7,402 matches
-
poziție verticală), astăzi devenit chiar simbol al unui comportament etic, și evident prin conștiința de sine, și ea concept etic, care constituie premisa unui limbaj cu sintaxa complexă. Doar omul dotat cu limbaj este capabil, precum am spus, de un raționament strategic abstract și de autoreflecție, are stări mentale precum iubirea, ura, temeri și speranțe, convingeri și dorințe. Toate acestea au constituit fundamentul prin care omenirea a putut atinge un grad de dezvoltare culturală foarte elevat și mai ales temelia unei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu m-am putut încredința că sufletul care trăiește cât timp este într-un corp muritor, să se stingă îndată după ieșirea sa din corp și să-și piardă facultatea sa de a raționa, lăsând ceia ce este incapabil de raționament". CEREMONII LA MOARTE. Persanii nu îngroapă deloc pe morții lor, temându-se de a nu profana pământul, cil pun în morminte de piatră și pe niște pătucuri, așternute fiecare cu câte o saltea. Lângă el îi pun și merinde pentru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
legate de carieră, viața personală etc.). În virtutea dragostei materne, se subînțelege asumarea de către mame a tuturor corvezilor domestice (așa-numita muncă din dragoste). Cum ar spune B. Russell, premisele sunt adevărate, concluzia este adevărată, dar întemeierea se bazează pe un raționament greșit. În fapt, se intercalează tacit un raport de putere. Este convenabil ca altcineva să-ți crească și să-ți educe copilul, de care te poți bucura în virtutea faptului că ești părinte social (recunoscut drept părinte și, ca atare, având
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
din oamenii care au nevoie de tot soiul de scuze și pretexte ca să nu-și piardă de tot respectul de sine. Pe tabla de șah a vieții fiecare mută cum știe, cum poate; și oricât de firave ar părea aceste raționamente, ele Îi ofereau totuși o justificare, o ușurare. Și chiar dacă toate scuzele acelea nu erau suficiente, cum i se citea cu ușurință În ochi atunci când rachiul răscolea toți demonii din el, totuși Îi ofereau măcar ceva de care să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
acel fiu al unui simplu învățător de țară când a participat cu mândrie la marea ardere de cărți din Piața Operei? Poate că și-a zis: Acum distrugem spiritul uman în cea mai condensată formă a lui!? Nu, micul lui raționament debil suna cam așa: Ei ne-au împilat prea multă vreme cu aceste scrieri, cu aceste litere, cu enigmele lor paternaliste, cu confuzia lor umilitoare și cu gândirea lor exagerată. Acum putem în sfârșit să scăpăm de toți! Las pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cealaltă rămânea solidară cu soțul infidel, înflăcărat de fustele unei fetișcane dornice de aventuri amoroase, pentru că îl iubea totuși..., era stâlpul familiei care nu trebuia să se destrame, era tatăl Crăiței și al Mădălinei. Avea să înțeleagă Bart astfel de raționamente sau nu? Avea să accepte el că rațiunea trebuia să treacă, în mod fatal, înaintea iubirii? Cum să-i explice, fără să-l supere și fără să-l mâhnească adânc, că ea, de fapt, nu voia să se despartă de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și el un principiu al subsidiarității care a încercat să limiteze intervențiile publice. Dar există o divergență de opinii între concepția inițială a subsidiarității, ce se fondează pe o logică comunitară cvasiautarhică și concepția modernă, care plasează individul în centrul raționamentului. În această din urmă perspectivă, se încearcă prevenirea riscului de exces al intervenției publice, calificată drept etatism. Principiul modern al subsidiarității consideră că peste tot unde inițiativa privată descentralizată nu e suficientă pentru a rezolva o chestiune, Statul nu are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
poate accepta desfășurarea unei activități generatoare de costuri externe, ce pot fi eventual compensate? Sau, în mod simetric, plecînd de la ce prag al costului extern trebuie considerat că e preferabil de închis respectiva activitate? Pentru a răspunde acestor întrebări, un raționament fondat pe modelul comercial și pe drepturile de proprietate poate constitui o ieșire interesantă. Astfel, pentru H.Lepage, distrugerea accelerată a anumitor specii de pești de către vapoare constituie un efect pervers rezultat din absența drepturilor de proprietate asupra bancurilor de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
îngrijirii acordate celor mai sărmani; în al doilea caz, se refuză un proiect care ar pune în cauză securitatea țării, chiar dacă el este mai avantajos din punct de vedere financiar. Acest ultim exemplu ne conduce la o abordare multicriterială, unde raționamentul în termeni de maximizare a surplusului nu este dominant, cum s-a arătat mai sus. În această perspectivă, alegerea tre-buie să țină cont de mai multe dimensiuni, iar dificultatea constă din a pondera diversele criterii sau a le clasa într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
care paradigma este un obiect simplu cu ajutorul căruia filosoful se poate antrena înainte de a intra în reflecții mai adînci asupra unor teme mai complexe. Prin extensie și urmare a lucrărilor lui Thomas Kuhn, paradigma a devenit în limbajul modern modelul, raționamentul-tip pe care-l vom aplica diferitelor situații, pentru a le face inteligibile. În acest sens, piața este o paradigmă ce a fost aplicată, mai ales de americanul Gary Becker, unor teme non-economice precum mariajul (vezi noțiunea de piață matrimonială
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
la această chestiune, se vor construi sisteme fiscale în care va fi definită în mod diferit contribuția fiecăruia. Apoi, se pune problema metodei de încasare a impozitului. Pentru a determina participarea fiecăruia la finanțarea Statului și a administrațiilor, există trei raționamente-tip: primul este egalitar prin excelență. El constă în a solicita fiecăruia aceeași sumă, indiferent de veniturile, de vîrsta sau de norocul său. Mai precis, se solicită fiecărui foaier fiscal să plătească o sumă forfetară, identică pentru toți. Aceasta este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
problema alegerilor colective, adoptînd o abordare axiomatică și normativă. Sunt definite un anumit număr de postulate ce s-ar dori unanim recunoscute ca norme minimale pentru ca o procedură de alegere colectivă să fie respectată. În continuare, se caută, printr-un raționament matematic, dacă există reguli ale alegerii colective care respectă fiecare din aceste postulate. Aceasta echivalează cu între-barea dacă normele minimale ce se impun societății sunt compatibile în mod logic, și în ce condiții pot fi astfel? Dintr-o literatură mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
curentă a birocrației, lipsită de suflet și de imaginație. Dar în această optică a sociologiei organizațiilor, acest tip de comportament relevă o disfuncționalitate, care ar putea fi evitată adoptînd structuri mai puțin rigide. Întrebarea e dacă se poate aplica acest raționament administrațiilor? 4.3.1. Raționalitatea organizațiilor Economia birocrației împrumută conducătorilor administrației raționalitatea ce-l caracterizează pe homo oeconomicus, chiar dacă acesta pare un model prea reducționist. Dar aceasta ridică problema mai generală a raționalității economiștilor. Pentru aceasta, un recurs la sociologie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
optimiza comportamentul. Gestionarul mai cu seamă va prelua mai ușor din riscuri. La scara colectivității, aceasta va avea efecte favorabile: inovații, scăderea prețurilor etc. Este o întreagă problematică a ceea ce numim astăzi guvernarea între-prinderii (Corporate governance). Ideea de a transpune raționamentul la administrații a apărut în anii 1980. În această optică, relația dintre teoria drepturilor de proprietate și teoria agentului este evidentă. Administrațiile sunt un agent aflat în poziție de forță, deoarece "proprietarul", adică personalul politic nu dispune decît de un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mijloc de a resorbi șomajul. Într-adevăr, în perspectiva liberală, salariul este prețul muncii. Aceasta este oferită de candidații la ocupare și cerută de antreprenori. Din acest punct de vedere, dacă se dorește creșterea ocupării, trebuie redus prețul muncii. Acestui raționament, Keynes îi răspunde mai întîi în termenii pieței muncii. Ceea ce caută salariații, este un loc de muncă relativ stabil, cu garanția unui anumit salariu. Munca nu este un bun ca oricare altul și nu putem înțelege subocu-parea doar prin prisma
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nu vor mai angaja, indiferent care ar fi prețul muncii. Este, de altfel, ceea ce Keynes a putut constata cu ocazia vizitei sale la Chicago, în 1931, în plină criză. Plecînd de la această constatare locală și temporală, Keynes va genera un raționament cu vocație universală. Plasîndu-se din punctul de vedere al colectivității, el va repune în cauză legea lui Say, zisă și legea debușeelor, care stipula faptul că orice ofertă implică o distribuire a veniturilor care creează propria-i cerere. În optica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
La sfîrșitul perioadei, această producție adițională va genera un venit ce va fi tradus printr-o economie care va compensa dezechilibrul inițial. Ex-post, vom avea deci echilibru între economii și investiții, echilibru finanțat printr-o așa-zisă "economie anticipată". Acest raționament conduce la repunerea în cauză a rolului monedei în economie, pentru că el oferă creditului un rol motor, o capacitate de a suscita fluxuri reale în dezvoltarea tranzacțiilor. Dar, încă o dată, nu trebuie dedus de aici că moneda e atotputernică și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
tranzacțiilor. Dar, încă o dată, nu trebuie dedus de aici că moneda e atotputernică și că Statul poate uza de ea fără restricții pentru a susține activitatea. Noile implicații ale abordării keynesiene rezidă de fapt în caracterul endogen al monedei. Acest raționament, ce nu se desprinde în mod explicit din paginile Teoriei generale, nici din cele ale Tratatului despre monedă, a fost dezvoltat în continuare de unul dintre principalii continuatori ai lui Keynes, Nicholas Kaldor. Pentru el, moneda este endogenă, în sensul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mai mult sau mai puțin puternică, diferă și rolul atribuit Statului. Preluînd o clasificare propusă de Bruno Théret (în "Revue d'Economie appliquée", tom XLIII, nr.2, 1990), putem repera trei ansambluri reglaționiste: Pe linia marxismului ortodox, care își fondează raționamentul pe valoarea muncă și pe mecanismul exploatării, sursă a plusvalorii, Statul se prezintă ca un baston de sprijin al capitalului. Scăderea tendențială a ratei profitului fiind o lege fundamentală a capitalismului, persistența acestuia din urmă ar presupune o intervenție crescută
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și sursă a unei alte forme de echitate: făcînd să dispară "coșul comun", ea ne obligă să ne punem întrebări asupra utilității unei linii subvenționate. Se poate impune unei companii aeriene să suporte o sarcină ce aparține autorității publi-ce? Același raționament poate fi făcut pentru serviciile poștale. Dacă s-a decis să se mențină în zonele rurale birouri de poștă, chiar dacă veniturile sunt inferioare costurilor, diferența trebuie să o acopere Poșta Română sau trebuie avute în vedere subvenții publice? Practicarea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
rolul de a organiza o anumită formă de redistribuire". Pentru a înțelege bine sfidarea actuală ce decurge din această constatare, ar trebui să ne punem întrebări asupra naturii fenomenului actual de polarizare economică și socială. Pentru aceasta vom prezenta un raționament dezvoltat recent de Paul Krugman. Dezvoltarea tehnologiei moderne și a reglării comerciale au produs ceea ce Sherwin Rosen numește "efectul superstar". Concurența a devenit un sistem ce produce polarizare, adică inegalități, căci ea seamănă din ce în ce mai mult cu un turnir în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
releva carențele pieței, el deschidea calea unei justificări teoretice a intervenției Statului în economiile de piață. El oferea de asemenea economiei publice scrisorile sale de noblețe, în perspectivă neoclasică. Doi ani mai tîrziu, un alt economist american, Charles Tiebout, prelungea raționamentul lui Samuelson, punîndu-l însă și parțial în cauză. Trebuia să remarcăm faptul că bunurile colective nu sunt accesibile tuturor în aceeași măsură. Totul depinde într-adevăr de localizarea relativă a persoanelor în raport cu locul unde se produce bunul colectiv. Unele dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fiind la originea randamentelor crescătoare, riscul este concentrarea întregii populații într-o singură zonă și "deșertificarea" altor zone. Bineînțeles, aceasta e o situație extremă fondată pe ideea că mobilitatea populației este perfectă și că nici un element de rigiditate nu limitează raționamentul pur utilitarist al locuitorilor. Suntem deci în prezența unei ipoteze nerealiste, dar totuși pertinente, căci dincolo de aspectul caricatural al raționamentului descris, problema este reală. Pentru a ne convinge, este suficient să urmărim repartiția populației și a produsului intern brut între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
e o situație extremă fondată pe ideea că mobilitatea populației este perfectă și că nici un element de rigiditate nu limitează raționamentul pur utilitarist al locuitorilor. Suntem deci în prezența unei ipoteze nerealiste, dar totuși pertinente, căci dincolo de aspectul caricatural al raționamentului descris, problema este reală. Pentru a ne convinge, este suficient să urmărim repartiția populației și a produsului intern brut între regiunile unei țări, cum sunt Franța, Italia sau Spania, dar nu numai. Polarizarea va apărea imediat de o manieră evidentă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
o perioadă lungă de timp, tendința de a se concentra în cîțiva poli regionali de creștere. În al doilea rînd, o ipoteză simplistă poate fi treptat îmbogățită, așa cum vom vedea în continuare. 6.5.2.2. Efecte ale federalismului fiscal Raționamentului în termenii "votului cu picioarele" îi poate fi adusă o primă modulare fondată pe costurile de deplasare ale persoanelor. Constituind un obstacol în calea mobilității, acestea sunt una din-tre rațiunile care împiedică concentrarea. Dar ele nu acoperă întreaga validitate a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]