99,080 matches
-
Statutul de simplu catalog de colecție pe care autoarea îl atribuie cărții-album e o mică "păcăleală" adresată cititorului. Dar și o strategie de a-l face să privească, transformîndu-l în cititor de imagini. Incapacitatea imaginii de a converti în concepte realități ale unei culturi diferite nu e neapărat un viciu, în egală măsură ea poate fi o virtute: dacă știi să privești imaginile cu aromâni ale fraților Manakia, poți afla lucruri pe care un text scris e incapabil să ți le
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
fotografiat, iar marele avantaj al fraților Manakia, ne spune Ioana Popescu, e acela că "ei nu s-au aflat niciodată în pericol de a tăia altfel pîinea, cu alte cuvinte, că fotografiile lor nu sînt rezultatul unei înțelegeri greșite a realității pe care ne-o comunică". în egală măsură calitatea de document a fotografiilor depinde de jocul așezării imaginilor, așa cum îl propune specialistul, și de ochiul cu care privitorul citește acest joc. Privește! - invitația din titlul cărții - comportă mai multe nuanțe
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
ori, observă Simona Popescu, adevărul e paradoxal și poetic - adică deconcertant, sfidător sau aberant, așa cum apare el, în primă instanță, în planul cuvintelor. Acest adevăr devine vizibil la un moment dat și în planul faptelor, se "legitimează" și în planul realității. Importantă este "dragostea pentru neverosimil" a poeziei care face să înainteze lucrurile. Interpretarea, în varianta Breton, a cunoscutei fabule Broasca și boul trimite, în răspăr, nu la vanitatea care duce la penibila și ridicola autodistrugere, ci la dorința naturală de
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
diferite, trezesc în noi, fără voia noastră, trecutul, simțim în ce măsură el este altul decât cel pe care am crede că ni-l amintim și pe care memoria voluntară îl expune întocmai cum pictorii fără har pictează în culori care trădează realitatea" (...) "Sunt de părere ca artistul să apeleze numai la amintirile involuntare ca materie primă a operei sale" - fac parte din Corespondența adresată lui Antoine Bibescu, cel despre care Proust spunea: "O singură persoană mă înțelege, Antoine Bibescu" (într-o scrisoare
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
s-a aflat și mult așteptatul "Amen", realizat de Costa Gavras în România, după "Vicarul" lui Rolf Hochhuth. Din păcate filmul a fost o altă mare dezamăgire, parti-pris-ul realizatorilor fiind atît de evident încît a ajuns să nege pînă și realitatea istorică, iar expresia cinematografică a dramatismului încercării ofițerului SS Gerstein de a opri gazarea evreilor și țiganilor printr-un apel al papei Pius al XII-lea s-a redus la încrucișarea trenurilor care-l duceau pe Gerstein spre Roma sau
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
să citim pînă și dosarele ca pe niște ficțiuni, cînd la noi încă se citesc jurnale "artistice" pe post de dosare: "în ciuda aparenței lor de autenticitate, dosarele trebuie citite cu multă prudență: ele oglindesc nenumărate detalii, dar ficționează fără scrupul realitatea pe ansamblu." Ideea lipirii jurnalului de dosar generează o poveste aproape literară. Bineînțeles, aceste interpretări estetice ale unor documente (unde unii își caută transpirați numele și simt nevoia să se justifice dacă se găsesc "citați") pot irita multă lume care
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
în jurnal, autorul își notează reacțiile aberante, aproape clinice, rezultate din starea continuă de suspiciune (cu grijă alimentată de aparatul Securității). Uneori autorul adaugă note care-i precizează clar intenția: tinerii constituie o țintă importantă a acestei cărți. Notele precizează realități banale pentru cei care au trăit epoca, însă extrem de prețioase pentru cei care trebuie s-o reconstituie de la zero. Un bun exemplu este nota pentru sintagma "deține mașină de scris", folosită la un moment dat de "sursă": ""Deține o mașină
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
așezate pe diamantul regulilor de aur ale perspectivei și ale geometriei care abia se investigau (și nu se descopereau!) atunci. Cazul lui Ucello este unul extraordinar. Ucello este un scamator care jubilează în fața capacității picturii de a ,,truca", în plan, realitatea. Era atît de fascinat de acest lucru că a ajuns la un fel de saturație a experimentului de acest fel. Dar el nu a fost înțeles și preluat așa. De ce? Pentru că mai toată critica, obtuză după cum bine știi, îngropată mai
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
felul lui comun de a citi. Și dacă el doarme cu privirea, eu îl provoc. Dar nu-l provoc cu mîngîieri, ci cu demonstrația inconfortabilă că mai există și alte spații. Așadar, scamatoria ar fi o formă de biciuire a realității, de precizare a ei, și nu o specie a iluziei, o promisiune înșelătoare de suprarealitate... Evident, evident. Și această biciure este, în primul rînd, o autobiciuire. Mie nu mi-a fost îndestulător ochiul comun. Tușă, efect, contur, ton, contraton, reflex
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
critic de artă de incontestabilă pregătire conduce ministerul culturii, un nu mai puțin valoros critic literar, Academia Română. Tradițional în afara festinului, scriitorii clamează apocalipsa. Numai deoarece n-au atâta minte să se adreseze unui psihiatru competent care să-i restituie amabilei realități curarisiți, senini, apți, în fine să îmțeleagă că pe această vale a plângerii se construiesc vile de toată frumusețea. Nu divulg motivele, dar în zilele noastre Caragiale nu s-ar mai expatria la Berlin, iar dacă ar scrie acum, i
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
îmbogățirile deșănțate prin simplul fapt că sunt membri în consiliile de administrație sau în conducerea efectivă a cluburilor. Sacii cu bani, gențile cu bijuterii și aur, vacanțele gratuite în țări ultraexotice sunt întâmplări banale ce fac din sportul românesc o realitate suprapământească, departe la ani-lumină de problemele omului de rând, incapabil să-și hrănească decent familia ori să plătească întreținerea la bloc. Așa se explică de ce oameni pentru care infracțiunea e însuși modul de viață n-au pățit și nu vor
Sinuciderea prin diminutive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15511_a_16836]
-
moderne, a culturii asupra civilizației, a subiectivului asupra obiectivului, a comunității asupra societății și în cele din urmă în glorificarea specificului german. Acest "excepționalism" a constituit dintotdeauna motiv de mîndrie - și nu în ultimul rînd pentru că are baze culturale. Subiectivitatea, realitatea interioară, impusă de idealismul german, literatura clasică de la Weimar, stilurile clasic și romantic în muzică, nu numai că au precedat formarea statului politic cu mai bine de o sută de ani: ele au fost resimțite ca acte politice propriu-zise și
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
Aceasta este miza lucrării lui John Dewey Filozofia germană și politica sau a studiului Egoismul în filozofia germană, al lui George Santayana, care au fost publciate în 1915, respectiv în 1916. Dewey a insistat asupra doctrinei kantiene a celor două realități - "una exterioară, materială și necesară, cealaltă interioară, ideală și gratuită (...), prioritate avînd întotdeauna cea interioară", într-o viziune specific germană; la fel a procedat și George Santayana (...) Pentru el perversitatea gîndirii germane ar fi constat tocmai în glorificarea egoismului, de
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
prodigioasa inventivitate scriptică a autorului. Este modul cu totul personal al lui E. Lovinescu de a-și exterioriza implicarea într-o împrejurare anume sau legată de o persoană anume, între privire distantă și trăire violentă, strict disciplinată. Raportare la o realitate, excesiv concentrată în general, greu identificabilă uneori în grafia grăbită ori în prescurtările și semnele care înlocuiesc adesea narațiunea, atâtea fragmente de gând stîrnite și oprite pe paginile manuscrisului păstrat de Monica Lovinescu la Paris. Dactilografiate în număr de 1472
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
în felul cum este exprimat modelul. Importantă este ideea comunicării ce străbate aceste texte. După ce am citit, obligatoriu pentru istoricul literar, în confruntare, textul lovinescian din partea primă a volumelor cu "notele" din partea a doua, ceea ce corespunde numărului de ordine raportat realității numerice care le leagă, mă văd nevoită a-mi recunoaște lectura, transformată în cursă printre surprize, din ce în ce mai incitantă. Sînt conștientă că este greu să convingi pe cineva că o lucrare de dimensiunea și caracterul ei strict științific, să ajungă a
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
totuși, la unul: "În bogata bibliografie a contestării lui T. Arghezi, textele anti-Rosetti și anti-Lovinescu din această campanie alcătuiesc capitole pe cît de abundente, pe atît de nefrecventate de comentatori". Evident, avem de a face cu o incursiune într-o realitate, de cele mai multe ori uitată, capabilă de posibile dezvăluiri, pe cît de importante, pe atît de senzaționale. 1) - E . Lovinescu. ,,Sburătorul". Agende literare. Ediție de Monica Lovinescu și Gabriela Omăt. Vol. I. Prefață și note de Alexandru George. Notă asupra ediției
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
Mircea Mihăieș Nu iarna, nu dușmanii externi ai țării, nu opoziția politică vor dărâma actuala putere, ci propria slăbiciune și lanțul interminabil de minciuni agresive. Ajuns în fruntea țării cu un mandat "de stânga", P.S.D.-ul a fost obligat de realitate să ia câteva măsuri de dreapta. Evident, mascându-le și pe acestea ca fiind mișcări de stânga. Consecința? Mii de oameni ajung șomeri fără ca mult-trâmbițata "protecție socială" să fie altceva decât lama de șiș îndesată între omoplații românului cocârjat de
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
în cultura noastră de azi. Mă trezesc după lectura acestei cărți folosind în mod curent o mulțime de expresii ale Irinei Nicolau, printre care "Să fie la ei acolo", un fel simpatic și suculent de a te delimita de o realitate străină. Mai mult, Irina Nicolau nu e niciodată oțărîtă, deși probabil spiritul critic ar îndreptăți-o. Cei care împart oamenii, așa cum o fac eu, în cei care zic "O zi bună" și ceilalți, cărora le e suficient un autohton "La
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
clasico-renascentistă, toate formele erau bine individualizate și constituiau secvențe diferite ale aceleiași lumi unitare și coerente, în viziunea lui Brauner, marcată evident de modelele gîndirii orientale, dar și de experiențele proprii, irepetabile, nimic nu este definitiv, iar universul matricial, unica realitate, aceea placentară, încă nu s-au coagulat în entități recognoscibile și stabile. în această viziune, regnurile sunt consubstanțiale, jubilația și coșmarul au un unic trup, iar interiorul se exteriorizează și își devoră, simultan cu o nouă înmugurire, fragilul său corp
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
însă, această retorica vituperantă, și fără a se contamina de gesticulația dezlănțuită și de misionarismul negativ, demolator, pe care dadaiștii, de pildă, îl profesau apocaliptic, Victor Brauner, ca un adevărat suprarealist ce era, întors către originile ființei și scufundat în realitatea magică a visului, sancționează în treacăt, fără încrîncenare și fără patetism, o umanitate redusă la schemă de către abuzurile istoriei. IV. Explicația unei absențe Dar nu aceste abuzuri episodice prezintă vreo importanță, ci altele sunt acelea care cad sub incidența privirii
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
său denunț nu este unul de natură istorică, ci unul de natură ontică. Cufundîndu-se în sine însuși, forînd în straturile magmatice ale ființei și în apele tulburi ale subconștientului, Victor Brauner, înzestrat oarecum ereditar pentru comunicare extrasenzorială, descoperă o altă realitate și fundamentează o altă filozofie asupra vieții. în sistemul său imagistic și în universul său de forme construcțiile hegemonice se prăbușesc, miturile diurne se spulberă, și Omul, omul renascentist, înțeles ca summum al firii, ca eflorescență ultimă a creației, nu
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
grației cu teratologicul, a frumuseții cu stihia și a codului de comunicare cu propria sa disoluție, constituie un alt tip de înțelegere a lumii decît acela narcisiac și confortabil pe care ni l-am creat singuri și în a cărui realitate exclusivă am crezut cu o naivitate de multe ori ipocrită. Există în această enormă construcție a lui Victor Brauner și o anumită dimensiune temporală, dar ea însăși una instabilă și echivocă, oscilînd permanent între rememorare și premoniție. Dacă pe spațiul
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
un optimist: viața e în mâinile noastre. O croim cum vrem. Avem mereu de ales. Avem însă nevoie de timp pentru a ne evalua faptele, pentru a gândi asupra lor, pentru a păstra echilibrul. Fiecare își percepe și experimentează propria realitate (cum nu putem experimenta durerea de dinți a altcuiva); fiecare trăiește singur. Nici măcar îndrăgostiții nu se pot contopi. Nici în iubire, limitele, singurătățile, nu dispar. Fiecare își va croi deci singur morala și înțelegerea lumii (știința, logica și filosofia fiind
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
când "politică" a fost considerată și activitatea albinelor sau furnicilor, ori aceea din utopii. Definirea "politică" a utopiilor ar presupune însă evoluția, dinamica a lor, nu doar înscrierea în plan static, asemenea unor edenuri. Echilibrul lor perfect nu "duce" în realitate decât pseudoimaginea societăților totalitare ("unanimitatea" cu care ar fi susținuți dictatorii, "veșnicia" ori măcar durata existenței acestora: Hitler susținea în Mein Kampf că dă o soluție pentru 5000 de ani). Pe înțelesul tuturor sunt puse față în față atitudinile politice
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
țicnit", încă din anii tinereții, după cum o atestă Șerban Cioculescu. Exponent al unui comportament aberant, nebunul e un personaj din nomenclatorul comicului, opus eroului tragic sau insului care ilustrează puterea. E un soi de ființă amfibie, prezentă atît în spațiul realității, cît și în cel al imaginarului (Enid Welsford), atît în contingent, cît și în idealitate: "Bufonii și nebunii medievali se află la hotarul dintre viață și artă: nu sînt niște extravaganți ori niște nătărăi, în sensul cotidian, nici comedianți: sînt
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]