794 matches
-
său. Era un bătrân înveșmântat în haine albe, abia ridicându-și degetul împodobit cu un inel cu piatră prețioasă. O voce șoptea în sinea lui Velasco: „Voi nu înțelegeți durerea acestor japonezi. Voi nu înțelegeți durerea mea, care m-am războit cu Japonia atâta amar de vreme.” Un sentiment de răzbunare îi pecetluia buzele închise. Când își dădu seama că nimeni nu avea să-i spună ce anume cereau oamenii aceștia, peste privirea Papei se așternu o umbră de tristețe. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de preț de ce este fără preț, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei! 20. Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare de aramă; ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu voi fi cu tine, ca să te scap și să te izbăvesc, zice Domnul." 21. Te voi izbăvi din mîna celor răi, și te voi scăpa din mîna asupritorilor." $16 1. Cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
cetatea aceasta, o vor lua și o vor arde cu foc." 9. "Așa vorbește Domnul: Nu vă înșelați, zicînd: "Haldeii se vor depărta de la noi!" Căci nu se vor depărta! 10. Și chiar dacă ați bate toată oastea Haldeilor, care se războiesc cu voi, chiar dacă n-ar mai rămîne din ei decît vreo cîțiva oameni răniți, tot s-ar ridica fiecare din cortul lui, și ar arde cetatea aceasta cu foc." 11. Pe cînd se depărtase oastea Haldeilor de Ierusalim, de frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
mîniați pe tine; vor fi nimiciți și vor pieri cei ce ți se împotrivesc. 12. Îi vei căuta, și nu-i vei mai găsi pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciți, vor fi pierduți cei ce se războiau cu tine. 13. Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mîna dreaptă și-ți zic: "Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor! 14. Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov, și rămășiță slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
să-mi facă declarații, foarte prietenos, fie că pricepe, că la cea mai mică ironie aș fugi, fie că îl interesează panicile care se petrec veșnic în mine. Poate că nici nu face prea multe socoteli, ci numai, după ce se războiește cu toată lumea, se simte bine în tovărășia unuia care se admite învins de mai înainte. Probabil că în lungile noastre conversații asupra vreunui adevăr general omenesc noi nu făceam decât să ne iscodim reciproc, eu ca să aflu anumite explicații asupra
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
zile! Nu sunt decât doi doctori imbecili care să te îngrijească! Dar pentru un animal mititel nici nu poți face nimic. Mi-a devenit viața aci insuportabilă. De-aș pleca odată!" Luam instinctiv, ca pretext, boala unei pisici, ca să mă războiesc cu soarta pentru neliniștea în care trăim mereu din pricina lui Viky sau din pricina trecutului Ioanei. Poate ca să plec e dorința mea cea mai intimă, fără să mi-o mărturisesc nici mie, poate că vorbeam astfel numai din exasperare. După ce suportasem
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
loc în cuprinsul său până și atitudinii opuse. În consecință, războiul care i se declară ajunge ușor o utopie („e o autoamăgire din partea filo zofilor și a moraliștilor să se desprindă din décadence în vir tu tea faptului că se războiesc cu ea“). Simplu vorbind, rațiu nea poate cunoaște forme maladive. Când ajunge indiferentă față de chipul concret al vieții, este atinsă de boală. La fel cum, privind din cealaltă parte, boala poate lua chipul rațiunii, își poate căuta singură justificări raționale
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
loc în cuprinsul său până și atitudinii opuse. În consecință, războiul care i se declară ajunge ușor o utopie („e o autoamăgire din partea filo zofilor și a moraliștilor să se desprindă din décadence în vir tu tea faptului că se războiesc cu ea“). Simplu vorbind, rațiu nea poate cunoaște forme maladive. Când ajunge indiferentă față de chipul concret al vieții, este atinsă de boală. La fel cum, privind din cealaltă parte, boala poate lua chipul rațiunii, își poate căuta singură justificări raționale
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
erai mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu căpetenia semințiilor lui Israel, și nu te-a uns Domnul ca să fii împărat peste Israel? 18. Domnul te trimisese, zicînd: "Du-te, și nimicește cu desăvîrșire pe păcătoșii aceia, pe Amaleciți; războiește-te cu ei pînă îi vei nimici." 19. Pentru ce n-ai ascultat glasul Domnului? Pentru ce te-ai aruncat asupra prăzii, și ai făcut ce este rău înaintea Domnului?" 20. Saul a răspuns lui Samuel: "Am ascultat glasul Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
stupide țări În care oameni nevinovați sunt trimeși la moarte...” „Inginerule să-ți spun drept, m-ai impresionat...” i-o reteză Șeful Șantierului, mai turnăndu-și o cană de ceai. „La drept vorbind, ce ne pasă nouă cine cu cine se războiește...? N-au decăt să se omoare până n-o mai rămânea decât vietățile apărute În urma cu, sute milioane de ani...! În ce mă privește, mă asociez Marchizei de Pompadour,(1721-1764) favorita lui Ludovic al XV-lea, rege (1745-1759) ce zile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
perspectivă nici vorbă și, la 7 decembrie 1941 la Pearl Harbor flota americană este atăcată prin surprindere (În prealabil fără declarație de război) provocând uriașe pagube materiale și ucigând câteva mii de marinari ce nu aveau de gând să se războiască cu cineva. În cest scop au fost folosite foarte mici submarine ce În partea din față aveau ancorate proectile cu motor și elice (imitând V1 și V2 proectilele germane) se apropiau hoțește În ce-a mai desăvârșită liniște, apoi la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rar la vremea aceea, în timp ce domnul Neculce nu terminase nici gimnaziul comercial. Era trist, își mărunțea leafa lună de lună, neînțelegând de ce nu a putut strânge niciodată bani suficienți, cum visa, ca să poată întreprinde cu soția, măcar o dată - bineînțeles înainte de războit - o călătorie de plăcere la Bosfor sau în Egipt, cum și-au permis alții pe care-i cunoștea, unul din ei chiar din fabrica în care lucra el. „Soarta este nedreaptă”, își spunea. La scurt timp începu succesiunea musafirilor încotoșmănați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nimic, domnule învățător. Dacă ar fi fost altfel... cum „altfel” nu știam, aruncasem și eu o vorbă. Câte vorbe n-aruncă omul... Acum... Cine știe? Eram uluit. Dacă și Lung e arestat, îmi spuneam, dacă până și cu Lung se războiesc...Tatăl Anei rămase la rândul lui uluit, însă nu de cele întâmplate, ci de neputința mea declarată, pe care n-o înțelegea. El socotea rostirea neputinței mele ca fiind mascarea inabilă a unei desolidarizări de lumea lor uitată în câmpie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Îmi voi aduce aminte de acele seri. Adică de tine, de noi doi - dacă-ți mai amintești, căci știu că judecătorii au memorie scurtă - de vocea ta venind din insatisfacții și revolte, tu contra ta și amândoi împotriva destinului. Te războiai cu tine, ca două ființe față-n față; până la urmă mi-ai transmis și mie neliniștile tale fundamentale, și mă uitam în ochii tăi dilatați și rotunzi până ce draperiile imaginare ale timpului începeau să tremure în bătaia destinelor noastre. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
când ei nu ne-o permit. 8. Ajuns la finalul relatărilor de mai sus, cred că datorez cititorului o mărturisire despre teama și îndoielile care m-au chinuit în timpul discuțiilor din Comitetul pregătitor al Conferinței (evocată mai sus), când mă războiam cu partenerii pe care i-am menționat (elaboram hârtii, argumente, purtam discuții și altele); mă temeam, pe baza experienței pe care o aveam, că mă zbat în zadar cu morile de vânt (era un fel de vae victis, o fatalitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
se muiară și ridică pe vătaf de jos. Nu te omor, bade Sandule... zise el pripit. Ce am eu cu dumneata?... Mai bine m-oi duce în lumea mea- ca să-mi câștig o bucățică amară de pâne -, decât să mă războiesc cu dumneata ori să intru într-un pacat! Iaca harapnicul. Iaca, pune-ți gluga-n cap, că te plouă. Suie-te pe Alba și du-te la bordeie. Și pe mine n-ai să mă mai vezi!... Ce spui tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iminentă. Rachel mă tot plimbase, de la unul la ultul, înainte de a le strica prea mult cheful tuturor. Dar bănuiam că stârnisem ceva panică pentru că, după cină, în timp ce ne opriserăm afară, gândindu-ne unde să mergem apoi, Bărbații Adevărați, piliți, se războiau cu noaptea și răcneau că e devreme și că au de gând să joace Scrabble până în zori. Până și Leon cel scund și dichisit își lăsa capul pe spate și striga la nori. Erau toți într-o stare de frenezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de părere că turcii aveau s-o pornească la asediul Vienei. Am fost nevoit să recunosc că habar n-aveam. Sfântul Părinte părea foarte îngrijorat. Guicciardini considera că răspunzător de această înfrângere a creștinătății era în întregime împăratul, care se războia în Italia și-i căuta râcă regelui Franței, în loc să apere pământurile creștine împotriva turcilor și să combată erezia care făcea ravagii în Germania. A mai adăugat: — De ce ar vrea cineva ca germanii să vină în ajutorul Ungariei dacă Luther le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Bourbon! L-am omorât pe Bourbon! Era un anume Benvenuto Cellini, din Florența. Unul dintre frații săi luptase în rândurile Cetelor Negre, dar el, de meserie gravor de medalii, nu făcuse nicicând parte din vreo oaste. Se dusese să se războiască, povestea el, împreună cu doi prieteni, spre poarte Trittona. Era ceață deasă, declară el, dar am putut desluși silueta conetabilului călare. Am tras un foc de archebuză. Câteva clipe mai târziu, ceața s-a risipit în locul acela și l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că datoria soldatului este să-i fie credincios împăratului său, că misiunea lui e să lupte împotriva Răului. Crezi că va trece de partea lui Vitellius și i se va opune lui Galba? Dacă Vitellius ajunge împărat... Doi împărați se războiesc între ei. Adu-ți aminte de Caesar și Pompeius. Era în vremea republicii, dar fiecare voia să fie mai presus de celălalt... Și Caesar a fost mai presus - Titus îl privi furios pe Valerius. Sper să nu fie mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Judaea i-a prezis lui Vespasianus că toate proiectele lui se vor realiza. Mai mult, astă-noapte, curierul meu nubian mi-a povestit că, la un moment dat, pe câmpul de luptă de la Bedriacum s-au văzut două acvile care se războiau între ele. Cea care a învins a fost însă alungată de o a treia, venită dinspre răsărit. Oare nu dinspre răsărit va veni Vespasianus în Italia, ca să-l înlăture pe Vitellius, care l-a învins pe Otho? — Ai știință și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cer. Londra e o bătrână cu respirația grea. Dacă o asculți, poți să auzi cum gâfâitul astmatic îi mănâncă plămânii. Nesuferita Londră. Până și mumele ei atârnă ca o piatră de moară. Uneori, când merg pe stradă - trebuie să mă războiesc cu vremea. Atunci mă iau de zeii vremii. Îi fac praf. Îi izbesc ca picioarele, cu pumnii și mârâi. Oamenii se uită și uneori râd, dar nu-mi pasă. Brațele și picioarele mi se avântă cu mișcări îndesate, ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
joacă. Când ochii mi-au căzut pe fermoarul lui Atunci el... — Doamne, ajunge! Vino aici. Mă refuză cu un murmur. — De ce nu? Își trase rochia neagră pe ea. Știi tu de ce. De fapt, nu prea știam ce motiv are Ne războiserăm de curând din cauza banilor, dar putea fi și din cauza feței mele. Nu reușesc să arăt așa cum trebuie și fața mea s-a umflat iar, pe mâna stângă. Dintele ăla e iar pe jeratic. Mi-am cărat nefericita-mi gură la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu s-a mai putut opri. Cunoașterea corupe. Cunoașterea absolută corupe în mod absolut. Da, era nebun. Dar el este în mine, iar eu îl cunosc. încă mai există un eu. Un eu înăuntrul meu, care nu e el. Ne războim pentru Trandafir. — Privește, a spus Grimus. îEu eram în el, așa cum și el era în mine. Subsumantul funcționează în ambele direcții.) A ridicat o oglinjoară și a sprijinit-o pe pieptul lui, îndreptând-o către fața mea. Părul mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sens, pentru medic un fapt revelator. Hotărât lucru, o parte din imaginile care-i bulversau conștiința Încărcată Își aveau, pe pe acum, bine Înfipte rădăcinile În salonul bântuit de Oliver și tovarășii săi de suferință. Noimann luptase cu cifrele. Se războise cu literele și cu notele muzicale. Deseori Îi răsunau zile Întregi frânturi din arii de operă, de care nu putea scăpa. Era suficient să se gândească la Rigoletto, la Nabucco, Bărbierul din Sevilla sau alte personaje celebre, că acestea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]