1,305 matches
-
a acestor categorii, ele reprezintă moduri diferite, atemporale în esență, ide a privi viața și de a reacționa în fața ei. Totuși, toate trei categoriile lui Pongs se situează în afara liniilor generale a ceea ce se numește adesea gândirea modernă, adică în afara raționalismului, naturalismului, pozitivismului, științei. De aceea, această clasificare a metaforelor sugerează ideea că -poezia rămâne credincioasă modurilor de gândire preștiințifice. Poetul păstrează viziunea animistă a copilul/ui și a omului primitiv, oare este arhetipul copilului. *51 În anii din urmă, au
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
criteriul diferențierii acestora. Intr-o oarecare măsură ea se ocupă însă de probleme cum ar fi puritatea, ierarhia și durata genurilor sau apariția unor noi genuri. 305 Deoarece, privit în perspectivă istorică, neoclasicismul a fost o îmbinare de autoritarism și raționalism, el a acționat ca o forță conservatoare, înclinată să mențină și să adapteze, în Urnita posibilului, genurile de origine antică, mai ales genurile poetice. Dar Boileau admite sonetul și madrigalul; iar Samuel Johnson îl laudă pe John Denham pentru că, în
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Repere bibliografice: Lovinescu, Scrieri, I, 378-396, IV, 574-580; Gheorghe Savul, Despre micul curent literar de la noi și îndeosebi despre poezia d-lui Ioan Minulescu, Iași, 1913; Trivale, Cronici, 137-149; N. Davidescu, Aspecte, 31-34, 242-246, 488-490; Mihail Dragomirescu, De la misticism la raționalism. Cronici culturale, București, 1924, 404-407; Aderca, Contribuții, I, 111-121, 253-254, 357-360, II, 137-138; Perpessicius, Opere, II, 83-84, 111-114, 136-139, 278-281, IV, 200-204, VII, 251-252, VIII, 295-299, XII, 498, 530; Constantinescu, Scrieri, IV, 35-48; Iorga, Ist. lit. cont. (1986), II, 245-249
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
față de om, poate fi "raționalizată" în termeni de efect al "fanatismului religios, [...] pasiunii politice, [...], urii personale, [...] (sau al - adăugirea mea) alertei din amfiteatrele zilelor de degenerescență ale luxului roman"89, însă această situație particulară nu beneficiază de nici un fel de "raționalism", neputând fi explicată din nici un astfel de punct de vedere. Publicul, atestă Chapman, "ales la întâmplare"90 din rândul cetățenilor americani, fără să întrezărească în tragicul eveniment vreo "miză" personală sau socială, "a asistat, pur și simplu, (manifestând - adăugirea mea
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
fiind acuzat de favorizare a exploatării arestaților. În plan teoretic, accentul criticilor a căzut pe raționalitatea minimală încorporată în sistem și pe ineficiența acțiunilor reeducative. Secolul XX nu a fost dominat, precum secolul al XIX-lea, de modelul occidental, de raționalismul și liberalismul lui. În mod evident, el a fost dominat de modelele etatiste de civilizație carcerală. Acțiunea statului a variat însă de la contracivilizație la anticivilizație. Modelul sovietic, dominant în România anilor 1947-1965, moștenitor și el al filosofiei iluministe și al
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de sensuri care pot revitaliza idealuri. O omenire căreia i s-au uscat vrejii idealurilor este în mare primejdie. Postmodernismele cu elanul lor negator, cu predispoziția lor spre contestare și deconstrucție, au adus omul într-o răscruce. Ultimele secole de raționalism, pozitivism, scientism au culminat cu teribila relativizare a valorilor tradiționale. Deconstrucțiile aduc însă și o sete de reconstrucție, de reinstaurare a ceea ce s-a dovedit indestructibil. Omul simte nevoia să se întoarcă la esență. Simte nevoia să caute ceea ce nu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
stadiul pe care îl traversează societatea contemporană, implicit organizațiile sociale. Argumentele generale provin din existența diferitelor moduri ale cunoașterii umane - intuitiv și rațional -, fiecare cu specificul și cu valențele sale. Intuiția este modul de cunoaștere cel mai natural al omului. Raționalismul, care a apărut relativ târziu în istoria filosofiei, o dată cu cartezianismul, a permis accesul la știință și la conducerea universului prin progresul tehnic. Numai că avansul extraordinar al civilizației, sofisticarea ei au condus la pierderea din vedere a unui fapt esențial
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nu uită să precizeze că acestea trebuie corelate cu capacitățile profesionale și cu rațiunea, managerul intuitiv tinzând spre echilibrarea lor. # Acest personaj, scrie ea, încă rar, eliberează intuiția ascunsă în fiecare dintre noi, el excelează în a o armoniza cu raționalismul său pentru a desfășura o viziune foarte largă, o percepție cât mai corectă, un pragmatism cât mai ascuțit și, în definitiv, o eficacitate cât mai percutantă (Le Saget, 1992/1993, p. 307). # De asemenea, ea nu se centrează exclusiv pe
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
loc particular atît în sfera cunoașterii pure, cît și în cea a utilizării practice a cunoștințelor este tocmai faptul că teoremele sale nu sunt susceptibile de a fi nici verificate, nici dezmințite pe bază de experiență. 1.4.2.2. Raționalismul și formalismul (Walras) Raționalismul pur sau raționalismul cartezian, atît cît a fost el explicitat de Walras (1874), ne apare ca o poziție comparabilă cu apriorismul, prin faptul că el nu permite o veritabilă confruntare a teoriei cu lumea experienței, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
sfera cunoașterii pure, cît și în cea a utilizării practice a cunoștințelor este tocmai faptul că teoremele sale nu sunt susceptibile de a fi nici verificate, nici dezmințite pe bază de experiență. 1.4.2.2. Raționalismul și formalismul (Walras) Raționalismul pur sau raționalismul cartezian, atît cît a fost el explicitat de Walras (1874), ne apare ca o poziție comparabilă cu apriorismul, prin faptul că el nu permite o veritabilă confruntare a teoriei cu lumea experienței, fiind totalmente absorbit de construcția
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cît și în cea a utilizării practice a cunoștințelor este tocmai faptul că teoremele sale nu sunt susceptibile de a fi nici verificate, nici dezmințite pe bază de experiență. 1.4.2.2. Raționalismul și formalismul (Walras) Raționalismul pur sau raționalismul cartezian, atît cît a fost el explicitat de Walras (1874), ne apare ca o poziție comparabilă cu apriorismul, prin faptul că el nu permite o veritabilă confruntare a teoriei cu lumea experienței, fiind totalmente absorbit de construcția unui model căruia
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
tinde lucrurile într-un regim de liberă concurență. Privind lucrurile puțin mai de aproape, se pot descoperi nume-roase și solide rațiuni de a critica adecvarea modelului echilibrului general la relațiile economiei, aspect asupra căruia vom reveni. 1.4.2.3. Raționalismul critic După respingerea apriorismului, de către T. Hutchison în special, climatul metodologiei economice s-a apropiat în mod pro-gresiv de tezele popperiene, care prezintă imaginea seducătoare a unui corp de cunoștințe în progres constant, după normele raționalismului critic și conform secvenței
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
1.4.2.3. Raționalismul critic După respingerea apriorismului, de către T. Hutchison în special, climatul metodologiei economice s-a apropiat în mod pro-gresiv de tezele popperiene, care prezintă imaginea seducătoare a unui corp de cunoștințe în progres constant, după normele raționalismului critic și conform secvenței: luare de cu-noștință asupra unei probleme formularea unei teorii punerea la încercare a teoriei printr-o tentativă de respingere. Forța acestei atitudini metodologice constă, în primul rînd, în refuzul inducției: cum a demonstrat deja D. Hume
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
transformativistă. Plecînd de la o situație în care puterea aparține șefului familiei, contractualismul lickian descrie maniera în care se derulează evoluția spre societăți cu moduri de guvernare mai elaborate. Această perspectivă evolutivă joacă un rol fundamental în formarea economiei poli-tice. Alături de raționalismul hobbesian, ea deschide în filosofia modernă o a doua posibilitate, ce lasă chestiunea fondării socialului în afara cîmpului de preocupare al filosofiei politice. Atunci cînd agregarea indivizilor se produce pe fondul ordinii spontane, problema consistă în a înțelege cum se prezervă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
poate fi rupt în totalitate. Criticile din interior nu pot să privească decît rectitudinea discursului dezvoltat plecînd de la premise date dinainte sau să propună ici-colo vreun amendament marginal. În pofida regrupărilor posibile, după cîteva caracteristici sumare (idealism, realism, materialism, spiritualism, vitalism, raționalism, senzualism...), sistemele filosofice poartă destul de frecvent semnătura inițiatorului lor, agrementat uneori de cîteva variante: pre-, neo-, post-, criptoș.a. Amenințate mai mult de efectele modei decît de vreo necesitate exterioară care să le permită selecția, tezele filosofice vizînd să facă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
general. În același spirit, John Gray respinge "atavismele doctrinei liberale", considerînd-o "prost echipată în fața dilemelor perioadei postmoderne". Născută odată cu iluminismul, cu umanismul, aceasta ar perpetua o scamă din iluziile secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea: individualismul, universalismul, meliorismul, raționalismul, și altele. Se admite faptul că o societate care este unită numai prin relația impersonală a schimburilor de piață, așa cum este întrevăzută de Hayek și de alți gînditori liberali, este în cel mai bun caz un miraj, iar în cel
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
corespondentă a subzistat la poporul german, ca nefiind înlocuită, ca la cel francez, sau englez, de ideea suveranității teritoriale sau naționale mai apoi. Totul a început în "epoca luminilor", cu constituirea doctrinei umaniste, produs al laicizării eticii creștine și al raționalismului triumfător, o doctrină individualistă ce-și pro-pune apărarea drepturilor omului pretutindeni în lume, ideal umanist ce s-a născut în Franța, din scrierile lui Montesquieu și Rousseau și s-a răspîndit imediat, devenind fermentul ideologic al revoluțiilor franceză și americană
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
două tipuri posibile de discurs asupra istoriei și a societății, două mari demersuri explicative, două concepții asupra lumii, în același timp etice, ideologice, politice și științifice: individualismul și holismul. Am putea spune că individualismul este față de holism cam ceea ce reprezintă raționalismul universalist față de relativism, sau reducționismul față de complexism, ordinarismul față de con-textualism etc. În timp ce individualismul consideră că istoria și societatea sunt produsele acțiunii in-divizilor, holismul susține ideea că totalitatea socială se organizează după o logică proprie, ce nu este reductibilă la voința
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
telos însemna la origini și plată, sau datorie originară. Ionienii secolul al VII-lea î.e.n., în special Anaximene și Anaximandru, utilizează simbolul roții în cosmologia lor, în care admit nașterea și distrugerea periodică a universului, făcînd legătura între mit și raționalism filosofic. Este de reținut aici faptul că noûs în limba greacă însemna nu numai rațiune, ci și spirit. Filosofii ionieni se fac ecoul descrierilor lui Thales din Milet și al principiilor sale de integrare și dezintegrare periodică a Cosmosului, anticipînd
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
întru Ființă. Scrisori despre logica lui Hermes, Editura Humanitas, București. 1998; Nooman P., What I Saw at the Revolution: A Political Life in the Reagan Era, Randon House, New York; Nozick R., Anarchy, State and Utopia, New Zork,, 1974; Oakeshott M., Raționalismul în politică, All, București, 1995; Papandreou A., Economics as a Science, Lippincott, Chicago, 1958; Pareto V., Manuel d'économie politique, Droz, 1966; Traité de sociologie générale, Droz, 1968; Passet R., L 'Economique et le vivant, Payot, Paris, 1983; Paz O.
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
în filosofia științei economice 50 1.4. Introducere în metodologia științei economice 61 1.4.1. Idee, teorie, doctrină, paradigmă economică 64 1.4.2. Criterii epistemologice în economie 66 1.4.2.1. Apriorismul 67 1.4.2.2. Raționalismul și formalismul (Walras) 67 1.4.2.3. Raționalismul critic 68 1.4.2.4. Convenționalismul 69 1.4.2..5. Empirism și instrumentalism (Milton Friedman) 70 1.4.2..6. Istoria științelor și criteriilor de evaluare la Kuhn 72
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
metodologia științei economice 61 1.4.1. Idee, teorie, doctrină, paradigmă economică 64 1.4.2. Criterii epistemologice în economie 66 1.4.2.1. Apriorismul 67 1.4.2.2. Raționalismul și formalismul (Walras) 67 1.4.2.3. Raționalismul critic 68 1.4.2.4. Convenționalismul 69 1.4.2..5. Empirism și instrumentalism (Milton Friedman) 70 1.4.2..6. Istoria științelor și criteriilor de evaluare la Kuhn 72 1.4.2.7. Metodologia programelor de cercetare (Lakatos
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Gândirea raționalistă modernă și perspectiva religioasă coexistă într-o stare incomodă. O perspectivă raționalistă a cucerit multe aspecte ale existenței noastre, iar puterea ei nu pare să slăbească în viitorul apropiat. Cu toate acestea, vor exista cu siguranță reacții împotriva raționalismului, ce vor duce la perioade de renaștere religioasă. Există probabil puțini oameni în lume care să nu fi fost niciodată atinși de sentimente religioase, iar știința și gândirea raționalistă nu pot răspunde la asemenea întrebări fundamentale, cum ar fi scopul
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
a aborda această problemă. În primul rând este o perspectivă istorică. O'Connell (1991), printre alții, identifică trei factori de formare sau teme care se întâlnesc în crearea și recrearea unității pe care o numim Europa. Acestea sunt monoteismul iudeo-creștin, raționalismul grecesc și organizarea romană. Acești factori se schimbă, evoluează de-a lungul timpului, însă combinațiile lor pot fi văzute formând și reformând un mod de viață, pe care îl recunoaștem ca fiind cel european. Componența religioasă, în astfel de combinații
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
la un an, Îngrășați În prealabil, oferind cumpărătorilor patru feluri de mîncare delicioase la un preț cît se poate de rezonabil. Realismul supralicitat devine unul al ororii. Ironia exemplificată mai sus a fost una a sarcasmului, a escaladării realimsului și raționalismului mimat pînă ce acestea se convertesc În contrariu. Un fel de ironie prin reducerea la absurd. Nu este cazul haiku-ului, el este mai degrabă surprins În remarca mai blîndă: "Condiția ironistului și tendențiozitatea discursului său se Împacă greu cu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]