673 matches
-
poezia lui, situează această schimbare (rugăciunea, valorile și simbolurile creștine așezate în prim-planul poemelor) mai curînd în zona atitudinilor și a alegerilor omului Daniel Bănulescu, poezia în sine, mai puțin șocantă, poate pe undeva mai gravă, păstrînd totuși caracteristicile recognoscibile ale stilului lui din volumele anterioare. Efortul de a crea dintr-o carte de poezii un îndrumar de care cititorii să se folosească în momente de cumpănă, face ca volumul să se supună unei duble cerințe și să ne provoace
Peisaj post-apocaliptic () [Corola-journal/Journalistic/14349_a_15674]
-
piesei. Accentele își concentrau forța pe modalități diferite și expresive de rostire, o căutare de antrenare a corpului în vizualizarea sensului cuvintelor, o improvizație dificilă pe relația cuvînt-corp-personaj, cu forme stilistice interesante, în care visul, coșmarul, spațiul, particularitățile personajelor erau recognoscibile. Yuri Kordonski a ținut și el, timp de două săptămâni cursuri și work-shop-uri. Din păcate, nu l-am prins la lucru. Deplasarea mea în trombă spre Sinaia-Bușteni a avut un scop precis, așa cum am anunțat și în numărul trecut al
Lăsata secului (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12587_a_13912]
-
continuității neamului, vorbește despre viață și moarte cu persoane și măști care trimit direct la subsolul bogat al educației europene mai generale. Modul în care dialoghează cu Istoria scapă din granițele sufocante ale neamului care l-a născut și devine recognoscibil și familiar pe toate meridianele geografice și, foarte probabil, în toate epocile. Între Primul și al Doilea Război Mondial ne-a vorbit de violența și beția puterii, de dezmințirea speranțelor, de oportunismul politic, de aparențele idealurilor, de reformatorii sociali și
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]
-
lui Lotman - modelul cultural semantic. Numeroasele și convingătoarele analize pe care le face Monica Spiridon demonstrează faptul că memoria culturală și conștiința descendenței se imprimă la toate nivelele textului, de la stratul diegetic (personaje coborînd dintr-o cazuistică literară, secvențe narative recognoscibile, destine ce se încadrează în anumite serii etc.) pînă în planul topografiilor simbolice sau în cel stilistic (în spatele oricărei metafore ascunzîndu-se, în fond, "mitul structural al Literaturii"). Orientarea regresivă nu este însă doar o funcție a creației, ci - într-o
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
relevanță numai cu ajutorul contextului. Epistola către Odobescu e, de fapt, pe urmele lui Umberto Eco, o plimbare prin pădurea narativă. Cu mostre din sfera poveștilor de vânătoare, Ștefan Cazimir ilustrează câteva trucuri tipic literare. O mică istorie a găselnițelor, deopotrivă recognoscibilă și instructivă, adică veche și nouă, prinde contur aici. Iată o pagină a lui Rosetti- Bălănescu, despre ultimele clipe ale câinelui acestuia, Mylord: „S-a dus drept la patul meu, l-a mirosit, a plecat mai departe, trist, încet, a
Marcă înregistrată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5499_a_6824]
-
din ceea ce am scris. Fiindcă absolut toate textele critice dedicate componenților acestei generații (de la nr. 4-6/ 2001 din "Vatra" și până în prezent) vizează nu altceva decât descoperirea și explicitarea unori valori estetice necontextuale și transgeneraționiste. Contextul socio-istoric și cultural, elementele recognoscibile ale societății în care trăim, cadrul mai general al unei literaturi deschise către experiment și avangardă ne ajută, într-adevăr, să-i plasăm pe acești tineri autori într-o ramă explicativă. Dar esențiale rămân notele lor diferențiale, particularitățile care să
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
de Horațiu Mălăele - regizor și protagonist - drept pretext pentru o mărturisire foarte personală, în fond. Vasili Vasilici Svetlovidov sînt eu! poate să sune confesiunea lui Horațiu Mălăele. Fără suprapuneri, neapărat, cu similitudini, lucrate dincolo de piesă, sugerate, cu accente și tușe recognoscibile, cu ipostaze, cel puțin în zona emoției, noi. Cotrobăie în izbînzile și în tristețea lui Svetlovidov căutînd vocile interioare ale comedianului din el. Este un exercițiu dificil, riscant, dar admirabil. Spectatorul este însoțitorul care preia confesiunea și, analizînd-o, se analizează
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
un moralist dublat, asemenea lui Cioran, de un foarte subtil stilist. Multe dintre formulările memorabile ale lui Octavian Paler au devenit bunuri ale limbajului comun, iar stilul său sentențios, ornat cu citate revelatorii și pilde ale anticilor, este unul imediat recognoscibil. Dacă însă etica lui Cioran are nuanțe cinice și sarcastice, cea a lui Paler este una dureroasă, adesea plină de melancolie. Înainte de a judeca lumea, Octavian Paler încearcă să o înțeleagă, iar pentru a o înțelege trebuie să se raporteze
Confesiuni rivelatorii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12715_a_14040]
-
de reproduceri color. Celălalt volum al nostru pentru marele târg, o carte aparte prin scriitura ludică, esoterică și filosofică, lucrarea «Comedia Infra-Umană», recuperează un autor, Mihail Avramescu, cu o însemnată cotă în perioada interbelică. Eseul este activat de personaje, unele recognoscibile, altele doar... stranii: Sultan Cioculescu, Profesorul Artur Dinamit, Poetul Barbă Crâncen, Mircea Eliade, Vicarul Patriarhiei ș. a.“, precizează poetul Robert Șerban, directorul Editurii Brumar. S. POPOVICI Concursul de creație l Pentru tineri poeți Autorii de versuri care încă n-au
Agenda2005-33-05-scoala () [Corola-journal/Journalistic/284079_a_285408]
-
trăiește conform cu uzanțele cultivând un egoism masiv, nimic nu o atinge, emoția ei este înregistrată în regimul convenției, luându-și parcă reperele unei telenovele. Este greu de spus dacă reacțiile ei au un fond afectiv serios sau constituie doar alfabetul recognoscibil al unei soap opera, pentru că nicio o clipă această mamă nu empatizează cu suferința reală a propriului copil, nu o suferință clamată retoric, strigată, ci una latentă, corozivă, aproape tandră. Felicia, al cărei nume invocă în mod paradoxal și trist
Felicia, în cele din urmă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6232_a_7557]
-
20 de wați - totdeauna funcționale, de recuzită clasică sau de factură folclorică, la alegorii și la simboluri lesne identificabile, la repetiții și refrene întăritoare, la o versificare cuminte sau zglobie ușor de deprins și de frazat. În genere la forme recognoscibile, neșocante și complezente” (p. 25). Dacă în privința target-ului poeziei proletcultiste și a modalităților eficiente de persuasiune lucrurile sînt oarecum previzibile, ceva mai greu de explicat pare a fi situația emitenților. Lista versificatorilor care și-au pus semnătura pe abominabilele creații
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
ierarhia criticii, cât și în aceea a publicului, în a cărui conștiință a pătruns cu câteva sintagme memorabile, cum numai Eminescu, Creangă, Caragiale, Coșbuc, Rebreanu și Sadoveanu au reușit să pătrundă. Ca și în cazul acestora, amprenta bacoviană este imediat recognoscibilă. Constantin Călin s-a devotat lui Bacovia începând din 1964, când a scris primul său articol în subiect, ca un fel de "mică bravură", după cum mărturisește în încheierea volumului consacrat operei (p. 423). Părea o bravură, pentru că atunci poetul era
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
lumea pe care o povestește cu talent Fănuș, cel de dinainte de "metaforită", decît să-i caut șopîrlele. După ce i-a apărut Princepele, Eugen Barbu n-a ținut să pozeze în băgător de șopîrle, deși romanul colcăia de personaje și situații recognoscibile de prin anii '50, printre care și o transparentă trimitere ranchiunoasă la Fănuș Neagu și la Îngerul acestuia. În replică, nu mult după apariția romanului, Fănuș a declarat, fără temei, într-o anchetă literară despre Princepele că ar fi "un
Șopîrlele de altădată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8901_a_10226]
-
soare necruțător. Într-un mod paradoxal și imprevizibil, Sultana Maitec folosește materia cromatică, dar una puternic impregnată de energii spirituale, valorile fundamentale - alb/negru - și culorile sacre - aurul și roșul (purpura), pentru a reprezenta imaterialul, esența intangibilă a unor forme recognoscibile - fructe, pietre etc., după cum folosește tocmai aceste repere ale lumii materiale pentru ca, finalmente, prin abandonul lor într-un spațiu al purei virtualități să dematerializeze culoarea însăși, a cărei substanță părea acceptată ca o fatalitate. Fascinantă și îndepărtată, austeră și senzuală
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
asemenea duhului sfînt în plin exercițiu epifanic. Pentru că lumina Sultanei Maitec, și abia acum poate fi înțeleasă relativitatea încadrării artistei într-un orizont fizic, de tip solar și meridional, nu este una exterioară, o lumină care izvorăște dintr-o sursă recognoscibilă și se răsfrînge apoi asupra unor obiecte determinate. Lumina ei nu este o lumină cu umbre, ea nu sugerează și nu descrie volume, nu oferă spontaneități și nu creează istorie. Sultana Maitec nu negociază cu lumina aceea barocă, fastuoasă și
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
viața, se știe de mult, e cinema... Autenticitatea textului lui Cosașu nu este dată de cantitatea de viață brută pe care o conține - deși conține multă -, ci de respectarea tiranică și cordială, în același timp, a unei poetici proprii, lesne recognoscibile. Cel mai edificator, în acest sens, este volumul de cronici „sportive" Cinci ani cu Belphegor. Într-o epocă - anii '70 - în care și alți mari scriitori țineau cronici sportive în diverse gazete, Cosașu a ales să o facă... sub pseudonimul
Inconturnabilul Cosașu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5987_a_7312]
-
vârste sau două paradigme distincte ale literaturii. În ceea ce privește "jocul lui Bacovia" m-a pus în rezervă afirmația lui Ion Pop referitoare la "valorificarea cu bună știință a unui depozit întreg de convenții literare". E drept că recuzita bacoviană este imediat recognoscibilă, că întâlnim la tot pasul clișee simboliste sau decadente, că la lectură impresia de artificialitate este covârșitoare, dar cu toate acestea nu cred că se poate vorbi la Bacovia despre o deplină conștientizare a convenției. La fel ca și incoerența
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
și pe copămîntenii noștri transoceanici, "mîna ei lungă ajungînd chiar să împartă «bucatele» diversiunii și în comunitățile românești din America, semănînd neîncrederea, egoismul, invidia, răutatea, învrăjbind pe unii împotriva altora, țesînd intrigi și bîrfe nesfîrșite, într-un limbaj suburban ușor recognoscibil". Nu întîmplător este țintită cultura de performanță, adică etajul superior al conștiinței, care deranjează, stîrnind invidia celor cu pregătire subintelectuală, cu perfidie mobilizați împotriva ei. În asemenea circumstanțe, individualitatea creatoare, repudiată de "mediocritatea organizată în bisericuțe și găști", se sufocă
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
Mite Kremnitz, obsesii și nevoi, rezolvate scenic în apariții-șablon, previzibile, soluții cumva lăsate la prima mînă. Fără să aibă profunzimi, fiecare personaj (aproape un simbol al culturii. Și, vai, cît e de greu să joci simboluri!) poate fi o schiță recognoscibilă, un chip al lui Maiorescu, Slavici, Creangă, Zizin-Cantacuzino (primul traducător european al lui Schopenhauer în franceză!), de pildă. Pe scenă nu există patetisme regizorale și nici actoricești. Se urmărește, cred, mai degrabă, punerea în lumină a unor situații și ipostaze
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
iar o anume puritate a suprafeței nu trece dincolo de calofilie și decorativism. Efectul de monumentalitate derivă, de fapt, din dimensiuni și este indus prin construcții scenografice - trepte, retrageri succesive, supraînălțări - care prestabilesc traseele privirii. Fără o operă lesne de identificat, recognoscibilă, cu alte cuvinte, ce răspunde mai mult impulsului decît unor obsesii adevărate, Pavel Bucur se înscrie perfect în acea categorie care dă stabilitate unui fenomen, dar nicidecum în zona în care se naște performanța. Prezențele publice din ultimii ani ale
Sculptori români contemporani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14363_a_15688]
-
nu sunt respectate. Conexiunile se fac imediat: dacă personajul se numește Candid, atunci ar trebui să aibă legătură cu atitudinea critică, rațională, demistificatoare, a lui Voltaire. Referința iluministă rămâne oarecum în suspensie, nu e exploatată tezist. Tonul satiric este imediat recognoscibil. Deși nu are superstiții, nici preocupări demonologice, naratorul, un păgubos cu umor, dă repede de... dracul, sub înfățișarea unui regim politic dictatorial, corupt și... demonic. Răul generalizat, pândind din toate părțile, îl va face să regrete râsul. Protagonistul romanului, un
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
și iazului de la marginea pădurii sunt acum înlocuite de un amalgam de senzații vizuale, auditive, olfactive, neinteligibil inițial pentru cel care trece dintr-o stare a conștiinței în alta, căci „realitatea” căreia trebuie să i se integreze nu este una recognoscibilă, ci străină și neclară. Dar cum cadrul real al întâmplărilor prin care trec cei doi nu servește oricum decât drept pretext al epistolelor lor de dragoste, el nu poate constitui un impediment în calea comunicării celor doi. Astfel, Sașa trăiește
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
game grațioase, care nu de puține ori surprind printr-o anume naturalețe, izvorîtă, paradoxal, din supralicitarea artificialului: "Recit: MIlioane de oameni să fie FAscinați..., SOLar fiind în poezie, LAborios în ce privește Simplitatea comunicării: numai atunci El DOrado-ul valorii e un alibi Recognoscibil." Ceea ce este însă cu adevărat notabil în miniaturalul volum al lui Daniel Pișcu, dincolo de dispunerea în pagină a versurilor, ține de jocul imprevizibil al sensurilor, care par uneori să se ivească din libera derulare a procesului asociativ. Un principiu ludic
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
muritor se află sub vremi, iar sentimentul care se degajă este cel al destinului pascalian al omului în vremuri de tranziție. Îngerul de la benzinărie reia, în bună măsură, rețeta (de succes) din Povestiri din lumea nouă. Aceleași destine în tranziție, recognoscibile ca prototipuri umane (românul emigrat în timpul ceaușismului reîntors după revoluție în calitate de investitor, victimele erorilor judiciare și învingătorii timpului nostru, securiștii, șantajiștii, încornorații, aurolacii, ratații, boschetarii, cei dispuși să-și sacrifice căsniciile pe altarul reușitei profesionale), aflate pe muchia de cuțit
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
degrabă, poemul tematizează o dispariție. (Morbidă sau nu). Din comunitate rămân, se pare, numai vecinii, adică numai adiacențele. Centrul, nucleul cu alte cuvinte, martorul e absent. Dar toate acestea numai la finalul unui joc cu două niveluri: cel intertextual, ușor recognoscibil și cel așa-zicând sofistic, mai greu de detectat, instituind ceea ce Eliot numea într-un eseu ceață a limbajului. În Cartea de iarnă, critica s-a mărginit îndeobște să investigheze primul strat, cu rezultate foarte interesante. (Semnalez numai, în trecere
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]