KorAP: Find »[drukola/base=rahat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...93 >

2,318 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

femeia chiar a spus asta, dar toată lumea rîde, așa că oferă și el adunării un zîmbet tîmp. — Las-o baltă, Sherrill, spune Paulee. — Încîntător, desigur. Wakefield vrea s-o Întrebe pe Sherrill de unde a scos ideea ca el ar fi un rahat, dar apoi Își aduce aminte de prelegerea de aseară. Probabil femeia are dreptate. Dețin foarte multe opere de artă, continuă Sherrill neabătută, și privesc asta ca pe o sursă de plăcere, Înainte de toate, și de abia după aceea ca pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Paulee o căutătură murdară. — Ah, a sunat ea, spune Sherrill. A intervenit ceva, dar o să vină curînd. Wakefield Își dă seama că Sherrill este probabil prietena lui Maggie; Îi ține partea și o acoperă. Se pare că acel „ești de rahat“ se referă la cu totul altceva decît la ideile lui despre artă. Decide că o place. Un Clark Gable tînăr apare lîngă masă și Începe Recitarea Meniului, o nouă formă de poetică americană. Specialitatea zilei este complicată și vertiginoasă, detaliind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
nu fi Închis un ochi toată noaptea. Îi face loc pe banchetă și Îi comandă o cafea. Acoperă ouăle cu șervețelul; vederea lor intră În conflict cu bubuiturile din creier ale mahmurelii sale de după vodcă. — M-am săturat de tot rahatul ăsta. Nu cîștig o grămadă de bani. Mi-am consumat toată bruma de economii pe cauțiunile părinților mei. Wakefield rînjește și Susan izbucnește În rîs, În ciuda necazului În care se află. — Avem un plan, Îi spune, sorbind din cafea. Tiff

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
măritată cu el și cu arta lui timp de opt ani. A trebuit să trăim la hotel doi ani pînă cînd Philip Johnson ne-a construit un blestemat de cub În Houston, dar la hotel era mai bine decît În rahatul ăla de cub. Ferestrele nu se Închideau, aerul condiționat nu funcționa, nimic nu stătea perfect orizontal și nu aveam nici un fel de debarale. După o săptămînă, m-am internat singură Într-un spital de psihiatrie din New Orleans. Ah, trecutul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
urmează pe domnul Redbone În biblioteca lambrisată cu stejar, unde se opresc În fața unui raft plin de cărți legate În piele marocană roșiatică. Domnul Redbone mormăie: — Deci ai fost la o școală bună, ai făcut o grămadă de bani Îndrugînd rahat unor ciumeci, ai și slujbă, ai și adăpost, apoi umbli prin lume criticînd totul pentru că e... prea rapid. Mă omori, Wakefield! Wakefield nu știe prea bine la ce se referă Redbone, dar cu siguranță e vorba de el sau măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

mă asigur că nu ai probleme financiare și o să vedem cum rezolvăm situația apartamentului și a ipotecii și toate celelalte, dar trebuie să plec. Nu-mi venea să cred că purtam conversația aia. Despre ce naiba vorbea James? Apartamente, bani, ipoteci, rahaturi? Conform scenariului, amândoi trebuia să-i gângurim copilului nostru, să ne certăm afectuos încercând să decidem cu cine semăna mai mult. Dar James, James al meu, îmi spunea că mă părăsește. Cine e șeful aici? Vreau să depun o plângere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
el, răspunzându-i la mesajele mentale. „Dacă nu te-ai fi însurat cu o curviștină care fură soți și distruge căsnicii, dacă te-ai fi însurat cu o fată drăguță și cumsecade, atunci nici unul din noi n-ar fi în rahatul ăsta.“ Probabil că eram îngrozitor de nedreaptă cu bietul om. El nu mi-a spus nimic. N-a făcut decât să-mi arunce o privire tristă și acuzatoare. Am îmbrățișat-o pe Judy luându-mi la revedere. Amândouă plângeam. Și măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Da, ți-a spart-o, a confirmat Anna. Trădătoareo! m-am gândit. —Asta e! a conchis mama. A întrecut măsura. — Ha! a exclamat Helen triumfătoare adresându-i-se, evident, Annei. Ți-am spus eu că mama urăște vaza aia de rahat pe care i-ai făcut-o. Știam că doar se preface că-i place. Altfel de ce nu i-a păsat că a dat Claire de ușă cu ea, în schimb i-a păsat că i-a spart scrumiera Aynsley? E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
egoistă și iresponsabilă, a zis tata. —Știu, am bolborosit eu. Îmi venea să vomit din cauza sentimentului de vină. Și ce fel de mamă eram pentru Kate? Și ce fel de mamă ești pentru Kate? m-a întrebat el. —Una de rahat, am murmurat. Bietul copil, m-am gândit, destul c-a fost abandonat de taică-su. — Bietul copil, a spus tata. Destul c-a fost abandonat de taică-su. Îmi doream cu putere ca jocul ăsta de-a ecoul mental să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
a fost că am aruncat toate numerele din Hello din cameră. Mai multe sute de case „somptuoase“ au fost condamnate să aterizeze în tomberon dintr-o singură mișcare. Mă simțeam curățată și purificată. Nu mai voiam să citesc reviste de rahat. Aveam de gând ca de atunci înainte să mă pun la o cură strictă cu Time, The Economist și The Financial Times. Și numai din când în când să-mi arunc ochii pe numărul din Marie Claire pe care tata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
martorele micii dispute dintre mine și Adam din ziua precedentă. Doamne, oare se întâmplase doar cu o zi înainte? Fetele au continuat să discute despre noi cu voce tare. — A, da, ăia doi. Se pare că s-au împăcat. —Aaaa, rahat! Am deschis ochii și m-am uitat la Adam. Amândoi am izbucnit în râs. — Nu mai lipsește decât tipu’ cu Guinness-ul, a zis el. — În cazul ăsta, eu chiar că plec, i-am spus. Pe drum spre ieșire am trecut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
carte de perfecționare“. Ceva scris de una din tipele din gașca Brontë. Sau poate nițel Joseph Conrad. Ăsta era întotdeauna distractiv. Dar voiam ceva care să nu mă solicite prea mult. Ca să fiu sigură, mi-am cumpărat ceva de tot rahatul. După ce-am ieșit din librărie, ținând în gheare copilul și bestsellerul cu coperte aurii, s-a întâmplat să trec pe lângă cafeneaua unde fusesem cu Adam în sâmbăta precedentă și, cum se întâmpla să am o oră-două de pierdut, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
treceau pe stradă. Anna mi-a zâmbit cu dulceață și mi-a întins ceva. —Claire, ia cristalul ăsta și pune-l într-un buzunar. O să-ți aducă noroc. O să aibă nevoie de mai mult decât unul din cristalele tale de rahat, i-a trântit-o Helen. —Helen, încetează, a apostrofat-o tăios mama. Ce-i? a sărit Helen înfuriată. — Chiar trebuie să fii așa de rea? a zis mama. N-am fost rea, s-a apărat Helen cu pasiune. Dar dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
a apropiat de mine cu o geantă de plastic care părea burdușită cu creioane. Fugi de-aici, i-a strigat Helen iritată, împingând-o cu cotul. Eu o machiez. Tu probabil că vrei să-i pictezi stele, sori și alte rahaturi din astea New-Age. Anna și-a afișat imediat o expresie spăsită. Nu, i-a explicat Helen mai îmbunată. Trebuie să pară că nu e deloc machiată. Că e frumoasă de la natură. Da, am sărit eu încântată nevoie mare. Așa să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mama. O voce micuță din creier mi-a amintit că încercasem să vorbesc cu James și că el îmi spusese că asta e o nouă dovadă a imaturității mele. Ei, probabil că avea dreptate. De obicei așa se întâmplă. Ce rahat, m-am gândit, simțindu-mă din nou rebelă. Iar acum trebuia să încetez să mă mai simt nemulțumită și răzvrătită. Nu mai eram o adolescentă de douăzeci și nouă de ani. Dacă aveam de gând să devin o femeie matură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
făcuse să mă simt bine. Dar, sinceră să fiu, chiar nu credeam că asta era explicația. Adam era special. Eu și Adam eram speciali. Deși acum nu mai eram. Acum Adam mă disprețuia. Din cauză că fusesem proastă și crezusem explicația de rahat pe care mi-o dăduse James. Și pentru rapiditatea cu care sărisem din patul lui și dispărusem cu un alt bărbat. Chiar dacă acel alt bărbat era soțul meu. Chiar mă durea că Adam avea așa o părere proastă despre mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
atâtea petreceri. Să fiu mai liniștită. Și mai sensibilă. —A, înțeleg, a exclamat Judy înfierbântată. Vrea să fii o tipă plicticoasă, așa, ca el, nu? Și vrea să te țină sub supraveghere ca să-ți strice tot cheful de viață. Ce rahat! Apoi Judy a făcut o pauză. După care i-a mai venit o idee. — Și tu oi fi vreo idioată! Vrei să zici că ai crezut tot rahatul ăsta? Nu-ți dai seama că e cel mai vechi truc din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
te țină sub supraveghere ca să-ți strice tot cheful de viață. Ce rahat! Apoi Judy a făcut o pauză. După care i-a mai venit o idee. — Și tu oi fi vreo idioată! Vrei să zici că ai crezut tot rahatul ăsta? Nu-ți dai seama că e cel mai vechi truc din lume? — Cum adică? am întrebat-o. Deși nu voiam să aud răspunsul. —James te înșală. Își dă seama ce greșeală colosală a făcut. Te vrea înapoi fiindcă te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
vorbit. Eram extenuată. A urmat o pauză. Eu abia dacă îndrăzneam să respir. James a tăcut privind în podea. Totul depindea de chestia asta. —Claire, a zis el într-un sfârșit. — Da, am spus încordată și îngrozită. Nu știu ce fel de rahat psiho-filozofic îmi tot îndrugi tu acolo, dar să știi că eu nu înțeleg nimic, m-a anunțat James. Deci asta fusese. Pierdusem. —Nu înțeleg care e problema, a continuat James. Niciodată n-am spus că nu te iubesc. Am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
te interesează: tu și sentimentele tale și... Destul! —Taci din gură! i-am ordonat. Vocea mi-a sunat mai tare decât mă așteptasem. James a fost așa de șocat încât chiar a tăcut. Nu vreau să mai ascult nici unul din rahaturile tale cum că sunt o persoană îngrozitoare, am urlat. Nu eu mi-am tras-o cu altcineva. Tu ai făcut-o. Ești atât de imatur și de egoist încât nu ești în stare să recunoști că ai greșit și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

dăm de cap“. Pentru asta o să avem nevoie de Helen și de atuurile ei. Din fericire, și ea e foarte enervată și spune că o să o facă pe gratis. Una e să-ți facă un câine pipi la poartă, dar rahatul de câine e cu totul altceva. Mama ta iubitoare, Mama P.S. Ce poate să fie la mijloc? După cum știi, nu sunt o femeie care să aibă dușmani. Să fie din cauza lui Helen? P.P.S. Ne-a lovit melancolia după întoarcerea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Ca detectiv. Ding-dong! Totul a început ieri. La birou, fără nimic de făcut, cu picioarele pe masă, gândindu-mă că, dacă asta ar aduce de-adevăratelea a treabă de detectiv, s-ar întâmpla ceva pe bune, în loc de „cazul misterios al rahatului de câine“. Chiar atunci- ca prin minune, ca și cum aș fi făcut lucrurile să se întâmple, poate am puteri magice - o mașină s-a oprit afară, pe marcajul galben. Agenții de circulație sunt crunți pe-aici așa că aștept cu nerăbdare o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
eu, dar am o persoană care îl plimbă în fiecare zi. N-aș ține niciodată un câine gras. Leisl părea în dubii și a aruncat o privire de jur-împrejur. Mai e cineva cu un câine gras? Nici un mușteriu. Asta e rahat, mi-am zis. La dracu’, asta e rahat cu perje. Deodată ușa s-a deschis, s-a aprins lumina, speriindu-ne pe toți, și patru sau cinci băieți dolofani au intrat în fugă în cameră, cântând: —Oaakhh-la-homa! Acolo unde...! Oops

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
în fiecare zi. N-aș ține niciodată un câine gras. Leisl părea în dubii și a aruncat o privire de jur-împrejur. Mai e cineva cu un câine gras? Nici un mușteriu. Asta e rahat, mi-am zis. La dracu’, asta e rahat cu perje. Deodată ușa s-a deschis, s-a aprins lumina, speriindu-ne pe toți, și patru sau cinci băieți dolofani au intrat în fugă în cameră, cântând: —Oaakhh-la-homa! Acolo unde...! Oops! Ne scuzați. În mod bizar, semănau cu toții leit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
o să fie puțin mai incitant. Și un mail de la mama... Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Crima organizată Dragă Anna, N-o ducem prea bine. Lui Helen nu-i mai pasă de problema noastră „domestică“ (adică rahatul de câine). E prea prinsă cu noua ei slujbă. Se „dă mare“ în fața noastră pentru că se învârte în cercul unor infractori notorii. Dacă aș fi crezut, după cât ne-am sacrificat pentru educația voastră, că fiica mea cea mică o să ajungă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]