554 matches
-
contemporană, de filosofia abisului, în care combinații de genul: tristețe-tragic; angoasă-frică sunt frecvente. Angoasa este frica fără obiect, nudă, iar tragicul e tristețe în sine. Doar ele fac posibilă străpungerea imediatului și intrarea în transcendență. La aceste stări se ajunge raționînd dar, odată atinse, raționarea încetează și ele se transformă în trăire afectivă, una ce stăpînește întreaga ființa a omului. Conceptele de Geniu Rău, Dumnezeu înșelător, visul generalizat, luate în sine, fac din Descartes precursorul evului contemporan. Am greși însă dacă
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în intuiția cogito-ului se află punctul în care individualul se întâlnește cu universalul, deschizînd în om un infinit potențial și potențator. Pe de altă parte cogito-ul are și calitatea de a fi prima certitudine dar și ultima a celui ce raționează. De aici răsare și o altă consecință importantă a cogito-ului cartesian: absolutul individual și certitudinea, odată cucerite, nu permit lenevirea spiritului ; ele trebuiesc recucerite mereu și mereu, îndemnînd spiritul să se mențină viu și treaz, căci, atenționează Descartes: .) De aceea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
În această abordare, copilul nu mai este pur și simplu “neutru”, ci el reacționează uneori greșit datorită imaturității sale psihosociale, firești. În raport cu adulții, această imaturitate constă în faptul că: are o memorie mai săracă, o capacitate mai redusă de a raționa, o slabă capacitate de autocontrol etc. În timp ce behavioriștii consideră că părinții pot modifica și dirija comportamentul copilului în direcția dorită de ei, teoreticienii dezvoltării consideră că fiecare copil este unic, posedând propriile sale nevoi, el trebuind să fie srijinit pentru
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
se învață din cărți. Când suntem cufundați într-o cultură diferită de a noastră, ea ne informează și ne formează mult mai mult decât memoria conștientă și organizată care ne dă de gândit. Ea răsună în noi mai mult decât raționăm noi asupra ei. Este ceea ce se numește cunoaștere prin familiarizare sau prin impregnare o cunoaștere care abia atinge conștiința, dar care se traduce prin impresia intimă că știm scenariul evenimentelor care se derulează în jurul nostru. Experiența ne permite să spunem
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
nouă atitudine logică față de diversele fenomene ale vieții obișnuite, să inițieze într-o formă de raționament care constituie un important proces psihic. Operația aritmetică cea mai simplă, problema cea mai obișnuită, pot constitui excelente ocazii de a gândi, de a raționa. Calitățile deducției celei mai riguroase se află în germene în actul psihic al copilului mic, care caută să regăsească într-o activitate practică banala operație familiară, desprinderea unei scheme din realitate, sesizarea unei idei generale care se concretizează într-un
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
duce la acest scop, trebuie să ținem seama de lașitatea, de nestatornicia, de inconstanța mulțimii, de incapacitatea de a înțelege și aprecia condițiile propriei sale vieți și ale prosperității sale. Trebuie să înțelegem că puterea mulțimii este oarbă, nesăbuită, nu raționează, ascultă în dreapta și în stânga. Un orb nu poate conduce pe un orb fără să ajungă la prăpastie; la fel membrii ieșiți din popor, fie chiar dotați de o inteligență ideală, din cauză că nu înțeleg nimic din politică, nu pot pretinde s-
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
un "paradox". Omul nu poate fi înțelept fără a fi conștient de ignoranța sa; deci, cu cât știe mai mult, cu atât aprecierea volumului ignoranței sale este mai mare; așadar, el "nu poate fi cel mai înțelept". Facultatea de a raționa trebuie trezită în om pentru ca adevărul (care există în stare latentă) să fie scos, din umbră, la lumină. Scoaterea la lumină se face prin "moșire", maieutică (cuvânt provenit de la "moșit", în limba greacă). Metoda întrebărilor, dezvoltată de Socrate și descrisă
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
oricăruia dintre marcajele identitare implică redefiniri și construcții progresive, rezultate ale interferentei cotidiene a două tipuri de raționamente, una adultă și alta infantilă; căci, indiferent de vârstă să și de ceea ce cred părinții săi, copilul probează un mod de a raționa și de a acționa diferit de acela al adulților. Părinții și copiii interpretează situația din perspective diferite. A fi părinte este una din cele mai importante și dificile meserii din lume. Și că orice meserie este alcătuită din abilități ce
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaela Irina Morăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93080]
-
-și pună în valoare abilitățile și cunoștințele. Astfel, acțiunile sale ar fi cu siguranță încununate de succes. Tipul flegmatic se caracterizează printr-o atitudine mai puțin șocantă, cu mare putere de stăpânire, care trăiește profund sentimentele. Aceasta îl ajută să raționeze eficient și să ia decizii bine gândite. Când reușește să transmită această stare de calm și echipei, este o situație ideală. Partea negativă a acestui temperament este o atitudine de un calm placid sau nepăsător. Al patrulea tip este cel
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
Gottwald și PCC își mobilizează trupele - Comitetele de acțiune ale Frontului Național, Congresul consiliilor de întreprindere puternic infiltrate de sindicaliști comuniști, și „milițiile populare” (20000 de membri) - pentru a cere înlocuirea miniștrilor demisionari cu personalități favorabile PCC. în timp ce partidele demisionare raționează în termeni de criză de guvern, comuniștii gândesc în termeni de criză a regimului: trebuie dejucată tentativa „forțelor anticomuniste” de a „răsturna regimul de democrație populară”. După câteva manevre la care recurge pentru a câștiga timp, pe 25 februarie, președintele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pot fi sigure că alte state nu au și o capacitate militară ofensivă, și intenții agresive. A patra ipoteză afirmă că supraviețuirea este motivul de bază al comportamentului statelor. Ele vor să-și mențină suveranitatea. A cincea susține că statele raționează strategic despre cum pot supraviețui în sistemul internațional. Ele raționează instrumental. Cu toate acestea, pot greși uneori, deoarece operează într-o lume a informației imperfecte, unde adversarii potențiali sunt stimulați să-și prezinte în mod eronat puterea sau slăbiciunea și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
capacitate militară ofensivă, și intenții agresive. A patra ipoteză afirmă că supraviețuirea este motivul de bază al comportamentului statelor. Ele vor să-și mențină suveranitatea. A cincea susține că statele raționează strategic despre cum pot supraviețui în sistemul internațional. Ele raționează instrumental. Cu toate acestea, pot greși uneori, deoarece operează într-o lume a informației imperfecte, unde adversarii potențiali sunt stimulați să-și prezinte în mod eronat puterea sau slăbiciunea și să-și ascundă obiectivele reale. Nici una dintre aceste ipoteze nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de flexibilitate a organizațiilor care a condus la apariția unor forme noi de organizare. Cât privește al doilea reproș, el constă în faptul că Mintzberg nu a tratat într-o manieră satisfăcătoare problema determinanților structurării. El arată că trebuie să raționăm în termeni de configurații structurale și nu de sisteme în cadrul cărora factorii de structură și cei de context se află în relații de cauzalitate. Configurațiile structurale sunt prezentate de Mintzberg ca „regrupări naturale” ale mecanismelor de coordonare, parametrilor de concepție
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
stiluri de conducere dezadaptiv‑nevrotice ale liderului (paranoid, obsesiv, isteric, depresiv, schizoid) care generează adevărate patologii organizaționale (vezi Kets de Vries, 2002, capitolul 8). Pentru Alain Kerjean, caracteristica psihoindividuală care facilitează sau împiedică obținerea succesului organizațional este caracterul. Iată cum raționează autorul. Aflate sub influența a trei șocuri (șocul societății informatizate, șocul mondializării, șocul civilizației științifice și tehnice), organizațiile au suportat în ultima vreme transformări esențiale. De pildă, s‑a trecut de la organizația dinozaur (cu ierarhii înalte și rigide) la organizația
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
jumătate de adevăr”, în sensul că alături de motivație există și alți factori determinanți ai activităților de muncă sau că oamenii muncesc mai mult și atunci când nu sunt obligați să o facă? (McClelland, 1980, p. 86). Adeseori se merge mai departe, raționându-se că din moment ce pentru o mare parte a populației munca a încetat chiar să mai fie coloana vertabrală a identității lor profesionale și existențiale, putându-se trăi bine și fără muncă, motivația și-a pierdut mult din importanță. Oricât ar
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Identitatea personală a eului situat are forma unei identități narative. Tot așa cum episoadele unei povestiri sunt prinse Într-o acțiune globală, și istoria unei vieți este Încastrată În cea a comunităților: familie, oraș, trib, națiune, biserică etc. Capacitatea de a raționa practic este așadar Întotdeauna situată, adică Încorporată comunităților istorice din care provine identitatea” (de Lara, 1996, p. 99). Ceea ce este echivalent cu a spune că eul liberal are, și el, un caracter social, preconstruit și specific. Fidelitatea față de o comunitate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sfârșit, mărcile distinctive nu lipsesc de la o familie la alta. Stau mărturie În acest sens, În registre diferite, lucrările lui Basil Bernstein, Herbert Hyman sau Jean Kellerhals. În loc să ne referim la o secvență cauzală stereotipă (de genul „stimul-răspuns”) și să raționăm În termeni de „dresaj” sau de „impunere”, ni se pare preferabil să adoptăm o perspectivă multidimensională, să ne bazăm pe o paradigmă interacționistă, punând În același timp accentul pe variabilitatea reprezentărilor, a dotărilor și a strategiilor. Noile abordări Încearcă să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și dacă sînt respectate rigorile de structurare atunci cînd este formulată (o condiție formală). De aceea, prin extensiune, se consideră silogism orice înlănțuire de propoziții a căror formă sintactică și mod de dispunere se apropie de acest tip de a raționa, care conduce la o concluzie afirmată în mod categoric, ca o consecință (evidentă și) necesară a unor adevăruri recunoscute. Din perspectiva structurii discursului, silogismul presupune o organizare specifică a elementelor care îl alcătuiesc, cuvinte și propoziții, organizare întîlnită frecvent în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ce contravin esențialmente firii sale, mai bine zis: condiției propriei firi, structuri. Și, vorbind de prerogativele sinuciderii (fizice!Ă, nu am putea să adăugăm și acest „fel” de sinucidere: al distrugerii, al auto-distrugerii modului nostru de a gândi, de a raționa? Acționând ca un veritabil sinucigaș ce-și distruge carcasa, cea datorită căreia a avut „acces” la mirajele și miracolele uluitoarelor performanțe ale lumii vizibile, un indiscutabil cadou al zeilor, orice am spune!... Oare, la drept vorbind, aș putea - am putea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
bazată pe valori și nu pe condiții supuse unor criterii afective. * Competența de a proiecta finalul în minte (de a elabora obiective, finalități, de a anticipa activitatea și rezultatele). * Competența de a planifica în funcție de priorități (de importanță). * Competența de a raționa avantaj/avantaj (câștig/câștig). Aceasta presupune capacitatea conducerii interpersonale, capacitatea de conștientizare, imaginația, constiinta morală și voință, autonomia în relațiile cu ceilalți, în realizarea scopurilor. * Competența de a înțelege și apoi de a solicita să fii înțeles. * Competența de a
ORDIN nr. 3.770 din 19 mai 1998 privind aprobarea Metodologiei formării continue a personalului didactic din învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121298_a_122627]
-
n-ar judeca așa : femeile noastre s-ar gîndi mai curînd că gîtul soțului lor nu e curat. Ele ar atribui o cauză internă unui efect extern : raționamentul lor ar merge dinspre interior spre exterior. Prietena mea japoneză, în schimb, raționa dinspre exterior spre interior, efectuînd în gîndire aceeași mișcare ca, în practica japoneză, croitoreasa care pune ață în ac sau tîmplarul care taie lemnul cu ferăstrăul ori îl netezește cu cuțitoaia. Nimic nu clarifică mai bine decît un asemenea exemplu
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
să-și impună definitiv dominația. Recunoscînd o verosimilitate istorică miturilor, se uita că ele au drept funcție principală să explice de ce lucrurile sînt în prezent așa cum sînt, ceea ce le obligă să presupună că în trecut erau altfel. Pe scurt, miturile raționează la fel ca acei gînditori din secolul trecut pasionați de evoluționism care încercau să ordoneze în serie uniliniară instituțiile și tradițiile observate în lume. Plecînd de la postulatul că civilizația noastră e cea mai complexă și cea mai evoluată, ei vedeau
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
atenția, unora, că a-l scoate total din pâine pe "ca", spre a-l înlocui ilicit cu "ca și" e-o eroare ce ține, iertat să fiu, nu numai de un anume nivel cultural, ci și de capacitatea de a raționa în procesul comunicării verbale. Vorbitorul care preia mecanic, fără să apeleze la judecata proprie, o astfel de soluție preambalată, menită să-l ferească de ridicolul cacofoniei, cade el însuși în ridicol. Acest "ca și" exprimă, înainte de orice, o comparare, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
înconjurați de niște luminițe ciudate. Ne-am dat seama că sunt lupi. În vis, devenea clar că doar unul din noi avea șanse să scape, cu condiția ca celălalt să se sacrifice; m-am oferit eu la sacrificiu pentru că am raționat că durerea mamei ar fi mult mai mare dacă l-ar pierde pe el. Când visul a ajuns în acest punct, m-am trezit. Apoi mi-am petrecut o bună parte din noapte întrebându-mă dacă e așa, dacă luam
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
de cauzalitate între caracteristicile structurale și performanțe. Pornind de la propriile TIO, responsabilul ar alege structura care este, pentru el, legată de cele mai bune performanțe. Aceasta ar rezulta exclusiv din alegerile lui. Lucrările despre variabilele personale au tendința de a raționa ca și cum un decident autonom (responsabilul), aproape decontextualizat, ar alege forma organizației. Or, este greu să-l izolăm pe decident de contextul în care-și desfășoară acțiunile; se pune astfel problema articulării între variabilele personale și context. 5.3. Articularea variabilelor
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]