583 matches
-
încerci să... să ne strici ziua. —De ce-ai crezut asta? Auzisem că nu te-ai confruntat foarte bine cu situația. Mă gândeam că s-ar putea să ne porți ranchiună. Darcey îi zâmbi. N-aș putea să vă port ranchiună atâta timp, zise. Am venit pentru că eram curioasă să vă văd și cred... O privi așteptând să își termine fraza. Era încă arătos, se gândi ea. Chiar era. Poate mai atrăgător acum decât fusese când îl cunoscuse. Stătea aproape de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
convingă singuri mai târziu? Poate că înțelesese greșit. Și dacă îi spunea, ar fi râs de ea; dacă până la urmă nu era vorba de compania lui Nieve, ar fi părut penibilă în ochii lui. De parcă tot le-ar fi purtat ranchiună. Dar nu era ranchiună. Și, pentru prima dată în viața ei, își dori cu însuflețire să se înșele. Ar fi vrut să poată avea încredere în propria judecată. Însă această judecată o trădase întotdeauna când venea vorba de Aidan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Poate că înțelesese greșit. Și dacă îi spunea, ar fi râs de ea; dacă până la urmă nu era vorba de compania lui Nieve, ar fi părut penibilă în ochii lui. De parcă tot le-ar fi purtat ranchiună. Dar nu era ranchiună. Și, pentru prima dată în viața ei, își dori cu însuflețire să se înșele. Ar fi vrut să poată avea încredere în propria judecată. Însă această judecată o trădase întotdeauna când venea vorba de Aidan și Nieve. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
regale și interesante Ce-și construiesc, prin mine, fericire. Mă iluzionez de multă vreme Cu gândul că devin irezistibil, Dorit, chemat, cântat și compatibil Sau o soluție a multor scheme. rândul doi scot capul, fac și nazuri, Trezesc resentimente, chiar ranchiune, Eventual pornesc mișcări nebune Spre-a rezolva mult discutate cazuri. În jurul meu trăiesc pioni credibili, Ei se transformă, logic, în regine, Și-mi spun să îi tratez cum se cuvine, Ca pe eroi integri, incredibili. Ei fac dezmăț dintr-o
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
mică discuție. — Hai, zău așa, că doar nu-mi porți Încă pică pentru aia, nu? — Mie mi-a trecut, dar gâtul meu Încă se resimte, pentru el ești persona non grata, mai ales la ora asta din noapte. — Hei, fără ranchiună, Gunther, zise Rienacker. Ascultă, e important. Și ies și bani. Urmă o lungă pauză, iar când vorbi din nou glasul lui de bas avea un ton iritat: — Haide, Gunther, deschide! De ce dracu’ ți-e frică? Dacă era să te arestez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Mi-e teamă c-o să mor. Ne vedem mai târziu. La ce oră mergi la River Club? —Am zis să mă întâlnesc cu Lisa la nouă acolo. —Ai mulți prieteni noi pe care nu-i cunosc, se uită Clodagh cu ranchiună după ea. Ea și acel Ted. Sunt îngropată de vie. —Păi, de ce nu ieși cu noi? Eu te-am tot invitat. Aș putea face asta, nu? Ar putea și Dylan să aibă dracului grijă de copii măcar o dată. — Sau ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fi avut una normală, asta nu s-ar fi întâmplat. S-a gândit la Marcus pentru un moment. Nu dădea vina pe el pentru că era nesigur. Cum putea să se urce pe scenă și să facă ce făcea o depășea. Ranchiuna și regretul îi provocau insomnie; trebuia să vorbească cu cineva. Dar Joy nu era bună de nimic, și nu doar pentru că subiectul ei preferat în ultima vreme ar fi fost „toți jumătate-bărbați-jumătate-bursuci sunt ticăloși“. Trebuia să fie Phelim sau Clodagh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să se schimbe. Cum a putut să creadă vreodată că Marcus va fi de ajuns? Dylan era minunat: răbdător, bun, generos, fidel, muncitor, mult mai atractiv. Ea își dorea vechea viață înapoi. Dar se aștepta la o anumită cantitate de ranchiună și de rezistență din partea lui Dylan și nici nu dorea să se umilească pentru a-l câștiga înapoi. Vocile zgomotoase de copii din dreptul ușii de la intrare indicau faptul că se întorseseră. S-a grăbit pentru a-i lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a dat dovadă de o istețime surprinzătoare și, în stilul lui de dur, s-a dovedit la fel de expert în interogatorii ca și Russ Millard. Știa când trebuie să trosnească ca să scoată o informație, lovea iute și tare, alimentat de o ranchiună înnăscută, dar era capabil să se abțină când cel anchetat dădea pe goarnă ce ne interesa. Uneori aveam impresia că se înfrânează din respect pentru stilul meu de băiat bun din interogatorii, căci pragmaticul din el știa că asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Senatul, toate acele collegia de sacerdotes, consules și, deasupra tuturor, intangibilul Tiberius, imperator-ul. Germanicus era acum un patrician roman ca atâția alții: tânăr, foarte frumos, amabil, faimos și iubit, însă privit de prea mulți cu suspiciune și cu vechi ranchiune. Și, mai ales, nu avea funcții și nu avea cu ce să-și umple zilele. În sfârșit, era înconjurat de o sinistră escortă de pretorieni, oamenii împăratului, care țineau Roma în mână. Cremutius Cordo încheie: — Gândurile lui Tiberius sunt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de senatori și cavaleri - partizani ai înflăcăratului Marcus Antonius - care, după ce s-au predat, au fost măcelăriți la Perusia. (Iar celor care murmurau că se exagera cu epurarea, Augustus le explicase cu blândețe: „Trebuie să liniștim umbra lui Julius Caesar“.) Ranchiunele și răzvrătirile se adunau acum, asemenea apelor în timpul dezghețului, în jurul lui Germanicus. Dușmanii lui începeau să șoptească insinuant: „Germanicus urzește lucruri noi; tulbură concordia dintre optimates și populares“. Așa-numita concordie a ordinelor - concept virtuozic creat de Cicero - era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îndreptau împreună spre moarte, trebuie că hotărâseră deja asta... Ceea ce mă doare e că s-a mințit mult în legătură cu zilele acelea. Augustus voia să știe totul și i-a trimis peste tot pe ai săi specualtores. Rosti cuvântul latin cu ranchiună, dar perfect clar; cunoștea bine limba, avusese deci ocazia s-o vorbească. — Mulți au vorbit și i-au spus lui Augustus ceea ce îi plăcea să audă. Sau poate că el însuși a întinat amintirea acelor morți, pentru că n-a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Octavianus Augustus. Fu cuprins de o emoție puternică, de parcă acea umbră imensă ar fi intrat în sală. Îi auzise pe oameni vorbind despre el cu respect, cu mândrie, cu o admirație fără margini, dar, pe de altă parte, și cu ranchiuna disperată, dureroasă a rudelor. Fu la fel ca atunci când, împreună cu tatăl său, văzuse la Alexandria, în apa tulbure, capul tăiat al lui Marcus Antonius, din bazalt negru. Se duse repede să-l cheme pe bătrânul Julius Iginus, iar acesta, stăpân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la el, dintotdeauna, dar mai ales după alegerea în fruntea imperiului, sentimentele, ambițiile și dorințele erau ascunse de bariera disimulării, imposibil de depășit. Dar dincolo de acea neîncredere acționa o inteligență ascuțită, limpede și rece, care detecta capcanele. Când nu existau ranchiune sau răzbunări personale, lua hotărâri încet, în urma unor reflecții solitare. Se dedica tot timpul conducerii imperiului, ceea ce făcea ca provinciile să aibă parte de o guvernare dură, atentă la detalii, obsedant de economică, însă, în ansamblu, dreaptă și bună, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
privire spre reședința sepulcrală a Liviei, Maștera, unde stătuse un an. „Închideți toate ușile acelea“, porunci. Și trecu mai departe. Apoi deschiseră pentru el legendarele, modestele camere private ale lui Augustus; le străbătu cu amestecul de familiaritate orgolioasă și de ranchiună plină de suferință pe care-l suscita acea amintire. Ieși din ele ușurat și porunci: „Încăperile acelea trebuie să fie păstrate intacte, pentru istorie“. În cele din urmă, intră glorios în splendidul palat imperial, sediul oficial al puterii în vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unul dintre cei mai talentați scriitori ai secolului douăzeci și unu, și începu să turuie: — Articolul a fost de joasă speță, asta e sigur. A fost un gest de răzbunare, neprofesionist, o lovitură sub centură, ce mai. Astea fiind zise, cred că Ranchiuna a fost cel mai slab roman al dumneavoastă. Nu merita un articol ca ăla, dar n-a fost nici pe jumătate ca Luna năruită sau, bineînțeles, Deziluzia. Henry inspiră adânc și își duse instinctiv mâna la gură. Leigh simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și ursulețul lui de pluș ciung, pe care jură că-l păstrează doar ca investiție, asta după ce a văzut la emisiunea Vânătoare de chilipiruri cum un ursuleț de pluș nemțesc vechi a fost vândut cu 15.000 de lire. În loc de ranchiună și acuzații mercantile determinate de încălcări de proprietate vechi de zeci de ani, am făcut liste și ne-am împărțit posesiunile în mod egal. Fiecare cuvânt însă era ales cu grijă și trecut printr-un filtru al politeții, amândoi trebuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să se uite pe fereastră, la căruța și calul unui telal, care trecea huruind pe stradă, În timp ce vizitiul scotea un strigăt răgușit, neinteligibil, pentru a atrage atenția. — Dar am Înțeles-o, dată fiind situația ei nefericită. Nu i-am purtat ranchiună. Cred Însă că, pe măsură ce se apropia sfârșitul, a simțit dorința... nu de Împăcare, pentru că nu ne-am certat niciodată... dar știi ce vreau să spun. Cred că da, spuse Henry, deși era În continuare nedumerit, cu sentimentul că Fenimore Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de bonă și trăgând după ea, În lesă, un cățel pe care tocmai Îl primise la Împlinirea vârstei de cinci ani. Se opri și conversă un timp despre Îngrijirea acordată câinilor, pentru a demonstra că nu purta nici un fel de ranchiună pentru accident. Îi era dor de Tosca, rămasă În grija familiei Smith, și se simțea puțin vinovat pentru a o fi lăsat să Îndure zgomotul și deranjul cauzate de electrificarea apartamentului. Vremea era În continuare frumoasă la sosirea lui Jonathan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe niște inimioare, punând inițiale În locul numelui. Doamna soața ta, care le-a văzut, a crezut că J.M. Însemna Juana Musante. L-a pus pe bucătarul vostru să-l pedepsească pe bietul nefericit și, bașca, a continuat să-i poarte ranchiună. Și ea bănuise un oarece interes În spatele umilinței lui Limardo; când a auzit că venise cu revolverul „ca să facă moarte de om“, și-a dat seama că nu era În primejdie și s-a temut, cum era și firesc, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fi fredonat În cor, fără rea-voință, „ciucolată pentru veste“. Însuși baronu, n-o să-ți vină a crede, a aceptat râzând bonom eșecu lu planu care Îl costase multe nesomnuri și a repetat, cu pipa În mână, că nu ne purta ranchiune. La prânz, a crescut număru bancurilor și, la căldura preteniei, le-am mărturisit că a doua zi iera onomastica mea. Au ciocnitără În sănătatea mea la Molino? Al tău, Indianu. X Dragă Avelino, Azi a fost ziua a mare. Ie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din conștiința umanității pentru totdeauna. — Grozavă afacere, spuse Harry. După toate cele Îndurate, să uităm totul... — Tocmai fiindcă am Îndurat atâtea, Harry, zise Beth. Să recunoaștem că nu ne-am descurcat prea strălucit. Norman observă că acum Beth vorbea fără ranchiună, tenta arțăgoasă de mai-nainte dispărându-i. — Din păcate, cam așa e, spuse Norman. Sfera a fost concepută ca să testeze orice tip de inteligență care ar fi intrat În contact cu ea, iar noi pur și simplu nu am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
este Goofy. Cuprinsă de timiditate la vederea personajelor ei favorite de desene animate, Emily se ascunde pe după picioarele mamei ei și refuză să salute. Câteva secunde mai târziu, Paula intră În restaurant ca un gong care tocmai a bătut, reverberând ranchiună. „A fost de acord“ să vină cu noi la EuroDisney cum au fost britanicii să renunțe la India. Știu foarte bine că ușurarea de moment de a o avea aici cu mine să mă ajute nu va merita din cauza dezavantajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la o anume complicitate, poate același regret de-a fi luat În rîs cuplul Hollinger pe care Îl exprimase și Paula, dar eram convins că nu se putea să-i fi omorît el. Suedezul era prea ursuz, prea cufundat În ranchiuna pe care i-o purta lumii Întregi, ca să fie În stare să acționeze hotărîtor. La nouă și jumătate, Paula Încă nu sosise și am presupus că avusese vreo urgență la clinică. Am mîncat de unul singur, trăgînd de bouillabaisse(##notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
damigene cu vinuri de probă pentru sărbători, mai reușite și mai tentante decât oricând în acest secol al XX-lea. Deveni personaj de comentariu pentru plebea incapabilă să accepte modificările neașteptate, obiect al invidiei femeilor cu bărbați bețivi și al ranchiunei celor ce se vedeau puși în inferioritate de înfrânarea lui proverbială. Sudorile pătimirilor i se accentuară sufletește, când preotul-paroh, purtând icoana Nașterii Pruncului Iisus în ieslea de la Betleem, cu alai de copii nevinovați ce nechezau ca mânjii (O, niii-ho,ho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]