat accidentul din timpul violului, șansa de a porni în viață
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
Danielei Gifu simte cum, «prin tufișurile dese și răcoroase», aude „îngânatul trist al iubitului“ «de dincolo de ușa» despărțitoare, constatând că amândoi „jelesc“ «nevoia de ghemuire unul în brațele celuilalt»; de brumărel fiind, „se furișează în pat, lângă trupul bărbatului iubit, «răvășit de căutarea coapselor feciorelnice, precum stropii ploii mocănești» și „se nevoiește alene a se desprinde“ «de oglinda înlănțuirii inimilor»; de brumar fiind, «cu toată agitația din jur», este cuprinsă de «un sentiment de seninătate» și își invită iubitul „să-l
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]