610 matches
-
samnitul Gavius Pontius. Românii au capitulat și au trecut dezarmați sub jugul alcătuit din lăncile învingătorilor-celebrele furci caudine. A fost una dintre cele mai mari eșecuri din istoria militară a Romei. Romă pierde Luceria și Fregellae. Teritoriul este recâștigat prin recucerirea litoralului adriatic, dar în 312 î.Hr. o nouă ofensiva samnita provoacă grave pierderi românilor, în bătălia de la Lautullae. Deși zona Campaniei trecuse de partea samniților, Romă a reușit să recupereze Terracina, Capua și Nocera. românii au început construirea drumului care
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Richard I Inima de Leu al Angliei și a regelui Poloniei, precum și tratativele nereușite duse cu regii Castiliei și Aragonului, dar încununate de succes cu sarazinii din nordul Africii și Baleare, și cu unele regate latine din Orient, proiectul de recucerire a Pământului Sfânt și căsătoria unuia dintre frații săi cu o prințesă bizantină, după cruciadă din 1195 împotriva Imperiului Bizantin au accentuat îngrijorarea papei.Dar moartea prematură a împăratului și dificultățile succesiunii sale au redat întâietatea pierdută papalității, îngăduindu-i
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
a durat mulți ani. Munca a început probabil în anul 122 sau 123, iar trupele romane încă mai lucrau la zid în 138 când Hadrian a murit. În câteva luni, succesorul acestuia, Antoninus Pius, a adoptat o nouă politică, de recucerire a teritoriilor nordice. Când Roma a trebuit sa retragă una dintre legiunile sale din Britannia, porțiunea de cca. 59 de km dintre Firth of Forth și Firth of Clyde a Zidului Antonian a servit drept graniță de nord a provinciei
Anglia romană () [Corola-website/Science/303493_a_304822]
-
Moldova părea tot mai evidentă. După ce Moldova a pierdut Chilia și Cetatea Albă în 1484, Ștefan cel Mare a fost nevoit să uite divergențele sale cu regele poloniei Casimir IV Jagiellon. În 1485, în schimbul unei alianțe antiotomane, având ca scop recucerirea Chiliei și Cetății Albe, Ștefan cel Mare a depus "Jurământul de la Colomeea", prin care se recunoștea drept vasal al regelui Poloniei pentru provincia Pocuția. Spre deosebire de Principatul Moldovei, care era teritoriu independent, Pocuția, deși controlată de domnitorii moldoveni între 1387 și
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
tatăl acestuia. În 1494, Ioan Albert și Ștefan s-au întâlnit la conferința de la Levoča cu regele Ladislau al II-lea al Ungariei și electorul Johann Cicero al Brandenburgului, și au făcut planuri pentru o expediție împotriva Porții. Obiectivul era recucerirea Chiliei și Cetății Albe. Totuși, Albert avea drept scop ascuns cucerirea Moldovei și detronarea lui Ștefan. Aceste planuri au fost aflate de Ștefan la scurt timp înainte de data planificată pentru intrarea armatelor aliate în Moldova. Ștefan s-a grăbit atunci
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
un important centru comercial. Inițial, Málaga a aparținut de Califatul de Cordoba. După căderea dinastiei umayyazilor, a devenit capitala unui regat separat, dependent însă de Granada. În această perioadă, orașul a purtat numele de "Mălaqah" (arabă مالقة). La sfârșitul Reconquistei, recucerirea Spaniei, Málaga a redevenit creștină, în 1487. Orașul a fost puternic bombardat de forțele aeriene italiene și franciste în tmpul războiului civil spaniol în 1936. Turismul de pe Costa del Sol din apropiere a impulsionat economia orașului în anii 1960. Orașul
Málaga () [Corola-website/Science/303589_a_304918]
-
au fost conduse de mauri (în principal berberi și arabi) care au traversat din Africa de Nord. O mare parte dintre nobilii goți alungați s-au refugiat în înălțimile asturiene. De aici, încercau să își recucerească teritoriile de la mauri; acest război de recucerire poartă numele de Reconquista. În evul mediu existau în peninsulă numeroase mici state, printre care Castilia, Aragon, Regatul Navarei, León și Portugalia. Peninsula a făcut parte din Imperiul islamic Almohadpână ce aceștia au fost în cele din urmă alungați. Ultima
Peninsula Iberică () [Corola-website/Science/303648_a_304977]
-
Ahmed, numit și al-Mahdi (1844 - 1885) reușește să dobândească, după cucerirea orașului Khartoum în 1885, controlul asupra întregii țări, pe care îl păstrează până în 1898. Marea Britanie, care își instaurase în 1882 protectoratul asupra Egiptului, inițiază, sprijinită și de forțe egiptene, recucerirea Sudanului (1896 -1898). După înfrângerea mișcării mahdiste în bătălia de la Omdourman (1898), Sudanul este proclamat condominium anglo-egiptean (1899 - 1955), fiind administrat "de facto" ca o colonie a Marii Britanii. La Fashoda în Sudan, are loc în 1898 celebrul incident între forțele
Istoria Sudanului () [Corola-website/Science/303789_a_305118]
-
în timpul războiului civil din Rusia. Forțele bolșevice "roșii" care apărau orașul, aflate sub conducerea lui I. V. Stalin, Kliment Voroșilov și Semion Budionnîi, au fost înfrânte de "albii" conduși de Anton Ivanovici Denikin, care au controlat orașul până în 1919. După recucerirea de bolșevici, Țarițin a fost denumit "Stalingrad" ("Orașul Stalin") în 1925. Denumirea orașului s-a făcut conform modei instaurate de bolșevici, de rebotezare a localităților cu numele unor lideri sau eroi comuniști. În timpul lui Stalin, orașul a suferit un proces
Volgograd () [Corola-website/Science/304027_a_305356]
-
de clară. Acest lucru, la rândul său, a dus la o fixare asupra antichității și la o neglijare a altor perioade din istorie, în special a Imperiului Bizantin. Tendința clasicistă a fost repede contrabalansată de Marea idee greacă ce căuta recucerirea Constantinopolului și restaurarea Imperiului Bizantin pentru toți grecii. După cum a proclamat ministrul afacerilor externe în fața Parlamentului în 1844, „Regatul Greciei nu e Grecia; este doar o mică parte a ei, o mică și săracă parte a Greciei... Sunt două mari
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
1232 denumită "Terra Potkerequ". O sută de ani mai târziu, în 1332 este atestată documentar. În 1462 este dăruită familiei Hagymasy din Beregsău. În timpul ocupației otomane a Banatului (1552 -1716), numele deriva în "Crucea", fiind amplasată pe Dealul Crucii. După recucerirea Banatului de către Imperiul Habsburgic (în 1717), administrația imperială consemnează localitatea cu numele de "Peschered", în română "Pescăreț" - bălți cu pește. În epoca de instabilitate și destrămare a feudalismului din Banat, teritoriul trece ca o ștafetă dintr-o mână de dominație
Comuna Becicherecu Mic, Timiș () [Corola-website/Science/304298_a_305627]
-
Virginia, unde numele îi este spălat de vina capitulării, dar demisionează pentru că nu este de acord cu reorganizarea milițiilor coloniei. În 1755 Washington este adjunctul generalului britanic Edward Braddock în nefericita expediție Monongahela. Acesta a fost un efort major de recucerire al zonei Ohio. În timp ce Braddock este ucis și expediția se sfârșește într-un dezastru militar, Washington se distinge ca eroul de la Monongahela. Rolul lui Washington în timpul bătăliei este încă dezbatut, biograful Joseph Ellis, afirmă că Washington a călărit de-a
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]
-
la 30 km nord de Metsovon, dar a devenit clar că nu au efectivele și proviziile necesare nu numai să continue înaintarea, dar și să facă față forțelor proaspete grecești care întăreau frontul în zonă. Contraatacul grecilor a dus la recucerirea mai multor sate, inclusiv a Vovousa, pe 4 noiembrie, ceea ce a dus la încercuirea diviziei „Julia”. S-a încercat întărirea forțelor italiene cu divizia 47 „Bari”, destinată inițial invaziei din Corfu, dar sosirea trupelor de sprijin a fost tardivă, nereușind
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
acest aranjament. Deși Ricimer a avut de asteptat pentru a-și controla prietenul, Maiorian s-a dovedit a fi un conducător capabil și, în curând s-a distanțat de "magister militum" lui. Maiorian și-a demonstrat talentul său militar prin intermediul recuceririi Galiei și a campaniilor sale în Hispania. Campaniile lui Maiorian i-au supus în mod eficient pe vizigoții și le-a returnat statutul de "foederati", crescându-și foarte mult statutul său în Senat și armata. Maiorian apoi s-a pregătit
Ricimer () [Corola-website/Science/312101_a_313430]
-
Război Cecen (1994-1996) trupele ruse au cucerit Cecenia, provicând zeci de mii de morți populației civile și distrugeri materiale imense, pentru ca din iunie 1995 războiul să se transforme în unul de gherilă. În august 1996, rebelii separatiști anti-ruși au reușit recucerirea capitalei Groznîi și anihilarea unui număr mare de trupe ruse prinse în lupte. În mod oficial, primul război cecen s-a încheiat prin semnarea acordurilor de la Hasaviurt, la 31 august 1996. Ele stabileau că statutul Ceceniei urma să fie decis
Primul Război Cecen () [Corola-website/Science/312233_a_313562]
-
reușit să diminueze foarte mult activitatea partizanilor. Multe unități de partizani s-au ascuns. De la sfârșitul toamnei 1941 până la începutul anului următor, partizanii au întreprins numai acțiuni sporadice și de mică amploare, fiind preocupați în special de organizare și de recucerirea sprijinului populație și refacerea stocurilor de alimente și muniție. În conformitate cu unele date parțiale, la sfârșitul anului 1941, în Belarus acționau cam 100 de detașamente și 100 grupuri mai mici de partizani. La sfârșitul anului 1941, unitățile de securitate ale Grupului
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
pierduse două batalioane, restul unităților aveau pierderi importante, soldații erau lipsiți de rații alimentare, numeroși dintre ei erau bolnavi, iar toată armata Axei mai avea combustibil pentru trei zile. Ofensiva Aliată intrase în impas. Germanii au declanșat un atac pentru recucerirea Punctului 29 de lângă Tell el Eisa. Rommel și-a dat seama în sfârșit că principalul asalt Aliat avea să fie dat în nord și era hotărât să recucerească înălțimea. Pentru aceasta, comandantul german a mutat toate tancurile de mai la
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
dispus în spatele șanțului ocupat de Batalionul Luneburg. I-a luat aproape două ore Gărzii pentru a ajunge în partea de sud a pădurii Bossu, deoarece infanteria franceză se luptase pentru fiecare copac și fiecare tufiș din ea. De asemenea, la recucerirea terenului pierdut au participat și nassauerii. Atunci când Garda a ieșit din pădure cu rândurile dezordonate îndreptându-se spre ferma Grand Pierrepont, ea și Braunschweigerii învecinați au fost bombardați de artileria franceză, apoi atacați de lăncierii lui Piré și alungați înapoi
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
de scurtă durată. După răsturnările de situație din 1944, Armata Indiei Britanice a stopat și mai apoi a respins ofensivele nipone, după care a desfășurat o ofensivă încununată cu succes în Birmania. Armata Națională Indiană și-a încetat existența odată cu recucerirea de către britanici a Singaporelui. Bose a murit într-un accident de avion la scurtă vreme după aceea. Procesele intentate unor militari ai Armatei Naționale Indiene la sfârșitul anului 1945 au provocat ample violențe naționaliste și demonstrații în întreaga țară, care
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
remarcat mai întâi în timpul campaniei bizantine din Orient din anul 1031, când trupele bizantine au fost înfrânte de către turcii selgiucizi la Alep, dar au revenit în forță ocupând Edessa de la musulmani. Cea mai mare realizare a sa a constat în recucerirea parțială a Siciliei de la sarazini în anul 1038. El s-a bucurat de sprijinul gărzii varegilor, care era condusă la acea vreme de către Harald Hardraada, cel care va deveni ulterior rege al Norvegiei și oponent al regelui Harold al II
George Maniaces () [Corola-website/Science/309634_a_310963]
-
cât de mulți oamenii din Castilia au plătit "în sânge", pentru a sprijini războaiele predecesorilor săi regali. Anii 1620 au fost ani buni pentru politica externă spaniolă: războiul cu olandezii a mers bine, chiar dacă cu o mare cheltuială, culminând cu recucerirea orașului cheie din Breda în 1624. Totuși, până la sfârșitul deceniului, guvernul lui Filip a fost confruntat cu întrebarea dacă să acorde prioritate războiul din Flandra sau relației Spaniei cu Franța, în timpul Războiului de Succesiune Mantuan (1628-1631). Sfătuitorii lui Filip au
Filip al IV-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310286_a_311615]
-
lingvistică galiciano-portugheză în Evul Mediu. Poate fi predată în școli și în anumite zone din regiunile vecine. Într-o mică parte din regiunea Extremadura, separat de Galicia, unde se vorbește un dialect galician fala poate datorită colonistilor galicieni veniți în timpul recuceririi. În Galicia se vorbesc trei dialecte, unul occidental în zona Rias Baixas o zonă de coastă, dialectul central care ocupă majoritatea teritoriului Galiciei și cel oriental învecinat cu provinciile León, Zamora și Asturia. Istoric, limba Galiciano-Portugheză originară din Galicia și
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]
-
statală mare pe teritoriul Azerbaidjanului. Populația din Manna era preponderent sedentară. Capitala regatului Manna a fost o perioadă îndelungată orașul-cetate Izirtu ("Zirta"). În cadrul acestui regat a avut loc procesul consolidării etnice: conducătorii regatului Manna s-au ocupat nu numai de recucerirea pământurilor ocupate, dar și de unirea într-un stat unitar a populației împrăștiată în diferite regiuni. În anii 20 sec. IX î.e.n. Manna deja ocupa o parte însemnată din teritoriul Urmia. Puterea suveranului era destul de mare, deși se limita la
Manna () [Corola-website/Science/309167_a_310496]
-
statală mare pe teritoriul Azerbaidjanului. Populația din Manna era preponderent sedentară. Capitala regatului Manna a fost o perioadă îndelungată orașul-cetate Izirtu ("Zirta"). În cadrul acestui regat a avut loc procesul consolidării etnice: conducătorii regatului Manna s-au ocupat nu numai de recucerirea pământurilor ocupate, dar și de unirea într-un stat unitar a populației împrăștiată în diferite regiuni. În anii 20 sec. IX î.e.n. Manna deja ocupa o parte însemnată din teritoriul raionului Urmia. Puterea suveranului era destul de mare, deși se limita
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
Cucerirea Ierusalimului după prima cruciadă din 1099 a fost o lovitură puternică pentru lumea musulmană. Ierusalimul era al treilea oraș sfânt al Islamului și în secolul următor recucerirea lui a devenit scopul principal al Jihad-ului, războiul sfânt. Dar după 1100, coloniști și pelerini creștini au invadat teritoriile cucerite (Siria și Levantul) și, cu sprijinul principalelor state din Europa Occidentală, se părea că aceste așezări creștine vor deveni
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]