903 matches
-
nu numai ca o caricatură a gusturilor noastre de părinți - un fel de comentariu despre cât de burghezi și de plini de prejudecăți suntem - dar și cu un pronunțat efect reconfortant; ar fi trebuit să ne ducă înapoi în universul reconfortant al copilăriei și bănuiesc că pentru unii funcționa ca un balsam, cum de altfel a funcționat și meniul care îl perfecționa pe cel al meselor gătite de mamele noastre: pui à la Kiev (dar cu o tentă jamaicană - nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tip hublou, iar acestea constituiau grosul claselor de curs. Arhitectura era atât de minimalistă, încât avea un farmec aparte. Totul se baza pe control, însă nu genera claustrofobie, în pofida tuturor platanilor și tufișurilor care înconjurau inima școlii. Era un spațiu reconfortant, aproape ludic. Era incontestabil o mică școală foarte șic. Sala de gimnastică dispunea de un spațiu înălțător unde am luat loc pe gradenele de beton și l-am ascultat pe director ținând o cuvântare compactă dar cam forțată despre eficiență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
perlelor sub un cer înnoptat plin de o puzderie de asteriscuri.) Rosa a gătit o lasagna vegetariană și ni s-a alăturat la masă și pentru că nu mâncasem nimic toată ziua am avut o poftă de lup. Conversația a fost reconfortantă, iar Marta a știut cum s-o dirijeze și tocmai atunci când se strângeau farfuriile Jayne a sunat din Toronto. A vorbit cu Sarah („Mami, tăticul lui Caitlin a divorțat“) și cu Robby („Totul e în regulă“) și cu Marta, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nu știu ce înseamnă asta. Nu pricep. - Înseamnă că vor să te înspăimânte, zise el. Înseamnă că vor să-ți dai seama de ceva. Vroiam să plâng dar am fost în stare să mă controlez. Nimic din toate astea nu e prea reconfortant, nu-i așa? l-am auzit pe scriitor întrebând. - Ai menționat într-unul din interviurile peste care m-am uitat că ți-ai modelat acest personaj fictiv, Patrick Bateman, după tatăl tău... - Da, așa e, da... - ... și mai spui că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
revoluționar, cât protector și liniștitor. Atunci când modernitatea nu mai are de combătut elementele ieșite din cultura tradițională, ambiția designului constă mai puțin în a crea simboluri ale modernității triumfale și mai mult în a crea un mediu înconjurător primitor și reconfortant, un confort hipermodern ce reconciliează funcționalul cu trăirea emoțională, eficacitatea cu nevoile psihice ale omului. Obiectul nu mai este un imn în cinstea raționalității constitutive și mecaniciste, ci unul adus fericirii senzitive care implică un confort „cu chip uman”, accesibil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
indispensabil într-o epocă a competiției generalizate. Exigența ameliorării potențialelor noastre și a nivelului excelent în toate tinde să se banalizeze: în vreme ce preocuparea pentru sănătate dă naștere nevoii de a avea un corp perfect, piața înregistrează succesul „alicamentelor”, al băuturilor reconfortante și al altor produse bogate în vitamine și minerale susceptibile a contribui la edificarea eului performant. În același timp, devin tot mai numeroase „pilulele performanței”, care promit conservarea tinereții, sporirea libidoului, eliminarea dificultăților sociale și relaționale ale indivizilor, triumful asupra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de rîs inexplicabil și voinicesc dat capul pe spate, tras palmă peste pulpă, dezvelit pînă la ultima măsea de minte , genul de rîs pe care nimeni n-a mai avut destulă bărbăție să-l încerce de la Errol Flynn încoace. E reconfortant să ți se amintească (mai ales dacă ești încă sub efectul lui ștefan cel Mare) că, în 1966, Romînia putea să se asocieze la depravarea asta franțuzească. Nu numai că s-a asociat (ca țară coproducătoare), dar a mai și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
deznodămîntul propriu-zis e negativ sau neconcludent : fiind mai lungi, măcar par să aibă un sens chiar dacă pierde, François marchează puncte utile. S-ar putea spune că, datorită formei sale ceva mai tradiționale, filmul e mai optimist decît romanul (tradiționalul e reconfortant în sine), dar, în interiorul acestei forme, el își creează un echilibru echivalent. în roman nu există un lanț de evenimente care să ducă la o bătălie culminantă. în film există și înfrîngerea pe care o suferă François (creată de realizatori
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
oferă cotidian imaginea tovarășului Nicolae Ceaușescu străbătând toate șantierele țării noastre, strângând mâinile oamenilor muncii, întreținându-se la toate treptele producției asupra metodelor de lucru, și a rezultatelor obținute, propunând soluții în domeniile cel mai diferite ale activității obștești. Este reconfortantă această dăruire de sine a bărbatului de stat, care ne dă sentimentul unei depline securități și al unei ritmicități creatoare, unică de-a lungul istoriei noastre.“ (Contemporanul, 26 ianuarie 1973) „Prin forța însuflețită a cuvântului, precum și prin omniprezența pe toate
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
protestatarii din Piața Universității, autorul mărturisea: „Dar ideea că sunt puțini ce pe care m-aș putea bizui, la nevoie, mă deprimă, mă persecută. Poate de aceea m-am întors mereu la ceea ce a fost numit «fenomenul Piața Universității». Solidaritatea reconfortantă pe care am trăit-o în nopțile de neuitat din Piața Universității e ca o rană frumoasă. Din când în când, îmi era dor de ea. De altfel, idealismul ei a constituit, poate, cauza principală a marii iritări pe care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
electorală fără această mână de oameni. Ei nu fac, desigur, istoria; dar istoria ar fi fost, fără ei mai săracă. Față cu toată patima politică dezlănțuită ca o stihie în preajma zilei de 20 mai, umorul golanilor mi s-a părut reconfortant și infinit mai inteligent. Căci umorul e întotdeauna mai inteligent decât patima: vede mai departe. Faptul că golanii sunt studenții și elevii (noi, maturii, putem spera să fim doar golanii afiliați), trebuie să ne dea încredere în viitor. Și, în loc să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
este DA, nu numai ca o formă de optimism, ci și ca singură formă posibilă să ne salvăm din trecut. Cea mai mare frustrare a tinerilor este precaritatea sau chiar inexistența modelelor. În acest sens, Memorialul de la Sighet este, paradoxal, reconfortant tocmai prin suferința extremă pe care o prezintă și căreia i-au rezistat cu demnitate mari personalități politice, spirituale, culturale, autentice modele nu numai prin opera, ci și prin moralitatea lor. A.B.De cine este foarte apropiată D-na
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
literare pe care unii le scriu, sau faptul că s-au certat cu prietena/ prietenul, părinții etc. Rezumînd, cred că celor mai mulți din studenți, multe mii, cu care am avut ocazia să lucrez le-a plăcut întînirea cu mine. E ceva reconfortant pînă la urmă! A.B.Rând pe rând ați fost profesor, cercetător, publicist, politician, scriitor până în măduva oaselor, au fost etape în viața Dumneavoastră când ați regretat ceva? Mi se pare că ați făcut atât de multe lucruri într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din acest an? Datorită în special lui Cassian Maria Spiridon, care le organizează de peste un deceniu, la aceste "Zile" se îmbină fericit poezia cu muzica, amintindu-ne că sunt gemene. Asemenea s-a întâmplat și în acest an 2014. Este reconfortant să asiști la astfel de întâlniri, care, de cele mai multe ori, înnoadă sau reînnoadă prietenii omenești. Ediția din 2014 nu cred că este fundamental diferită de celelalte. În fiecare an, participă scriitori din cam toate zonele țării, precum și de peste hotare. Dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
spațiu pentru cei ce vor petrece noaptea întreagă în casa Clarei. Suntem chiar lângă bancheta lui Jorge iar în cealaltă parte este salteaua lui Scott și deși am o senzație de disconfort cu atâtea persoane necunoscute sunt liniștită de apropierea reconfortantă a două persoane în care am completă încredere. Avem măcar două ore până la începerea ceremoniei, timp în care rămân ascultând poveștile lui Jorge. Femeia belgiancă aruncă câteva întrebări pe care încerc să le traduc în spaniolă dar Jorge pare mult
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
noroc am avut ca ultima persoană cu care am vorbit la Chișinău să fie una plăcută și inteligentă. Mi-a părut rău că-mi stricase această imagine (măcar aparentă) pe care aveam s-o port câtva timp, ca o amintire reconfortantă, prin Europa. N-a fost să fie... de fapt, n-a avut cum să fie. Ne-am despărțit, după ce i-am plătit cât merita, triști, contrariați. O tristețe și o nervozitate pe care el le-a provocat, iar eu n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fel, este o eliberare de tine însuți, de cel pe care îl vei regăsi la întoarcere și pe care-l vei resimți ca pe o piele mult prea strâmtă - pentru tine, omul schimbat -, ca pe o nedreaptă cămașă de forță. Reconfortant gândul de a te face absent, măcar pentru o vreme, din acest loc al tuturor ratărilor. Să te plasezi în afara posibilității de a fi întâlnit pe stradă sau reperat la telefon, să ieși din orizontul disponibilității celorlalți în ceea ce te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la punct primele „reportaje” de drum și singura lor problemă este să găsească un fax în oraș. Un motiv să mulțumim Providenței că nu avem griji similare. Determinarea lui Nae de a găsi cu orice preț casa lui Pessoa este reconfortantă: faptul de a fi sosit la Lisabona cu două zile înaintea noastră îi creează acestora și lui Adrian un avantaj în ce privește cunoașterea orașului, iar nouă ne dă un sentiment de siguranță. Abia ieșiți din stația de metrou, în centru, Adrian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în care sunt palmieri, ferigi și alte plante exotice, întreținută cu multă grijă de către specialiști (temperatură constantă, umiditate, lumină), care contrastează halucinant cu atmosfera de pe peron. Aer proaspăt, dens, ca după ploaie. Nu știu însă dacă acest climat e la fel de reconfortant și pentru cei cu probleme de respirație. Nicolae Prelipceanu îmi spune că astmaticii nu rezistă prea mult în asemenea condiții. Aici îl întâlnesc pe Javier Galvez, care a tradus în spaniolă, pentru Trenul Literaturii, poemele mele și proza lui VITALIE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
simplă, „nordică”, economicoasă, fără prea multe zorzoane. Lume puțină pe stradă și - e doar o observație - aproape deloc afro-francezi (negri), care se stabilesc, din rațiuni climaterice, cum îmi explica poetul Jacques Jouet, în sudul Franței și la Paris. Un oraș reconfortant, în care ai liniștea și singurătatea privirii. În piața de lângă Palatul Rihour - construcție veche, de pe la 1500 - îl întâlnesc pe scriitorul belarus Andrej Fedarenka. E destul de amărât: nu s-a asigurat cu destui franci la Paris, iar aici, la Lille, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
orice iluzie că voi asculta sonurile care m-au fascinat aici și la Chișinău. Casa de creație Mont-Noir și împrejurimile ei îți dau imaginea emblematică a spațiului deschis. După câteva ore de muncă (de scris), poți să faci o plimbare reconfortantă, în singurătate, până la pădure sau până la lac, fără să întâlnești pe cineva care să te abată de la gândurile tale. Marguerite Yourcenar și-a gândit multe dintre subiectele romanelor sale aici... Acum, clădirea cu două caturi și mai multe camere, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
zăpăcite. Mi-a fost greu să-i privesc mâinile cu pielea vânătă, translucidă, ieșite de sub mâneci. Dar și ceilalți, partenerii săi, au ceva deviat în ei. O epocă întunecată, dură, fără compromisuri, nu tocmai pe placul omului modern. Mult mai reconfortantă vila Mont-Noir, înconjurată de jur-împrejur (36 ha) de pajiști verzi, înrămate cu pâlcuri de pădure, care găzduiește La Centre Départamental de Résidence d’Ecrivains Européens. Un spațiu pentru odihnă și concentrare la masa de scris. Ce utilitate mai potrivită ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Lasha Bakradse, attendent-ul grupului georgian și moldovean, ne oferă toate informațiile pe care trebuie să le cunoaștem odată sosiți în alt oraș. Lentoarea cu care se mișcă m-a enervat pentru început: aflăm printre ultimii programul manifestațiilor. Lasha însă „recuperează” reconfortant, pe un teren mai pragmatic: obține printre primii cheile de la camerele de hotel și, detaliu deloc neglijabil, reușește să fim întotdeauna cazați în hoteluri situate în centrul orașelor. Evident că îl interesează în primul rând colegii săi gruzini, dar, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
melancolic. VITALIE CIOBANU: Plecăm să vizităm Expo 2000, mai ales că, har Domnului, nu suntem prinși, nici eu, nici Vasile, în nici o lectură la Hanovra, cum nu am fost nici la Dortmund. Acest sentiment al libertății ar fi cu adevărat reconfortant dacă nu ți-ai aminti că faci parte totuși dintr-o echipă de scriitori care, măcar din când în când, se cuvine să-și demonstreze calificarea, pentru a nu-și uita rostul prezenței acolo. Oricum, nu-i invidiez pe colegii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Ministrul Culturii (o doamnă), primarul orașului și... Thomas, of course. În Est mai ales, escalele noastre capătă alura unui eveniment de proporții, care captează atenția oficialităților, a presei, a opiniei publice. Prezența unei caravane internaționale de scriitori le dă localnicilor reconfortanta senzație că sunt mai puțin excentrici, mai importanți decât s-au văzut vreodată... VASILE GÂRNEȚ: La hotelul Maritim, proaspăt renovat, găsim condiții excelente. E mult mai bine decât la Vilnius. De la hotel, poți să ajungi în oldtown traversând un pod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]