644 matches
-
Oamenii așezați în rândurile din față au scos un țipăt strangulat. Când Alice a privit în direcția mătușii, a văzut că florile cele roșii tremurau din nou cu furie. Dintr-odată a început să se cânte „Vine mireasa“ și Sally, radioasă, și-a făcut intrarea în biserică. Pe cap avea o pălărie ascuțită, făcută dintr-un material alb și mătăsos, iar în jos era îmbrăcată cu o rochie verde cu aspect medieval, care, încrețită fiind la nivelul sânilor, se revărsa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
stătea în pat nemișcat, dar mintea continua să țese, între somn și veghe, și cu un mare efort de voință, adunând amintirile risipite, reuși să lege întâmplările petrecute... ...Se făcea că Vasilica i s-a arătat în vis, tânără, frumoasă, radioasă, într-o rochie de-a ei frumos înflorată. Pentru o clipă i-a văzut frumosu-i profil. Se făcea că mergea înaintea lui la câțiva pași, și râzând spunându-i: ”-Căsnicia noastră e scurtă! ” și râse. ”-De ce, Fată... de ce?!.. ” întrebă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
delegații În străinătate, dar n‑avem cum să‑l trimitem așa, mut ca un pește, că ne face de râs. Ți‑ar prinde bine, mai câștigi și tu un ban... Până să apuc să răspund, Priză a revenit la masă, radios. — Dom’le, e ceva de speriat, spuse el pe un ton plângăcios. Toată lumea e Înnebunită să facă afaceri. Toți Ăștia care stau la masă În jurul nostru, uitați‑vă puțin la ei. Uite, Ăla cu oche‑ lari cu rame de aur
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
delegații în străinătate, dar n-avem cum să-l trimitem așa, mut ca un pește, că ne face de râs. Ți-ar prinde bine, mai câștigi și tu un ban... Până să apuc să răspund, Priză a revenit la masă, radios. — Dom’le, e ceva de speriat, spuse el pe un ton plângăcios. Toată lumea e înnebunită să facă afaceri. Toți ăștia care stau la masă în jurul nostru, uitați-vă puțin la ei. Uite, ăla cu ochelari cu rame de aur are
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și-și luă cu chirie două odăi, prin jurul Cișmigiului, mobilîndu-le, și punând afară o firmă aurită: Stănică Rațiu, avocat. Absenta tot mai des de acasă și, foarte adesea, lipsea chiar noaptea. Felix îl zări o dată la braț cu Georgeta, foarte radios. Într-o noapte, Stănică veni acasă târziu de tot și, cam ațâțat de băutură, intră în dormitor cu o idee fixă, de mult nutrită, și cu dorințe conjugale. Olimpia dormea, horcăind ușor, cu plapuma pe jumătate căzută. Stănică se așeză
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
scenografii incomparabilelor lui concerte, cum arătase piesa cutare într-o anumită variantă. Pe toate le știa, era absurd să nu le știe, iar când nu avea chef, îi ignora și nu mai scotea nici un sunet. Noaptea se întorcea acasă dărâmat, radios sau flămând. Capacele metalice ale străzii îi apăreau drept socluri de aur pentru trupele pink. A doua zi, discret, i se strecura, în cutia de scrisori, din partea familiei sub acoperișul căreia concertase, un cuvenit onorariu. După un an se organizaseră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întrebat de ce umanitatea își pierdea timpul, neîndeletnicindu-se cu învățatul, de dimineața până seara, a literaturii române. Sub comanda doamnei Nicolici. Aproape toți tipii pe care îi cunoscuse Sinistratul ar fi acceptat continuarea studiilor, cu un surâs vulgar pe fețele radioase. Însă pe Doru abundența de muieri perfecte, civilizate, pătimașe, căzute, fără ca el să miște un deget, în așternutul lui, de la o vreme îl cam teroriza. De aceea, când și când, după ce terminau cu partea cu poetizatul, o mai înșfăca pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de catifea care cuprindea, strâns de un colan lustruit, mijlocul cel mai gingaș din lume. Ochii lui Dionis pe jumătate-nchiși nu trădau că el veghează. Il privi în întreg, de la capul inundat în aur pân-la botinele micuțe ce stecleau radioase pe covorul înflorit. "Ah! gândi el, și inima se cutremură în el, este Maria! Da, odorul! ea era. Vorbea singură... fetele vorbesc adesea singure... El simți aerul îndulcindu-se sub șoptirile ei. - Am fugit de - acasă deghizată... tot mă amânau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
hainele lungi, cununile de roze în părul lor... și numai muzica animă plăcerile cu sunetele ei sfinte, le mișcă cu suflarea ei... Pintre ele, tineri în haine negre, cu veste în floarea crinul[ui ], cu mănușe ca mărgăritarul, cu botine radioase și bumbi de diamant la maneșcă. Prin bolțile ce reprezentau locul ferestrelor lipsinde erau trepte cu oale de flori proaspete și împupite care împleau c-o dulce răcoreală sala, într-un loc era un joc de ape cari sticleau ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cel care stă pe treapta de sus a scenariului său liric. Limbajul care Îl sugerează este, În continuare, plin de bubele aberantei lui filologii, dar În interior se simte zborul extraordinar al imaginației: „Apocaliptica, sînta cetate A lumii nouă splende radioasă De speranță, d-amor, de libertate; Încinge muri nenvinși de adamante, Se coroană de turre nestimate, Nalță coloane de porfir gigante, Pur ca cristalul aurul străluce, Rubin, safir, smarald, iacint, briliante Țin unghiuri, fundament ce le produce. RÎul vieții curge
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
angelic”. Să reținem, după ocolul făcut În mitologie, și această spaimă ipocrită, văcăresciană, exprimată Într-o limbă barbară: „A! bellă ești, dilecto! și capellura-ți blondă, De voluptate peplu, ca crinii lui Amor, Cu buclele lui Phebu te-mmantă, te circondă Electric radioasă. Te-acoperă, că mor!” Femeia provoacă nu numai un extaz spiritual, dar și delirul creațiunii, acel impavid nesațiu pe care l-am Întîlnit În multe versuri. SÎnt momentele (fericite) În poem cînd Heliade Își uită tema și deschide versul spre
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Obiectul de iubii” este la Alexandrescu nedeterminat: un nume (Eliza, Nina), o emoție, o așteptare, multe sfaturi și... atît. CÎnd se decide să-i facă portretul, poetul recurge la imagini celebre (și inconsistente): „zîmbirea-i cerească”, suflarea ei „bălsămește” aerul, figura radioasă duce gîndul la Aurora, „nimfă de soare”. În alt loc femeia este „fiica Armoniei”, „o tînără sor” etc. Poetul descrie nu atît femeia cît frumusețea feminină, cea fără nume („un dar, ce nume n-are/În limba muritoare”). CÎteva Însușiri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
treacăt o sărută. Pe cîmpia rourată pasul lasă urmă verde, Ce-n curînd sub raza caldă se usucă și se perde.” (VÎnătorul) Șoapta nopții se aude suspinînd Încetișor; Arborii prin Întuneric dau un freamăt sunător, Și deodată Aurora se ivește radioasă, Ca un ochi ce se deschide sub o geană luminoasă.” (Puntea) Imaginile nu sînt prea variate: dimineața este o trezire veselă a naturii, renașterea este rezultatul Însoțirii dintre soare și pămînt. Alecsandri patetizează: mii de glasuri „celebrează Însoțirea naturei cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Alecsandri patetizează: mii de glasuri „celebrează Însoțirea naturei cu mîndrul soare”, verginile intră În apa proaspătă, soarele se Înalță de trei suliți pe „cereasca mîndră scară” și absoarbe rouă de pe ierburi... Clasicizînd, alegorizînd, poetul aduce În vasta scenă lirică pe radioasa Aurora care - „dulce, veselă, rozie, scumpă ca un vis iubit” - zboară peste lume și dă sfaturi bune unei copile triste. Nu se configurează, din aceste imagini comune, o figură poetică specială, o formă memorabilă a sensibilității. O urare ce nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vrăjit. Nu înșelase pe nimeni, asta se numea comerț. Sus, ar fi dat tabloul gratis unui prieten și doamnei Valsamaky i-ar fi împrumutat bani fără murmur și fără înscris. O trăsură hurui în stradă și curând apăru în ușă, radios, Gaittany. - Să trăiești! zise el împiedicînd pe Saferian să se scoale,nu te deranja. Stau numai o clipă. Mi-ai spus să-ți recomand persoane care au monede de aur. Mi-a vorbit un colecționar. Are piese foarte bune, de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trebuia să reluăm anume tradiție direct de la vatra ei. Ioanide participase în anul 1933 la C.I.A.M. (Congresele internaționale de arhitectură modernă), care își formulase concluziile în Charta de la Atena și cunoștea personal pe Le Corbusier. Dacă admitea principiul "cetății radioase" și al "orașului linear", suspecta abuzul de grădină ca ducând la G. Călinescu natură, dușmanul în Bărăgan al artei arhitectonice. Geometrismul fantezist în alb al lui Le Corbusier nu i se părea grec, ci o obsesie a misteriosului solar african
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pot să mai stau. Am depus jurământul și mă așteaptă acum teribila anticameră. Trebuie să iei un angajament la Operă, așa te voi putea asculta mai des. Ioana consimți mimic. Acasă, într-adevăr, anticamera gemea de lume, iar madam Pomponescu, radioasă, făcea onorurile în lipsa soțului. . - E frumos asta, Jean, să dezertezi chiar azi? . - M-am plimbat la șosea, mărturisi Pomponescu. În maniera sa intra o poză ce-i devenise familiară, poza "simplității". Ceru voie să se așeze pe o canapea între
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
constatîndu-se că nu era nevoie de o creație nouă, din moment ce postul de atașat de presă la Madrid era liber. Smărăndăchioaia delira. Atunci Gaittany, așezîndu-se în automobilul lui, se lăsă purtat în legănare până la ușa casei lui Pomponescu, pe care intră radios: . - Să trăiți, domnule ministru, salută el, nu v-am mai văzutde mult! Sunteți într-o formă strălucită, în plină tinerețe. Și cu degetul bătu în lemnul biroului, simbol de sănătate. Gaittany distră pe ministru făcîndu-i cronica evenimentelor mărunte, trecu în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rezistența morală? . - Vom vedea, domnule Gulimănescu! zicea Hagienuș. . - Din nefericire, insistă Gaittany, pare că totul e pierdut. Nenorocitul! . Nu era totul pierdut, cum dovedi Conțescu în ciuda tuturor verdictelor. Zăpada cea teribilă se mistui ca prin farmec și apăru un soare radios. Ca și înviorat, geograful se ridică în capul oaselor, se pipăi cu palmele pe obraji și zise: . - Ar trebui să-mi aduceți un bărbier, prea mi-a crescut barba! Dorința îi fu imediat satisfăcută și Conțescu suportă operația foarte bine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întrerupt mersul lucrărilor decât în momentul în care forțele l-au abandonat. Cu doar o lună înaintea morții, a publicat ultimul și poate cel mai strălucit dintre pamfletele sale, Ce se vede și ce nu se vede, licărire supremă și radioasă a flăcării luminoase care avea să se stingă pentru totdeauna! Cu toate acestea, în luna septembrie a anului trecut, amicii săi, care urmăreau cu o dureroasă neliniște evoluția maladiei sale, l-au constrâns să meargă în Italia pentru a-și
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
consacră Zeului un plectru din aur, fără Îndoială după ce au luat În seamă versurile lui Skythinos despre liră: „Chipeșul Apollo Îmi strunește coardele (mă acordează)./ șApolloț, fiul lui Zeus, Începutul și sfârșitul Universului./ (B) În chip de plectru el are radioasa strălucire a Soarelui”2. 17. Sarapion tocmai se pregătea să spună iar ceva, când oaspetele i-a luat-o Înainte. - Oricât de mult Îmi place să ascult asemenea comentarii, mă simt totuși nevoit să revin asupra promisiunii despre care s-
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
în următoarele decenii dar păstrând textul principal neschimbat. Anticipând formule propagandistice deosebit de agreate în anii următori, s-au extins considerabil lecțiile care trebuiau să convingă copiii și mai ales adulții despre fericirea "de astăzi" a poporului. Iar din acest prezent radios se nășteau instantaneele cu pionieri legând cravata roșie la gâtul tovarășului Gh. Gheorghiu-Dej, la cel de-al III-lea Congres al P.M.R328. În a doua jumătate a anilor '60, manualul a ajuns la o aproximativă recuperare faptică și emoțională
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Cernavodă, Medgidia și Mangalia. Mai târziu, creșterea importanței Babadagului ca oraș garnizoană l-a transformat în centrul administrativ în locul Silistrei. În schimb, pentru Aegyssus (Tulcea), așezarea înființată de grecii antici chiar la intrarea în deltă, destinul a fost ceva mai radios sub otomani. Alegerea canalului Sulina ca traseu de navigație spre Stambul a reprezentat o oportunitate pentru porturile aflate pe această rută. Tulcea și Sulina au profitat de situație, cunoscând o dezvoltare însemnată. Așa se explică de ce la momentul Războiului de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în toate celelalte poezii, această iubită are părul blond și ochii albaștri. Iată portretul ei din poezia Fiind băiet păduri cutreeram: "Și, ah, era otita de frumoasă Cum numa-n vis o dată-n viața ta Un înger blînd, cu fața radioasă Venind din cer, se poate arăta; În păru-i blond și moale ca mătasa Grumazul alb și umerii cadra Prin hainele de tort subțire fin Se vede trupul ei cel alb deplin".42 Aproape cu aceleași cuvinte, apare și-n
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cadra Prin hainele de tort subțire fin Se vede trupul ei cel alb deplin".42 Aproape cu aceleași cuvinte, apare și-n poezia Aveam o muză: "Era frumoasă Cum numa-n vis, o dată-n viața ta Poți ca să vezi icoana radioasă În strai de-argint al unui elf de nea. Păr blond deschis de aur și mătasă Grumazii albi și umeri coperea (...) Ochi mari albaștri-n gene lungi de aur."43 În Mitologicale, tot fata aceasta apare într-un portret mai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]