501 matches
-
structurală. Principalul lor argument este că, prin implicare și garanții diplomatice, America încurajează alți actori majori să îi sprijine poziția hegemonică. Deși subliniază că ordinea emergentă conține elemente de competiție pozițională, Kapstein și Mastanduno se plasează explicit împotriva principalelor revendicări realiste structurale. Mai ales, ei "găsesc puține dovezi de balansare militară a principalelor puteri din Europa și Asia împotriva unicei superputeri mondiale" (Kapstein și Mastanduno, 1999, p. 4). Argumentul lui Kapstein și Mastanduno privind alinierea poate fi despărțit în două dimensiuni
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
statelor. Într-adevăr, una dintre contribuțiile la lucrarea Unipolar Politics explorează conexiunile dintre ipotezele realiste clasice și cele liberale. Deudney și Ikenberry sunt autorii singurei contribuții la colecția de eseuri, care se inspiră din teoria liberală, și nu din cea realistă. Urmând impulsul studiului lui Kapstein și Mastanduno, se afirmă că stabilitatea este fixată în sistemul internațional post-Război Rece. Totuși, Deudney și Ikenberry se deosebesc de alți autori deoarece explică această continuitate în termenii "liberalismului structural", așa cum îl definesc ei, sau
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de criterii exclud strategiile care reflectă o tendință către securitatea competitivă (inclusiv participarea în sisteme de alianțe asimetrice) și/sau orientarea economică mercantilistă. Impactul presiunilor sistemice asupra preferințelor strategice ale statelor reprezintă un test pentru examinarea predicțiilor ipotezelor liberale și realiste clasice. Dacă are loc o socializare către un nucleu liberal, atunci tendințele de omogenizare din interiorul sistemului vor încuraja convergența în jurul preferințelor liberale. Pe scurt, operaționalizarea predicțiilor liberale privind schimbarea din sistemul internațional post-Război Rece are loc în trei etape
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Asia de Est, evidențiind preferințele particulare ale Japoniei în domeniul politicilor investiționale. Heginbotham și Samuels au elaborat o caracterizare a orientării strategice a Japoniei prin care explică anomaliile întâmpinate de neorealism și instituționalism. Autorii afirmă că strategiile Japoniei reflectă preferințe "realiste mercantile". Realismul mercantil are elemente comune cu alte forme de realism, inclusiv asumpția că statele sunt cei mai importanți actori în politica mondială, că statele urmăresc să-și maximizeze puterea, precum și că statele sunt într-o competiție pentru câștiguri relative
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
decalaj de internalizare", de tipul celui prezis de teoria liberală. Preferințele exprimate de statele analizate sunt rezumate în Tabelul 6.2. Tabel 6.2 Strategii de stat 1989-1999 Stat Preferințe strategice Analist (analiști) Germania Instituționaliste reflexive Anderson și Goodman Japonia Realiste mercantile Heginbotham și Samuels China Realiste identitare Johnston Preferințele exprimate de Germania unificată sunt caracterizate de Anderson și Goodman drept reflexiv-instituționaliste. Pe măsură ce se adaptau la tranziția de la Războiul Rece, "instituțiile [...] au restructurat și au remodelat interesele germane, astfel că, în
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
prezis de teoria liberală. Preferințele exprimate de statele analizate sunt rezumate în Tabelul 6.2. Tabel 6.2 Strategii de stat 1989-1999 Stat Preferințe strategice Analist (analiști) Germania Instituționaliste reflexive Anderson și Goodman Japonia Realiste mercantile Heginbotham și Samuels China Realiste identitare Johnston Preferințele exprimate de Germania unificată sunt caracterizate de Anderson și Goodman drept reflexiv-instituționaliste. Pe măsură ce se adaptau la tranziția de la Războiul Rece, "instituțiile [...] au restructurat și au remodelat interesele germane, astfel că, în ochii elitei politice germane, apartenența la
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
instituționale îi remodelaseră preferințele de politică externă. Astfel, există dovezi care indică faptul că Germania internalizase extensiv normele cooperării asociate cu instituții multilaterale importante din sistemul internațional. Potrivit lui Heginbotham și Samuels, putem caracteriza preferințele Japoniei din anii 1990 ca fiind realiste mercantile (Heginbotham și Samuels, 1999). Realismul mercantil combină naționalismul economic cu un profil politic discret. Contrar neorealismului, Japonia a făcut în mod constant o prioritate din interesele tehnico-economice în raport cu cele politico-militare, definindu-și punctele tari în termeni de avuție și
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
compatibile nici cu predicțiile neorealiste, și nici cu cele instituționaliste. În schimb, ele reflectă puternic influența coalițiilor economice și politice interne formate după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Potrivit lui Johnston, preferințele Chinei după 1989 pot fi caracterizate drept realiste identitare. Realismul identității sugerează că liderii chinezi consideră că principalele pericole din mediul lor de securitate se datorează provocărilor la adresa coeziunii ordinii interne, și, în aceste circumstanțe, ei recurg la discursul și comportamentul de tip realpolitik pentru a veni în
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
află căutarea unui naționalism japonez legitim și a unui nou rol nu doar economic în lume. Criza de identitate a Chinei se reflectă în mod direct în politica ei externă distinctă. Din analiza lui Iain Johnston rezultă că intensificarea orientării "realiste" a politicii externe a regimului chinez începând cu 1989 stă la baza sentimentului profund de nesiguranță în relație cu lumea. Realismul identității nu este o reacție coerentă la problemele strategice ale Chinei pentru că ea nu este capabilă să-și rezolve
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
un lucru, un altul pentru alt lucru, și ele sunt legate între ele; în acest fel, întregul reprezintă - ca o imagine vie - starea de lucruri atomară.“ O înțelegere satisfăcătoare a ontologiei Tractatus-ului, susține Pears, va putea să fie doar una realistă, dacă ținem seama de faptul că numelor li se atribuie referință prin raportare la ceva independent de ele. Deoarece obiectele „cu posibilitățile lor inerente sunt parteneri dominanți în relația cu numele, Tractatus-ul începe cu o relatare despre obiecte și nu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
greutate, importantă în controlul TA la nediabeticii obezi, este mult mai importantă la pacientul diabetic cu obezitate. Chiar scăderi moderate în greutate pot contribui la ameliorarea controlului tensional și glicemic. Obiectivele programului terapeutic de scădere în greutate trebuie să fie realiste și să mențină motivația pacientului și aderența sa la tratament. S-a observat că scăderea în greutate poate reduce valorile tensionale independent de reducerea aportului de sodiu, iar pierderea unui kilogram din greutate poate duce la o scădere cu 1
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
formulate și există posibilitatea realizării lor; gradul de adecvare și elaborare a metodologiei propuse pentru realizarea proiectelor. Un rol important în acest sens îl au fazele de derulare a proiectului, termenele propuse de finalizare a activităților, care trebuie să fie realiste și în concordanță cu obiectivele propuse, măsura în care se respectă normele de etică profesională; modul de diseminare a rezultatelor finalizării proiectului. În acest caz, în special în domeniul economic apare problema „dreptului de autor”, care trebuie „recunoscut” și de
Sinergetica accesării proiectelor Pregătire. Elaborare. Evaluare. Optimizare by Conf. univ. dr. Claudiu CICEA, Lect. univ. dr. Cristian BUŞU () [Corola-publishinghouse/Science/207_a_476]
-
ajuns la concluzia că opțiunile școlare se îndreaptă spre școlile profesionale în cazul majorității. Puțini elevi din mediul urban și cel mult 1-2 elevi din rural își vor continua studiile în învățământul liceal. Cadrele didactice consideră aceste opțiuni ca fiind realiste: - rezultatele școlare obținute de elevi până acum nu le permit să opteze pentru învățământul liceal; - oferta de locuri de muncă la nivelul județului Bacău se adresează cel mai adesea absolvenților de învățământ profesional (croitorie, mecanici auto, comerț etc.); - sistemul de
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
campanii este posibilă doar dacă ele fac parte dintr-o strategie globală de prevenire a consumului și abuzului de droguri și sunt elaborate de specialiști în prevenire. De asemenea, mesajele campaniilor trebuie să fie bine adresate, informate și să fie realiste. Implicarea activă a mass-media în transmiterea mesajelor adecvate este singura modalitate de a asigura întărirea mesajelor pozitive din programele de prevenire. Plan de aplicare comun ministerelor implicate: a) implicarea mass-media în transmiterea mesajelor educativ-preventive și promovarea de modele de comportament
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
sau negative ale alegerii fiecărei soluții; ce soluții ar fi în interesul amândurora. Cei aflați în dispută vor alege o soluție care îi avantajează pe amândoi, rolul mediatorului fiind acela de a-i ajuta să se asigure dacă aceasta este: realistă și posibilă; specifică. În cazul în care nu se ajunge la o soluție, mediatorul îi va încuraja pe toți să gândească la alte posibile variante și să enumere ce au aflat nou despre ei înșiși și despre conflictul lor. Persoanele
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3035]
-
democratice" Un alt set de idei extrem de influente În practica relațiilor internaționale sunt cele dezvoltate În jurul teoriei păcii (liberal-) democratice. În cadrul disciplinei, ceea ce este În mod particular interesant despre discursul democratic asupra păcii este faptul că se opune categoriilor convenționale realiste ale gândirii asupra securității internaționale. Conform realismului, stabilitatea internațională este limitată și se poate obține doar prin stabilirea unor aranjamente geostrategice. Din acest punct de vedere, ordinea internă a statelor este În mare parte irelevantă pentru securitatea internațională. Conform teoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
durate diferite sau de situații complexe de interacțiune a unor interese divergente, crizele și conflictele fac parte din peisajul internațional, indiferent de perioada istorică sau actorii implicați. Ideea că relațiile internaționale sunt caracterizate de conflicte este de regulă asociată curentelor realiste 1. Totuși, și abordările mai puțin pesimiste, ca, de pildă, neoliberalismul și instituționalismul, acceptă faptul că, deși nu sunt dezirabile, crizele și conflictele apar frecvent În interacțiunea internațională (Keohane și Nye, 1971; Keohane, 2002). Chiar și În discuțiile privind natura
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
intuițiile "noastre" morale este, așadar, la fel de ineluctabilă pentru teoria critică precum și pentru teoria morală ideală. Ca atare, nu poate fi adevărat că toate intuițiile noastre morale sunt ideologice și nedemne de încredere. Dacă lucrurile ar sta astfel, nici filosofia politică "realistă" nu ar fi, de fapt, posibilă"44. În sfârșit, o a patra categorie de observații realiste care contrazic argumentul fundamental pentru moralism pornește de la ideea, menționată și criticată în capitolul anterior, potrivit căreia, în condițiile dezacordului rezonabil generalizat, filosofii politici
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
contradicție în termeni" sau, în orice caz, o idee absurdă. Iar ideea că un stat nu trebuie să fie pe deplin legitim pentru a merita suportul cetățenilor săi și al comunității internaționale mi se pare suficient de rezonabilă sau de "realistă" pentru ca teoria lui Simmons să nu poată fi respinsă ab initio în virtutea caracterului ei "prea exigent". Standardul propus de Simmons, consimțământul efectiv al tuturor cetățenilor pentru autoritatea politică, ar putea fi standardul corect al legitimității în ciuda faptului că el nu
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
în The Review of Politics 75 (2013), pp. 407-432. 34 Scheuerman, "The Realist Revival", p. 808. 35 Oarecum surprinzător, cercetătorii nu s-au grăbit până în prezent să investigheze în profunzime relațiile și diferențele dintre realismul din filosofia politică și curentele realiste din celelalte discipline politice (precum teoria relațiilor internaționale). Singura analiză serioasă a - și aproape totalmente defavorabilă - realismului din filosofia politică în comparație cu realismul (clasic) din teoria relațiilor internaționale este, după știința mea, cea din Scheuerman, op. cit. 36 Michael Freeden, "Interpretative Realism
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
hectare, din care 28% rezervație integrală), Pirin (40.066 de hectare) inclus pe lista Patrimoniului Mondial din 1983, Rezervația Biosferei Bayuvi dupki. 1.2 Necesitatea conservării diversității biologice Conceptul de biodiversitate: definiție, importanță, amenințări Edificarea unor politici naționale și internaționale realiste de conservare a ecosistemelor și de utilizare durabilă a resurselor naturale se bazează pe cunoașterea conținutului conceptului de biodiversitate și a semnificației sale funcționale. Conceptul de diversitate biologică (biodiversitate), elaborat la Conferința de la Rio Janeiro, 1992) se referă la capitalul
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
politice." (Carr 1946: 89) E destul de ciudat că acest gînditor a rămas celebru doar pentru critica sa consecvent realistă a idealismului. Într-o anume privință, așa cum au sugerat discuțiile precedente, distincția fermă a lui Carr între concepția utopică și cea realistă asupra politicii ar putea fi nu cel mai puternic, ci cel mai slab punct al cărții sale. Ideea lui Rob Walker că "orice analiză care îi așează în mod forțat pe Platon și pe Woodrow Wilson în aceeași categorie amorfă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și proceduri de luare a deciziilor în jurul cărora converg așteptările actorului într-o arie dată de soluții" (Krasner 1982a: 185). În prima versiune a lucrării Power and Interde-pendence, Keohane și Nye (1977) au încercat să integreze gîndirea idealistă și cea realistă într-o redefinire a puterii în cadrul unei abordări mai generale, în care sînt luate în considerare politica birocratică și actorii transnaționali (vezi capitolul 8). Într-o versiune mai strict realistă a teoriei regimurilor, acestea sînt considerate ca o funcție de distribuție
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de probleme. Aici analistul poate verifica resursele relevante de putere și poate lua în considerare în mod sistematic (și selectiv) alți actori în afară de state, în măsura în care ei posedă aceste resurse. În afară de criticile amintite, există una mai radicală, o critică cu adevărat realistă a teoriei stabilității hegemonice a lui Kindleberger. Ea poate fi exemplificată în cazul siste-mului monetar internațional studiat de Kindleberger. Ideea de bază a argumentului lui Kindleberger este o analogie inspirată de Keynes. Piețele sînt considerate inevitabil instabile și, ca atare
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sau cea a securității din teoria stabilității hegemonice, care sînt, după propria lor caracterizare, doar reluări ale realismului tradițional. Mă voi ocupa doar de versiunile lui Kindleberger și Keohane din cadrul acestei teorii. La prima vedere, versiunea lui Kindleberger pare pronunțat realistă. El își derivă concluziile din distribuția puterii și de aceea este mai degrabă sceptic în legătură cu cooperarea în sistemul internațional. Sistemul rămîne anarhic, pentru că, deși există state diferite, cu resurse diferite, nu există un guvern care să supervizeze și să sancționeze
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]