915 matches
-
al VI-lea XE "Carol al VI-lea" , ci de o acțiune de subordonare a Bisericii În raport cu obiectivele statului, În acord cu orientările politice galicane promovate de Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" . În această ambianță ideologică raționalistă, la care subscrie, Petru Maior XE "Maior" introduce un discurs alternativ și nuanțat În raport cu critica tradițională a sărbătorilor răsăritene. El Încearcă să explice și să justifice atitudinea românilor, de pe poziții pe care le putem numi, de acum, naționale. Nefiind de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
al comunității românești din Transilvania, pentru care lumea satului reprezenta dimensiunea sociologică principală; b) tradiția primei generații a Școlii Ardelene și mai ales a descendenților ei, Vasile Pop XE "Pop" sau Damaschin Bojincă XE "Bojincă" , Învățați care, În pofida demersului lor raționalist, de factură iluministă, nu excludeau universul culturii populare din preocupările lor, dimpotrivă (vezi lucrările acestora, Disertatio de funeribus, 1817, sau Anticile romanilor, 1832-1833); c) influența tendințelor similare europene, care rodește pe terenul fertil al primilor doi factori și Îi potențează
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și iacobin, pe care o Întâlnim la apărătorii răscoalei. Dacă motivațiile faptelor țăranilor pot fi explicate „la rece”, dintr-un punct de vedere științific, ele nu pot fi Însă scuzate și justificate din punct de vedere moral. Filonul moralizator și raționalist al Aufklärung-ului nu poate accepta excesele, crima sau violența, indiferent de cine și În ce circumstanțe ar fi comise. Iar sentimentalismul romantic poate Îndrepta compasiunea istoricului nu doar Înspre suferințele țărănimii oprimate, ci În direcția oricăror suferințe și nedreptăți, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Foaie pentru minte, inimă și literatură” și la gazeta „Telegraful român”, al cărei redactor a fost între 1853 și 1856. A semnat și Pavel Vasici-Ungureanu. Pe lângă articolele în care urmărește popularizarea științelor naturale, V. a propagat ideile unei filosofii luministe, raționaliste, totuși nu departe de spiritul religios. A scris despre armonia și legile universului, despre viață și moarte, despre dreptul tuturor oamenilor la instrucție și cultură. O atenție deosebită acordă moralei atât în articole, cât și în istorioarele pe care le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290442_a_291771]
-
doilea volum se deschide cu Divertisment cu Hamilkar Gabler - narațiune istoriografică fantastică, articulată pe tema diavolului și a „istoriei”, de unde o sumă de revelații-evenimente contrafăcute. Voltaire și Ignațiu de Loyola e o nuvelă de salon franțuzesc despre conflictul dintre scepticismul raționalist și militantismul greoi al doctrinei salvării, conflict tratat burlesc și rezolvat în aceeași manieră a ambiguității de semnificație. Într-o povestire pe o faimoasă temă iudaică, Golem, care reia motivul clasic în cheie parodică, dar și cu puseuri de poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
lume. Teoria relativități generalizate se diferențiază în multe privințe de toate celelalte teorii științifice. În primul rând, teoria lui Einstein nu este rezultatul unor experimente minuțioase, fiind elaborată mai degrabă din considerente de simetrie și de eleganță matematică, pe baze raționaliste, așa cum au încercat să procedeze filozofii greci și învățații medievali. Teoria lui Einstein a reușit până acum să supraviețuiască testului crucial al experimentului. În general, Teoria relativității generalizate este recunoscută ca fiind cea mai frumoasă, cea mai elegantă, mai puternică
AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
treacă "dincolo" de faptele zeilor, în cosmogonie. Aceasta însă vine ca o confirmare a ideii că gândirea sistematică însăși își are originea în mitologie, filozofia continuând mitologia în temele esențiale, precum puterea originilor, eterna reîntoarcere, supremația memoriei etc.46 Deși raționaliștii greci condamnă miturile prezentate de către Homer și Hesiod (vom reveni la Platon și Aristotel în secțiunea dedicată criticii mitului), mai exact reprezentările zeilor, formele acestora subzistă și în creștinism, tocmai pentru că nu mai sunt purtătoarele unor sensuri religioase vii (cum
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lui Lévi-Bruhl, funcționalismul lui Malinowski, structuralismul lui Claude Lévi-Strauss, viziunile istorice integrative ale școlii franceze a Analelor sau chiar psihanaliza lui Freud (pe care Eliade îl consideră ultimul mare pozitivist, deși acesta se considerase un Mare Iluminat 62). Această extremă raționalistă, evoluționistă sau utilitaristă, creează evident și reacții contrare prompte, mai cu seamă din "tabăra" romanticilor. În plin tumult raționalist (deși poate că romanticii ar prefera termenul de "delir", acesta nu se pretează la asocierea cu câmpul semantic al conceptului de
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
psihanaliza lui Freud (pe care Eliade îl consideră ultimul mare pozitivist, deși acesta se considerase un Mare Iluminat 62). Această extremă raționalistă, evoluționistă sau utilitaristă, creează evident și reacții contrare prompte, mai cu seamă din "tabăra" romanticilor. În plin tumult raționalist (deși poate că romanticii ar prefera termenul de "delir", acesta nu se pretează la asocierea cu câmpul semantic al conceptului de "raționalist"; însă obsesia scientistă a alunecat nu de puține ori în discursuri frenetice și fără suport logic ori empiric
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
aplica îndârjit situațiilor de viață, mai cu seamă politice.375 Îngrădirea libertății de imaginație a individului, fie în mod explicit, fie implicit, prin perfid automatism camuflat în libertatea de conștiință, însemnă anchilozarea societății. După cum spunea și Gilbert Durand, "civilizația noastră raționalistă și cultul ei pentru demistificarea obiectivă se vede înecată în fapt de resacul subiectivității vexate și al iraționalului. În mod anarhic drepturile la o imaginație plenară sunt revendicate atât de multiplicitatea psihozelor, de apelul la alcoolism și stupefiante, de jazz
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
un "catalog comod al rătăcirilor imaginației", "un muzeu imaginar al imaginilor", "greșelile și falsurile" imaginare fiind mult mai curente (universale chiar) în gândirea oamenilor decât "adevărurile" șubrede ori strict localizate în timp și lume, "adevăruri de laborator", opere ale refulării raționaliste și iconoclaste ale civilizației actuale.458 În prezent, fără nici un dubiu, s-au multiplicat ca niciodată strategiile de evadare (drogul, turismul exotic, spectacolul), iar realitatea virtuală e în plină expansiune, amenințând chiar să "acopere" realitatea efectivă, afirmă Lucian Boia, nicio
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
străduiește să vorbească în stilul lui Celsus, adică cel al unui medio‑platonician rafinat și tradiționalist. Din acest motiv, el îl asimilează pe „anticrist” unui vrăjitor ((≅0ϑΖΗ), săvârșitor de minuni mincinoase, personaj detestat într‑un astfel de mediu „luminat” și raționalist. Cu toate acestea, caracterul eshatologic al lui Anticrist este afirmat cu claritate în capitolul 46, în care Origen se mulțumește să reproducă două mărturii scripturistice deja clasice în mediile creștine: 2Tes. 2,1‑12 și un fragment din Dan. 7
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fără a-i cerceta în primul rînd cauzele și a face apel la criza raționalismului, care, de o manieră mediatizată și nu neapărat politică, se conturează la cumpăna dintre secole în numeroase sfere intelectuale ale societății. Pînă în 1870-1880, gîndirea raționalistă, apărută din Filosofia Luminilor din secolul al XVIII-lea, care a avut o atît de mare influență asupra Revoluției franceze, a predominat în Europa. Aceasta a fost purtătoarea ideii unui infinit progres atît în știință și tehnică, cît și în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ceea ce pentru teoreticianul belgian nu reprezintă decît o viziune prea optimistă a lucrurilor. După cum se vede, punctul de plecare este identic cu cel al lui Bernstein de acum trei decenii; este vorba despre o punere în discuție analogă discursului marxist, raționalist și pozitivist, încă larg răspîndit în Internațională și care servește drept limbaj de bază în analiza unei lumi aflate în plină evoluție. Totuși, revizionismul lui de Man își are originea într-o altă sursă: el integrează, într-adevăr, experiența de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
aceste corpuri intermediare. La aceasta se adaugă faptul că, din punct de vedere istoric, întreg sistemul francez a contribuit la existența unei elite unice” (ibidem, p. 62). Odată cu sfârșitul Vechiului Regim, evoluția politică franceză a fost orientată către „o definire raționalistă a democrației”. Nu se mai cultivă o concepție a democrației bazată pe „confruntarea intereselor” sau pe „negocierea cererilor și a nevoilor”; lumea înțelege să se bazeze pe „o imagine obiectivă a interesului general”, rezultând nu din confruntarea punctelor de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
factor ordonator al vieții sociale. De aici, rezerva evidentă față de diversele tendințe ale culturii contemporane ce cultivau anarhia, înțeleasă ca principalul pericol la adresa sensurilor pozitive ale creației artistice. Nu era totuși un conservator, dar înnoirea însemna pentru el o reconstrucție raționalistă, a cărei valoare definitorie e libertatea. Raționamentul ce prezidează sistemul preconizat de V. explică și de ce, de pildă, a respins suprarealismul, a cărui poetică se întemeiază pe funcțiile subconștientului. În ansamblu, libertatea e privită ca o condiție existențială a culturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290513_a_291842]
-
1962, prefigurând coordonate ale lucrărilor viitoare - aspirația spre cuprinderile închegate, orizontul vast al documentării și rigorile analizei. Posibilitățile criticii socio- și psihobiografice relevă în viața și opera poetului avut în vedere un nonconformism constant, un romantism militant și o concepție raționalistă, înrâurită de gândirea lui Rousseau, Montesquieu, William Godwin și mai puțin de socialiștii utopici. Sensurile moral-filosofice, încifrate în legendele prelucrate de Shelley - englezești, italiene, grecești și orientale - ori în poemele fantastice, sunt degajate constant, fără a fi neglijate, firește, izbutirile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
înțeles ca „prim motor” sau „cauză eficientă” a lumii) este pură vanitate. Despre acest Dumnezeu, Heidegger avea dreptate să spună că nu poate primi jertfe sau rugăciuni. În sfârșit, apariția teoriei univocității la Duns Scottus (1266-1308) se adaugă acestei turnuri raționaliste; teologia scripturală și chiar doctrina analogiei ființei (care afirmă universalitatea revelației lui Dumnezeu) își pierd treptat creditul. Subiectul judecăților teologice are același statut ca subiectul unor judecăți de ordin matematic. Diferența dintre teologie și cosmologie nu mai poate fi stabilită
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de izolare, singurătate, refugiu în rugăciune și detașare de acțiunile caritabile. El este convins că Dumnezeu este „undeva, departe” și indiferent, fără să se mai preocupe de oameni. Simte îndoieli puternice cu privire la lucrurile spirituale și preferă o religiozitate mai degrabă raționalistă și rece din punct de vedere afectiv. Are argumente împotriva încrederii, a existenței binelui și nu suportă „pălăvrăgeala religioasă”. În dialogul cu un astfel de penitent, confesorul va căuta să îi respecte nevoia sa de singurătate, dar îl va încuraja
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
prin structurarea psihicului său, sau prin simpla funcționare de moment a aceluiași psihic, într-o formă sau alta, să se angajeze în procesul dialogic cu penitentul într-o manieră inadecvată. El poate deveni fie prea legalist, fie obsesiv, fie prea raționalist sau, dimpotrivă, „extrem de iertător”. Datorită acestor tendințe, în celebrarea reconcilierii se pot strecura diferite erori, pe care unii autori le prezintă astfel: a) Legalismul - atunci când confesorul este extrem de exigent față de penitent cu privire la respectarea legii. Accentuând cu insistență coerența față de lege
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cu Rădulescu-Motru... Ei nu numai că provin din medii diferite, dar au, după mine, și orientări diferite... Avem vreo trei orientări aci. Este orientarea care de la Maiorescu și de la Centrul Junimea merge prin RădulescuMotru, Petrovici, cumva și Vianu, este linia raționalistă, criticistă, mai mult kantiană, este apoi linia care vine prin pozitivism, prin Negulescu și cei care reușesc să pună la un loc în jurul filozofiei nu numai domeniile tradiționale ale ontologiei, 33 teoria cunoașterii, teoria categoriilor, ci filosofia istoriei, filosofia culturii
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
83. footnote>, într-o mereu înnoită în-toarcere „la alternări periodice de năzuinți metafizice”. Nu-i de neglijat aderența la această „năzuință” a religiei și încercarea de-a lungul veacurilor a unei armonizări între cunoaștere și credință.Dincolo de elaborarea de tip raționalist a raționalismului modern - „Dieu de la métaphysique” - Immanuel Kant argumentaideea unei religii numai prin „rațiune” (blosse Vernunft), o instanțăîntre „rațiunea teoretică” și „rațiunea practică”. A devenit demult decirculație formula kantiană: „Ich musste also das Wissen aufheben,um zum Glauben Platz zu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de unde vine lipsa iubirii Lui”<footnote Ibidem. footnote>, aceștia vorprimi osânda iadului<footnote Părerile privind raiul și iadul, ca locuri fizice, materiale, concrete, de bu-curie sau de osândă, până la Judecata universală, sunt nuanțate. Părintele Sera-phim Rose, spre exemplu, criticând poziția raționalistă și sceptică a multora dintrecontemporani, insistă în a atribui raiului și iadului locuri materiale, legate de lu mea în care omul trăiește. Teologul francez Jean Claude Larchet consideră că raiulși iadul trebuie înțelese mai degrabă în sens duhovnicesc, mai mult
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
efervescențelor contemporane și să le măsoare efectele. Ceea ce implică să știm să ne delimităm de ceea ce s-ar putea numi "pelagianism" modern. Călugărul Pélage, negând păcatul originar, poate fi considerat, fie că o știm sau nu, ca fondator al pedagogiei raționaliste care s-a impus progresiv în organizarea socială a lumii occidentale. Prin urmare, fondator al moralismului și al conformismului social. Pentru care partea de umbră a naturii umane, aceea care face apel la sensibil, va fi ineluctabil depășită 13. Moralism
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care gândirea oamenilor era dominată de ideologia scolasticii și în care exprimarea scrisă avea șanse să se păstreze dacă era făcută în latină, acest umanist a publicat un tratat de psihologie empirică și apoi, în 1734, un altul, de psihologie raționalistă. De la Aristotel încoace, termenul de psihologie a avut un substitut, reprezentat de cel de anima sau de suflet. Pitagora l-a identificat într-un alt termen, de pneuma, folosit de scolastică până la sfârșitul Evului Mediu. Conceptele respective erau destinate să
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]