436 matches
-
pe un păi, ghioaga uriașă și începu hotărât ascensiunea, oprindu-se din când în când pentru a cerceta urmele lăsate de rănit în trecerea să, constând în dare de sânge, crengi rupte, pietre desprinse și urme de picior în pământul reavăn. Tapú Tetuanúi și Vetéa Pitó îl urmară cu oarecare șovăire, iar cel dintâi întorcea mereu capul, ca și cum s-ar fi temut că dintre tufișuri să nu se ivească, din clipă în clipa, uriașul care fusese pe punctul să-l omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
orice clipă. Puteau chiar să-i ia viața, fără să dea socoteală nimănui. Veneau adesea să-i amintească, iar el accepta. Era tributul pe care trebuia să-l plătească pentru pacea acelor meleaguri. Inspiră profund. Mirosul de pădure, de pământ reavăn, de frunze putrezite, de flori cu parfum prea greu, îl pătrunse adânc. Era mirosul de dimineață al selvei, atât de diferit de cel al nopții și chiar de cel al căldurii tăcute și apăsătoare a amiezii. În Amazonia, mirosurile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Trupul ei era scund, cu o carne neagră și tare, iar mersul ei, lent și greoi, cu ușoara legănare a femeilor obișnuite să care mari greutăți pe cap. Dispăru între bananieri, se auziră lovituri și gâfâituri și, după câteva clipe, reveni târând un mănunchi mare de banane. Colțurile gurii ei se vedeau pătate cu verde și înțelese, uimit, că în lipsa macetei, desprinsese mănunchiul de tulpină mușcând cu dinții. — Ce animal! exclamă el. Era de ajuns să rupi una... Sau vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
întinse, liniștite și luminoase. Un stârc trecu zburând jos, aproape atingând apa cu vârfurile aripilor, și un peștișor sări afară, urmărind, poate, o muscă, ferindu-se, poate, de un alt pește mai mare. Inspiră profund. Mirosul de pădure, de pământ reavăn, de frunze putrezite, de flori cu parfum prea greu, îl pătrunse adânc. Era mirosul de dimineață al selvei. Se urcă în caiac și, fără să se grăbească, vâsli alene, ocolind nuferii și păpurișul. Se opri în mijlocul mlaștinii. Ridică padela și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
furnici. Dintre copaci Goilav observa gîzele care cărau dulceața fînului la stupi. Cîteodată, deasupra tuturor, zbura un gîndac aurit în lumina asfințitului. La zborul gînganiei care părea să trăiască singură, Goilav tresărea înduioșat. Odată, după ce toată noaptea plouase, în iarba reavănă a găsit un pitpalac. - Mi-a zburat de sub picioare, spuse pictorul mișcat și adăogă că i-a mîngîiat culcușul. - Ai băgat de seamă ce ecou este aici? mă întrebă el și se trase lîngă pîlcul de fagi care înconjura o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
plăcere zecile de rânduri de cod, am făcut în felul acesta exerciții pentru a nu uita programarea, fiindcă dacă nu faci exerciții poți uita și tabla înmulțirii. Dar ca un urmaș de țărani, gândul mă poartă foarte des spre pământul reavăn, care acum trebuie să fie însămânțat. Și- atunci îmi pare foarte rău, că nu sunt undeva în aer liber, unde cântă păsărelele și din pământ ies aburii calzi ai primăverii de abia venite. Și iar poposesc, măcar în gând, pe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Securea, cu coada înfiptă-n pământ îi susținea basca - stindard asudat al victoriei. Dincolo de tranșeul oribil, mierlele și scatiii reveniseră la un tril mai firesc. Fiecare scaiete era îmbrobonat de rouă și fiecare spin. Nările îi erau invadate de mirosul reavăn al libertății. Deși beat de triumf, Leonard nu uita de beția de sânge. Strânse un pumn de țărână și-l presără peste roșul rănilor, astupând goliciunea cărnii. Se pregăti apoi să îngroape morții, când sirena dinspre ateliere îi inundă auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care-l porți În spate, Îți deschide poarta și te lasă să intri. Mai degrabă te lasă să intri decât te invită. Soarele arde Într-un fel neobișnuit, e agresivă fierbințeala lui și ceva dogoritor vine și dinspre pământul Încă reavăn al grădinii cu straturi proaspete pe care o traversați amândoi până ajungeți pe prispă. Bătrânul se oprește puțin Înainte de a urca treptele și privește cerul. Ca și tine, e convins că se apropie o furtună neobișnuită, o furtună ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de prim-ajutor, cu mâinile căzute fără vlagă de-a lungul trupului. „Să-ți dea Dumnezeu sănătate, frățioare!” - a fost ultimul gând care l-a mai ținut în picioare. Apoi s-a lăsat să cadă - ca o mănușă - pe pământul reavăn al înserării tomnatice... La spitalul de campanie, Toaibă a fost luat îndată în primire... Urâtă treabă, căpitane. Urâtă, domn’ colonel. Glonțul i-a făcut țăndări amândouă oasele. Ce credeți? Putem noi aduna și alinia așchiile oaselor, ca să-i salvăm piciorul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din față se vedea un mic canal săpat în podea, ce străbătea templul în lungime, ajungând în mijlocul lui, unde era un grătar metalic. Errius se aplecă să privească dincolo de grătarul acela, în camera săpată sub templu. Liniște. Miros de pământ reavăn. Frig. Prin orificiile măștii, Errius putea privi doar în față. Înălță capul să privească bolta albastră a templului, pe care străluceau constelațiile. O recunoscu pe aceea a Taurului. Alți pași se auzeau pe scări, alți adepți mascați, înveșmântați în alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fi ucis de un bărbat născut în Gallia... Tu. — Da, exclamă Valerius. Da, am făcut ce trebuia. Cuprins de o imensă ușurare, strânse puternic în pumn piatra limpede ca apa izvorului. Apoi, cu un gest hotărât, smulse sabia din pământul reavăn. Contextul istoric Faptele povestite în roman se desfășoară într-un arc de timp cuprins între ultimele zile ale lunii decembrie din anul 68 d.Hr. și ultimele zile ale lunii decembrie din anul 69 d.Hr. - un an crucial în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
glorie la care v-am adus, din motive de febră musculară.Aș dori o bomboană, ceva dulce. Aha, frumoasă formă de patrat. E jeleu? ȚACHE Rahat. ȚACHE Doamnelor, don’șoarelor și domnilor, plouă. Plouă în continuare cu telefoane în terenul reavăn al emisiunii noastre cu caracter sărbătoresc bine întreținut prin cele două lăzi oferite de fabrica de bere din localitate. Din păcate dispunem numai de lăzi sticlele fiind reținute de portar pentru controlul epidimiologic, domnul portar având și jumătate de normă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
birjar și persoană fizică. Probele se radiază. Dom Preș invită la cuvânt reprezentantul național al minorității majoritare. Acesta cere trei translatori și o translatoră și o pauză în dezbateri pentru consult. Are gripă. Ia cuvântul din buzunar Președintele fracțiunii Brazda Reavănă. Îl citește rar, scandat, așa cum l-au învățat cei doi vecini de palier, un prof. De latină și un crescător de râme. Doamnelor, domnilor, și frați țărani fermieri! Mă întreb și vă întreb: Cine are interesul să deposedeze poporul acesta
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pleca pe jos spre casă. Directorul îl privi lung, întorcându-se apoi spre subdirector: - Vezi, te rog, care-i situația băiatului dar, fii discret. Înțelesese, va afla în curând dacă reușise sau nu. Numai că după vreo zece minute când reveni, subdirectorul cu o față ca de gheață, de pe care nu se putea citi nimic, șopti ceva la ureche directorului. Toate neliniștile de care nu fusese conștient până atunci, oboseala drumului dintr-un colț de țară până acolo, noutatea orașului, apoi
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ce nu știe să-și mai numere anii. Ploaia ce curge lin din cer, din nori, peste un pământ ce așteaptă mereu ofranda înălțimilor. Picătură cu picătură într-un timp infinit așterne oceane de apă, oceane de nori. Jos, pământ reavăn mustind a apă; sus, văzduh umplut cu aburi fini ce urcă val după val, umplând căușul avid al norilor. Este atâta pulbere, condensată strat după strat, ce umple bolta albastră a cerului. Și lumina fulgerului scăpărând răzleț printre apele de
ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
Mama Maranda a plecat la treburi, lăsându-l În fața geamului pe o laiță din bucătăria de vară. Casa, așezată Împotriva soarelui, arunca peste toată curtea o umbră grea - aproape materială. Dincolo de umbră era portița care dădea spre câmpul cu brazdă reavănă și neagră. Din Înalturi, cu fâlfâit amplu de aripi, s-a lăsat pe arătură o pasăre albă, uriașă... Cu cioc roșu, picioare lungi și pene albe, tivite la vârful aripilor cu negru. După ce s-a lăsat pe arătură, și-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bine! făcu Mișu cu dispreț. ― Om aștepta, ce să facem! mormăi Petre Petre, coborând ochii spre genunchi, la șapca pe care o mototolise cumplit. Plecând, Titu dădu mâna pe rând cu toți. Mâna lui Petre era grea, și aspră, și reavănă ca pământul. Capitolul II PĂMÎNTURILE 1 În gara Burdea, posomorâtă și singuratică în mijlocul câmpiei, pe linia Costești-Roșiori, aștepta brișcă galbenă, cunoscută, de la Amara. Când opri trenul, un băiețandru se repezi la vagonul în ușa căruia se arătase Grigore Iuga, strânse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe care nu-l mai avea. Atriul era pardosit cu lespezi, printre muchiile cărora răzbăteau smocuri de iarbă și câte o floricică gal benă, răsă rită în primăvara timpurie. În vreo două-trei locuri, Petrache dăduse lespezile deoparte, sădind, în mormintele revene, puieți de gutui. Crescuseră, aveau coroană rotundă și frunze cărnoase, așa că, până spre toamnă, când gutuile căpătau strălucirea luminii primite peste an, nici nu știai dacă pomii aceia, pe jumătate pitulați, nu sunt cumva smochini sau rodii. Pereții erau goi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sensuri. Care nu e neapărat mijlocul... — Jenică știa, cu siguranță, proprietatea lui Darboux... Era, dintre noi, cel mai bun la matematică. — Era, oricum, cel mai bun dintre noi. Am început să vorbim ca doi bătrâni. Tili înfipse lumânarea în pământul reavăn. — Cum altfel ai vrea să vorbești într-un cimitir ? — Poate că într-un cimitir n-ar trebui să vorbim, adăugă Maca, punându-și alături lumânarea, pe care o aprinsese de la cealaltă. Se așezară pe băncuța de lemn și-și aprinseră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Insinuându-și foșnetul și umbra, atotprezent, timpul va însoți aici stările, gândul, jocul de ape al interiorității. Iluzia, stăpână altcândva, cedează unei lecturi care percepe violența, asprimea, agresivitatea „aproape”-lui și a „departe”-lui, deopotrivă, de-construind acum o „fără-lume, reavănă”, în care străjuiește, emblematic, „șarpele-n-cerc”: „drumuri pe care nimeni nu răspunde”, „poveri migratoare”, de care „începi să te miri”, cu soarele - halucinant, într-un „tablou votiv” - „duios mâncat de furnici”. Este ordinea unei percepții de vârstă interioară, a „amiezii”, când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
toxicității limfocitelor animalelor bolnave de EAE, respectiv a bolnavilor de SM. e. Studiind efectul imunosupresoarelor în EAE și SM, putem afirma că EAE este suprimată de aceste medicamente (MlHANCEA și MAROS - 1980). În SM ele suprimă puseele acute, boala putând reveni (POPOVICIU, 1979). f. EAE poate fi suprimată prin vaccinări cu doze crescânde de proteină bazică. Și în SM s-au produs diferite vaccinuri (vezi folosirea copolimerului 1 și proteina bazală orală). Problema care rămâne de rezolvat în continuare, este găsirea
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
2001, 2003). Distanța între rânduri este influențată de epoca de semănat și desimea aleasă pentru cultivare. Adâncimea de semănat este de 5-6 cm, în cele mai multe cazuri. Se seamănă mai adânc cu 1-2 cm pe solurile mai ușoare și nu prea revene când se folosesc soiuri cu bob mai mare și când semănatul se efectuează către sfârșitul epocii de semănat. Se micșorează adâncimea de semănat cu 1-2 cm pe solurile ceva mai grele și suficient de umede, când folosim soiuri cu bob
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
o altă scară, standard internațional. Peruvienii, prin quippos-urile lor, au făcut același lucru, în urmă cu șase mii de ani. Egiptenii, acum cinci mii de ani, indirect, au introdus conceptul de clasificare a informațiilor, interzicând preoților să scrie pe pământul reavăn, din dorința de a nu se face publice informațiile cu caracter secret. De asemenea, de multe mii de ani, informațiile sensibile au fost ascunse privirilor curioase, de cele mai multe ori rău intenționate, prin operațiunea de camuflare a lor, sau au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
ne punem problema că ele nu se păstrau în condiții de securitate deplină. Cu vreo 3.000 de ani î.Hr. s-a inventat scrierea. Dar și aceasta era securizată. Se spune că preoții egipteni interziceau folosirea scrierii alfabetice pe pământul reavăn, ca, nu cumva, muritorii de rând să aibă acces la invențiile vremii. Vă amintiți de celebrul tablou „Școala de la Atena”, în care Pitagora demonstrează pe nisip teorema sa. Tragem concluzia că prezenta o informație publică. După o altă mie de
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
2011, Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, "și-a început călătoria în veșnicie", după cum, poetic, ne informează un comunicat de presă al așezământului religios ortodox transilvan. Este, cred, cea mai lapidară și expresivă piatră de mormânt ce i se putea pune (deasupra pământului reavăn de la Mănăstirea Nicula) cărturarului respectat, ierarhului iubit și temutului ostaș al lui Hristos care a fost Valeriu Anania. Nu cred că în corul de jale și omagii postume (pigmentate, ce-i drept, și de omenești răutăți ale detractorilor precum și de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]