674 matches
-
lupta proletariatului împotriva burgheziei este mai întâi o luptă națională" (Marx, 1958, p. 476). Doar după această etapă intermediară, a luptei de clasă în cadrele națiunii, proletariatul va putea dizolva demarcațiile naționale și aboli antagonia dintre națiuni. Linia dreaptă a radicalismului de stânga marxist a fost continuată de Rosa Luxemburg care a tranșat "chestiunea națională" în sensul internaționalismului proletar, în fapt, un sinonim pentru doctrina antinaționalismului comunist. Într-un articol din 1896, Rosa Luxemburg a condamnat eforturile de dobândire a libertății
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aparatului de stat comunist. Noua formațiune politică ridicată la cârma revoluției, cu titulatură salvaționistă, nutrea mai curând planuri reformiste înăuntrul sistemului decât gânduri revoluționare la adresa sistemului. Declarațiile la televiziune din primele zile de la preluarea puterii relevă intențiile de domolire a radicalismului iconoclast la adresa sistemului comunist, drept pentru care cuvântul "revoluție" a fost ocolit cu maximă precauție în cadrul primelor transmisii televizate din 22 decembrie 1989 (Gallagher, 2004, p. 95). Probe directe ale caracterului conservator pe care îl emana FSN provin din declarațiile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este necesar să schimbi nimic, este necesar să nu schimbi nimic". Aceeași atitudine poate fi regăsită și în opera capitală a ideologiei conservatoare, Reflecții asupra Revoluției din Franța, scrisă de omul politic și gânditorul britanic Edmund Burke, cel care condamna radicalismul de tip francez, la numai un an după Revoluția din 1789, arătând că "abstract vorbind, guvernământul, la fel ca și libertatea, este un lucru bun; și totuși aș fi putut eu, menținându-mă în limitele judecății sănătoase, să felicit acum
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
surprindă poetic reacția spontană și autentică a copilului la unitatea în diversitate a misterelor naturii. Volumul Words for the Wind (vorbe pentru vânt), 1958, arată o depășire a spațiului poetic tipic creației timpurii, criticat de Kenneth Burke, prin sintagma de "radicalism vegetal", pentru incursiunea solipsistă în strania lume a serelor, în defavoarea explorării altor relații umane decât cele ale fiului pierdut (vezi Burke în Sullivan: 91). Noua, și tânăra, soție (Beatrice O'Connell) este the other în poezia cu același nume, în raport cu
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
după trecerea în neființă, The Far Field (câmpul îndepărtat), 1964. După stilul uneori glumeț și jucăuș al volumului precedent, influențat de tânăra alteritate constitutivă la care se referea, și prin care se definea, în poemul menționat puțin mai sus, după radicalismul vegetal al fiului pierdut, Roethke devine la fel de american ca și Whitman în explorarea multitudinilor și vastității experienței și geografiei americane. Seria celor patru secțiuni ce alcătuiesc volumul (I. North American Sequence, II. Love Poems, III. Mixed Sequence, IV. Sequence, Sometimes
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
I, cunoscută și sub numele de Weather Underground (vezi WEATHER UNDERGROUND), și Revolutionary Youth Movement II. SDS-ul a suscitat reacții controversate în rândul societății americane, și aproape inevitabil critici atât din partea orientărilor liberale, cât și conservatoare, ridicând problema dacă radicalismul de stânga este cu adevărat în spiritul tradițiilor democratice ale Americii (vezi Bailey și Farber: 90-93). SEPTEMBER 11, NINE ELEVEN A face speculații și a consemna sau încuraja teorii ale conspirației despre 11 septembrie ar putea reprezenta o lipsă de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
oricărei preocupări estetice” de către suprarealism părea o achiziție deplin asimilată: „Arta (și scrisul mă interesează numai întrucât e suprapus acesteia) pretinde un material luat din neobicinuit, care să supere timpanul convenției”. Voronca se delimitează astfel, într-o oarecare măsură, de radicalismul negației avangardiste (în speță suprarealiste), asumându-și cu luciditate condiția dificilă de scriitor și de artist ce aspiră la o evadare din toate formulele, dar se știe sortit - fie și în ultima instanță - prizonieratului lor. Cu o sinceritate care i-
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mișcării românești de avangardă. La 75 H.P., foarte tânărul poet aflat în faza primelor, entuziasmante revelații ale ideilor înnoitoare, se aliniază, încă impersonal, la programul constructivist schițat de Contimporanul, nu fără a reține însă elemente ale energetismului futurist și ale radicalismului, în negație, dadaist. Participarea la revistele Punct și Integral aduce, inevitabil, amprenta mai puternică și mai limpede conturată a doctrinei constructiviste, scoțând în relief ceea ce s-ar putea numi disponibilitatea integralistă, în sensul (valabil, cum s-a observat, pentru întreaga
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și că „extrage dintr-un concret o singură notă și întrebuințează cuvântul ca adjectiv”. Or, asupra acestui punct, caracteristic pentru poezia avangardistă, interpretări mai noi ale procesului metamorfozării sunt departe de a manifesta atâtea reticențe. Fără să aprobe, de pildă, radicalismul unui André Breton în evidențierea incompatibilității termenilor relației, Paul Ricoeur insistă totuși, definind „metafora vie”, asupra faptului că ea forțează asemănarea și o chiar provoacă: „metafora mai curând creează asemănarea decât o găsește și o exprimă” - scrie el, de acord
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
programatic, arată, în realitate, că textualismul a apărut, la noi, dacă nu ca modă, cel puțin ca neoavangardă pe lângă neomodernismul generației lui Nichita Stănescu. Așa se explică de ce textualiștii s-au închis în grupul lor cu un exclusivism demn de radicalismul avangardelor de la începutul secolului al XX-lea9. De altfel, ei au apărut în literatură ca "desantiști", iar desantismul ține de spiritul avangardei, nicicum de toleranța și detașarea pluralismului cultural, pe care, în schimb, le propovăduiesc în teorie. Iată de ce, împreună cu Lyotard
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
orice relație cu teologia, ca fugă spre margine, astfel încât filosofia devine gen literar ca oricare altul, satisfăcând nevoia de roman a lui Milan Kundera. Rorty decide că diferența esențială între deconstructivism și pragmatism este de ordin politic: primul tinde spre radicalism politic (political correctness), pe când cel de al doilea spre conservatorism politic 188. În vreme ce deconstructivismul american, prin Paul de Man și prin stânga culturală s-a radicalizat, pragmatismul a evitat asemenea deraieri, el fiind un "ultim stadiu dintr-o transformare treptată
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui Patapievici nu prea are obiect. Observatorul cultural, condus de Ion Bogdan Lefter, a declanșat o campanie de o rară violență contra unuia de al lor, în numerele 102, 103 din 2002. În ochii lui Ion Bogdan Lefter (cunoscut pentru radicalismul corectitudinii politice), noul Patapievici apare ca "antidemocrat", incapabil să priceapă "filozofia socială a postmodernității", căzut, de aceea, într-o evidentă involuție. Pentru Gabriel Andreescu, același este un "ideolog reacționar", influențat de "legionarism" și creditor al "teoriei conspirației" mondiale. Adrian Miroiu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a trece la "biografia" abia înfiripată a transmodernismului, se cuvine a le inventaria și pe celelalte modernisme, măcar pentru curiozitatea cititorului. 2. Hipermodernismul. Stricta etimologie savantă ne trimite la o radicalizare a modernismului, o exacerbare a tendințelor accentuate, oscilând între radicalismul avangardelor și cel al postmodernismului, el însuși manifestându-se adeseori, după cum am văzut, ca neoavangardă, cel puțin în cultura românească, dar și pe alte meleaguri. Albert Borgmann (Crassing the Postmodern Divide) îl surprinde, altminteri, ca pe o formă de divizare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pre-lapsarian", o civilizație anterioară "căderii în reprezentare". Ostilitatea față de paradigma unei civilizații a reprezentării am întâlnit-o, dar dintr-o altă perspectivă, la Michel Foucault sau la alți filosofi postmoderniști. Numai că aceștia atribuie modernismului ieșire din era reprezentării, pe când radicalismul lui Zerzan merge pe o altă cale. Modernismul a fost acuzat de obsesia unui viitor nerealizat ("proiect neîncheiat"), pe când pseudotransmodernismul zerzanian întrevede viitorul printr-o întoarcere în precivilizație, utopică recuperare a unui presupus stat edenic nepervertit de civilizația cuvântului. Ideologul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se război cu nici unul dintre curentele literare și culturale, cu atât mai puțin cu limbile pământului, cu arta și cultura, în genere. Transmodernismul vede în logos, în întoarcerea la sacru, șansa viitoare a umanității. Nimic mai străin de transmodernism decât radicalismul zerzanian care a ratat o veritabilă depășire a modernismelor și postmodernismelor veacului trecut. 5.3.Transmodernismul și provocarea islamică. Să vedem alte tentative transmoderniste apusene. Una dintre cele mai interesante vine dinspre intelectualitatea desprinsă din lumea islamului. Ea încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în poezie. Vezi și cap. Poetica rupturii din această carte. 8 Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, II, Fundația Luceafărul, București, 2001, p. 613. 9 Un neotradiționalist ca Mihail Diaconescu merge atât de departe cu asocierea dintre radicalismul avangardei (anarhist din punct de vedere politic) și deconstructivismul parodic al postmodernismului, încât îi neagă orice intenție pozitivă în valorificarea tradiției: "Citatul" postmodernist nu continuă vechile opere, ci le neagă vehement uneori, batjocorindu-le. În produsele postmoderniste nu "citatele" sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
occidentale), f]r] a le anula ins]. De exemplu, a crescut dup] normele vegetariene hinduse; dar dup] o scurt] perioad] de timp și-a schimbat justificarea moral] pentru vegetarianism în favoarea considerației etice pentru animale. Gandhi este un amestec curios de radicalism și conservatorism. De exemplu, el ap]r] cauza drepturilor civile în Africa de Sud, dar lupta să nu este la fel de înverșunat] în ceea ce privește drepturile comunit]ții indiene. Totuși, el este un model de „rezistent] civil]”, urmat de unii conduc]tori negri și de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ed.: Modern Jewish Ethics: Theory and Practice (Columbus: Ohio State University Press, 1975) Lamm, N.: The Good Society: Jewish Ethica în Action (New York: Viking, 1974) Rosner, F. și J. D. B.: Jewish Bioethics (New York: Hebrew Publishing Company, 1979) Schwarzschild, S. S.: „Moral radicalism and „middlingness” în Maimonides’ ethics”, Studies în Medieval Culture ÎI (1977), 65-64. 8 Etică creștin] RONALD PRESTON Etică creștin] definește modul de viat] a adepților religiei creștine. În decursul a dou] mii de ani, creștinismul a devenit un fenomen mondial
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
of Philosophy (Cambridge: Harvard University Press, 1985). Bibliografie suplimenatar] d’Entreves, A. P.: Natural law (London: Hutchinson, 1970). Findlay, J.N.: Axiological Ethics (London: Macmillan, 1970). Maclntyre, A.: A Short History of Ethics (New York: Macmillan, 1966). Halevy, E.: The Growth of Philosophic Radicalism; trans. Mary Morris (London: Faber & Faber, 1928). Scneewind, J. B.: Sidgwick’s Ethics and Victorian Moral Philosophy (Oxford: Clarendon Press,1977). Tuck, R.: Natural Rights Theories (Cambridge: Cambridge University Press. 1979). Walsh, W.H.: Hegelian Ethics (London: Macmillan, 1969). PARTEA
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
profesate de romancierul maghiar În raport cu problematica națională. Jókai Mór XE "Jókai Mór" s-a implicat În viața politică Încă din timpul revoluției maghiare de la 1848, când a activat ca redactor la diferite gazete politice pestane de orientare liberală, oscilând Între radicalismul „tinerilor din martie” și moderația Partidului Păcii (Békepárt). În anii ’60 și În perioada de Început a regimului dualist, Jókai se manifestă pe plan politic În cadrul partidului opoziționist, de centru-stânga, grupare care va deveni Însă guvernamentală după 1875, alcătuind Împreună cu
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În schimb, suferă cumplit de căldură la Napoli, iar Cipariu XE "Cipariu" va savura un incredibil septembrie la Veneția. Această imagine a unei Italii fierbinți consona, de altfel, foarte bine, cu observațiile privind exuberanța străzii, „caracterul Înfocat al italianului” și radicalismul politic risorgimental. Interesant este și modul În care era percepută Italia sub raportul plasării În spațiu. În condițiile coexistenței Marelui Principat al Transilvaniei și a Regatului Lombardo-Venet Între aceleași frontiere politice austriece, În condițiile unor relații personale intense În acest
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
față de Întregul mesaj risorgimental. Atâta vreme cât ei vor sesiza o convergență Între obiectivele proprii și cele ale italienilor, cauza italiană va găsi un anumit ecou În Transilvania. Pe de o parte, contele Camillo Cavour XE "Cavour" , Îndepărtat sub raport ideologic de radicalismul mazzinian, va sprijini la modul general ideea revoltei popoarelor din Orient, considerată o diversiune capabilă să secondeze În mod eficient eforturile diplomației piemonteze. Pe de altă parte, Mazzini XE "Mazzini" , a cărui ideologie mergea pe coordonatele utopice ale unei emancipări
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
răzbunare pe moarte cu orice preț, apoi cei care vor rămânea În viață vor vedea ce au să facă. 12. Reacția radicalilor: Simion Bărnuțiu XE "Bărnuțiu" și Alexandru Papiu XE "Papiu" Ilarian XE "Papiu Ilarian" O atitudine mai apropiată de radicalismul risorgimental ar fi de căutat la Simion Bărnuțiu XE "Bărnuțiu" . Pe de o parte, pentru că el se va confrunta direct, În miezul evenimentelor, cu experiența italiană, pe de altă parte, datorită orientării sale politice și ideologice, mai radicale. La 1848
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
acest sens, romantismul său politic prezintă asemănări importante cu cel al lui Bălcescu XE "Bălcescu" , adeptul unei mici proprietăți țărănești menite să fundamenteze o viitoare republică democratică. Aceste utopii social-naționale ale celor doi lideri români Îi apropie, fără Îndoială, de radicalismul lui Mazzini, inspirat și el de concepțiile socialist-utopice ale vremii. Pe fundalul acestui climat ideologic oarecum similar, se poate observa Însă o evoluție politică diferită a celor trei revoluționari, ale căror poziții se deosebesc tocmai În problemele care le oferă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
filosofia rămîne străină de sensul ei fundamental, anume înțelegerea și exprimarea vieții. Redescoperirea acestui sens nu este posibilă prin continuarea stării de tranziție în care proliferează filosofia fără sistem și filosofii fără filosofii, astăzi. Doar o întoarcere înapoi către “spiritul radicalismului”) tipic începutului epocii moderne ne-ar permite să mergem într-adevăr înainte. De aceea din cele trei nume “emblematice pentru felul în care a înțeles Occidentul să facă filosofie: Descartes, Kant și Huserl”) ne-am oprit asupra primului, ca fiind
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]