1,050 matches
-
ai sunat. Sînt supărată c-ai plecat aseară! În primul rînd. Vocea din telefon, sigură, apăsată, întregește imaginea fetei în mintea obosită de nesomn a lui Mihai. Inflexiunea vorbelor dă contur feminin, matur, chipului de adolescentă, aprinzînd simțurile, și-așa răvășite, ale lui Mihai, pentru care fata începe să fie o Marie Săteanu tînără, fruct neînceput, gata să i se ofere; trebuie doar mîna lui să se întindă și să-l rupă. "O, Doamne, nu!..." se cutremură Mihai dezgustat de gîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de-am s-o cunosc..., de-o să am putere să-i spun... E ridicol totuși; vii peste douăzeci de ani și spui : sînt tatăl tău..." Ochii lui, obosiți de albul din partea cealaltă a ferestrei, se închid, chemînd sub pleoape chipul răvășit al fetei ieșind de sub plapumă, în dimineața cu nămeți cît casa, cu camera inundată de lumina ferestrelor, în orbirea cărora ea zîmbea, chemîndu-l, cu brațele întinse lung. Peste un timp, cînd aude pași apropiindu-se, profesorul tresare, face ochii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un împătimit al formulelor... Pentru ca, în final, pe vremea primului an de studenție, după opt luni la mansarda blocului Yanis, chiar dacă nu m-am transferat de la Fizică, orizontul meu a devenit un altul... Puștiul venit de la Iași, tobă de carte, răvășit total de relația cu Margareta, femeia de serviciu a liceului, ajunsese într-un București ostil... Cred norocul meu, singurul noroc adevărat în viață a fost întîlnirea aceea în foaierul teatrului... De ce s-o urăsc pentru că n-am știut cine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și rămase în picioare în fața mea, cu burta puțin împinsă în afară, înaltă, tensionată, un monument de fermitate. Apoi adăugă: — Îți sunt grozav de recunoscătoare pentru atitudinea ta rațională. Am rămas cu ochii țintă la fața ei frumoasă, concentrată și răvășită, pe care se citea o îndrăzneală amestecată cu un fel de compasiune jenată. Gura ei mare și mobilă se mișca de parcă ar fi mestecat în ascuns vorbele blânde pe care mi le-ar fi putut spune. Aveam un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Atât gestul cât și cuvintele erau minunat de cunoscute. Am binecuvântat-o în gând și m-am așezat la picioarele ei. Georgie ședea în fotoliul verde jerpelit din locuința ei. Lumina rece a după-amiezii învăluia camera dând la iveală patul răvășit, scrumiera plină cu mucuri de țigară, masa încărcată de scrisori deschise, pahare murdare, bucăți de biscuiți și cărți de economie. Georgie purta pantaloni bej foarte strâmți și o cămașă albă și-și strânsese părul într-un coc dezordonat. Era palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
adevărată. Ai găsit pastilele? Nu mă gândisem la asta. Am început căutarea, am mutat din loc cărți și hârtii, am golit scrumiere, am răsturnat grămezi de lenjerie, am deșertat sertare, pășind tot timpul peste picioarele lui Georgie. Am răscolit patul răvășit și am căutat sub perne. Întorcându-mă și văzând-o pe Georgie acolo și zărind pentru o clipă fața concentrată a lui Honor, m-am întrebat în ce coșmar pe jumătate comic nimerisem. În cele din urmă am găsit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
reușeau să fugă și În tot acest timp continuau țipete și Împușcături”. Evadații au pătruns și În locuința ei, după cum a constatat mai târziu, În Încercarea lor de a se salva, iar când s-a Înapoiat a găsit-o „descuiată, răvășită și cu urme de sânge peste tot”. Când a fost scoasă din adăpost a văzut strada așa cum arăta În ziua progromului: „Am văzut cum stăteau morții grămadă În toate părțile aleiei În dezordine așa cum fuseseră Împușcați. Nu pot să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
eram diferită și că asta se observa. Aici, toată lumea era Îmbrăcată În culori vii, iar vârsta medie era de optsprezece ani. M-am privit sumar În oglindă și-am constatat că rujul era la locul lui, coafura nu era Încă răvășită, iar crucea de pe colier nu căzuse. Purtam Într-adevăr prea mult negru. N-am Încotro, trebuie să recunosc: e un viciu. Am găsit-o pe Rachel la bar, bând rom și cola. — Hei, Sam! zise ea, aruncându-și un braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de modă și, În consecință, ea era perfect informată asupra fiecărei tentințe ce urma să se lanseze. Dacă, În seara asta, ar fi avut o coafură ciufulită, puteai să pariezi că, În două luni, Vogue avea să proclame că părul răvășit era la modă, tipărind teancuri de fotografii cu Linda și Christy , ciufulindu-se Într-o veselie. Baby era dată cu un ruj roșu dens, iar ochii Îi erau fardați din belșug cu khol. Purta un pulover negru, subțire și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu mâinile de partea din spate a mașinii, înfigându-și tălpile printre pietrele ascuțite de pe chei, și se opinti încercând să împingă automobilul cu palmele. Simți sticla udă, stropită de noroi, a geamului din spate și își înălță fața năucă, răvășită, ca un câine turbat. Auzi strigăte, ale lui și ale altcuiva. În aceeași clipă privi către podețul de fier și văzu profilându-se o siluetă - o siluetă înaltă, într-o mantie lungă, neagră. „Diavolul, gândi George, în sfârșit s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să te cunosc, i se adresă Alex. Am auzit lucruri minunate despre dumneata. Sper să vii să-mi faci o vizită. Să te aducă Tom. A, bună, Gabriel. Ți-o prezint pe nora mea, Gabriel. Ce s-a întâmplat? Gabriel, răvășită toată, cu fața asprită de vânt încadrată, fără grație, de un batic de pânză înnodat sub bărbie, găsise un pretext să se ridice de la masă, ca să-și caute indianul. Își spusese că pierduse prea ușor speranța. Poate că omul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fel de cămașă albă. Părea a nu fi în stare să vorbească, dar își întindea spre Tom brațele, ca și cum îi implora ajutorul. Iar el se gândea: „E atât de tânără, atât de tânără!“. Se deșteptase după miezul nopții, cu sufletul răvășit, și până dimineața se zvârcolise în pat, într-un paroxism de tristețe, remușcare, resentimente și frică. Resentimentul, frizând aproape furia constituia elementul cel mai demonic din boala mentală a lui Tom. Era atât de neobișnuit, atât de nefiresc pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și de ea săraca, ia priviți ce se mai bâțâie de frică, măi băieți! Du-te-n p...da mă-tii, cu ea, cu tot, de curvă sifiloasă! îi aruncă Dănuț, strângând la maximum garoul improvizat, pentru a stopa hemoragia. Răvășită ca o Nemesis sau ca o Harpie întărâtată, cu ochii turbați ai Meduzei, Cău-Cău pune trofeul însângerat într-un coș de nuiele, pe care îl și ridică de toartă, smucindu-l violent cu amândouă brațele, de la pământ. Mișcarea bruscă îl
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
al realizării contactului intim! În coada ochiului, Fratele îl zărește pe Boss pitit, ghemuit peste coșul său, sub masă. Prea târziu! Hai, hai, hai, regulează-mă! Fă-mi felul! Trage-mi-o, handicapatule! Trompistule! țipă Lili răgușit, în pragul acuplării, răvășită și dominatoare, ca o amazoană. Ținându-și prada strâns îmbrățișată cu o mână (precum femela de călugăriță, Mantis religiosa), Gladiatoarea apucă unul dintre paharele de vin, cu mâna liberă, soarbe și înghite cu sete, repetând gestul, pentru a-i scuipa
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fericire, neașteptată, de prea scurtă durată, Însă. Brusc, spună Îndelung un claxon strident al unei furgonete - „Da’ uită-te pe unde mergi, tâmpito!“. Femeia nu-i acordă nesimțitului nici măcar o privire. Mergea țâfnoasă, legănându-se pe picioarele lungi, cu părul răvășit În vânt, cu eșarfa de pene portocalii fâlfâind În urma ei, ca un stindard. Șoferul se căi repede de insulta pe care i-o adresase și Întoarse capul admirativ - pentru o clipă, Maja Îi surprinse privirea Înfierbântată ce se lipi apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un sfânt misionar al culturii, ci-i invita pe elevi la muzee și la teatru, sau chiar În casa lui, ca să asculte muzică clasică, inducându-le astfel cine știe ce idei oculte - În cele din urmă se certaseră cumplit. Mama venise acasă răvășită toată, spunând că bestialitatea oamenilor e egalată doar de prostia lor dezgustătoare. Oricum părinții băieților nu-și mai trimiseseră fiii la activitățile lor extrașcolare. Proful nu știuse niciodată nimic. Se gândea că nu-i este scris pe frunte. Dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
stingea, transformându-se Într-un șuierat, când gâtul i se usca și un spasm de tuse ruina efectul ultimei replici, Elio Înghițea câte un pahar de apă și o lua de la capăt. Transpira, gesticula, clocotea, se bâlbâia, Își aranja părul răvășit, râdea. Zero se rușină de spectacolul pe care Îl făcea tatăl său. Înțelese că era În stare de orice pentru a șterge impresia proastă pe care o făcuse la Început, din cauza gafei cu discursul greșit pe care-l citise, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sărit În aer odată cu el. Omul ăsta nu cunoștea Îndoiala - doar supunerea. Ar fi murit pentru tatăl lui. Și el nici măcar nu merita. Tatăl lui era o nulitate adorabilă. Îi fu milă de polițist. Secretarul lui Elio veni alergând. Era răvășit, uimit. Pentru a-l ajuta să se ridice, Îi Întinse mâna: lui Zero Îi părea că atinge o cârpă udă. Polițistul, nedumerit, ținea gheata sportivă de parcă ar fi fost propria lui armă. Părea scârbit - dar Zero nu putu să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ca Într-un supermarket. Îi păreau toți la fel, dar una dintre acele gogoși, cu creștetul pufos și ciudat de lunguieț, era o nou-născută - și, oricât i-ar fi părut de absurd, acea nou-născută era sora lui. Elio avea părul răvășit, era entuziasmat și guraliv. Și plângea fără a se putea abține. Nu-i minunată? repeta - nu așa că-i minunată? Ținu să le explice că nu fusese vorba de un prezervativ spart, nici de vreo șmecherie a tinerei femei. Fetița nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din pereții plin de fresce și din tavanele pline de medalioane și cădea asupra lui ca o ploaie de aur. a șaptesprezecea oră Emma se apropie de oglindă. Când găsi Întrerupătorul, un șir de becuri albe o lumină fără milă. Răvășită. Palidă. În ultimul hal. E teribil să te gândești că viața noastră e un roman fără temă și fără eroi, cu totul aiurea, fără coerență, făcută din pauze și din goluri și din diversiuni fără rost. De ce-am urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a profesorului și vasul care conținea un buchet de flori din plastic. — S-a Întâmplat ceva? Întrebă Sasha surprins. — Mă privește? Întrebă ea În șoaptă, agățându-se de el. Sasha se trezi prins Între măsuță și perete, cu părul ei răvășit peste mâinile lui, În timp ce fața ei era neliniștitor de aproape de nasturii blugilor săi. Cine? Întrebă stânjenit. Avu impresia că persoanele de la masa de alături aveau de gând să cheme garda de la Moravuri Ușoare. Rușinându-se, Îi surâse ospătăriței impecabile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dragoste pentru italieni. Antonio știa că e o minciună, dar Fioravanti Îndruga minciuni cu o asemenea convingere, Încât, În cele din urmă, ajungeai să crezi că sunt mai adevărate decât adevărul. În manifestele lui electorale, cu ochelari și cu părul răvășit, avea o față simpatică și onestă, Îți inspira Încredere. Chiar dacă nu o merita, Îi oferise această după-amiază Împreună cu copiii, iar el avea să-i fie recunoscător pentru totdeauna. Îi adresă un salut. Nu te supăra, domnule avocat, tu nu știai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
optzeci de metri pătrați, s-a aplecat și a Împușcat-o În inimă de la zece centimetri. Privind-o În ochi și știind că ea știe. Isuse. Adolescentă asasinată sub masa din bucătărie, desculță, cu bluza albă pătată de sânge și răvășită, descoperind buricul În care strălucește - lucios, foarte nou - un inel metalic. Adolescentă vie În fotografiile lipite pe frigider, În care el o va fi privit cu mândrie sfâșietoare de fiecare dată când a băut o bere, de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
asta sau altă lume, dar eu cred că era din lumea asta, pentru că ne aflam în camera mea, mobila era aceeași, o concretețe ce nu putea fi pusă la îndoială. Vorbii fără rost, ea își trecu degetele prin părul meu răvășit, iar eu mă înecai în ochii ei ca-ntr-un lac fenomenal. Când amurgul se înecă în noapte ne plimbarăm pe malul unui lac asemeni, până ce în dreptul unei lumini subțiri venite de sus, ea se opri și mă-nlănțui din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zgomotele lor toate jivinele ce sălășluiau pe acolo. Nu le păsa că se târmoceau În noroiul Împuțit de pe marginea pârâului, că-și bășicau mâinile și obrajii În urzici, că se zgâriau și lăsau ațe și petice de țoale În spini. Răvășită, Valea se burzuluia În jurul lor. La o cotitură urlară de groază: de o cracă groasă a unei sălcii atârnau trei hoituri de câine jupuite și pline de muște; cojoacele lor, făcute sul și date cu sare grunjoasă, se legănau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]