495 matches
-
răsturnare pe care-a esperiat-o sufletul lui s-o vedem în fața lui posomorâtă, pe care lucrul sufletului a tras deja brazdele sale, s-o vedem manifestîndu-se în[tr-un] ton din care să nu ne vorbească decât un spirit ce se reculege cu greu. Actorul care n-ar putea să facă asta ar rumpe firul acestei vieți. [În] Wallenstein, după acea ducă a lui plină de-o eroică conștiință {EminescuOpXIV 356} de sine spre-a readuce la supunere trupele revoltate, când se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
neștiința în cutare sau cutare parte, ci în privirea tuturor întrebărilor posibile de un anume soi, și toate acestea critica nu le presupune, ci le conclude din principii. Astfel scepticismul e numai un popas pentru rațiunea omenească, unde ea se reculege din (drumul) îmbletul ei dogmatic și-și poate face planul încunjurului în care se pomenește, spre a putea pe viitor să-și aleagă drumul cu mai multă siguranță, dar nu este o locuință în care s-ar putea așeza pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acela pe care îl preiau în proiect și care precede orice preluare în proiect? Acest "eu" gol, care premerge oricărui proiect și pe care abia urmează să-l preiau în proiect, îl descopăr în frică. În frică, ființa mea se "reculege" între hotarele primite. Acum, în frică, eu mă descopăr în goliciunea mea de exemplar al speciei. Cel ce rămâne în frică se regăsește între hotarele pe care nu el și le-a dat. Din punctul de vedere al libertății, al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că sânt pentru că, fiindu-mi frică, sânt amenințat să nu mai fiu. Frica mă face să mă adun în mine și să-mi măsor întinderea în această supremă concentrație de ființă. Constrâns să mă retrag în mine și să mă "reculeg" între hotarele primite, eu îmi percep identitatea ca identitate înfricoșată. Frica trasează conturul eului meu ca eu primit prin această contracție de ființă. Dimpotrivă, contemplarea liberă și decontractată a hotarelor mele se produce ca iubire de sine. Înainte de a mă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
părți din Așa grăit-a Zarathustra, un fragment este intitulat "Convalescentul" (Der Genesende). Convalescentul este Zarathustra. Genesen, "a vindeca", este unul și același cuvânt cu grecescul neomai, nostoV. Înțelesul este: "a se întoarce la sine" (...). "Convalescentul" este cel care se reculege în vederea întoarcerii, pentru întoarcerea în propriu-i destin. Convalescentul se află pe drum către el însuși, în așa fel încît el poate spune despre sine că este." Rândurile acestea îmi par cu atât mai mult a-mi fi "adresate", cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai adesea practicam o politețe excesivă și nelalocul ei, pe care interlocutorul meu o percepea ca pe ceva distant și jignitor. Această derută socială merge atât de departe încît atunci când cineva îmi spune "domnule profesor" trebuie o clipă să mă reculeg ca să-mi dau seama că e vorba de mine. De fapt, fusesem pregătit pentru a nu ști cine sânt Nesiguranța aceasta, indusă prin antrenament istoric, sfârșea însă prin a-mi garanta certitudinea unui drum deschis către mine. Nu trebuia decât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rictusul unei vieți imortalizate în rășină, grija antumă a autorului de a se pune în insectar. El revarsă asupra sa lava fierbinte a propriei sale vieți și așteaptă cuminte ca ea să se răcească, cu gândul că ceilalți se vor reculege cândva în fața acestei urme, a acestei zbateri încremenite, în fața dezastrului care a fost finitudinea lui. Orice jurnal este agățarea disperată de un Ersatz de nemurire, de o nemurire care nu poate fi obținută în termenii lumii de aici. Jurnalul meu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un pelerinaj pe urmele Sfîntului Francisc din Assisi. Fetele și băieții călătoreau În autocare diferite și se Întîlneau În locurile de rugăciune. La Assisi, văzuseră staulul unde se născuse sfîntul, transformat În capelă și, În cripta bazilicii, stătuseră să se reculeagă În fața mormîntului de piatră protejat de grilaj. Seara, se adunau În jurul unor mese mari, beau Chianti - paiele așternute În jurul sticlelor pîntecoase li se păreau franciscane, binecuvîntat fii, Doamne, pentru surorile noastre, paiele - și În cursul uneia din aceste seri, În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
el ac de cojocul tuturor! Cuvintele împăratului nici nu-l flatează, nici nu-l îmbărbătează pe Scribonius Libo. Întreabă cu disperare abia disimulată: — Până la urmă, procesul se va derula tot în fața pretorului urban? Asinius Gallus încuviințează cu gândurile aiurea. Se reculege și rostește cu voce tare: — Dacă jurații ajung cumva să pronunțe o condamnare... Libo se cutremură îngrozit. — O condamnare!? strigă isterizat. — Stai liniștit! îl repede Gallus. Nu uita că Augustus poate interveni în componența juriului. N-o va face, cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apărut? Nu reușește să se dumirească. Cine a mai fost cu el în încăpere? Amețit, între vis și realitate, începe să închege în minte frânturi de imagini. Ieri s-a întors din campanie. De unde? Cu fruntea încrețită, încearcă să se reculeagă. Din Illyricum! țâșnește într-un final răspunsul. S-a încheiat războiul dalmato illyric ce s-a tărăgănat trei ani de zile. Se scutură înfiorat. Trei ani care au zgâlțâit imperiul din temelii. Probabil cel mai mare pericol la adresa Romei de la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de pe litoral. De-a lungul plajei am văzut niște ofrande votive, niște lumânărele, niște coșulețe albe. Amparo mi-a spus că sunt ofrande pentru Yemanjá, zeița apelor. A coborât din mașină, a pășit emoționată până unde ajungeau valurile, s-a recules câteva minute În tăcere. Am Întrebat-o dacă credea. M-a Întrebat furioasă cum puteam crede una ca asta. Apoi a adăugat: „Bunica mă aducea aici, pe plajă, și o invoca pe zeiță pentru ca eu să pot crește frumoasă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aș mai face sex niciodată, cîte zile oi aveam, tot ar fi prea curînd. — Bravo! aplaudă Trish. De fiecare dată cînd Gregory se uită la mine și ridică dintr-o sprînceană, mă Întristez. Eu izbucnesc În rîs, după care mă reculeg și ridic dintr-o sprînceană În direcția ei. — Vii În pat, iubito? o Întreb, imitîndu-l cît pot de bine pe Dan. — O, Doamne! izbucnește Trish. Asta e! Asta e privirea! Leit a lui Gregory! Fie te-ai culcat și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
m-am gîndit la fel. Dar, uite, cine poate să știe? Poate nu e nimic permanent, poate că doar avem nevoie de puțin răgaz. — Nu-mi vine să cred, repetă Întruna Trish, e Îngrozitor. Nu-mi vine să cred. Se reculege și mă Întreabă: Ce-ai de gînd să faci acum? — Acum? Stau În pat și trebuie să-i dau bietului Tom ceva de mîncare. Probabil moare de foame. Nu, după aia. În dimineața asta. — Nu știu. O să mă obișnuiesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
problema? Faptul că ea voia ca tu să-i fii ca o fiică? Încuviințez din cap. Cum se face că, dintr-odată, nu mi se pare deloc ciudat? — Linda? Ellie la telefon. Un suspin adînc. Apoi, tăcere În vreme ce Linda se reculege. — Bună, Ellie, mă salută ea pe un ton foarte rece. Cu ce te pot ajuta? Ei bine, la ce m-aș fi putut aștepta? Să izbucnească În plîns și să-mi spună ce dor i-a fost de mine? CÎt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
glas tare, pentru mine: și atunci și-a săltat fruntea dincolo de spuma valurilor, s-a înălțat longelină, năucitoare în văzduh și deodată cineva de pe țărm a strigat, o, nu-i ființă, e flacără! Ei, bine, am închis cartea, m-am recules și am tălmăcit: totul va fi perfect, eu eram cea care mă ridicam din spuma valurilor și mă înălțam dincolo de obișnuit. Am plecat atât de sigură pe mine, pe victorie, încât nu m-ar fi putut opri nimeni. Ții minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mână, m-am lăsat pradă unui șuvoi de sentimente ce mă asaltau. Aveam impresia că adevărata lume din preajma mea își pierduse culoarea după doar câteva rânduri pe care apucasem să le citesc. Am închis ochii și am încercat să mă reculeg. Am stat așa o bună perioadă de timp, după care am respirat adânc și am continuat să citesc. Au trecut patru luni de când sunt aici. M-am gândit mult la tine în tot acest timp. Cu cât m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
același for pe 25 septembrie 1990. Își doarme somnul de veci în Cimitirul Montparnasse din Paris. Are casă-muzeu la Vovidenia, Neamț. Biserica Sf. Nicolae din Cernăuți este zidită și sfințită de Mitropolitul Visarion Puiu. Probabil, o vizitezi pentru a te reculege și a te închina. Întrebare: care sunt anii de naștere și deces ai unchiului tău? De ce a făcut pușcărie politică și între ce ani? Este unchiul tău (preotul Visarion Puiu) rudă cu Mitropolitul Visarion Puiu? V.T.: Ca să nu fiu părtinitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
deosebite erau închipuirile mele de această boală grabnică, arzătoare și dulce, care mă purtase dintrodată spre fata unui vânător de pe malul unei bălți, din două vorbe, dintr-o privire! Și cât de repede se petrecuse totul! Nu mă mai puteam reculege; nu puteam să mă gândesc la nimic. Gândurile mi se împrăștiau, apoi se adunau într-un singur punct - și deodată răsărea fata înainte-mi, înaintea ochilor închiși pe jumătate... Îmi făceam planuri, rosteam în gând vorbe pătimașe. Și vremea curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de cauciuc a primit-o pe buca obrazului umflat, fără să clipească, în vreme ce un arbitru improvizat număra până la zece, aplecat peste trupul meu. Hohotele grămezii pe care o vedeam ca printr-o pânză, mi-au dat puterea supraomenească să mă reculeg, ridicându-mă fără ajutorul nimănui și zâmbind ca un artist veritabil, cu câteva plecăciuni modeste ca ale omului care face ceea ce poate, deși pricepui că iar m-am rătăcit pe un drum străin. Mă îndreptai să cobor scara cu patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
patul pregătit pentru culcare. Dumitrițele din oală răspândeau mireasmă de toamnă așezată... În timp ce mâncam, mă tot întrebam cât are să rămână în umbră această ființă care are atâta grijă de mine?... La sfârșitul mesei, m-am dus la izvor, să mă reculeg. “Ce faci, dragule? Ai venit să te pătrunzi de spiritul lunii?” - mi s-a părut că mă întreabă izvorul în galopul lui către vale. “Am venit să mă răcoresc. Să scap de vedenii și vise de neînțeles” - i-am răspuns
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ce ți-am zis. Suferința voastră se va sfârși curând. Vă promit. La fel ca și la prânz, și acum umerii și spinarea bărbatului erau pline de așchii de la locul său de lucru. După ce omul dispăru în întuneric, misionarul se reculese și din nou își legă strâns încheieturile mâinilor. Ca să nu cadă în ispită chiar dacă diavolul ar fi încercat să-i aprindă poftele trupești. Câțiva țărani așteptau la intrare să se arate samuraiul. Reprezentau cele trei sate din vale. Răbdători, stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
volumul dedicat fiului dispărut În decembrie 1989. Iarăși n-am putut zice nu, așa că pe puțin două săptămâni vor fi sacrificate, chiar dacă voi apela și la serviciile Magdei pentru culegere. Lui Silviu Îi voi transmite, totuși, că dacă nu-și reculege textele cu diacritice, nu mă voi atinge de manuscris pentru tehnoredactare, cu toate că primul ciclu l-am citit ieri seară. Probleme voi avea În mod sigur și cu textul doamnei Nechita, Întrucât l-a revizuit și completat, astfel că va trebui
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
bună dreptate, "gropi comune". Debutul editorial este un certificat de naștere care nu poate fi decât individual. Chiar și gemenii au certificate diferite. Nu poți boteza o întreagă generație de scriitori la fel. Marile debuturi au ceva sacral: universul se reculege în fața unui nou creator. Este un pariu cu nemurirea ce poate fi cucerită doar cu o singură carte exemplu Eminescu. În ultimul timp a devenit un bilet de intrare, primit contra-cost, în breasla autorilor. Mulți autori, puțini scriitori. Industria debuturilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
genunchiului viu. Acum, viteza nu se mai precipita în Elena. Din adâncul ei voința urca fermă, sigură de ea însăși. în Marcian era un vid, un abis al voinței, în care se azvârlea cu îmboldirea puterilor toate. A doua zi, recules în noua armonie a vieții ce i se pregătea, avea să dirijeze ca un stăpânitor concertul din muzică de Bach.
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o exprima în afară deslușit, era o dovadă, pe care nici ea nu o putea tăgădui, a ideilor lui Mini despre "trupul sufletesc". - Aide, spune ce a fost cu gheața în iarna memorabilă! - Așteaptă! Să găsesc drumul! și Mini se reculese ca să parcurgă, în adevăr, drumul acela tainic căruia vroia cândva să-i tragă harta și care supăra pe Nory. - Ca și cum n-ar fi destule dosuri în Cetatea ta vie! Să mai căutăm altele în suflet! . . . întreabă-mă pe mine prin
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]