820 matches
-
Arborele cotit (numit și vilbrochen), transformă mișcarea rectilinie a pistonului, prin intermediul bolțului piston și pendularea bielei, în mișcarea de rotație. Alternativ, arborele cotit transmite mișcarea de rotație (la compresoare cu piston și pompe cu piston) la bielă. Arborele cotit a primit această denumire, datorită configurației axei sale, care
Arbore cotit () [Corola-website/Science/313833_a_315162]
-
pentru care Loos a conceput un interior de magazin în 1898, și situată chiar vizavi de Palatul Hofburg al Habsburgilor. Casa, azi monument cultural situat în Michaelerplatz 3, Viena, a fost criticată de contemporanii săi. Fațada era dominată de modele rectilinii de ferestre și lipsa decorațiunilor din stuc, care i-a adus porecla de „Casa fără sprâncene”; se spune că împăratul Franz Joseph I al Austriei ar fi disprețuit clădirea modernă atât de mult încât el a evitat să iasă din
Adolf Loos () [Corola-website/Science/336226_a_337555]
-
vârful în origine, numit "con luminos". Evenimentele din domeniul conic ce cuprinde direcția pozitivă a axei "ct" au loc după evenimentele din "O" (conul luminos al viitorului), iar cele din domeniul negativ au loc înaintea evenimentului din "O" (trecutul). Mișcarea rectilinie și uniformă a unei particule este descrisa prin ecuația "x = vt", care reprezintă o dreaptă a cărei panta este chiar viteza v. Deoarece "v < c", această dreaptă va fi cuprinsă întotdeauna în domeniul intervalelor temporale. Mai general, se poate arăta
Spațiu-timp () [Corola-website/Science/302652_a_303981]
-
Un plan hippodamic sau hippodamian, sau milesian, sau în tablă de dame sau în tablă de șah, sau cadrilat, sau ortogonal, este, în urbanism, un tip de organizare a orașului în care străzile sunt rectilinii și se întretaie în unghi drept, creând insule de formă pătrată sau dreptunghiulară. Adjectivul "hippodamic" este un derivat al numelui arhitectului antic grec Hippodamos, considerat ca unul dintre părinții urbanismului și ale cărui planuri de amenajare erau caracterizate prin străzi
Plan hippodamic () [Corola-website/Science/333753_a_335082]
-
și se întretaie în unghi drept, creând insule de formă pătrată sau dreptunghiulară. Adjectivul "hippodamic" este un derivat al numelui arhitectului antic grec Hippodamos, considerat ca unul dintre părinții urbanismului și ale cărui planuri de amenajare erau caracterizate prin străzi rectilinii și largi care se întretaie în unghi drept. Calificativul "milesian" provine de la orașul de naștere a lui Hippodamos, Milet. Denumirea de "în tablă de dame" sau "în tablă de șah" face referire la „tabla” jocului de dame sau a jocului
Plan hippodamic () [Corola-website/Science/333753_a_335082]
-
ne referim aici la câteva aplicații practice, cum ar fi: telescopul, microscopul și aparatul fotografic. Marele erudit islamic se ocupă și de subiecte ca: lentila, oglinda, reflexia, refracția luminii, descompunerea acesteia în culori, vederea binoculară, viteza finită a luminii, propagarea rectilinie a acesteia. De aceea, pentru editarea acestui Tratat de optică, Alhazen a fost considerat "părintele opticii". Alhazen poate fi considerat unul dintre cei mai mari fizicieni ai tuturor timpurilor, cel puțin al epocii medievale. Opera sa a dăinuit, nefiind egalată
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
fi considerat corespunzător, trebuie ca acesta să îndeplinească simultan cele două criterii. Primul criteriu presupune: Exemplul clasic de pierderea stabilității formei de echilibru este cazul unei bare drepte lungi și subțiri (zvelte) comprimate. Pentru forțe mici, bara își păstrează forma rectilinie. Dacă se mărește forța, la o anumită valoare a acesteia, bara se încovoaie brusc, putând să se rupă. Fenomenul este cunoscut sub numele de "flambaj la compresiune" sau "pierderea stabilității", iar forța la care a avut loc fenomenul se numește
Rezistența materialelor () [Corola-website/Science/315395_a_316724]
-
verticală, orizontală etc.) stabilă și are robustețe redusă la șocuri mecanice și vibrații. Afișarea analogică cu LED-uri. Este de dată mai recentă și, față de cea cu ac indicator, prezintă unele avantaje importante: nu are parte mecanică mobilă, are geometrie rectilinie, nu depinde de poziția de funcționare (orizontalitate) și nici de șocuri mecanice și vibrații, nu este perturbată electrostatic, este lipsită de erori de paralaxă (la citirea indicației), are viteză mare de răspuns și dimensiuni totale mult mai reduse decât la
Voltmetru () [Corola-website/Science/321402_a_322731]
-
întreprinderi industriale, spații comerciale, instituții de învățământ, case de raport, teatru, restaurante. Planificarea noilor teritorii urbane a vechilor orașe și a localităților nou fondate are loc cu utilizarea sistemului ortogonal cu cartiere rectangulare, specifice arhitecturii neoclasice rusești, cu străzi largi rectilinii, care se intersectau sub un unghi drept. În prima jumătatea a secolului al XIX-lea, se alcătuiesc planurile urbanistice pentru mari orașe ale regiunii - Chișinău, Bălți, Soroca, Bender, Cahul. În perioada sovietică, construcția clădirilor se realizează în stilul realismului socialist
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
un joc cu mingea, precursor al jocului croquet de mai târziu, care era la modă în secolele XVI și XVII. Numele englezesc vine din numele italian al jocului "pallamaglio", numele referindu-se și la terenurile de joc, în principiu alei rectilinii lungi. Când jocul a fost abandonat, terenurile de joc au găsit alte utilizări, unele fiind convertite în spații comerciale, altele în spații verzi. Toate acestea au primit numele de mall, în limba engleză termenul fiind aplicabil în egală măsură la
Centru comercial () [Corola-website/Science/303178_a_304507]
-
umanistă cu noua tehnologie, considerând că se putea beneficia de pe urma producției industriale pentru ca masele să intre în contact cu arta, cu frumosul. Mișcarea a suferit numeroase modificări stilistice, de la structurile organice, create de Hector Guimard și Antoni Gaudi, la imaginea rectilinie a lui Charles Rennie Mackintosh. Acest stil a evoluat în perioada 1925 - 1937 și este caracterizat prin linii în zigzag și forme cubice, netede, utilizarea benzilor de culoare, a iluziei existenței stâlpilor de rezistență. A fost adus în fața publicului cu
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Așadar, noi putem distinge efectiv mișcările absolute de mișcările relative sau chiar de repaus numai în cazul în care determinarea forțelor care acționează asupra corpurilor nu se bazează pe percepția schimbărilor ce intervin în relațiile mutuale ale corpurilor respective. Mișcarea rectilinie nu oferă această posibilitate, condițiile necesare sunt întrunite doar de mișcarea circulară, care dă naștere unor forțe centrifuge a căror determinare permite recunoașterea existenței ei într-un corp dat și chiar să-i măsurăm viteza, fără a trebui să ne
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
concepției despre spațiu a lui Newton, ea o face accesibilă cunoașterii noastre empirice și, fără să o lipsească de funcția și de "statutul" ei metafizic, îi asigură rolul și locul de concept științific fundamental. Căci dacă mișcarea inerțială, adică mișcarea rectilinie și uniformă, devine - exact ca și repausul - "starea" naturală a unui corp, atunci mișcarea circulară, care în orice punct al traiectoriei își schimbă direcția, păstrând totodată o viteză unghiulară constantă, apare din punctul de vedere al legii inerției ca o
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
cu ordonata punctului respectiv, în raport cu direcția lănțișorului. Acum să vedem cazul parabolei ca și linie de echilibru static. Elementul de arc are în acțiune eforturile de întindere din cablu și greutatea proprie care sunt uniform distribuite în lungul proiecției orizontale rectilinii a cablului. Din figura alăturată intensitatea q1 are valoarea constantă determinată astfel: formula 5, de unde formula 6 Eforturile de tracțiune din cablu (T), ca și componentele lor, cunosc creșteri infinit mici pe lungimea elementului de arc ds, așa încât ecuațiile de echilibru pe
Telecabină () [Corola-website/Science/322679_a_324008]
-
mici galerii în Labirint. Peștera este dezvoltată integral în calcare și dolomite triasice anisian ladiniene ale autohtonului de Bihor, pe două nivele principale de carstificare: unul superior fosil și unul inferior activ. Primul nivel este compus din galerii în general rectilinii și cu înălțimi variabile (de la 0,5 până la 15 m), bogat concreționate. Clusteritele, coralitele și cristalictitele care tapisează galeriile și unele săli sunt constituite din calcit și aragonit (Sântămărian,1992). Speleotemele de moonmilk sunt de compoziție calcitică. Cel de-al
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
de nivel de -6 m până în Sala Mare (35/15/10 m) care se prelungește spre nord cu Galeria Ursului. După un parcurs relativ strâmt galeria se deschide și se ajunge în Sala Pădurii (10/5/5 m). Galeria continuă rectiliniu având dimensiuni mari (10-15 m), foarte bogat concreționată (stalactite, stalacmite, gururi, draperii, domuri, coloane, etc.), care debușează în Sala Bivuacului. Galeria se termină brusc la Marea Prăpastie (o săritoare de -25 m). La baza săritoarii se ajunge într-o sală
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
este un cuvânt provenit din limba latină, balaustium, desemnând un element arhitectural având un dublu scop, protectiv și estetic, al unei clădiri, structuri sau al unui pod. Balustrada este partea superioară, continuă sau întreruptă, rectilinie sau curbilinie, realizată din lemn, metal sau alte materiale dure, a unei scări, platforme sau unei căi de acces suspendată sau nu, adăugată uneia sau ambelor parți laterale ale acestora. De asemenea, poate fi un perete, un gard scund sau
Balustradă () [Corola-website/Science/301027_a_302356]
-
aflat în repaus. Pentru simplificarea raționamentului, putem considera că, invers, sfera se află în repaus, iar fluidul se deplasează în sens contrar axei Ox, cu viteza formula 1 În regiuni cu fluid suficient de îndepărtate de sferă, liniile de curent rămân rectilinii, neperturbate de prezența sferei. Pe măsură ce ne apropiem de suprafața exterioară a sferei, forma liniilor de curent se modifică din ce în ce mai mult, acestea fiind obligate să părăsească sfera. În zone din ce în ce mai apropiate de sferă, se manifestă din ce în ce mai pronunțat antrenarea aerului de către sfera
Efectul Magnus () [Corola-website/Science/326398_a_327727]
-
constantă, rezultă că invarianța impulsului înseamnă, în fapt, constanța vectorului viteză. Acestă lege este în acord cu principiul întâi al mecanicii care afirmă că în absența acțiunii unei forțe, punctul material își păstrează starea de repaus relativ sau de mișcare rectilinie și uniformă în raport cu un sistem de referință inerțial (principiul inerției). Existența mărimii mecanice impuls și a legii de conservare a impulsului este legată de proprietatea de omogenitate a spațiului fizic. Legea conservării impulsului este una din cele mai importante legi
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
datorită razelor vizuale care pornesc din ochi. Abia în secolul al XI-lea, Alhazen stabilește anatomia ochiului, arătând că lumina intră și nu pleacă din ochi. Filozofii din Grecia antică au considerat că proprietatea fundamentală a luminii este propagarea ei rectilinie într-un mediu omogen. Astfel, cam cu trei secole î.Hr., Euclid, în lucrarea "Optica", subliniază faptul că lumina se deplasează în linie dreaptă și descrie legile reflexiei. Susține că vederea se datorează razelor care merg de la ochi la obiectul văzut
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
a evidenția acest lucru, Einstein nu s-a oprit la a lărgi postulatul relativității, ci a adăugat un al doilea postulat: acela că toți observatorii vor obține aceeași valoare pentru viteza luminii indiferent de starea lor de mișcare uniformă și rectilinie. Această teorie are o serie de consecințe surprinzătoare și contraintuitive, dar care au fost de atunci verificate pe cale experimentală. Relativitatea restrânsă modifică noțiunile newtoniene de spațiu și timp afirmând că timpul și spațiul sunt percepute diferit în sensul că măsurătorile
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
sa superioară este separată de extremitatea posterioară a lobului occipital de o distanță medie de 49 de milimetri (cu variații de 35-60); această distanță este de 89 milimetri (cu variații de 72-100), pentru extremitatea sa inferioară. Șanțul central nu este rectiliniu; el descrie, așa cum a remarcat Broca, sinuozități din care două, convexe înainte, sunt constante; ele ocupă partea superioară și partea inferioară a șanțului central, și sunt numite genunchiul superior și genunchiul inferior, și sunt separate una de alta printr-o
Șanțul central cerebral () [Corola-website/Science/326991_a_328320]
-
o influență asupra mareelor, pe baza datelor empirice; o teorie fizică completă a mareelor a fost disponibilă, însă, doar după Newton. Galileo a avansat principiul de bază al relativității, acela că legile fizicii sunt aceleași în orice sistem în mișcare rectilinie uniformă, indiferent de viteza sau direcția sa. Deci, nu există mișcare absolută și nici repaus absolut. Acest principiu a furnizat contextul de bază al legilor mișcării ale lui Newton și joacă un rol central în teoria relativității restrânse a lui
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
a unitară (pe scurt: cilindree) este volumul generat prin deplasarea pistonului în timpul unei curse. La mașinile de forță, cu pistoane care se deplasează rectiliniu alternativ în spații cu secțiune circulară („cilindrii”) (cvasitotalitatea motoarelor cu ardere internă actuale), ea este volumul unui cilindru, a cărui bază este secțiunea acestui cilindru, "A", având diametrul "D" ("alezajul"), iar înălțimea este distanța parcursă între cele două puncte între
Cilindree () [Corola-website/Science/316699_a_318028]
-
săptămâni, trupele germane obțin Kovno, Vilno și ajung pe linia Berezina. Lituania a fost ocupată de Puterile Centrale. Comandamentul lansează un atac desfășurat de cavalerie spre breșă liniei inamice de comunicație, dar este respinsă. Armatele Puterilor Centrale ocupau un front rectiliniu de la Baltica la Nistru, în centrul frontului, avansând 150 km. Armata rusă a suferi în 5 luni pierderi enorme de 151 000 de soldați morți, 683 000 de răniți și 895 000 de prizonieri. Jumătate din efectivele combatante a fost
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]