672 matches
-
erotice care dominau volumele anterioare, cu o diferență majoră, totuși: în toate cele trei cicluri de scrisori (Scrisoare dintr-un ceainic mic, Scrisoare pe trecerea de pietoni, Scrisoare insulară) sunt valorificate cu precădere motivele subsecvente eroticii agonice. În carte sunt recognoscibile, bunăoară, despărțirea ca ruptură de Celălalt, intruziunea în relația aproape epuizantă a unei alterități ostile, absența actuală ca o rană, stigmatul amintirilor dureroase. Pelicula amoroasă, sfârșitul relației și aclimatizarea treptată cu noua stare de fapt a femeii se proiectează însă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care, acompaniat de propria-i orchestră, intitulată "Baaad", își pune pe muzică versurile, dar interpretează și poeme de Pindar, Rutebeuf, Villon, Baudelaire, Eminescu și Bacovia. Nu numai regimul "exaltat-jubilatoriu" (Ion Pop) al discursului poetic marca Cezar Ivănescu este, categoric, ușor recognoscibil, ci și substanța lui de fond, îndatorată profund dialecticii Eros-Thanatos: "!frumoasă și perfectă ca Moartea-n care toate/ se-adună cu-nveliș, îți jinduim toți clipa/ când goală-n fața noastră vei apărea lucind:/ o, urletul cu care te despicarăm
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
bunul scut al durerii", "durere grațioasă") care așază adesea poezia lui Dan Laurențiu sub semnul oximoronului, văzut ca figură totalizantă. Aceleași complicații structurale sunt ilustrate în tratamentul pe care poetul îl aplică figurilor decupate dintr-un transcendent nu-i vorbă, recognoscibil, chiar și atunci când pare ajustat de o imaginație poetică greu de ținut în frâiele dogmei. În poemele sale există, spre exemplu, topoï sacri, de la recuzita biblică obișnuită (tronul, trâmbița, lăuta, spada, pocalul) și simbolurile liturgice bine știute (lumânările, candela, icoanele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetic actual. Vibrația profundă a lamento-ului liric declanșat, de regulă, de obsesia thanatică trăită spectacular; expresivitatea rară a spiralelor unei interiorități camuflate, abil, într-o serie de alteri de proveniență mitologică; modalitatea de a corporaliza într-o dicțiune deja recognoscibilă, dar niciodată manieristă inefabilul trăirii poetice sau religioase, iată doar câteva dintre atuurile care o recomandă drept o poetă de prim raft. Placheta sa de debut (Procesiunea de păpuși, Editura Helicon, Timișoara, 1996) anunța un univers poetic marcat de o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tratarea acelor motive lirice care dau relief relației dintre poezie/ cuvânt și poet/emițător, o relație pe care se bazează o întreagă tradiție artistică. Și aici, prin urmare, Nicolae Panaite își asumă perfect nonșalant riscul operării cu functori lirici imediat recognoscibili, preferând să rămână fidel modelului modernist, recunoscut de altfel în elementele de paratext (a se vedea, spre exemplu, motto-ul extins al cărții, selectat dintr-un cunoscut poem al lui T. S. Eliot). Epigonic, actantul liric își poartă "frunzele de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai îmi pasă/ vin trenuri, pleacă trenuri/ și din oricare trupul meu hăituit/ lipsește// lângă podul vechi, prietenul mă așteaptă/ și nu-l mai văd/ și nu-l mai recunosc// nici câinii nu mă mai latră!". Străinul acesta, avatar greu recognoscibil, hăituit de anxietăți irepresibile, marcat de o vulnerabilitate extremă, va mai încerca o ultimă soluție care să îl scoată din infernul existențial. În fapt, va reveni la una dintre cele mai vechi teme ale liricii sale, erosul ca factor de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în traducere imaginară de V. Voiculescu. "Sămânța eternității" pe care o cântă Voiculescu este sădită, spre exemplu, în cuplul de îndrăgostiți din Să ispitim povestea întâilor auguri, în care se celebrează un tip de eros spiritualizat cu sursă livrescă perfect recognoscibilă: "Ți-am pus pecetea nunții pe inelarul drept;/ te căutam de-o viață, te căutam mereu,/ erai sortită mie cum ție îți sunt eu/ de azi ești lângă mine, azi, încă te aștept...// Te-aștept să-ți sfâșii voalul misterelor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Dinu Vasiliu pare a fi sensibil la cuceririle de dată recentă ale poeziei. Volumul Măști, reportaje, peisaje, utopii (Editura Outopos, Iași, 2000) se arată atras în egală măsură de ispitele așa-numitei grupări nouăzeciste și de unele marote optzeciste: sunt recognoscibile, în el, când racordarea fetișizantă la un cotidian imund, când refugiul în utopia culturii; când visceralitatea ființei, când apologia ficțiunii; când disprețul față de tentația tehnicismului arid, când joaca textuală și metatextuală. Undeva, se poate găsi și o explicație pentru această
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
luxul, petrecerea timpului liber și notorietatea constituie regulile de aur93. Parizienii se caracterizează prin singularitate existențiala. Există, cu certitudine, un univers parizian o lume coerentă, cu o ideologie, o metafizica și cu strategii de acțiune specifice fiecărui domeniu, toate fiind recognoscibile dincolo de numeroasele contradicții sau paradoxuri prin care aceasta lume își manifestă particularitățile. Asemănările parizienilor se datoreaza valorilor și gusturilor comune, plăcerii de a participa la existența urbană. Apartenența la mediul parizian determina formarea unei identități socioculturale specifice, cu itinerarul sau
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
discursului, care vor decela intertextul de interdiscurs, sunt încă departe 4. Începutul intertextualității teoretice este atribuit lui Roland Barthes : "orice text este un intertext ; alte texte sunt prezente în el, la niveluri variabile, sub forme mai mult sau mai puțin recognoscibile : texte ale culturii anterioare sau înconjurătoare; orice text este o țesătură de citate"5. Mai departe, este actualizată dihotomia datorată lui M. Riffaterre între intertextualitatea aleatorie și cea obligatorie. (Poate ar fi fost contextul potrivit mai ales pentru distincția intertext
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Descartes. Emoția, rațiunea și creierul uman. Eroarea" lui Descartes trebuie spus de la bun început este dualismul ideologic și conceptual (nu rareori antinomic, cu mici valențe oximoronice chiar), practicat de filozof, dualism pe care se întemeiază o întreagă tradiție epistemologică (greu recognoscibilă, de altfel, astăzi, dato rită supralicitării, drept "carteziană"). Tradiția menționată a dus în psihologie și, prin iradiere, în neurologia de pionierat la convingerea că, în interiorul creierului, siste me neurale diferite sînt responsabile pentru emoții și, respectiv, pentru rațiune, identitatea emoțională
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
structurii de norme ordonatoare de mai sus. Pendulând între coerență și fragmentarism, între rațiune și emoție, părând să-i acorde o atenție particulară acesteia din urmă, poezia Anei Blandiana constituie un amestec de neomodernism autentic, de la care preia numeroase episoade, recognoscibile în întreaga sa creație, și voce personală, izvorâtă din laturile cele mai intime ale ființei sale, formă a proiecției interioare, univers al căutării și al regăsirii de sine. O cercetare în profunzime a poeticii acesteia devine motivată și necesară, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
speculativ metafizică și mitic simbolică"38. Pendulând, între coerență și fragmentarism, între rațiune și emoție, părând să-i acorde o atenție particulară acesteia din urmă39, poezia Anei Blandiana constituie un amestec, între un neomodernism autentic, de la care preia numeroase episoade, recognoscibile, în întreaga sa creație, și voce personală, izvorâtă din laturile cele mai intime ale ființei sale. "Reconsiderarea posibilităților de cunoaștere a lumii prin poezie, folosirea capacității limbajului poetic de a transmite mesaje emoționale către lector, printr-o organizare particulară, specifică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și complementară locuită de scriitoare, ajungând prin cititori și în exteriorul social al peisajului cultural românesc. Știm ce poate însemna asta, aici, pe Bahlui și pe Dâmbovița, unde influența franceză despre care vorbea odinioară un ilustru înaintaș, a lăsat tipare recognoscibile și în larghețea piețelor ieșene populate cu palate occidentalizante de la sfârșitul sec. al XIX-lea, și în senzația de déja-vu din zona Arcului de Triumf de pe Dâmbovița. "Le Petit Paris" rămâne însă o formă mimetică, pe când eseurile Simonei Modreanu creează
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
stereotipurile etnice ale celor doi versanți se împle tesc pentru a contribui la edificarea unei lumi singulare, autonome, reprezentativă pentru un no man's land și o no man's langue care dobîndesc existență și își afirmă statutul diferit, dar recognoscibil. Iată, într-un rezumat în același timp ironic și tandru, care spune multe despre mentalitatea și realitatea romînească contemporane, cîteva din cele 19 motive identificate de Marius Daniel Popescu pentru a rămîne în "țara de dincolo", cum îi spune el
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
imaginilor „reale“ ale lucrurilor lumii care, combinându-se și potențându-se reciproc, le oferă acestora din urmă un chip. Astfel, chipul constituie spațiul intermediar dintre realitatea materială a lucrului și privirea subiectivă care se oprește asupra sa. Mundus imaginalis, chipul recognoscibil al lui mundus realis, reprezintă și miza conceptului de „experiență“ despre care a fost vorba până în acest moment. Având ca instrument „descrierea“ fizionomică, experiența urbană suprapune orașului anonim un chip care îl transformă într-un univers familiar și recognoscibil. Chipul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
chipul recognoscibil al lui mundus realis, reprezintă și miza conceptului de „experiență“ despre care a fost vorba până în acest moment. Având ca instrument „descrierea“ fizionomică, experiența urbană suprapune orașului anonim un chip care îl transformă într-un univers familiar și recognoscibil. Chipul orașului însă nu se identifică unei reprezentări (Vorstellung) a acestuia. Reprezentarea ține de aproprierea tehnică a metropolei, de funcționarea sa și de găsirea acelor repere, scheme, hărți care să eficientizeze această funcționare. Reprezentarea este, prin urmare, un instrument atemporal
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Säulen sind. Und hinter einer Türe ist es selber Tür, ist mit ihr angetan als schwerer Maske und wird als Zauberpriester alle behexen, die ahnungslos eintreten““. În materialitatea lor, lucrurile adăpostesc spirite, sunt măști jucate pe o scenă și sunt recognoscibile după chipul lor originar (sau numele, după cum voi încerca să arăt, plecând tot de la un comentariu al lui Gilloch). Amintirea copilăriei, astfel, nu are sensul unei simple rememorări a eveni mentelor trecute, ci a parcurgerii unui traseu către tărâmul Mume
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o recunoaștere „reciprocă“, se petrece în penumbra feli narelor și în indecizia direcțiilor. Ia naștere astfel ceea ce Benjamin numește, într-o conferință radiofonică, Berlinul de monic (das dämonische Berlin), descris de E.T.A. Hoffmann: unul în care suprasensibilul (Übersinnliches) este recognoscibil doar plecând de la urmele pe care le lasă pe suprafețele lucrurilor. Experiența labirintului nu se reduce însă la cea a străzilor întortocheate. Pentru Benjamin, ea se înrudește cu una despre care a mai fost vorba, aceea a pragurilor. Din punct
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
După demersuri insistente, artiștii obțin localul Panoramei, unde, în aprilie 1910, deschid a noua expoziție care confirmă eclectismul mișcării, asociind de o manieră armonică tradiția picturii academice relevabile în arta portretului la G.D. Mirea și Eustațiu Stoenescu cu cosmopolitismul "tinerilor", recognoscibil chiar și în interpretarea tradiției, un rusticism simbolist cu note mistice în cazul lui Verona, "secesionismul münchenez" cu note prerafaelite al Ceciliei Cuțescu-Storck, cu valențele unei picturi influențate de simbolismul exotist al lui Gauguin, "neoimpresionismul lui George Mărculescu și Arthur
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un cadru aproape abstract, pe un soi de scenă-estradă ale cărei contururi subliniază insularitatea personajului, extras oricărei contingențe. Pictorița nu-și transformă țigăncile în măștile grotești ale unui carnaval exotic, din pictura ei lipsesc elementele clar trasate ale unei mitologii recognoscibile prin figuri tutelare de idoli sau prin apelul la o teratologie enciclopedică. Cecilia Cuțescu-Storck nu intenționează nicio clipă o abordare etnologică a unei culturi îndepărtate, așa cum nu o face nici Gauguin, deși în pictura acestuia, aflată sub semnul sincretismului, nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
universale, Static și Dinamic. Figurile par fixate în delicate asane, inspirând ideea de armonie, de echilibru între elemente. Staza și dinamismul sunt sugerate de poziția mâinilor, urmând convenția aceleiași coregrafii abstruse, de atitudini meditative. Serafina Brukner urmărește spectrul acestei armonii recognoscibile în toată pictura cu "țigănci" a Ceciliei Cuțescu-Storck. "În trăsăturile chipului, ca și în atitudinile corpului, artista nu se oprește la accidental și efemer. Deslușim aici o severitate, dar și un sentiment de liniște solemnă și înălțare sufletească, o puritate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și magie și, cel mai important, la atitudinea față de supranatural 47. În prezent, Beowulf este departe de a fi considerat literatură "populară". Deoarece lumea pe care o descrie este atât de departe de a noastră și nu oferă nici un model recognoscibil pentru cititorul de rând, este descris ca mitologie și studiat mai ales de cercetători și de studenții la litere. Cu toate acestea, Beowulf oferă un număr de prototipuri care au supraviețuit în obiceiuri, valori și credințe populare și s-au
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
particular care l-a ajutat pe Vadim să ajungă în topul preferințelor, precum și o strategie discursivă care i-a adus popularitatea. Spre exemplu, în afară de referințele la "ancorele culturale" de tipul ortodoxiei sau a imaginii lui Vlad Țepeș, elemente populare, ușor recognoscibile și identificabile, CV Tudor se folosește de anumite tactici pentru a rămâne în atenția mass-media. Astfel, el combină atacurile virulente împotriva oponenților săi politici cu diplomația (de exemplu, ideea sa surprinzătoare de a construi o statuie a lui Yitzhak Rabin
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
l-a reprezentat o anecdotă despre alaiul carnavalesc al Crailor de Curtea-Veche, că topos-ul acțiunii îl reprezintă un București care este și al lui Kir Ianulea dar nu s-a comentat suficient un posibil model al lui Gore Pirgu, recognoscibil în portretul pe care Caragiale îl realizase lui C. A. Rosetti (Epoca, 1897): "Un om care a exercitat în adevăr o puternică înrîurire în vremea lui a fost C. A. Rosetti. Ca toți oamenii de felul acesta, el a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]