KorAP: Find »[drukola/base=răzeș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...73 >

1,802 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

ca presiunea asupra voastră să fie mai mare decât se poate suporta. În acest caz, nimeni nu rupe rândurile! Iată ce veți face! Oștenii așezați În linie cu mine, mișcare de apărare! Oștenii din fața noastră, pasul de atac! Linia de răzeși opusă celei În care se afla căpitanul avansă cu un pas. - La semnalul pe care Îl auziți acum, linia de apărare face trei pași Înapoi, piciorul drept bine proptit În spate, brațul cu sabia lovește pieziș, la gât, cap sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nu mult. Dacă nu-i oprim acum, peste două ceasuri va fi prea târziu. Semnalele luminoase spuneau că atacul cavaleriei Împinsese spahii Înapoi, la pod, și zdrobise două din cele cinci regimente de ieniceri. Lupta se echilibrase. Pedestrimea lupta bine. Răzeșii țineau În piept un front de peste zece mii de ieniceri. Dar, deodată, ceva se Întâmplă. Din spatele liniilor turcești se auzi un vuiet care se transformă Într-o serie de bubuituri. - Artileria... spuse Ștefan. Au reușit să stabilizeze tunurile. Dar nu știu unde să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ca un nebun! Apărătorii sunt Încercuiți! - Nu ne lăsa, Doamne... murmură și comisul Toader, asemeni spătarului Albu. În tine ne e nădejdea, Dumnezeule, că Îți Înălță măria sa mănăstiri În toată Moldova... În partea centrală a bătăliei, peste cinci mii de răzeși zăceau Împunși de sulițe și tăiați de iatagane. Pedestrimea moldoveană era copleșită. Lupta dura deja de peste patru ore. Săbiile se ridicau mai greu, scuturile cădeau din mâini de oboseală. Dar, pentru luptătorii experimentați, ziua abia Începea. Săgeți aprinse porniră din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Împunși de sulițe și tăiați de iatagane. Pedestrimea moldoveană era copleșită. Lupta dura deja de peste patru ore. Săbiile se ridicau mai greu, scuturile cădeau din mâini de oboseală. Dar, pentru luptătorii experimentați, ziua abia Începea. Săgeți aprinse porniră din mijlocul răzeșilor. Pierderi grele. Avem nevoie de ajutor! dar nici un răspuns nu sosea dinspre voievod. Încetul cu Încetul, În rândurile răzeșilor se răspândi un cuvânt greu. Acela că măria sa fusese ucis. Căpitanul de steag Isailă porni, În fugă, spre dealurile din stânga Bârladului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ridicau mai greu, scuturile cădeau din mâini de oboseală. Dar, pentru luptătorii experimentați, ziua abia Începea. Săgeți aprinse porniră din mijlocul răzeșilor. Pierderi grele. Avem nevoie de ajutor! dar nici un răspuns nu sosea dinspre voievod. Încetul cu Încetul, În rândurile răzeșilor se răspândi un cuvânt greu. Acela că măria sa fusese ucis. Căpitanul de steag Isailă porni, În fugă, spre dealurile din stânga Bârladului. După jumătate de ceas se Întoarse, asudat și plin de sânge. - Nu se poate trece spre măria sa... le spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se răspândi un cuvânt greu. Acela că măria sa fusese ucis. Căpitanul de steag Isailă porni, În fugă, spre dealurile din stânga Bârladului. După jumătate de ceas se Întoarse, asudat și plin de sânge. - Nu se poate trece spre măria sa... le spuse răzeșilor din jurul său. E o bătălie acolo cum n-am mai văzut. Au căzut mulți din Apărători... Răzeșii Își făcură cruce. Dacă și Apărătorii cădeau, atunci totul era pierdut. - Dar căpitanul Oană? Întrebă unul. - Căpitanul n-a căzut. Dar era singur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
spre dealurile din stânga Bârladului. După jumătate de ceas se Întoarse, asudat și plin de sânge. - Nu se poate trece spre măria sa... le spuse răzeșilor din jurul său. E o bătălie acolo cum n-am mai văzut. Au căzut mulți din Apărători... Răzeșii Își făcură cruce. Dacă și Apărătorii cădeau, atunci totul era pierdut. - Dar căpitanul Oană? Întrebă unul. - Căpitanul n-a căzut. Dar era singur, Înconjurat de cel puțin douăzeci de dușmani. În jurul lui, morman de trupuri. - Și măria sa? - Pe măria sa nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
căzut În pământul Vasluiului. Sau putea fi prizonier. Ultima poruncă a voievodului fusese aceea de a menține pozițiile. Dar pozițiile nu mai puteau fi menținute. Cineva trebuia să coodoneze tot acest haos. Și nu mai exista nimeni. Rând pe rând, răzeșii cădeau secerați de Înaintarea perfectă, În careuri de luptă, a ienicerilor. -Acum! strigă Oană, sărind În șa. Catapultele! Douăzeci de catapulte ascunse În pădure aruncară, simultan, valuri de foc. Erau bucăți de lemn Împănate cu vârfuri de săgeți Îmbibate În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mulți. Ștefan reveni, Înconjurat de Apărători, pe dealul Tutovei. Era alb la față. Dar primejdia cea mare trecuse. Ceața Începea să se ridice și câteva raze firave de soare se iviră deasupra Învălmășelii. Cleștele otoman se strângea Încet În jurul moldovenilor. Răzeșii se retrăgeau Încet, cu pierderi grele. Un grup de călăreți plini de sânge și de noroi sosiră În fața domnitorului, purtând o targă pe care zăcea trupul fără viață al comisului Toader. Bătrânul Îndeplinise porunca. Menținuse poziția călăreților de Neamț. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
aproape, prin mocirle. Cețuri străvezii mai pluteau doar deasupra văilor din stânga Bârladului. - Declanșați atacul fals din stânga! porunci voievodul. Retragere pe dreapta cu călărimile care ne-au rămas! Căpitanii să vină În fața mea! Pârcălabul Vlaicu să scoată din Încleștare trupele de răzeși, printr-o șarjă pe malul apei! Pârcălabul Șendre, din flancul drept, să intre În atac de linie de-a lungul Racovățului! Din pădurile rămase sub cețuri izbucniră trâmbițe vestind atacul. Tobele bătură semnalul de atac. Clinchete de arme se răspândiră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
până atunci În păduri, bubuiră unul după altul. Ghiulelele căzură asupra regimentelor de ieniceri și spahii. În avangarda turcească se iscă panica. Ienicerii Își căutau ieșirea din noroaie. Dar nu mai exista nici o ieșire. Ienicerii fugari fură Întâmpinați de săbiile răzeșilor și spintecați. În spatele fugarilor, artileria continua să mențină grosul armatei otomane sub asediu. În zona centrală, garda lui Ștefan gonea la galop mare spre garda lui Soliman. Diferența de luptători Începea să nu mai conteze. Din nebunia galopului, Oană surprinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
galop mare spre garda lui Soliman. Diferența de luptători Începea să nu mai conteze. Din nebunia galopului, Oană surprinse fragmente din mișcările de oști din jur. Peste jumătate din oastea turcă se afundase În mlaștini și era ținută acolo de răzeși, strivită de tirul de artilerie și de săgețile arcașilor lui Albu. Călărimile de Neamț care se aflaseră sub comanda comisului Toader ieșiseră din Încleștare și executau o manevră de atac spre dealul lui Mirenilă, unde primii fugari turci Încercau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
distanță, care tăie picioarele cailor. Adevărata șarjă porni pe trei direcții. Voievodul, cu Oană În dreapta, izbiră centrul gărzii turcești. Pietro și Gâlcă se năpustiră pe flancuri. În același timp, cornul transmise semnalul Pedestrimea e chemată În spatele voievodului! O parte din răzeșii care blocau retragerea grosului oștirii din mlaștini se regrupară pe linia deschisă de atacul Apărătorilor. Atunci, Alexandru Înțelese strategia și răsuflă ușurat. Chemarea trupelor pedestre pe urmele șarjei de cavalerie indica recucerirea pozițiilor pierdute și sugera neclintirea de pe câmpul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
umăr. La cincizeci de pași, Gâlcă părea rănit, căci lupta cu stânga și răsufla greu. Din valea Bârladului Începeau să se scurgă șiruri de turci fugari, călărind Înspăimântați spre sud. Mii de ieniceri În debandadă alergau prin noroaie, hăcuiți de răzeși. - Ajunge, măria ta! spuse Oană. Soliman pleacă de pe câmpul de luptă! Într-adevăr, dincolo de pod se petrecea un lucru pe care nimeni nu Îndrăznise să și-l imagineze În zorii zilei. Beglerbegul Soliman, unul dintre cei mai mari generali ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pentru a prelua cuvintele voievodului, care nu puteau fi auzite de toată suflarea. - Unde e măria sa? Întrebă un țăran mai vârstnic, cu mustață răsucită. Că nu-l văz. - Apăi nici n-ai cum să-l vezi, moș Vasilie, zise un răzeș mai tânăr, blond, stropit de sânge din cap până-n picioare. E la vreo cinci sute de pași, cu căpitanii și boierii Împrejur. - Care căpitani? - Iaca, Îl văz pe Oană, pe Petru Ilaș, pe Vlaicu pârcălabul, pe Șendre pârcălabul... - Comisul Toader

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Comisul Toader? - Căzut, mi se pare... Îl traseră cu o targă afară din luptă. Căzu rănit și căpitanul Gâlcă, dar se Întoarse În bătălie și luptă numa cu un braț teafăr. Mai căzură mulți, Dumnezeu să-i odihnească. Boieri, oșteni, răzeși. Om afla abia când om strânge morții. - Și cum scăpă Gâlcă, măi Oaie? Întrebă moș Vasilie, Încercând, totuși, să audă ce spunea curierul cel mai apropiat de ei. Dar cuvintele lui nu se Înțelegeau decât fragmentar, risipindu-se prea repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
că nu mai plătim nici bir turcilor, că se Înlesniră și drumurile, piețele și vămile, că s-au stârpit tâlharii de drumul mare și că ne putem face și noi case, acareturi, scăpăm de iobăgie și de dări și ajungem răzeși, țărani liberi, și țara e liberă și ea... Nu credeam să prind asemenea vremuri ... - Păi, parcă ziceai că e rău! - Păi, e rău, nea Vasilie, că toate astea le apărăm tot noi, și asta Încă n-ar fi nimic, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
noapte! După trei ore de urmărire a turcilor, grupurile se schimbă Între ele, astfel Încât caii și luptătorii să fie mai odihniți! Voința domnitorului este ca În trei zile să nu mai fie picior de turc În Moldova! Doar două mii de răzeși din Țara de Jos sunt Îngăduiți a pleca spre Dunăre, unde vor ridica palisade pe mal, pentru organizarea ambuscadelor! Împăratul Mahomed Cuceritorul nu trebuie să mai aibă puterea de a lovi Moldova În anul care Începe! Curierul dădu pinteni și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
spre Dunăre, unde vor ridica palisade pe mal, pentru organizarea ambuscadelor! Împăratul Mahomed Cuceritorul nu trebuie să mai aibă puterea de a lovi Moldova În anul care Începe! Curierul dădu pinteni și porni mai departe, spre podul surpat. În rândurile răzeșilor se lăsă liniștea. Înțelegeau abia atunci că, totuși, bătălia nu se terminase și că urdia avea Încă destulă forță pentru a reveni. Se adunară, Încet, gânditori, În fomațiunile de luptă fixate În zori. Pe locul luptei se aprinseră făclii. Grupuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
tronului, În formă de semicerc. Adunarea dura deja de o oră. Fuseseră anunțate hotărârile voievodului În urma bătăliei de la Vaslui. O parte din boieri fuseseră ridicați În rang. Mulți țărani care luptaseră În corurile de pedestrime fuseseră Împroprietăriți cu pământ, devenind răzeși, iar produsele lor puteau fi vândute În toate piețele Moldovei și Transilvaniei, cu poruncă de liberă trecere la vămi. Multe familii În care tatăl căzuse În luptă fuseseră dăruite cu case sau bani pentru creșterea orfanilor. Pentru adunarea acestor informații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
erau discutate știrile de taină. Cei doi Înțeleseră și ieșiră la fel de Încet cum intraseră. - Această adunare, reluă Ștefan ridicându-se din nou, a pus un talger În balanța recunoștinței noastre față de cei care s-au jertfit la Vaslui. Țărani simpli, răzeși, boieri, membri ai Sfatului, căpitani de oaste, cu toții au simțit, acum, că lupta lor n-a fost uitată. Ne vom aminti În toate zilele noastre de cei căzuți și Îi vom jeli În sufletele noastre. Dar acum, odată cu prima rază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
arăta cerul, dincolo de Varna nu-i Întâmpinau decât nori negri. 10. Norii negri 10 decembrie 1475, Cetatea de Scaun a Sucevei -Nu știu, măria ta, dacă vremea e potrivită pentru această plecare, spuse căpitanul Oană. Știu că le-ai promis răzeșilor din Țara de Jos și pârcălabilor de la Chilia și Cetatea Albă. Dar să mai așteptăm. Acum abia Încep ninsorile. - Știam și acum o lună că Încep ninsorile, căpitane Oană! Dar am pregătit această plecare pentru pricinile de judecată care așteaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
poată purta povara luptei, spuse Litovoi, dar credința mea și a tuturor celor care se află În jurul măriei tale e ultima pavăză În calea năvalei. Și, odată cu moartea, nu vom ceda! Iar dacă această flacără se află și În sufletele răzeșilor, țăranilor și oștenilor Moldovei, atunci măria ta să știe atâta lucru: țara asta nu va fi pusă În genunchi. Niciodată. Ștefan privi adunarea și se scutură ca ieșit dintr-un vis rău. - Ridicați-vă, boieri și căpitani! Nu se cade

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Gherghița și așteptând ca Mahomed să câștige războiul... Dar măria ta știe ce Înseamnă asta. - Întregul front din fața lui Mahomed rămâne pe umerii unei armate-fantomă. Din treizeci de mii, putem ține În fața turcilor cel mult zece mii de oameni. Și aceia răzeși, căci nu putem opri năvala tătarilor fără cavalerie. Ai dreptate, căpitane Oană. Nu există altă soluție decât retragerea aici și atac simultan dincolo. Să vină aici toți comandanții de oaste! Voievodul transmise ordinele direct, păstrând mesagerii pentru mai târziu. Armata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Înconjurat de Apărătorii lui Pietro și de puținii călăreți ai spătarului Albu. Dar valul ienicerilor nu putuse fi oprit. - Retragerea În pădure! porunci Ștefan, imediat ce ajunse În mijlocul răzeșimii. Un ceas de marș aproape de lizieră, apoi lovim cu o mie de răzeși primul regiment de ieniceri! Trebuie să-i Întârziem cât putem! Vești de la Oană? Pietro primi răvașul sosit În timpul luptei, trecu repede cu privirea peste el și Îl Înmână, fără un cuvânt, voievodului. Ștefan Își scoase coiful cu nazal și făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]