4,689 matches
-
o sticlă groasă care proveneau de obicei din borcane de muștar sau dintr-o sticlă groasă care se ciobeau mai greu și mai rar erau din sticlă subțire. Aici la ieșirea din șut, minerii se opreau pentru trage dușca de rachiu alb sau alte băuturi spirtoase neapărat tari și mai rar bere, căci aceasta nu se găsea decât la zile mari. Consumatorii fiind deopotrivă mineri, vagonetari, maiștri sau chiar ingineri. Printre aceștia își desfășurau activitatea și diverși informatori. Turnător ai miliției
MINERII, SAU ,,FEŢELE\ NEGRE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360776_a_362105]
-
roțile imense, cu cutii de conserve prinse de ele, care bagă apă rece în butiile cazanelor de fabricat țuica, tăria specifică locurilor noastre. Și-au început lucrul povernile, destul de multe la Domnești, sat recunoscut pentru frumusețea merelor domnești și tăria rachiului de Tudoran. Povernile merg până primăvara târziu, prelucrând mai întâi borhotul de prune, apoi cel de pere și, atunci când înfloresc merii în livezi, se fabrică țuica din borhotul de mere. În gura cuptorului, în jarul de sub cazane, se coc cartofi
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
la cârciumar; Merg la cârciumar vioi Și-l iau scurt : cu ochii verzi, Cum ști tu, să mă clonezi, Vreau din unu să faci doi ... Mi-a umplut atunci un țoi Dă vreo cinci ori, n-ai să crezi, Cu rachiu d-ăla dă soi! Aștept io, pă ochii mei! Să vorbim măcar dă cost, Până ce l-am luat la rost De mi-a zis-o : clonat vrei?! Nu te costă nici cinci Lei ... mergi la Gheo', șefu' de post, El
CLONARE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360958_a_362287]
-
bun, proprietatea lui Dodoloanță, moștenită de la Cuculeț de la Olteț, se auzeau sunete nostalgice de vioară cu un acompaniament discret de cobză, ce ținea hangul unei voci de fată-ndrăgostită care chema tot călătorul să petreacă «LA DEȘLIU» - unde vinul și rachiu' curg ca Oltu și Siriu”. Ceea ce este uimitor la acest autor, care trebuie privit cu toată seriozitatea, recitind această Operetă, este capacitatea domnului Marin Voican de a reda „spiritul românesc al acelui loc și al acelui timp”. Este un lucru
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
Unele mortale pe timp scurt și deosebit de grave pe timp mediu și lung. Dar cum poporul este vestit pentru vigilența și înțelepciunea sa, își băga picioarele în tratament susținând sus și tare experiența sa milenară. Adică aia bazată pe usturoi, rachiu, lebăr, tobă, cârnați, și nădușeală la așternut cu nevasta, cu mândra, ibovnica, vecina, cuscra, fina, nașa, soacra, în fine, cu cine se nimerea, deoarece, noaptea, nu are importanță, că tot nu se vede nimic. Să nu uităm însă că suntem
ERADICAREA GRIPEI PORCINE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364202_a_365531]
-
mâncăm ceva, că suntem la drum și.... - Da, șeava di băut nu vreț? Ca să fentam dinozaurul cu țațe cât polobocul, eu spun că acum sunt cu mașina, iar nevastă-mea aflată într-o suspectă defensivă, declară că ar gusta un rachiu de orez, ca a auzit ea că... - Și di undi mama șioarilor să ieu io rachiu di șela? Be și tu mai fimeii o drojdii că tați lumea, nu ți mai proști, ci ți văd muieri în toată hirea! Deși
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
cu țațe cât polobocul, eu spun că acum sunt cu mașina, iar nevastă-mea aflată într-o suspectă defensivă, declară că ar gusta un rachiu de orez, ca a auzit ea că... - Și di undi mama șioarilor să ieu io rachiu di șela? Be și tu mai fimeii o drojdii că tați lumea, nu ți mai proști, ci ți văd muieri în toată hirea! Deși situația mi se pare cam albastră simt că mă pufnește râsul când soția mea accepta sugestiile
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
vreun profesor rămânea uimit de răspunsurile copilului Macovei. Mai toți știau că se trage dintr-o familie extrem de săracă, cu vreo șapte copii. Bruma de bani, pe care o mai scoteau pe ici pe colo, părinții o aruncau pe băutură, rachiu de drojdie, că era mai ieftin, mai mult și se îmbătau repede. Banii, în general, veneau din alocația copiilor, statul român, pe atunci, oferind o sumă destul de bună pentru sporirea natalității. Ba chiar și titlul de mamă eroină, pentru acelea
ŞI TOTUŞI... SÂNGELE APĂ NU SE FACE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367396_a_368725]
-
facă parte din acest peisaj, în niciun caz. Bărbații au intrat, printre ulucii de lemn, în curtea pustie. Ajunseră în fața casei. Doi bătrânei, un moșuleț și o babă, stăteau întinși pe prispă, amețiți de băutură. Duhneau a tutun și a rachiu ieftin. - Sărut mâna mamă! Sărut mâna tată! Bătrâneii abia au putut să deschidă ochii. - Ai greșit poarta, domnule dragă! Oricum, rachiul l-am gătit, nu am cu ce să vă servesc, răspunse bătrânul cu vocea hodorogită de mahorcă, ridicând pălăria
ŞI TOTUŞI... SÂNGELE APĂ NU SE FACE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367396_a_368725]
-
Doi bătrânei, un moșuleț și o babă, stăteau întinși pe prispă, amețiți de băutură. Duhneau a tutun și a rachiu ieftin. - Sărut mâna mamă! Sărut mâna tată! Bătrâneii abia au putut să deschidă ochii. - Ai greșit poarta, domnule dragă! Oricum, rachiul l-am gătit, nu am cu ce să vă servesc, răspunse bătrânul cu vocea hodorogită de mahorcă, ridicând pălăria găurită de molii de pe ochii încețosați. - Sunt eu, băiatul tău, am plecat de acasă acum 20 de ani. M-am însurat
ŞI TOTUŞI... SÂNGELE APĂ NU SE FACE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367396_a_368725]
-
uite soția, tata-socru ... - Să fiți sănătosi! Zici că ești băiatul meu? - Da, m-ai uitat? - Am uitat. Aveam mulți băieți, acum nu mai știu câți am. Dar, dacă zici că ești feciorul meu... dai și tu, lu' tat-tu, un rachiu? - Dau tată, uite aici banii, fă ce vrei cu ei... oricum, tot rachiu o să cumperi. Au plecat. Toți cu inima strânsă. Părinții biologici parcă s-au trezit de-a binelea. Le făceau cu mâna, abia ținându-se pe picioare. În
ŞI TOTUŞI... SÂNGELE APĂ NU SE FACE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367396_a_368725]
-
ai uitat? - Am uitat. Aveam mulți băieți, acum nu mai știu câți am. Dar, dacă zici că ești feciorul meu... dai și tu, lu' tat-tu, un rachiu? - Dau tată, uite aici banii, fă ce vrei cu ei... oricum, tot rachiu o să cumperi. Au plecat. Toți cu inima strânsă. Părinții biologici parcă s-au trezit de-a binelea. Le făceau cu mâna, abia ținându-se pe picioare. În mașină domnea o liniște asurzitoare. Macovei se uita în urmă, prin luneta mașinii
ŞI TOTUŞI... SÂNGELE APĂ NU SE FACE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367396_a_368725]
-
nu cunosc subtilitățile promovării cărților, cad în capcana lăudăroșeniei întinsă de criticul prieten cu autorul.Între literatura de centru și cea de provincie există acea legătură ,datorită mentalități impusă de-alungul anilor, de subordonare.Însă eu rămân la concepția că un rachiu bun e totdeauna preferabil unui coniac prost. 10 MDP: Vreau să citesc o carte bună de umor din peisajul literar românesc. Ce îmi recomandați? 10-Vă recomand cărțile lui Cornel Udrea și cartea” Fabule trăsnite „de Gavril Moisa. 11.MDP
DIALOGURI PRIVILEGIATE-ALEXANDRU FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367378_a_368707]
-
tot neamul nostru a fost frumos, mai ales eu(!) Îmi răsună în minte vorba unei mătuși: „Neamul nostru cel frumos, curvar și puturos”. O mai fi trăind oare? Patronul se așeză la birou și dădu peste cap un pahar cu rachiu. Suflă peste buze să le răcoreasca. Eu beau câte o înghițitură, pot să beau așa până dimineață, numai să am ce! Mai pune unul; este deja roșu la față, ca racul, devine mai jovial. Se aude un ciocănit în ușă
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
nea Petre făcea notă discordanta printre ortaci.Se prezența la șut primul, intră în vestiar, isi dădea jos cioarecii, cămașă lungă după ce a desbracinat-o de chimir, apoi îmbracă tacticos salopetele negre de cărbune, măi trăgea o dușca din clondirul cu rachiu, de care nu se despărțea niciodată, dar fără a abuză,doar așa, să-și facă curaj, bagă sticlă în traistră, o încuia în vestiar și se prezenta la lămpărie, de unde își lua în primire lampă de miner apoi se poștă
PETRU ŞI ROZA, POVESTIRE DE ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366883_a_368212]
-
Literatura > Naratiune > ADEVĂRUL NU-L POȚI ASCUNDE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 204 din 23 iulie 2011 Toate Articolele Autorului (din ciclul: Femeia - miracol de contradicții divine”) - Sapă, Ioane, acuși ne doboară căldura! Mai dă sticlă aia de rachiu și la mine! - Doar nu ne grăbește nimeni, camarade, de ce să ne omorâm? Vasile își scoase pălăria de pe cap și o trânti pe mormanul de pământ, negru și slinos, scos din groapă. Era o pălărie din paie de orez, veche
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
capului, mai avea câteva fire de păr roșcovan și dacă ar fi insistat, n-ar fi avut mult pană să devină un spân numai bun de speriat morții. Adică să-i întoarcă de la groapă! În mâna dreaptă ținea sticla de rachiu pe care tocmai o primise de la colegul lui. A scuturat-o de câteva ori, privind cu interes mărgelele care se ridicau deasupra. Duse la gură sticla și trase o dușcă, două, trei ... - Bun rachiu; prună curată, a-ntâia! - Păi, n-
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
În mâna dreaptă ținea sticla de rachiu pe care tocmai o primise de la colegul lui. A scuturat-o de câteva ori, privind cu interes mărgelele care se ridicau deasupra. Duse la gură sticla și trase o dușcă, două, trei ... - Bun rachiu; prună curată, a-ntâia! - Păi, n-are coana primăriță marfă bună? - Are, dacă ea n-o avea, atunci cine să mai aibă? E femeie de treabă. - Si cine zici că a putrezit aici, la fundul gropii? - Cum, măi, Ioane, n-
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
zici că a putrezit aici, la fundul gropii? - Cum, măi, Ioane, n-ai priceput că aici a fost îngropat fostul ei bărbat? - Tu știi că nu mă interesează morții, eu fac treaba și iau mălaiul; dar acum dacă zici că rachiul e de la primăriță, voiam să știu cui zic bogdaproste. Ion era un tip la vreo 52-54 de ani, brunet, cu un păr negru ca pana corbului, creț și bogat. Nasul, borcănat, devenise, după un sfert de rachie, mare cât o
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
robust, chiar grăsuț în comparație cu Vasile, care era un sfrijit de pistruiat cu buzele vineții. Deși era mai mare de ani decât Ion, Vasile arăta totuși mai tânăr, datorită tocmai construcției lui scheletice. Au ajuns cam la jumătatea adâncimii gropii și rachiul era aproape gata. Dacă nu terminau până la prânz, o încurcau, desigur; cu soarele în cap și cu cele 50 de grade din alcool se vor înmuia de tot. Pământul e greu și dezgroparea nu e o treabă de loc plăcută
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
mâinii baciului Miron și luându-și la revedere, ieși din casa femeii. Când să tragă poarta de la gard după el, dădu nas în nas cu un bărbat de vreo patruzeci și ceva de ani, care duhnea de la o poștă a rachiu de proastă calitate. Acesta se arătă mirat când văzu un străin ieșind din curtea sa. - Seara bună, bănuiesc că ești stăpânul casei, zise Istrate. - Da, mă rog, matale cine mai ești, de mă întrebi și mai și ieși din curtea
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
2011 Toate Articolele Autorului Acest capitol face parte din romanul ANA, FIICA MUNTILOR, aflat in lucru. 3. Viitorul unui om, ca și al unei lumi, se construiește, nu se visează. Henri Nouwen Ana, fiica munților Vasile, prin capul căruia bâltâcâia rachiul, apăru iarăși printre prietenii lui de golit pahare, în birtul lui Nea Tase, un grecotei burtos, cu două rânduri de gușă, rătăcit de pe nu știa nimeni de unde și venit pe meleagurile prahovene. Birtul era o încăpere insalubră, îmbâcsită de fumul
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
ușa cu putere. Ajuns la poarta larg deschisă, îi trase cu tărie un picior, de se bălăngăni din balamale și o porni pe scurtătură, direct spre birtul de unde abia plecase. Simțea nevoia să-și omoare necazul în alte pahare cu rachiu, de parcă nu golise destule. Ajuns la bodegă, Tase cârciumarul se uită mirat la el și-l luă la rost. Știa că-i cu arțag, atunci când i se urca răchia la cap. - Ce-i, măi Vasile, ți-ai uitat cumva năravul
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
cap și, urând seară bună crâșmarului, porni spre ușa birtului. Se văzu afară, înconjurat de răcoarea amurgului ce se cobora de pe vârful munților, așezându-se peste Teșila. Aerul răcoros îi făcea bine. Parcă îi mai alunga aburii ridicați de tăria rachiului lui nea Tase. Pe deal se auzeau tălăngile vacilor ce se întorceau de la pășunat. Nici nu băgă în seamă țăranul care îi dădu binețe când trecu pe lângă el. Nu-i cunoștea pe toți sătenii. Fiind o fire mai retrasă, mai
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
o congestie pulmonară de toată frumusețea. Oricât s-au tot străduit medicii spitalului din Câmpina să-l pună pe picioare, nu au reușit. Cum era încăpățânat din fire, credea că se va vindeca la începutul răcelii cu o cinzeacă de rachiu fiert și cu piper, să scoată tot focul din el, apoi, văzând cum sănătatea lui a devenit tot mai șubredă, ajuns pe patul de spital sub îngrijirea medicilor, s-a dovedit a fi prea târziu. Pe 24 august moare, lăsând
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]