431 matches
-
tot mai ?ters undeva �n urma muncitorului (s?lbatic( al oră?elor; clasele populare, �n ansamblul lor, tind s? devin? clase periculoase. Astfel, nu e de mirare c? ?tiin?ele umane �n stare n?sc�nd? trec nu numai prin recitirea filosofiei sau prin descoperirea epistemologiei, ci ?i prin observarea, cu scopuri curative, a criminalilor ?i a s?racilor. �n Fran?a, �nc? din primii ani ai Restaura?iei, problema penitenciarelor este la ordinea zilei. Pare c? nu mai este posibil
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Organizarea istoriei politice în jurul canonului liberalradical (organizare care transpare și în textul lovinescian de la 1925) elimină din ecuația intelectuală diversitatea originară. „Liberalismul“ românesc nu se poate reduce, notează profetic Filitti, la radicalismul postiacobin al „roșii lor“. Conservatorii devin, odată cu această recitire, parte a unui trunchi liberal autohton care își are originile în proiectul de modernizare de după 1829. Dacă cei mai mulți au prețuit serviciile aduse de Junimea limbii române și literaturii românești, prea puțini au în țeles concepțiile ei politice. Greșit judecate au
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
conservatoare este în acord cu tradiția compromisului organizat în jurul libertății constituționale și al moderației, tradiție întruchipată de 1857. Opoziția dintre 1857 și 1848 nu este doar una circumstanțială - este opoziția dintre politica evoluției organice și politica raționalismului utopizant și revoluționar. Recitirea istoriei contemporane este învestită cu o miză specială. Departe de a fi o abstracțiune, direcția moderației își descoperă în 1857 rădăcinile sale autohtone. Cu modul de judecată istorică ce predomnea între noi, mai mult englezește evoluționar, decât franțuzește revoluționar, așanumita
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
incapabil de a guverna.<ref id=”1”>Mihai Eminescu, Opere, ediție îngrijită de D. Vatamaniuc, prefață de Eugen Simion, Editura Univers Enciclopedic, București, 1999, vol III, Publicistică. Cores pon dență, Fragmentarism, p. 965.</ref> Din acest unghi de vedere al recitirii formelor fără fond, tradiția este cheia de boltă fără de care guvernarea unei națiuni nu se poate imagina. Ostilitatea lui Eminescu este îndreptată, în descendență junimistă, spre cei pe care editorialistul de la Timpul îi va iden tifica, invariabil, drept continuatorii anului
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
și dacă ele diferă de la un context social la altul, atunci înseamnă că istoria contează. Deloc surprinzător, în eforturile lor de a demonstra contingența unor astfel de factori și impactul lor asupra evoluției politicii mondiale, constructiviștii au procedat la o recitire a istoriei, la regândirea a ceea ce fusese considerat multă vreme ca un dat în studiul relațiilor internaționale. Deși un impuls similar a venit de la teoreticienii Relațiilor Internaționale inspirați de renașterea sociologiei istorice, constructiviștii au dominat noua literatură despre istoria internațională
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Poate că nu Întâmplător un fapt ni s-a Întâmplat tocmai nouă, de vreme ce, de exemplu, neînțelegând să nu facem un lucru pentru care nu avem pricepere, ne Încăpățânăm totuși să-l facem; sau cum să evităm dezamăgirea apărută cu ocazia recitirii unei cărți, dacă nu am fost În stare să aflăm În ea un nou farmec și o nouă frumusețe? În sfârșit, cum am putea evita critica din partea cuiva când ne facem un obicei din a răstălmăci un fapt În favoarea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sfera", E. P. L., 1967; "Laus Ptolemaei", Editura Tineretului, 1968; "Necuvintele", Editura Tineretului, 1969; "Un pământ numit România", E. M., 1969; În dulcele stil clasic", Eminescu, 1970; "Belgradul în cinci prieteni", Dacia, 1972; "Măreția frigului", romanul unui sentiment, Junimea, 1972; "Cartea de recitire", Editura Cartea Românească,1972; "Clar de inimă", Junimea, 1973; "Starea poeziei", Minerva, 1975. "Sensul iubirii", " O viziune a sentimentelor", "Dreptul la timp", primele creații ale poetului, îl prezintă ca un liric prin excelență, lirismul său fiind generat de stări inefabile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
irizări vizionare, spasme existențiale, revelații și alegorii sublime ale destinului etern. Din această incredibilă fervoare existențială și meditativă, el nu trebuie să ezite a împrumuta, dar numai pentru a le interpreta din nou, deci pentru a le recrea. "Carte de recitire", așadar, din acest unghi perceptiv, Melancolia pietrei pune în mișcare o întreagă strategie a intertextului mitologic. Autoarea își numește mai întâi poemele cu metodă, cu luciditatea unui artizan perfect conștient de virtualele interpretări și perfect stăpân pe mijloacele proprii: Fedra
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
această magmă apatică/ în care palmele se afundă./ Litera seamănă cu plânsul măicuței/ căzând în genunchi/ la vederea Mirelui". Grația viespilor (Editura Junimea, Iași, 2009) este, practic, într-un mod încă și mai evident decât volumul anterior, o "carte de recitire". Texte întregi sunt de altfel construite ca replici sau interpretări cât se poate de personale ale istoriilor de dragoste, ură și moarte binecunoscute; Iphigenia și Clitemnestra, Agamnenon și Oreste, Pygmalion sau Orfeu apar chiar ca emițători sau referenți ai unui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și a obiceiurilor ambiante [...] o temperatură morală". Hippolyte Taine, Philosophie de l'art, Hachette, Paris, ed. a XXII-a, vol. I (ed. I, 1865), pp. 7, 11-12, 49 și 55. În aceeași stare de spirit, nu ar fi inutilă o recitire a unor pasaje din Tocqueville (1805-1859), considerat de Aron (Les Étapes de la pensée sociologique, PUF, Paris, 1967) drept un "precursor" al sociologiei. Acesta avea o reprezentare foarte simplă a relației între formele simbolice și regimurile politice, care n-are nimic
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
-se pe o bibliografie solidă, pe un bogat corpus de variante, pe informații și documente de teren semnificative, autorul procedează la examinarea minuțioasă a faptelor supuse observației. Intenția sa este de a propune puncte de vedere noi, bazate pe o recitire a realității folclorice, diferită de cea a cercetării anterioare. În cazul Drăgaicei, P. realizează prima încercare de monografiere a obiceiului din literatura românească de specialitate. Cât privește metoda utilizată, el este interesat de originile, de „formele primare”, de geneza fenomenelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
scrierile artistice, - dimensiunea teatrală reflectă interpretarea fenomenologica. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text, context și intertext. Analiza femeii pariziene ne-a oferit posibilitatea recitirii prozei franceze și reinterpretării personajului feminin dintr-o perspectivă nouă, descoperind aspecte inedite, sintetizatoare și integratoare ale subiectului în discuție. Identitatea complexă a personajului Parizienei se dezvăluie prin conjugarea mai multor profiluri și anume: a identității moderne, franceze, urbane, pariziene
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este analizat modul în care s-a exercitat influența poetului asupra unor congeneri precum Dan Botta, Emil Gulian, Simion Stolnicu, Vladimir Streinu, Virgil Gheorghiu, Eugen Jebeleanu, Cicerone Theodorescu, iar în capitolul final, Reveniri la Ion Barbu, este investigată maniera de recitire a textelor barbiene specifică lui Ștefan Aug. Doinaș, Ion Negoițescu, Leonid Dimov, Cezar Baltag, Mircea Ciobanu, Nichita Stănescu. În felul acesta, T. reușește să își atingă scopul propus: nu doar o exegeză, ci și o poetică a receptării operei lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290139_a_291468]
-
realitatea Holcaustului 13. Cu ocazia audierii în Senatul de la Washington, la 20 octombrie 2005, în vederea numirii sale în postul de ambasador al Statelor Unite la București, Nicholas F. Taubman se declara impresionat de faptul că România a făcut progrese importante în recitirea capitolelor "negre" ale istoriei sale și își exprima satisfacția pentru crearea la București a unui Institut de Studiere a Holocaustului. Desigur. Să notăm totuși că primul director al acestui institut este un general în rezervă, fost membru al Institutului de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
artistică în fața eului biografic. "Creația lui Beckett, atît de nepăsător și orgolios monotonă în unitatea ei structurală, infinit ambiguă, deschisă astfel spre toate uimirile și suscitîndu-le pe toate, dezarmîndu-le, tocmai prin nemărginire, și iar trezindu-le, este menită la eternă recitire/ recitare întru învierea ei ca VOCE care ne umple ființa cu zumzetul știutor de sine al propriei noastre vieți și morți: viața e uimire, moartea e uimire, opera e uimire" (I.M.). Discursul asupra lui Roland Barthes îi prilejuiește și o
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
răgaz, el Încearcă să plonjeze Într-o lume a fantasmelor. Nu mai are decât o dorință: „să ard totul În jurul meu și să măresc spațiile mistice”. Lecturile Îi sunt, aproape exclusiv, din marii mistici germani, iar fantasmele se hrănesc din recitirea cețoaselor saga nordice. Își recunoaște În ele o biografie alternativă, un pisc al aspirației. Fascinația modelului germanic e, după cum singur o mărturisește, extrem de veche. Ea poate fi foarte ușor psihanalizată: e imaginea-șoc a unei cărți frumos ilustrată, cu legende nordice
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dintre ei notează doar sporadic ziua, alții doar anul. Dacă, de voie, de nevoie, admitem că timpul standard al jurnalului rămâne prezentul, cu toate ocolurile prin diverse forme ale trecutului, există și un viitor al jurnalului. Un timp corespunzător timpului recitirii. El obligă scrisul la o mai mare atenție, chiar În cazurile autorilor ce rămân „la prima mână”. Viitorul introduce o altă perspectivă. Răfuiala scriitorului nu mai vizează doar neputințele, vizează și virtualitățile. Vocația de addenda corrige a jurnalului Începe să
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
concepte și citate și își distribuie eseurile oarecum tematic în jurul discuțiilor ce țin de starea creatoare. Astfel, memorialistica este văzută, în contextul anilor ’90 ai secolului al XX-lea, ca o formă de ieșire din criză a demersului literar românesc. Recitirea textelor se face prin succesive mutări de perspectivă, susținute de o argumentație convingătoare. Dar, într-un studiu precum Metafora simbolică, ceea ce lipsește este tocmai exemplificarea cu texte care să dea sevă teoriei, deși eseistul evită divagația sau zăbovirea în ipotetic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
de adversari nu e decât nostalgia preopinenților ideali. Scriitorul a văzut idei pe care, în absența stăpânilor, și le-a înfipt ca pe niște săbii de argint în propriul trup.” Textul aparține secțiunii care deschide Cronici literare și care propune recitirea unor clasici, precum Mihail Sadoveanu sau Ioan Slavici. Sadoveanu este văzut ca autor modern care „participă ori asistă nu la întâmplări, ci la povestirea întâmplărilor”, „un ins care «ascultă» ce se spune, care colecționează variantele unor istorii, dar nu înseși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
în primul rând că "un text se scrie cu texte și nu numai cu fraze sau cuvinte"270 (s. a.). Cu toate acestea, intertextualitatea nu presupune originarea unui text în alte texte, copierea sau "inspirarea" din ele, ci fenomenele de rescriere, recitire, reinterpretare, uneori complet involuntare. Intertextualitatea pare a fi o instanță obligatorie a oricărei scrieri, o componentă a textului, care presupune trei niveluri principale: 1) stratul profund, scriitura, ca "punere în scenă și înglobare a reprezentării"; 2) stratul intermediar, intertextualitatea, "ceea ce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a autorului, ca diminuare a forței legitimatoare și a autorității scriitorului. Cultul creatorului și al geniului, dezvoltat în modernism, este supus aceleiași deconstrucții care întrerupe privilegierea anumitor concepte. Acest scenariu a fost etichetat fie cu sindromul "uciderii tatălui", fie cu recitirea într-o altă variantă a temei nietzscheene a morții lui Dumnezeu. În postmodernism se consideră că textul conține în sine o serie de presupoziții care depășesc intenția inițială a autorului, la fel cum, de exemplu, o gamă întreagă de efecte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
carte), principala „metodă” a lui Eugen Simion rămîne și aici talentul. Se poate vorbi de aceea În legătură cu volumul de care ne ocupăm nu numai de „ora tîrzie” a exegezei, ci și de matinalitatea ei, de „dimineața” prospețimii impresiilor culese din recitirea unor texte vechi. În fine, ceea ce contează În critică sînt nu atît metodele, cît rezultatele. Iar rezultatele sînt În noua carte a lui Eugen Simion strălucite. Analize și interpretări de o excepțională finețe se concentrează adeseori În definiții și formule
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vine să-i ilustreze gândirea în ampla, chiar contradictoria ei polivalență, datorată ambiției autorului de a spune în ea ceva "adevărat", adică să vorbească, cu sinceritate, despre sine. Și cine se cunoaște vreodată pe sine cu adevărat? Cea mai îndrăzneață recitire propusă de criticul ieșean este cea a literaturii lovinesciene ca melodramă, chiar în litera recomandărilor lui G. Călinescu din Istoria literaturii române de la origini până în prezent, dar fără a subscrie accentului lor ironic. Criticul de la Sburătorul luase drept unul dintre
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
doar ceea ce pregătește, explică sau justifică prezentul sau mai degrabă ideea pe care fiecare și-o face despre acesta. JEAN CARPENTIER FRANÇOIS LEBRUN Vrem să asociem echipei de autori numele lui Giovanni Abbate și al lui Michel Suteau, a căror recitire atentă și sinceră a textului ne-au readus adesea pe calea unei mai mari simplități și a unei mai mari clarități. 1. De la piatră la fier: primele comunități (din mileniul al VI-lea pînă în anii 500 î.I.C.) Mai
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
o formulă proprie în abordarea poemului dramatic, un decupaj regizoral în care a integrat cu o funcție accentuat demonstrativă scenografia lui Vittorio Holtier, și într-o mare măsură răspunsurile actorilor. Așadar o montare "de autor", firească în operația frecventă de recitire a clasicilor, ce ilustrează în primul rând punctul de vedere al directorului de scenă, și nu o conștiincioasă mutare pe scenă a textului lui Blaga. Meșterul Manole e fidel spiritului blagian, chiar dacă nu literei, potențează cu o maximă expresivitate scenică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]