1,025 matches
-
în culori multicolore, Cerul tot e-un șevalet zugrăvit cu multe role. Seara-și scutură cortina, stele privesc în lac, Visele îmi stau aproape vor să-mi facă iar pe plac Ascult inima cum cântă o vioară-și poartă struna Răvășită și uimită mi-a intrat pe geam și luna. Din a caselor căciulă, fumegă un horn păreri A rămas în urma ziua... vorbim astăzi despre ieri. Rugăciunea-și poartă pașii înainte de culcare Chiar în brațele icoanei, lângă inimioara Mamei! Ochii caselor
LACRIMĂ DE TOAMNĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344385_a_345714]
-
cine știe ce semne pe față sau pe corp, în zonele vizibile. O răsturnă la rândul său și-i cuprinse cu putere mâinile în ale sale, imobilizând-o. O privea cu insistență cum se zbate. Era frumoasă Minela așa dezlănțuită, cu părul răvășit peste pernă. Era roșie în obraji și furioasă că nu poate scăpa din strânsoarea bărbatului. Începea să se calmeze, să se liniștească și împotrivirea sa cedă. Ștefan se aplecă și începu să o sărute pe gât, apoi îi prinse lobul
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
acum însă alte priorități, cele legate de instalarea noului Guvern condus de Petru Groza. Așa că, abia în vară ziarul dădu curs priorității tatălui cu patru copii dispăruți fără urmă. * Se făcu deja toamnă când, în sfârșit, frații Dominte sosiseră în răvășita gară din Pașcani. Aici, grupul de patru copii, avandu-l în frunte pe Grigore, care târa o valiză nemțească, drept captură de război, aștepta pe cineva care să-i ia în primire. Curioșii care intrau în vorbă cu minorii, prezență
COPII ROMÂNI ÎN LAGĂRELE NAZISTE (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343883_a_345212]
-
Acasa > Poezie > Sonete > ÎNTINSELE ZĂPEZI Autor: Florentin Dumitrache Publicat în: Ediția nr. 2179 din 18 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului ÎNTINSELE ZĂPEZI... Întinsele zăpezi se-aștern în depărtare, Frumoase ii pe trupul țării răvășite, Curg râuri albe din înălțimi solare, Lumini din alte vremuri peste pământ dorite. E-o nouă lume-acum,pe umerii de țară Parfumul alb al iernii revarsă peste noi, Ajunse-n pragul vrajei,iubiri ce se coboară Peste simțirea iernii și-
ÎNTINSELE ZĂPEZI de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342770_a_344099]
-
realul, Este omega, e sfârșit de carte. DELTA Cu vârfu-n cer, de stele sprijinită, În umbra ei atâtea taine-nchide, Un sfinx, ce stă cuminte-n piramide, În aria iubirii, infinită. Să descifrăm enigme euclide, Dintr-un triunghi cu forma răvășită, Dar unde viața-i vie și palpită Și liniile toate ne deschide. Deși catetele nu sunt egale, În vârful dinspre nord e steaua, celta, Care ne luminează pașii-nceți pe cale, Ne ia de mână hotărâtă, zvelta. Și ne conduce-n
ZECE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342862_a_344191]
-
de soc, El își mai aduce aminte Cine-i îngropat pe loc. Și la întrebarea noastră, Cine este sub copac? A răspuns mirat...! nu știți? Omul e din țara voastră, Eminescu-i din părinți. Lacrimile-mi cad șiroaie, Pe mormântul răvășit, Teiul,vântul il indoaie, Norii, iar s-au răzvrătit. Tunete ingrozititoare, Sus din cer acum se aud, Trăsnete lovesc pământul, Teiul nu-mi mai ține scut. Vântul parcă se întețește, Lupii, vai...ma îngrozesc! Totul parca-i înebunește, Să mă
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI OMAGIALE LUI MIHAI EMINESCU, DATĂ ÎN CARE SE ÎMPLINESC 166 DE ANI DE LA NAȘTEREA INEGALABILULUI POET NAȚIONAL de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342953_a_344282]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > POEME Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1531 din 11 martie 2015 Toate Articolele Autorului MARTIE FIERBINTE Îmi amintesc de-un martie fierbinte, Zulufi de aur, clipe răvășite... Arzându-mi sufletul ca un opaiț Căldura ochilor, vise ferite. Dinspre ” Pădure ” coborau himere, ” Orașul de pe deal ” dormea supus, Un cetățean te admira sedus... Își construia o lume de mistere. Comete cu stelare, albe trene, Îmi luminau pasiunile lumești, Mă
POEME de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343287_a_344616]
-
voi doi. Eu nu cred că sunt în stare să părăsesc această cameră. Mă simt ca dracu. Sunt varză. - Mama Minela, ce-i cu tine? Parcă nu obișnuiai să vorbești așa de urât. Nu te-am auzit niciodată așa de.... răvășită. - Vă rog să mă scuzați. Nu mă luați în seamă. Chiar nu sunt stăpână pe ce spun și ce gândesc. Merge-ți voi fără mine. - Cum să mergem doar noi doi? Lasă că vei sta cuminte pe canapea sau pe
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
țuică de tescovină din anul ce trecuse și o oală cu vin, un tulburel rozaliu din anul respectiv. Făcea vin bun bunicul Constantin. Începu să-i sosească oaspeții care din politețe mai întâi treceau să-i vadă mioarele. Doar era răvășitul oilor cum se numea această zi prin părțile lui de baștină. - Bună ziua Floareo și Constantine, spuse părintele Plutașu când intră pe poartă. - Sărut dreapta părinte, răspunse bunica emoționată, de onoarea de al avea oaspete pe bătrânul preot. Bine ați venit
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
de tâlcul acelui goethean „stirb und werde” (mori și învie): „Cade bruma nemiloasă peste frunza ruginie,/ Ea tresare și icnește la preludiul nesfârșit,/ Se desprinde-apoi din ram și-și ia zborul spre câmpie/ Ca o aripă de înger de păcate răvășit...// Vântul face-o reverență acordând ușor vioara,/ Printre crengi se-aude cântec, altă frunză dă să cadă,/ Zboară dup-a ei surată fără înapoi să vadă/ Cum pe creanga părăsită se așază-o biată cioară,// Cântul vântului întoarce prima frunză
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
putem vorbi la telefon dacă dorești. - Da, te voi suna. - Nu uita cât de mult te iubesc..., Săndica. Durerile și necazurile tale sunt și ale mele, să nu uiți acest lucru niciodată. - Știu, dragule, și-ți mulțumesc, dar acum sunt răvășită. Ce m-aș face fără tine? Nici nu mai știu încotro s-o iau. Și acasă sunt toate de izbeliște. Vai de capul meu, nu știu cum mă voi descurca și cu spitalul, serviciul și cu casa de una singură. - Te înțeleg
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343548_a_344877]
-
lui, știu că este grea suferința și, mai ales, e greu să nu ai pe nimeni în preajmă, care să te ajute, să te încurajeze. Gheorghe rămase o vreme tăcut, copleșit de tot, venise cu atâta speranță în sufletul său răvășit de toate necazurile și nefericirile familiei sale. O strânse pe Laura în brațe, pe Ionuț care privea nedumirit la ei, și ieși din rezervă împovărat de tristețe, urmat de Angela, care asistase în tăcere la întreaga scenă. Ionuț nu vru
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340139_a_341468]
-
de viață, o casă, un cal, o mașină, plimbări, prieteni, neamuri. Dar care este de fapt alchimia unei iubiri,,, pe ce se bazează ca fundament? Pe factori fiziologici în care senzorii influențează simțurile determinând procesul necesității? Pe teama de singurătatea răvășită mereu de ideea că în doi, totul este mai ușor? Pe substraturile materiale sau spirituale. Sau pur și simplu pe o lege , nedescoperită încă, din structura universală ? Omul se naște iubire pură! Priviți un copil zâmbind în primele lui clipe
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]
-
nu îi mai place, nimic nu mai este ca înainte. O durere greu vindecabilă îi străbate inima și mintea. Din ea pot cădea fluvii de lacrimi, izvorî frustrări neînțelese, șuvițe de ură, nebănuită, i se pot strecura în gândirea lui răvășită. Uni chiar au pus mâna pe un băț, sau o piatră, pe o sabie , sau pe tăișul lingvistic al vorbei și s-au angajat într-o luptă a onoarei, tăvălind iubirea pierdută prin cele mai întunecate cotloane ale simțirii umane
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]
-
Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului bate-n vânt șuvoi de ploaie mă îngândură gândirea, apa-n vale face zoaie și-mi spală de tot trăirea, la hotare cruci de piatră, răvășită-i țărna udă, doi țigani mută o șatră pe-un pavaj de lume crudă, astăzi mai cerșesc un chior, iubire universală, mâine am să încerc să mor pe coloana vertebrală, casa-mi este răvășită și în mine golu-i mare, lumea
TIMP NECUNOSCUT de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377414_a_378743]
-
-aș trăi și-n altă viață, dar cum să mă descurc cu amintirea? O lacrimă neștearsă nu-i povață, nici timpul, nici durerea, doar iubirea... Iar pentru o dorință împlinită, promit să mă mai nasc încă o dată, dar inima rămasă răvășită, te rog să mi-o întorci chiar sfâșiată! M-aș naște dacă vrei iar din durere, nu să citesc versul pe care-l scriu, doar pentru tine și-a ta mângâiere, ce-o voi lua cu mine și-n sicriu
M-AȘ NAȘTE ÎNCĂ O DATĂ... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378583_a_379912]
-
din 03 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului MAICĂ SFÂNTĂ Gânduri sărută cerul inimii mele Eu rătăcesc în vise cu tine la stele, Sufletul suspină cu îngerii se-nchină Cu dorurile mele într-o lume străină. Freamătă trecutul trezit din somn Răvășite gânduri nu mă lasă să dorm, Ning amintiri în păr cu flori de tei Cu tine plânge iarna în mine și-n ochii mei. Ascult sinfonia sentimentelor fără cuvinte Un înger vine-n tăcere să mă alinte Aprind candele de
MAICĂ SFÂNTĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378594_a_379923]
-
generoasă a lui Dumnezeu Atotputernicul, o lacrima strânsă în ridurile faciale, un sărut de adio pus pe marginea unui anotimp pierdut, fior de iubire și de aduceri aminte. „Nostalgia întoarcerii” -o carte scrisă de autoarea Titina Nica Țene cu sufletul răvășit de trecerea timpului, o jertfă adusă satului românesc, o sensibilitate explozivă și un cântec fără sfârșit. Liliana Boian Terziu Referință Bibliografica: Cronică LILIANA BOIAN TERZIU la cartea Nostalgia întoarcerii de TITINA NICA ȚENE / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
CRONICĂ LILIANA BOIAN TERZIU LA CARTEA NOSTALGIA ÎNTOARCERII DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378839_a_380168]
-
ce căutai, așa că bătui drumul de pomană... Satul meu îi dincolo de muntele aista, chiar aproape de Observator... Las' că-ți arăt eu când ajungem aproape... Drumul era îngrozitor: numai gropi, numai surpături, numai treceri peste râu, peste lodbe de lemn vechi, răvășite și putrezite. Înaintam tare încet. Dar partea bună a lucrurilor era că nu mai duceam în mână valiza. În schimb, trebuia să îndur tovărășia unui căruțaș care începu să-mi împuie capul cu tot felul de lucruri, iar eu tare
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
apăruse o măicuță care ținea de mână o copilă tare drăgălașă, cu păr cârlionțat ca al Doamnei Doctor, întinzând mânuța stângă, cu degetele răsfirate, gata să apuce un lucru dorit. Doamna abia de o văzuse o clipită și... se trezise răvășită. Încercase să se ridice, dar, istovită, căzuse. Ea, Sofia, o aflase doborâtă de leșin când revenise în încăpere. O așezase ca pe un copil, așa era de ușoară, pe pat, așteptând să se trezească și să-i spună ce se
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
Poezie > Vremuri > CA O ZI DE BRUMAR! Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-e sufletul ca o zi de Brumar Și frigul scormonește prin oase. Gândul aleargă prin lume hoinar Răvășit de pustiul din case. Prin sobă, un tăciune și vântul Se luptă ca doi nebuni dezbrăcați. Eu i-am lăsat să-și spună cuvântul; Sper când mă-ntorc să-i găsesc împăcați! Afară m-așteaptă câțiva butuci Răsturnați peste prispă
CA O ZI DE BRUMAR! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380040_a_381369]
-
atunci într-un zâmbet înțelegător și ascund între ramurile lor fiecare susupin al îngemănărilor noastre . - Crezi în povești cu iubire, iubito? - Dragostea este esența mișcării, îmi spuneai! Iubește-mă tu, cât mai sunt un mănunchi de dileme pentru senzorii tăi răvășiți ! Iar eu te îmbrățișam așa de suav. Iar tu îți înfășurai toate păcatele gândurilor în jurul trupului meu și așa te zbăteai să nu cazi pradă mirării până toată supunerea te- a învăluit într-un mister atât de incandescent încât frigea
PĂCATUL CA FORMĂ DE EXISTENŢĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380048_a_381377]
-
lumină, Că noaptea ne va fi călău Vom învăța cum se suspină. Ne va însoți tumultul vrerii, Și lângă corul de dorinți , Vom da în patima plăcerii, în șarmul nopților fierbinți. Iubesc profund tot ce-mi oferi, Din zbuciumul des răvășit, Simt liniștea unor poveri Tu ești tot ce mi-am dorit! Referință Bibliografică: TU EȘTI TOT CE MI-AM DORIT / Gabriel Stănciulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2114, Anul VI, 14 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriel
TU EȘTI TOT CE MI-AM DORIT de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380083_a_381412]
-
lui, știu că este grea suferința și, mai ales, e greu să nu ai pe nimeni în preajmă, care să te ajute, să te încurajeze. Gheorghe rămase o vreme tăcut, copleșit de tot, venise cu atâta speranță în sufletul său răvășit de toate necazurile și nefericirile familiei sale. O strânse pe Laura în brațe, pe Ionuț care privea nedumirit la ei, și ieși din rezervă împovărat de tristețe, urmat de Angela, care asistase în tăcere la întreaga scenă. Ionuț nu vru
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380427_a_381756]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > PICĂTURĂ DE TIMP Autor: Căprar Florin Publicat în: Ediția nr. 1625 din 13 iunie 2015 Toate Articolele Autorului viața e o picătură de timp asemeni unei picături de roua prelinsa de pe o frunză răvășita de gânduri prin solul avid de iubire nemărginita ajunsă la rădăcina existențiala hrănind-o apar alte frunze alte picături alt timp viața e o picătură de timp Referință Bibliografica: Picătură de timp / Căprar Florin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PICATURA DE TIMP de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1625 din 13 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379378_a_380707]