2,155 matches
-
acasă. Eu am fost dus înapoi la tatăl meu, la Shakespeare. Aveam deja cincisprezece ani și eram cât Barry. Am început să muncesc, ceea ce mi s-a potrivit ca o mănușă. Mica mea familie s-a împrăștiat. Lily s-a recăsătorit: își ajută soțul în magazinul lui de delicatese din Fort Lauderdale. Și Julie e căsătorită pe undeva prin Canada și are copii. Nick face Dumnezeu mai știe ce în Golf - prin Qatar, cred, sau prin Emirate. Norman e într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
așa ceva, sângele tău sfânt să te prigonească, minunea mea de tată să mă pedepsească cu soldatul după mine, când în fond eu îi arătasem în felul meu, așa cum mă dusese sufletul meu, că îl iubesc...“ Apoi mama lui s-a recăsătorit cu un regizor. „O caiafă“, spunea cu năduf Matvei. „Nu mă putea suferi că eram cu Evtușenko, Voznesenski.“ Nu-l suporta regizorul pentru că începuse să umble prin cercuri de tineri protestatari. Bea cu Vîsoțki și alți vreo câțiva. „Ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nici o amăgire, nici măcar din acelea fără cuvinte. Miquel știa că va muri curînd, că boala nemiloasă Îi mai lăsase la dispoziție doar cîteva luni. — Trebuie să-mi promiți că, dacă se Întîmplă ceva, vei lua banii ăștia și te vei recăsători, că vei avea copii și că ne vei uita pe toți, pe mine În primul rînd. — Cu cine să mă căsătoresc, Miquel? Nu vorbi prostii. Uneori, Îl surprindeam privindu-mă dintr-un ungher, cu un zîmbet blînd, ca și cum simpla contemplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de observator indiferent. Dacă Grințu ar fi admis să primească sugestii pentru scenariul său, una dintre desfășurările lui ipotetice ar fi arătat astfel: Încă tânăr, Anton Grințu se decidea să coboare prima dată din satul de munte În care se recăsătorise până În centrul urban cel mai apropiat. În mintea lui zăpăcită de fericirea simplă pe care o trăise În ultimii trei ani, ignorând toate pericolele posibile, necunoscând deloc vicisitudinile reale ale epocii, Își făcu loc o hotărâre ciudată; aceea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mine, plecându-și capul. Luni m-a sunat. Avea vocea moale, gâtuită, parcă-și cerea iertare: - Ești om! Nu sunt gelos, de mult mi-a dispărut acest simțământ urât. I-am spus imediat cum ne- am revăzut. Trebuie să te recăsătorești, să mă uiți și să te uit! Era atât de fericită, vroia să-mi șoptească: - Hai acasă, în odăile noastre cu lună, vino în patul meu, la sânii mei, mi-e dor de tine, mi-e dor de noi. Suntem
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
ale lor erau în văzul tuturor. Trebuie să ne amintim că Oichi, soția lui Katsuie, era sora mai tânără a lui Nobunaga și, prin urmare, mătușa lui Nobutaka. Mai mult, Nobutaka era cel care o convinsese pe Oichi să se recăsătorească, devenind soția lui Katsuie. De pe vremea acestei căsătorii, relația dintre Nobutaka și Katsuie devenise atât de strânsă. Erau mai mult decât niște simple rude prin alianță. Takigawa Kazumasu participa și el la aceste întâlniri, iar prezența lui părea să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la Berlin în 1916, crescut, după moartea tatălui în tranșeele Primului Război Mondial, de mama sa, actriță, ca singurul copil al unei mame de o independență feroce și uneori zgomotoasă, care nu a dat niciodată semn că ar fi vrut să se recăsătorească. Dacă nu îi interpretez eu excesiv comentariile, cred că doctorul Weinberg voia să spună că mama lui prefera femeile bărbaților și că, în anii de haos ai Republicii de la Weimar, trebuie să își fi manifestat această preferință destul de deschis. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
soțului, reporter la departamentul economic al ziarului New York Times, pe nume Christopher Wood. Împreună, au avut doi copii (nepotul meu Tom și nepoata mea Aurora), dar căsnicia s-a destrămat după cincisprezece ani. După alți doi ani, June s-a recăsătorit și am însoțit-o încă o dată până la altar. Al doilea soț era un agent de bursă bogat din New Jersey, Philip Zorn, care venea cu două foste soții și o fiică aproape mare, Pamela. Apoi, la dezgustător de frageda vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fi trebuit să poți să iei legătura cu ei prin mama lui. — Am încercat, dar n-a ieșit nimic. — Ciudat. — Nu tocmai. Dacă pe ea n-o cheamă Minor? Soții mai mor, la urma urmelor. Oamenii divorțează. Poate s-a recăsătorit și și-a luat numele după al doilea bărbat. — Îmi pare rău de tine, Tom. — Să nu-ți pară. Nu merită. Dacă Rory ar vrea să mă vadă, m-ar suna. De-acum, aproape m-am resemnat. Îmi e dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
poate că înflorirea primăverii îl va excita, iar timpul îl va face să-și dea seama că a chinuit-o îndeajuns. Am încercat, dar nu sunt în stare să scap de acest sentiment. Nici după ce ne despărțim, nici după ce se recăsătorește, nici măcar după ce m-am măritat cu Mao. Nu pot face pace cu el și cu mine însămi, deși accept că asta îmi este soarta. Emoțional, nu mă pot lecui. Nu pot să sufăr ca el să fie al altei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Își închide porțile și ultimul studio. Sunt complet lefteră și m-am mutat cu Zhang Min. Am ajuns să ne purtăm o mare afecțiune unul față de altul. Soția lui l-a părăsit din cauza mea. Dar eu nu vreau să mă recăsătoresc. Relația mea cu Zhang Min nu e una de acest fel. Zhang Min e un port în care și din care vin și plec. Sunt aici ca să mă odihnesc, dar nu ca să rămân. Mai zilele trecute mi s-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
care e de-o vârstă cu Traian, Își aduce aminte că mama lui Traian a fugit cu un bariton, tatăl i-a murit În duel și pe el l-au crescut strâmtorat bunicii... — Tatăl lui plecase În America, mama se recăsătorise, avea alți frați vitregi, altă familie. — A fost orfan, ți-am mai spus! A crescut din mila familiei! Au pus mână de la mână toți să Îl dea la școală. — Tatăl i-a murit pe front Înainte ca el să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu face nimic, nu se gândește la nimic, nu dorește nimic, apoi îmi reamintesc terifiată, ce se va întâmpla cu mine, cu puținul care a mai rămas din viața mea, sunt asemenea unei femei căreia îi este interzis să se recăsătorească din pricina faptului că soțul i-a fost dat dispărut, iar eu încerc să îmi dau seama ce anume a mai rămas din dragostea mea pentru el, care avea aproape aceeași vârstă cu a mea, ce rămâne din tot ceea ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cât de departe ne mutăm, boala mea recidivează. Eu îți voi cere același lucru. Te voi face să suferi și nu mai vreau.“ Am divorțat, sau mai bine zis, eu am cerut divorțul, cu toată împotrivirea lui. El s-a recăsătorit acum doi ani. Îmi pare bine că l-am determinat să mă părăsească. Zău că da. Știam că voi rămâne așa tot restul vieții și nu voiam să-l mai implic în problemele mele. Nu mai voiam să forțez pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
poate fi experimentat de mai multe ori. De multe ori, un incident oarecare poate provoca iar și iar aceeași suferință. De exemplu, dacă faci curat și găsești o cămașă veche a celui decedat sau dacă auzi că fostul soț se recăsătorește, oricare dintre aceste situații poate provoca recurența unor sentimente trăite anterior. Cele cinci stadii ale suferinței sunt: (1) Negarea - Nu, nu mi se poate întâmpla asta. Acesta presupune negare și neîncredere. Dacă partenerul tău a murit, te aștepți să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mult. Știu că v-ați iubit, dar ce să faci? Viața merge înainte și de acolo de unde este, Paulina ar vrea să-ți meargă bine,of!of!of!oftează Agripina. Oamenii îl compătimeau și-l sfătuiau și ei să se recăsătorească. În timpul acesta, Florica, cea care se ținuse ca scaiul de el înainte de a se căsători cu Paulina, se gândește că n-ar fi rău să-l ia de bărbat, chiar dacă are o fetiță. Mai fusese în vorbă cu un alt
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de mici, țigani care uimesc prin talentul cântecelor lor publicul din orașele mari ale Europei. Într-o emisiune se vorbea despre un băiat de 23 de ani care urmează acum liceul, fiindcă mama lui a murit, iar tatăl s-a recăsătorit luându-i șansa de a-și fi făcut școala la timp. Acest băiat a iubit-o atât de mult pe mama lui încât este hotărât să scrie „O lacrimă pentru mama”. Un talent muzical din etnia romă avea în curs
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
s-a întâmlat? Toți o ascultau atenți pe Teofana, care de fapt își depăna povestea ei. — Această fată mi-a povestit cât de fericită a trăit în familia ei, fericire care s-a curmat odată cu moartea mamei. Tatăl s-a recăsătorit cu o altă femeie. La început totul a fost bine până când noua lui soție l-a convins pe om că îi iubește fiica la fel ca o mamă adevărată. După un timp dragostea și-a revărsat-o numai asupra bărbatului
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-se de pe scaun. —Tatăl meu biologic este Vasile Mocanu cu care m-am regăsit după mai bine de douăzeci de ani. Dacă nu se întâmpla să fac acest drum cu Alexandru, poate nu-l mai întâlneam niciodată. El s-a recăsătorit după moartea mamei mele cu o altă femeie care este mama lui Alexandru. — Deci Alexandru este fratele tău vitreg, spune Zina speriată. Doamne ferește! Să nu știți până acum?! Cum de-ai ajuns la Ismail Ciurdaru? Teofana le povestește tot trecutul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Am cumpărat trei grajduri ale ceapeului care mai rămăseseră în picioare și am hotărât de comun acord cu autoritățile locale să deschid o fabrică de confecții și o fabrică de mobilă. Mi-am ridicat o mică vilă și m-am recăsătorit cu o femeie văduvă cu doi copii, un băiat și o fată. Acum mă ocup de micile mele afaceri. Am dat de muncă la peste treizeci de femei și la peste patruzeci de bărbați care n-au împânzit lumea, fie
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
se instalase în oraș doar de câțiva ani. Prietenii și colegii nu știau nimic despre familia ei. S-a aflat totuși că se născuse în Egipt, că părinții au divorțat când ea avea 5 ani; tatăl, rămas în Egipt, se recăsătorise și nu mai dăduse semn de viață, iar mama, cu care Veronica nu se înțelesese niciodată prea bine, se stabilise în Statele Unite, dar nu i se cunoștea adresa. În cele din urmă, direcția clinicii a permis călătoria în India, cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e și acest domn, și de aceea, la început, eu și Muti am fost mai circumspecte. Pe urmă, cum îți spuneam, ne-am mai destins, când a spus că la adresa familiei n-a găsit pe nimeni : nevasta lui Spiridon se recăsătorise, într-adevăr... — ... păi, ce să facă femeia ? Să stea ca o cucuvea ? Parcă și dacă stetea, mai putea să-l întoarcă ? Așa, baremi, să aibă și ea casa ei, omu ei... — Da, dumneata, mai practică... dar nu toată lumea... — Eee, că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fără doar și poate că dacă feciorul are intenția să vândă apartamentul, de bună seamă are motive s-o facă. Și ar fi așteptat cu răbdare continuarea, pe față cu acel surâs încrezător care îi era caracteristic. Păi... m-am recăsătorit și... m-am mutat la... ea. Lucian urmărește cu privirea o doamnă masivă care se apropie pe aleea îngustă. Se dă într-o parte, făcându-i loc să treacă. La cimitir, la fel ca la țară, chiar și necunoscuții se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
În mod straniu, își imaginează până și fizionomia lui. Poate fiindcă știe cam ce fel de oameni îi erau simpatici tatălui său. Oameni care aveau pe față, mereu, un zâmbet prietenos sau o anumită seriozitate responsabilă. Vasăzică așa... te-ai recăsătorit... Eu am cunoscut-o? Nu. Lucian a îngenuncheat la piciorul căsuței pentru lumânări și își șterge lentilele ochelarilor cu bucățica de piele de căprioară pe care o ține în toc. A deschis ușița căsuței. Și cu apartamentul tău de la București
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a mă pierde, când își dăduse seama de prețul meu, se mângâia cel puțin cu gândul că-mi aparține, că poate cândva vom încerca o apropiere, o reconciliere. Desigur, o vagă nădejde, totuși o posibilitate. Auzind însă că m-am recăsătorit, abia atunci înțelese că m-a pierdut definitiv pentru ea. (Cît se înșela ― nu mai e nevoie s-o spun.) Îi dădusem atâtea dovezi de iubire și le anulam dintr-odată, brutal, necruțător. Îmi scria că aș fi putut să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]