1,645 matches
-
aproape că nu se văd aruncate. Nici un bețiv pe străzi; niciunul. Ascult zgomotul lumii, zumzetul acela înfundat conținând în surdină clocotul unei lumi străvechi. Miros de pește proaspăt. O tejghea aranjată cu simț estetic, un soi de artă. Alături câțiva rechini imenși încremenit între tune, nesihat hanilus, calamari, creveți, crabi. Toată lumea ascunsă, a mării îmbie. Pești mari, pești mici, pradă și prădător expuși cu un preț scris de mână pe o bucată de hârtie. Alături cineva taie cu mișcări precise, între
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
Italia. Revenind la carte, aceasta va urma o singură linie narativă, dar, având pe flux proză, sonete, haiku-uri, rondeluri, vers liber. Cel puțin, așa am proiectat-o, recunosc, probez un experiment riscant. În stare de finisare este și volumul *Rechini de buzunar*, un bestiar de sonete cu ghilotină și execuții sumare. Este o ieșire cu salt înainte al sufletului, aici, de poet, pus pe picior de război de către tâlharii, hoții, impostorii și închipuiții, atât din vița autohtonă, cât și din
Cine sunteți dvs.,domnule Marian Dumitru? ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93538_a_94830]
-
rețelele lor mafiote, ce alimentează conturile! Constat că noua societate civilă a închinat steagul, mirându-se de ce a fost în stare prin toamnă! Doar DNA-ul mai umblă cu steaua (sus) și lațul ursului (jos) să mai prindă câte un rechin, însă plasa are, încă, ochiuri mari! Înregistrăm succesuri peste succesuri în domeniul culturii. Uniunea Scriitorilor Pușcariași, recent înființată, sporește! Librăriile sunt aprovizionate cu noi și variate lucrări științifice. Cel mai mult mi-a plăcut cea cu emoticoane! Știință 0,00003
TABLETA DE WEEKEND (136): GÂNDURI DE GERAR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383186_a_384515]
-
reci fiori! Câte lighioane groaznice la vedere și atingere adăpostești în întunericu-ți matern! Pe dâra albă de spumă din urma corăbiei, cei patru eroi ai noștri priveau jucându-se delfini albăstrii ce-și dovedeau inteligența înotând în formație de semilună, rechini bătrâni ce emigraseră din Mediterană în urma bătăliei de la Lepanto, pisici de mare îndreptându-se spre Sevastopol, nisetri uriași, plini de icre, care se țineau după corabia grecească de teamă să nu nimerească gura Niprului, iar mai în spate, din aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu este o luptă de unul singur toți vîntură termenul ăsta fără noimă prin ziare și prin ședințe auzi autodepășire mă piș pe ea aici nu te bați cu tine te bați cu zece cu douăzeci cu o sută de rechini ca-n junglă trebuie să știi să sfîșii dacă ai ceva de apărat și nu oricum care mai de care mai sus În circa tatălui și a fiului și a Sfîntului Duh fiecare cu propteaua lui de parcă omului i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
încă scrisori pentru ei. - Nu pot accepta asta, spunea Edith, era ca și cum și-ar fi vorbit singură. - Ești din nou certăreață, îi răspundea Beppo calm. - Trebuie să le scrii părinților lor adevărul. - Ce adevăr? - Că ei nu mai sunt, că rechinii le-a venit de hac. - Cum poți să fii sigură de asta? - Benedetto mi-a povestit tot. - Nu ți-am povestit nimic, mamina! Benedetto avea fața roșie de surpriză. - Pentru că tu nu înoți bine, nu știi ce însemnă să plonjezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
turiști, înfometați ca lăcustele, căutând ceva nedefinit care nu se găsea în țara lor. Beppo însuși călătorea în fiecare an la Oceanul Indian dintr-un motiv vag. Ca și cum s-ar fi simțit mai viu în albastrul întunecat al oceanului. În apropierea rechinilor se înălța propriul sentiment vital, devenind un bărbat echilibrat și fericit. Rechinii, ca și oamenii trec prin viață cu multe cicatrice. Frica și extazul se amestecau în mod erotic în venele lor. Acum, bând cafeaua, îi zumzăia prin cap un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
țara lor. Beppo însuși călătorea în fiecare an la Oceanul Indian dintr-un motiv vag. Ca și cum s-ar fi simțit mai viu în albastrul întunecat al oceanului. În apropierea rechinilor se înălța propriul sentiment vital, devenind un bărbat echilibrat și fericit. Rechinii, ca și oamenii trec prin viață cu multe cicatrice. Frica și extazul se amestecau în mod erotic în venele lor. Acum, bând cafeaua, îi zumzăia prin cap un vers: „Numai cel care plonjează în adânc poate să găsească perle“. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lui Jacopo. Bărbatul părea amuzat. - Nu contează cine sunt, i-a răspuns el amabil, mai ales când vrei să întâlnești un prieten vechi. - Gândește-te că eu și Edith credeam că tu și cu tovarășii tăi ați fost mâncați de rechini! Omul începu să râdă cu toată gura, dând capul ușor pe spate. Beppo îi povesti imediat că tocmai se pregătea să se ducă la biblioteca din Bologna, dar auzise de la băiatul care-i servise cafeaua că era închisă în timpul verii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Prima zi, Jacopo se arătase complet dezinteresat de a plonja în adâncul apei. Se întreba mereu de ce hazardul îl adusese acolo. Își construise o colibă de frunze pe malul plin de soare, cu ajutorul localnicilor care-i povesteau istorii vechi cu rechini și alte animale exotice. Erau vădit îngrijorați de faptul că animalele mari ale apei deveneau din ce în ce mai rare, iar ei se obișnuiseră să trăiască din turism. Soarele ardea tare și nici o briză nu traversa plaja plină de oameni. Ceva mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
puț fără capăt. Vedea dansând sepiile, păsări acvatice bătând din aripi, animale marine fără nume și căluții de mare înaintând sacadat. Totul parcă se mișca în aceeași direcție - urcând, coborând: stoluri, cârduri, cu ochi întredeschiși. Și în mijlocul pestriței mulțimi erau rechinii cu corpuri ca niște coloane ale templului mișcător. Totul îi amintea lui Beppo de coloanele domului din Milano, ca și cum ce exista pe pământ s-ar fi găsit și în adâncul apei. Rechinii își făceau dansul lor urmat de dansul șerpilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cu ochi întredeschiși. Și în mijlocul pestriței mulțimi erau rechinii cu corpuri ca niște coloane ale templului mișcător. Totul îi amintea lui Beppo de coloanele domului din Milano, ca și cum ce exista pe pământ s-ar fi găsit și în adâncul apei. Rechinii își făceau dansul lor urmat de dansul șerpilor lui Asclepios, în spirale neterminate. Beppo se găsise deodată în jocul lor, primind o lovitură surdă în coșul pieptului. Căzuse și mai adânc ca într-un somn embrional, își amintea crâmpeie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
timp decompunând geometria Arenei Norilor. Cerul se vărsă asemenea unei lacrimi titanice și explodă, iar uriașele valuri clătinară scena pe care Ioneștii tocmai își regăseau liniștea și atingeau mărirea finală. Triluri de păsări. Pereți prăbușinzi de cascade. Dialoguri repezi între rechini și tigri, toate acestea se luminau și apăreau, clar, pe măsură ce magma și pasta perfect omogenă pe care o forma piesa trupei Ionescu se stingea ușor, declarând dulci revederi și păreri de rău. Acum - liniște. Odată cu trupa se opriră și bătăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de operațiuni. Până în acel moment acționase ca un amator, tratase afacerile cu arme ca pe niște tranzacții obișnuite. Își căuta clienții, făcea rost de marfa solicitată, după care o livra personal. Înțelesese că lucrurile nu erau atât de simple, marii rechini ai pieței de armament nu erau dispuși să-l lase să le sufle de sub nas afacerile grase. Avusese noroc să scape până atunci. Îi dăduseră foarte limpede de înțeles că nu are ce căuta acolo iar el recepționase cu vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gîtul său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției universale Între oameni, și crucea malteză, și răstignirea, și steaua lui Solomon, și icoana rusă, și colțul rechinului, și talismanul din rădăcină de mandragoră, iar Între coapsele-i delicate se scursese rîul fierbinte al spermei și se vărsase În vaginul ei cald ca Într-un port-matcă al tuturor marinarilor, ca la confluența tuturor rîurilor... “ Bandura Își auzea glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
următorii treizeci de ani; pisica-de-mare, de exemplu, este pe cale să dispară, precum și patru dintre cele șapte specii de broască-țestoasă de mare; la nivel mondial, numărul căluților-de-mare s-a redus la jumătate în ultimii cinci ani; 80% dintre unele specii de rechini au dispărut deja de zece ani; morunul ar putea dispărea definitiv înainte de sfârșitul secolului, iar tonul roșu a devenit tot mai rar. în total, numărul speciilor de animale s-ar putea reduce cu 90%, așa cum s-a mai întâmplat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
crustaceii ăia care fojgăie de colo până colo și mersul grăbit și zgomotos al crabilor de uscat. Din când în când, pe lagună mai auzeai și câte un pește țâșnind din apă, iar câteodată și vreun plescăit înspăimântător când un rechin întunecat pune toți ceilalți pești pe goană pentru a-și salva viața. Și mai presus de toate, neîntrerupt ca și timpul, este uruitul surd al valurilor care se sparg pe recifuri. Dar aici nu era nici un sunet și aerul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și al lovirii celuilalt. Căci, în adâncul lor, oamenii, toți oamenii, ascund plăcerea de a-i omorî pe ceilalți, de a se omorî unii pe alții. Animalul mai puternic îl înghite pe cel mai slab, mai mic și mai prăpădit. Rechinul înghite scrumbia. Lupul îl înghite pe miel. Vulpea, pe găină. Omul îl înghite pe om. Asta e toată filozofia vieții și a morții pe Pământ... Acum, dacă Maestrul ar vedea-o pe Tina, ar înțelege că este, cu adevărat, sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
i se urcase la cap beția drumului. Două strofe de poezie i se Închegau fantomatic În minte... Așa se Înfigea automobilul gri În bezna nopții și nici un semn de viață nu mișca pe drum... Așa cum oceanul nemișcat se desparte În fața rechinului În cărări de apă strălucitoare și Înstelate, pe culmi de frumusețe, pomii scăldați În clar de lună se despărțeau, pereche cu pereche, În timp ce păsări mari băteau din aripi și țipau În văzduh... Un moment lângă un han de lumini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
s‑a pitulat încă de la prima lovitură între doi bunicuți, agățându‑se de pantoful de drumeție al unuia dintre ei. Băiețelul merge deja la școală? Cum te cheamă? Pupați‑mă‑n cur. Afară, Opel‑uri și Volkswagen‑uri apar ca rechinii din aburul toamnei și își trimit apoi cu repeziciune trupurile puternice înapoi în ceață, categoric ascultătoare, deși neîmblânzite, urmărindu‑și mereu țelul. În timp ce tramvaiul 43 se apropie greoi, huruind și străduindu‑se din răsputeri. Anna zace în suc propriu, mânjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vizon alb de la Fendi. Pentru că abuzul de droguri Începuse să ne distrugă aminoacizii din organism și pentru că mâncarea chinezească din Europa era mai slabă din punct de vedere calitativ, ne-am ospătat În fiecare seară cu supă din aripi de rechin și scoici ureche-de-mare, Într-un restaurant de la intersecția Elisabeth și Canal Road. Se servea acolo o mâncare mai gustoasă chiar și decât Într-un restaurant din Hong-Kong. După patru zile ne-am Îmbarcat spre Paris la bordul unui Concorde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să se mulțumească cu orice hotel care avea și piscină. Își făcuse un program ridicol pe care-l respecta orbește: după ce Înota cam un kilometru, intra În saună, apoi priza o linie, după care mânca o supă de aripi de rechin sau un pui tandoori. Apoi dădea o raită prin cluburi. De preferat cluburi cu dansatoare goale sau cluburi de salsa. Keiko lua Întotdeauna mescalină sau LSD Înainte de a pleca prin discoteci. Apoi se Întorceau În toiul nopții la hotel, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Spunea că a petrecut multă vreme În Londra, așa că mă gândeam că acolo trebuie să fi Învățat să se Îmbrace așa. Am mers să luăm masa la Oriental Pale, În China Town, unde se servesc cele mai gustoase aripioare de rechin din lume. Acolo am mâncat aripioare de rechin, urechiușe-de-mare, somn și creveți. Keiko ieșea În evidență prin stilul ei vestimentar, pentru că Într-un restaurant chinezesc nu ai fi Întâlnit În ruptul capului o femeie Îmbrăcată atât de bizar. Yazaki debita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
așa că mă gândeam că acolo trebuie să fi Învățat să se Îmbrace așa. Am mers să luăm masa la Oriental Pale, În China Town, unde se servesc cele mai gustoase aripioare de rechin din lume. Acolo am mâncat aripioare de rechin, urechiușe-de-mare, somn și creveți. Keiko ieșea În evidență prin stilul ei vestimentar, pentru că Într-un restaurant chinezesc nu ai fi Întâlnit În ruptul capului o femeie Îmbrăcată atât de bizar. Yazaki debita tot felul de prostii, cum că le era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
evidență prin stilul ei vestimentar, pentru că Într-un restaurant chinezesc nu ai fi Întâlnit În ruptul capului o femeie Îmbrăcată atât de bizar. Yazaki debita tot felul de prostii, cum că le era profund recunoscător chinezilor pentru că, datorită aripioarelor de rechin, putea să-și refacă echilibrul din corp și să recupereze aminoacizii distruși de dozele de droguri. Pe vremea aceea erau cazați Într-un apartament prezidențial la Plaza, decorat ca naiba. Plaza tocmai fusese renovat de Donald Trump. Interiorul era decorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]