867 matches
-
argumentul că moneda metalică, indiferent de forma sa de prezentare, cântărită sau bătută, apare într-un timp îndelungat și în urma unor procese sociale extrem de complexe. Discutăm despre dorința omului de a păstra valoarea, de a etala valoarea și de a răzbi în timp identificându-se cu valoarea. În "Contribuții la critica economiei politice", Marx pune în evidență că "aurul garantează mărimea propriei lui valori, și deoarece el este materializarea timpului de muncă general, procesul de circulație îi garantează în permanență aurului
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
morfologie, în domeniul derivărilor, prin sufixe și prefixe, aceasta este considerabilă. Astfel, ca prefixe, slv. nea înlocuit pe lat. in-, ceea ce a dus la numeroși compuși: neadevăr, nebun, necopt, negreșit, necioplit, nenorocire; apoi răz(lat. răs) ca în cuvintele: a răzbi, a răzvrăti, război, răzmeriță; prea(lat. prae): preabunul, preafrumosul, preaputernicul. Dar mult mai numeroase sunt sufixele: -ac (buiac, sărac, prostănac, zodiac), -că (săteancă, orășeancă, țărancă, țigancă, lupoaică), -aci (stângaci, cârmaci, trăgaci), -og (milog, olog, pisălog), -eală (amețeală, bârfeală, croială, umezeală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe condeierul mehedințean în suita eroică Din iureșul războiului sfânt (1943). Peisajul agrest îl reconfortează pe autor, senin și destins în versurile de atmosferă rustică și naturistă. Dinspre trecut, prinde contur „icoana” copilăriei (Daruri pentru copii, 1933). Icoana, altarele de unde răzbesc „vibrațiuni de rugă”, o troiță la răscruci, freamătul bătăii de aripă a unor îngeri intră în recuzita unei lirici cu tentă religioasă. După instalarea la putere a comuniștilor, B., în stihuiri răspândite prin presa vremii, lepădând obida și oțărârea, își
BOCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
primatul. El readuce (toată sau numai o parte din) materia cosmizată la starea inițială, precosmogonică - materia inertă, letargică, amorfă și nesupusă vreunei legi (massa confusa). Vegetația care crește concentric izolează zona smulsă spațiului cosmizat, întrerupând orice contact cu acesta : „De răzbit, n-a răzbit nici unul [dintre fiii de crai], din pricină că mărăcinii se prindeau laolaltă, ca și când ar fi avut niște mâini ghimpoase, și nu-i lăsau să înainteze măcar un pas”. Toți pseudoeroii termină prin a muri, după ce rătăcesc în van prin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
toată sau numai o parte din) materia cosmizată la starea inițială, precosmogonică - materia inertă, letargică, amorfă și nesupusă vreunei legi (massa confusa). Vegetația care crește concentric izolează zona smulsă spațiului cosmizat, întrerupând orice contact cu acesta : „De răzbit, n-a răzbit nici unul [dintre fiii de crai], din pricină că mărăcinii se prindeau laolaltă, ca și când ar fi avut niște mâini ghimpoase, și nu-i lăsau să înainteze măcar un pas”. Toți pseudoeroii termină prin a muri, după ce rătăcesc în van prin acest labirint de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în a doua jumătate a secolului al XVI-lea în stăpânirea unei rude a Vitolteștilor, Ieremia Movilă 5, iar de aici în stăpânirea familiei Movileștilor, cu care Miron vodă Barnovschi a avut relații de rudenie 6. Totuși, prin vremuri a răzbit un portret votiv, chiar în două exemplare, acesta fiind de fapt izvorul istoric al acestor rânduri. Un exemplar a fost semnalat în 1958 de Nicolae Grigoraș, care a dezvăluit că pe colțul unui hrisov, din 9 decembrie 1627, este miniat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acesta aprovizionează, de altfel, toate rubricile), eseistică teologică de D. Stăniloae, studii de arheologie creștină și de filosofie a culturii de Ioan Coman, studii de istorie literară de Gheorghe Vrabie, Vladimir Dogaru, Pan M. Vizirescu (autor și de proză scurtă). Răzbește însă tot mai multă publicistică literară și politică de ținută intelectuală joasă, de expresie trivială (Toma Vlădescu, Nicolae Roșu ș.a.). O permanentă preocupare a revistei a fost aceea de reflectare critică a fenomenului literar și artistic din epocă. Preocupare realizată
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
titlul de Avva („Mare duhovnic”), iar în iunie 1994 este propus ca membru de onoare al Academiei Române, care îi acordase premiile „Năsturel-Herescu” (1939) și „Eudoxiu Hurmuzachi” (1993). M. reeditează în chip exemplar tipul cărturarului care, pornind de la o condiție umilă, răzbește printr-o inflexibilă voință și pasiune la lumina învățăturii și izbutește, în contextul unei istorii vrăjmașe, să închege o operă. Se identifică în personalitatea lui suspinul cronicarului suferind „supt vremi” și voluptatea aceluiași în fața citirii și scrierii cărților, aviditatea îndârjită
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
pînă la ultimele consecințe. În Abisinia, a fost cu Italia. În Spania, e cu Franco. La noi e cu Codreanu. Face numai eforturi - cît de penibile? - pentru a ascunde acest lucru, cel puțin față de mine. Dar se întîmplă să-l răzbească, și atunci țipă, cum a țipat aseară." Și mai încolo, în însemnarea aceleiași zile, se întreabă tragic: Îl voi pierde pe Mircea pentru atîta lucru? Pot uita tot ce este excepțional în el, generozitatea lui, puterea lui de viață, omenia
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
realitățile sociale ardelenești, S. a ilustrat, în câteva nuvele, modul de formare și caracteristicile intelectualității românești din Transilvania. Elocventă este Budulea Taichii, în care se imaginează o biografie a lui Mihai, fiul lui Lepădat Budulea, lăutarul satului. Provenit din țărănime, răzbind în viață nu prea ușor, el își găsește un ideal în seriozitatea cu care își îndrumă poporănii, la fel ca și Popa Tanda din nuvela cu același titlu, a cărui mulțumire sufletească este deplină numai când constată binele pe care
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
termeni militari: „Mi-aliniez, ca pentru luptă, anii”, „De baionetă îmi ascut condeiul”, „Poemelor le strig: / Încolonarea!” Într-o poezie astfel concepută, e normal ca metafora rezumativă să fie steagul, care flutură în mai toate stihurile lui T.: „Eu am răzbit prin neguri și-acum te-aștept pe culmi / Cu roșii, cu înalte, cutezătoare flamuri”, „Mi-e inima steagului dată!” etc. După 1950 continuă să abordeze „teme majore”, dar își permite, uneori, să compună pasteluri și să contureze siluete grațioase, cum
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
A.N.: Păi, să adâncim puțin... Ei ce făceau? N.I.: Erau agricultori. Tata, spirit întreprinzător, s-a ocupat cu negoțul, cu un atelier de cizmărie. A fost nevoit să facă de toate pentru că era străin de sat și trebuia să răzbească. A.N.: Interesant. De ce străinii trebuiau să facă mai mult pentru a se afirma? N.I.: Trebuia să se impună în fața localnicilor, care erau foarte reticenți. Trebuia să aibă statutul de cetățean al comunității locale. Deși a reușit în viață, n-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
închipuie a fi romanul generației sale, adică al „generației sămănătoriste”, și va construi în jurul unui protagonist de sorginte rurală, Radu Comșa, care, aspirând la o realizare socială, se vede contrazis de lipsa de idealism și morală a semenilor. Caracter curat, răzbind prin merite personale și muncă asiduă, Radu Comșa ajunge secretarul de cabinet al unui avocat influent, deputat și moșier, cucerind și inima fiicei acestuia (Luminița) și anunțând, printr-o posibilă și profitabilă mezalianță matrimonială, saltul în altă poziție socială. Numai
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
De o parte, în lumea „bună”, moravurile dubioase, desfrâul generalizat, de cealaltă, în rândul celor simpli, cinstiți și mult prea adesea loviți de soartă, valorile neîntinate, harul iubirii, capacitatea de jertfă, puterea de a ierta. „Fiul din popor”, în mintea răzbită de clișee a dramaturgului, este „aristocratul adevărat”, în timp ce - în aceeași rigidă antiteză - privilegiații se lăfăie în „mocirlă”. Autorul, care incriminează și educația defectuoasă ce agravează tarele moștenite, crede în posibilitatea răscumpărării unor greșeli în cazurile când resursele profunde nu sunt
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
-i tulburau decît pe puțini dintre membrii echipajului său, mai toți fiind nepăsători de felul lor; iar cînd, lăsîndu-i cu mult în urmă pe pirați, vasul Pequod trecu în sfîrșit pe lîngă promontoriul de un verde intens, numit Cacadu și răzbi în marea de dincolo de el, spre Sumatra, harponiștii se arătară mai degrabă mîhniți că balenele sprintene se depărtaseră de corabie, decît bucuroși că aceasta izbutise să scape de pirații malaiezi. Dar am mers mai departe pe urmele balenelor, pînă cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lungă și îngustă ca aceea a Dardanelelor. Dar, printr-un efort deznădăjduit, am izbutit să ieșim la larg în cele din urmă, apoi am înaintat cu repeziciune, căutînd din ochi o altă ieșire. După multe alte asemenea manevre periculoase, am răzbit la un liman care fusese pînă mai adineaori unul din cercurile periferice, dar care acum era străbătut de niște balene rătăcite, ce se îndreptau nebunește spre centru. Această ieșire salvatoare a fost plătită, destul de ieftin, prin pierderea pălăriei lui Queequeg
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ta, care și-a întors capul către soare, apoi s-a răsucit la loc, mi-a dat o învățătură. O, tu, coapsă vînjoasă, încinsă cu trei rînduri de doage, tu, jet înalt, cu irizări de curcubeu Ădin care un șuvoi răzbește, în vreme ce altul se irosește fără rost! în zadar încerci, cașalotule, să îndupleci soarele, căci el dăruiește viața, dar numai odată! Totuși, tu, jumătate a Naturii, întunecată jumătate, îmi inspiri o credință mai mîndră, deși mai neagră. Toate umbrele tale fără de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
somn, cocorii goi În rouă/s-au mult chemat pe câmpuri, mâine pleacă. Din fundul zării, tânără, o lume/neprididit se-ndrumă către ape, cu pluguri mari de vreri și târnăcoape/să-ncerce-n miez terasele de spume. Iar când răzbi-va fluviu-n litoral/- ochian mănos culcat Între uscaturi - o să-l Încingă-n rouă, pe de laturi,/o dimineață cât un ideal”. SUCCESELE POEZIEI Dar dacă nu așa trebuia să se scrie poezie, să apelăm la câteva sinteze critice pentru
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dezvălui acea sursă vie a forței sale, care e Încrederea maselor. Dar această forță este vizibilă, prezentă În vasta frescă socială din Drum fără pulbere chiar și atunci când este vorba de dușmanii ei, exponenții claselor exploatatoare. Un sentiment de panică răzbește prin conversațiile ușuratice din casa boieroaicelor Vorvoreanu, prin atmosfera dominată de regretul „paradisului” pierdut pentru totdeauna. (Ă). Scriitorul a Înțeles că În jurul canalului lupta Între clasele antagoniste ajunge la o Înverșunată Încleștare. De aici, din Înfățișarea vie, concretă a unor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
urmează; c → ț: oficer → ofițer; â → Î; ó → oa: frumóse → frumoase; póte → poate; é → ea; dela → de la; Înegri → Înnegri etc. Observație. Se vor Înlătura grafiile etimologiste, chiar dacă ele au determinat o pronunțare pedantă. De exemplu: me → mă; resare → răsare; rezbi → răzbi; respuns → răspuns; reu → rău; seu → său; zimbet → zâmbet; zină → zână; sin → sân; ved → văd etc. • Se vor aplica regulile de punctuație În vigoare. Aceasta Înseamnă că, de pildă, dacă Într-un text pe care Îl avem de transcris constatăm folosirea
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
satu, Atâția maiștri-n zidărie. Din pricina țărânei, poate, Și-a dealurilor albicioase Din care omul n-adunase Nici câte boabe are-n case. (...) ...Mizeria le-a dat odată Un gând adânc și omenesc: Au strâns unelte laolaltă Unindu-se... Poate răzbesc (...) Un secol e, de când zidarii Pe timp dușman, de vijelie, Au înflorit în țara noastră Un sâmbur nou de omenie. Dar pe zidarii țării mele Abia partidul i-a unit, Și răsădesc în țara toată Mari flori de fier și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
copaci smulși, vite înecate, acoperișuri de paie ori căpițe. După ce tăria s-a limpezit, pământul începu să se zbicească. De dimineață șesurile fumegau iar aerul juca, mișcându-se în oglinzi. Din clăile năpădite de mâl ori de pe moțurile de porumb răzbite de prăpăd, te asurzea orăcăitul broaștelor. Pe coastele care frigeau, șerpii se slobozeau din păduri în valurile călduțe pentru a înșfăca cărnurile moi și placide care se soreau în cârduri. Orăcăitul se transforma atunci într-un țipăt înfiorător de omenesc
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
putea să facă nimeni. Iordache fusese cărăuș, urcând la munte grâu și coborând în șes cu draniță. De obicei la astfel de lucrare se întovărășeau neamurile între ele, dar se întâmpla să fie și oameni de strânsură, fără tain și răzbind care cum apuca la merinde. Ca mai umblat și mai în vârstă, în fruntea lor era acest Jorjâcă Bârcă, om răutăcios și spurcat la gură. Te spinteca negru cu privirea și te împungea cu două suluri albe de păr pieptănat
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
oile erau în viață! Îl ridicase pe fecioraș de bucurie. Familia sărbători izbânda, dar cel mic nu se lăsa până nu căzuseră la învoială să-l lase o săptămână întreagă să păzească turma de oi. Cu perseverență și vitejie a răzbit ca într-o săptămână să omoare toți papagalii care atacau mișelește oile din spate, ca ele să nu să poată apăra și să se hrănească cu unsoarea lor, pentru a se proteja de frigul iernii. Cine și-a imaginat că
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Rănesc întunecimea ca pete de jeratic; Arald se primblă singur, râzând, vorbind sălbatic - Arald, tânărul rege, e-un rege singuratic - Palatu-i parc-așteaptă în veci să-i vie morții. Pe-oglinzi de marmuri negre un negru nimitez, A faclelor lucire răzbind prin pânza fină Răsfrâng o dureroasă lumină din lumină; Zidirea cea pustie de jale pare plină Și chipul morții pare că-n orice colț îl vezi. De când căzu un trăsnet în dom... de-atunci în somn Ca plumbul surd și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]