706 matches
-
situează de regulă în aripa dreaptă a ISM (Putem lăsa la o parte cazul partidelor francez și spaniol care au de asemenea acces la responsabilitățile guvernamentale, dar într-un context mult diferit pentru fiecare dintre ele, acesta caracterizîndu-se printr-o radicalizare muncitorească, inexistentă în cazul partidelor socialiste nordice.) În mod paradoxal, un al doilea factor a putut contribui la această "reducere" a internaționalismului: apariția unei puternice mișcări comuniste, care, sprijinindu-se în anumite perioade și cel puțin în mai multe țări
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
vârfuri din nomenclatură. Elementele conservatoare, o clipă derutate, s-au redresat iute, folosind un întreg arsenal de mijloace, cu care erau deprinse în lungul exercițiu al puterii. Au subestimat însă noua realitate politică, faptul că sângele i-a împins la radicalizare pe tineri și că ceea ce i-ar fi mulțumit poate cu ani în urmă, în cadrul unei disidențe reformiste, nu-i mai putea satisface acum, după evenimentele din Decembrie. La scurt timp după fuga dictatorilor, se și clama în capitală, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
strategie a recuperării s-a putut identifica destul de repede în mai multe domenii. Strategii "restaurației" uitau însă că între timp, plămădită cu destule jertfe, se născuse o societate civilă care nu mai era dispusă a se mulțumi cu măsuri cosmetice. Radicalizarea ei, clar exprimată în Proclamația de la Timișoara și în adeziunile produse de aceasta pretutindeni, e un fapt pe care oficialitatea nu-l mai poate ignora. Cum se explică însă teribila rezistență pe care i-o opune de atâta timp, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
o simbolizează mai bine, în esența ei, decât acești tineri care invită continuu la dialog, declarând Piața Universității ca zonă a concordiei, a iubirii și a devotamentului civic. O nouă fază a revoluției se consumă astfel, ca urmare a unei radicalizări produsă sub presiunea realităților social-politice. Ea a început la Timișoara, de îndată ce s-a văzut că structurile de rezistență ale sistemului totalitar au rămas practic neatinse ori și-au schimbat doar numele. Iar spiritul Timișoarei s-a extins peste tot în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
toate previzibile. Pentru unii deținători ai puterii acestea s-au vădit chiar surprinzătoare. Nu se așteptau ca strada să manifeste atâta inițiativă, nici lozinca "Jos comunismul!", clamată curând după eliminarea cuplului dictatorial, să fie luată în serios de atâta lume. Radicalizarea bruscă a străzii era un semn pe care noii potentați n-ar fi dorit să-l vadă. El nu putea fi al Revoluției. Factorii "destabilizării" vor fi denunțați deci pe rând și oarecum scoși din joc. Tot ce s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mulțimea de partide roind sub pulpana feseneului, dar neinteresate să articuleze o reală opoziție. Să ne mirăm că omul simplu e încă atât de refractar la ideea de partid? Nu e de așteptat o schimbare semnificativă de atitudine decât pe seama radicalizării spiritului public Aceasta înseamnă, desigur, nu numai o conștiință civică mai înaltă, dar și organizarea protestului, ținând seama de realitățile noastre, adică marea inerție socială pe care ne-a adus-o dictatura și de nevoia, totuși, de a institui noi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
capăt și la altul. Lectura unuia și a celuilalt (un plural ar fi totuși preferabil aici) dezvăluie dramatism opțional. Intelighenția îți trăiește cu lucidă pasiune rolul ce și l-a adjudecat anevoie, în cadrul unui proces evolutiv care implică o treptată radicalizare, însă și nesiguranță, reveniri, confuzie. La un capăt se situează formarea de programe ideologice, la altul disoluția lor. De la Revoluția franceză, lumea a trăit sub obsesia ideologicului. Se risipesc acum, sub ochii noștri, reverberațiile unei obsesii. Mulți cred a sesiza
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la est de Carpați în secolele XIX-XX Ioan Popoiu Românii în mileniul migrațiilor: (275-1247) * Text redactat (24 martie 1990) la rugămintea lui Alexandru Tacu și a lui Marius Lupu, pe baza unui bruion conceput de un grup ce susținea o radicalizare a programului politic. Când, la 23 iulie 1990, revista "22" mi-a cerut adeziunea la un protest contra deținerii abuzive a lui Marian Munteanu la Jilava, am consimțit cu aceeași convingere că nimeni nu trebuie împiedicat dacă vrea să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
o formă organizată odată cu înființarea Partidului Istiqlal în 1944, iar din 1953 îmbracă haina luptei armate. Măsurile de forță adoptate în acest context de autoritățile franceze (între care exilarea sultanului Mohammed al V-lea în Corsica și Madagascar) au determinat radicalizarea atitudinii protestatare a opiniei publice, culminând cu proclamarea independenței Marocului la 02.03.1956. Acest eveniment are o anumită importanță și pe plan internațional, întrucât apariția Marocului independent cu atuurile și aspirațiile sale regionale (marea stabilitate internă, pretențiile asupra Saharei
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
Internaționale fără a-și asuma însă o ruptură definitivă. Cîteva luni mai tîrziu, ei se întîlnesc din nou la Kienthal și pun bazele unei structuri de socialiști opozanți. Dacă majoritatea delegaților refuză să urmeze preferințele maximaliste ale lui Lenin, o radicalizare a pozițiilor lor este totuși perceptibilă, o radicalizare corespunzînd de altfel unei realități în fapt. Războiul nu s-a sfîrșit la capătul cîtorva luni, și încă și mai puțin a cîtorva săptămîni, așa cum mulți își închipuiau. Continuarea războiului naște numeroase
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
definitivă. Cîteva luni mai tîrziu, ei se întîlnesc din nou la Kienthal și pun bazele unei structuri de socialiști opozanți. Dacă majoritatea delegaților refuză să urmeze preferințele maximaliste ale lui Lenin, o radicalizare a pozițiilor lor este totuși perceptibilă, o radicalizare corespunzînd de altfel unei realități în fapt. Războiul nu s-a sfîrșit la capătul cîtorva luni, și încă și mai puțin a cîtorva săptămîni, așa cum mulți își închipuiau. Continuarea războiului naște numeroase tensiuni în cercurile socialiste. În Germania, în jur
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
a partidului social-democrat și prizonierii de război maghiari de pe frontul rusesc, care aderaseră la revoluție și la partidul bolșevic. Liderul acestor exilați ruși, Béla Kun este figura de marcă a noului partid. Persistența agitației, popularitatea consiliilor muncitorești și ale soldaților, radicalizarea revendicărilor antrenează un respect rapid pentru tînărul PC și o evoluție către stînga a social-democraților. Aceste elemente, alături de atitudinea aliaților față de Ungaria, explică fuziunea partidului social-democrat și a partidului comunist la 21 martie 1919. Într-adevăr, la 20 martie 1919
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Germania cunoaște o situație haotică. Conducătorii politici ai mediilor economice cheamă la rezistență pasivă. Această acțiune determină o încetinire considerabilă a activității economice și provoacă o inflație galopantă. Înlănțuirea evenimentelor devine incontrolabilă și consecințele sociale catastrofale. Acest haos generează o radicalizare a stîngii și a dreptei politice. KPD nu ezită în acest moment să țină un discurs de rezistență "naționalist", o linie politică numită "Schlageter" după numele unui național-socialist german împușcat de către francezi. În fața comitetului executiv al IC, Karl Radek îl
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
situației economice și politice din Germania pentru a constata "stabilizarea provizorie a capitalismului". La alegerile din mai 1924, Partidul Comunist realizează un avans spectaculos trecînd de la 17 deputați la 62, pentru 95 ai SPD, dar el datorează aceasta în special radicalizării mișcării muncitorești din lunile precedente. La alegerile din decembrie 1924, înregistrează de altfel o scădere sensibilă pierzînd 17 locuri. În interiorul mișcării comuniste, conducerea de orientare ceva mai "de dreapta" Brandler-Thalheimer a fost înlăturată de către comitetul central în februarie 1924, ocazionînd
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
un război împotriva Uniunii Sovietice. Enunțată în 1927 și devenită lege pentru lumea comunistă la cea de a IX-a plenară a IC în februarie 1928, tactica clasă contra clasă vizează în mod deosebit Franța și Marea Britanie. În numele unei ipotetice radicalizări a maselor, cotitura la stînga asimilează social-democrația burgheziei, în curînd fascismului și va exclude de acum înainte orice alianță electorală. Frontul unic este dat uitării. Îndepărtînd astfel clasele mijlocii, IC le abandonează seducției fascismului, accentuată în curînd de criza care
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
văd pe Mussolini triumfînd, dar și prăbușirea socialiștilor. Forța sa militantă este consolidată: el trece de la 18.000 de aderenți în 1924 la 25.000 în 1925. El constituie astfel o forță intrinsecă, dar absolut neputincioasă în izolarea sa, față de radicalizarea fascistă din noiembrie 1926, care-l constrînge la ilegalitate. Antonio Gramsci, proaspăt ales în fruntea partidului, este întemnițat. Într-adevăr, la congresul de la Lyon, în ianuarie 1926, Gramsci a triumfat în mod definitiv asupra lui Bordiga cu sprijinul afirmat al
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
context, condiționările pe linia adoptării unor măsuri reformiste de ordin democratic și social, aplicate sub forma impunerii unilaterale a normelor unor modele exterioare, considerate a fi universal valabile, nu fac decât să multiplice riscul (re)alimentării curentelor/mișcărilor fundamentaliste și radicalizării sociale spre xenofobie și autarhie. 1.3.2. Habitatul în lumea arabă Nișa de locuire a comunităților umane a reprezentat întotdeauna principala coordonată pentru definirea și cartarea arealului ecumenei în spațiul arabofon, în condițiile coexistenței în acest spațiu și a
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
parte a istoriei spiritualității creștine. Așadar, Stellan este interfața dintre autor și cititor, martor și senzor al acelui univers, Sunne, din cele mai prospere timpuri, autobiografic vorbind, și până la dispariția sau îmbătrânirea fostelor repere. Ceea ce nu înseamnă sfârșitul, ci, dimpotrivă, radicalizarea conștiinței critice a referentului, pe măsura nefericirii în căsnicie (căsătorit cu nepăsătoarea Anita, este îndrăgostit fără speranță de Isabelle). În schimb, rămâne la fel de entuziast în fața unor oameni-autori-valori naționale, pentru care un cult bine temperat, de unde și dorința lui de autodepășire
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
dar comunicau. Pe Facebook, găseai grupuri de discuție precum "Îmi plac cartofii prăjiți" și "Nu-mi plac evreii" și era aproape același lucru. Involuntar aproape, din (S)cufundarea (posibilă traducere în limba română a titlului) lui Ono-dit-Biot ajungem la o radicalizare a punctelor de fugă în perspectiva postmodernă în care viețuim. Avem, pe de o parte, tendința securizantă de racroșare la lucruri și valori consacrate, la mituri și eroi, la cărți fundamentale și frumusețe naturală, senină, chiar cu riscul unei înțepeniri
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de naștere" a postmodernismului, "inventarierea" inițiatorilor săi și până la dezbateri mai profunde, ce țin de identitatea fenomenului luat în atenție (de tipul: este postmodernismul un curent, un domeniu de cercetare sau doar o modă culturală nesemnificativă?; reprezintă o depășire, o radicalizare, o negare a modernismului sau numai un moment în interiorul acestuia?; este, la rândul său, înlocuit de post-postmodernism, transmodernism, postumanism? etc.). Această construcție continuă, aflată aproape mereu în stadiul de provizorat conduce, după cum sublinia Matei Călinescu, la necesitatea ca fiecare utilizare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
doilea rând, scriitura baudrillardiană este în sine postmodernă; Baudrillard utilizează o gamă largă de genuri (eseu, jurnal de călătorie, studii filosofice și politice, memorii, articole, interviuri), de stiluri de scriitură (analitic, poetic, retoric, sentențios, fragmentar) și strategii discursive (ambivalența, ironia, radicalizarea ipotezelor, inversiunea etc.). Efectele textuale și hermeneutice pe care le provoacă o asemenea scriitură sunt exemplificatoare pentru discursivitatea postmodernă, Baudrillard deținând un tip special de discurs, care, în același timp, expune, dar și ilustrează concepte postmoderne în propriul text. Astfel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
disoluția metanarațiunilor fondatoare, ruptura cu viziunea providențială asupra istoriei, îndepărtarea de un sistem bazat pe producerea de bunuri materiale către unul în care esențială este informația), acestea nu sunt subsumate postmodernității, ci unei faze de "auto-clarificare a gândirii moderne", de "radicalizare" a sa. Autorul propune o reîntoarcere la studiul modernității înseși și a naturii sale sfera ei nu este nicidecum epuizată și, deși se poate percepe dincolo de modernitate posibilitatea conturării unei lumi postmoderne, aceasta, din punctul său de vedere, este destul de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
au argumentat chiar că multe dintre ideile postmoderne își au originea în modernism, astfel încât diferențele nu se pot transforma în incomensurabilități. Aceștia din urmă pot recunoaște un set de transformări importante în societate, cultură, discurs, dar le consideră drept o radicalizare a modernismului sau chiar drept expresia unui moment de criză. Cu toate acestea, nu există în această perspectivă depășire sau anulare a modernismului, din moment ce postmodernismul este deja înscris în modernism; el reprezintă o adâncire a contradicțiilor culturale caracteristice spiritului modern
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
extinde acum deopotrivă la raționalitatea utopică și la iraționalitatea programatică pe care le cultivau unii moderniști"178 (s. a.). Sunt așadar de necontestat multe dintre calitățile postmodernismului (precum redeschiderea problemei istoriei ca domeniu, a contemporaneității, a discursului în arhitectură sau literatură, radicalizarea ironiei, universalizarea pluralismului etc.), dar aceste trăsături nu sunt concepute decât ca dezvoltări sau radicalizări ale modernismului sau ale altor curente care s-au dezvoltat în interiorul modernității, și nu ca un un curent cu adevărat nou, de sine stătător. 2
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
moderniști"178 (s. a.). Sunt așadar de necontestat multe dintre calitățile postmodernismului (precum redeschiderea problemei istoriei ca domeniu, a contemporaneității, a discursului în arhitectură sau literatură, radicalizarea ironiei, universalizarea pluralismului etc.), dar aceste trăsături nu sunt concepute decât ca dezvoltări sau radicalizări ale modernismului sau ale altor curente care s-au dezvoltat în interiorul modernității, și nu ca un un curent cu adevărat nou, de sine stătător. 2.3.3.2. Postmodernismul ca un tip de criză în interiorul modernismului David Harvey pornește de la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]