891 matches
-
de referință generate de firme similare. Dublarea producției într-un termen de cinci ani înseamnă o creștere de 15% anual, ceea ce nu este exagerat pentru o piață în creștere accelerată. Celelalte obiective traduc variații care par echilibrate într-un sistem referențial dat de valorile actuale, generate de practica economică sau așteptările individuale ale oamenilor. Flexibilitatea obiectivelor pare a fi asigurată de nivelul lor rezonabil. Există, în mod teoretic, o marjă în jurul valorilor alese care să nu creeze modificări semnificative de stare
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
creștere a cotei proprii raportată la cea a celui mai promițător urmăritor sau a celui mai dinamic concurent. Pentru realizarea comparației, care constituie esența acestei tehnici de analiză, este necesar să se definească atât elementul de comparat, cât și sistemul referențial, adică elementul sau elementele cu care se compară. Se presupune că elementul de comparat este relativ ușor de definit și de cuantificat în vederea realizării benchmarkingului, datorită faptului că aparține mediului intern al organizației. Dacă benchmarkingul este de tip intern, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
ar putea fi minore. Compararea între elemente interne la același moment implică un format similar al acestora, ceea ce nu creează dificultăți semnificative. Aceste probleme pot fi mai greu de rezolvat în cazul unui benchmarking istoric, pentru că forma dorită a elementului referențial ar putea să nu se mai realizeze sau să nu mai fie disponibilă. Odată cu trecerea timpului, progresul tehnic generează, în principiu, posibilități mai bune de măsurare și evaluare, precum și de stocare și gestionare a informațiilor de stare privind organizația. Comparația
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
403, dar redefiniți de către Borcilă într-o manieră inedită. Astfel, "cuantele referențiale vor reprezenta unități ale textului, alcătuite din cel puțin doi termeni, care intră într-o relație metaforică de tip ecuațional, constituindu-se într-o entitate semantică cu potențial referențial imaginativ, al cărei sens se poate constitui numai prin imaginarea unei lumi a textului. Ele se pot grupa în câmpuri referențiale, care vor reprezenta niște structuri dinamice, relativ omogene, de sens, instituite în procesul interpretării textuale, care se polarizează și
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cam săltat", cum spuneau desigur muntenii care ne întovărășeau./ [2] "E venit de pe ceea lume", am auzit eu pe unul șoptind și ghiontind cu cotul pe cel de alăturea." (p. 7) Cele două expresii idiomatice alcătuiesc deja o primă cuantă referențială, care ne poate servi ca exemplu tipic pentru a reliefa procesul microarticulării sensului. Astfel, semnificația celor două configurații subliniate (a fi săltat și a fi (venit) de pe ceea lume412) este "a fi nebun"; însă, în același timp, norma limbii române
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cele două serii de câmpuri sunt simetrice, numai că, de această dată, le vom prezenta ultimele trei în ordine inversă, adică "urcând" de la pragul existențial al instinctelor (BROTÓS) către nivelul deplinei conștiințe de sine (DOGMA). 3.2.1. Astfel, câmpului referențial al animalelor (ZOON) i se opune, în lumea romanului sadovenian, CR al oamenilor (BROTÓS). Am optat pentru acest termen (inspirat de un comentariu al lui Coșeriu 423) deoarece, în universul narativ al Crengii de aur, majoritatea muritorilor - excepție fac, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
dar nu de iubirea "pământească"/fenomenală, ci de "iubirea-creangă-de- aur"/numenală) se realizează în roman ca depășire a tensiunii dintre EPISTEME și DOGMA prin proiecția într-un plan mai elevat, pe care l-am putea numi SOPHIA. Un asemenea câmp referențial nu trebuie privit, însă, ca un "la mijloc de rău și bun", ci ca un "dincolo de bine și de rău", ca "lume posibilă imposibilă" aflată dincolo de determinațiile categoriale ale câmpurilor referențiale amintite. Acest stadiu, manifestat prin proiecția sub specie aeternitatis
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
potrivit tipologiei textelor poetice elaborate de către Borcilă, Creanga de aur se încadrează în tipul textual revelatoriu (ca "'orientare' sau 'intenție generală' a procesului de poiesis discursiv"), semantic (ca "'principiu existențial-axiologic' care guvernează procesul discursiv") și simbolic (ca "model de construcție referențială"), deci într-un tipar simbolic-mitic429. 4.4. Din multitudinea de "cadre" ale vorbirii care orientează textemele romanului, ne vom opri la două: contextul cultural și universul de discurs. Astfel, contextul cultural pe care îl evocă majoritatea textemelor din Creanga de
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
semantice "primitive" a unor lexeme ("simboluri") din fondul tradițional al limbii (sau, în termenii poetului, a "sarcinii mitice a cuvintelor"); (b) schematizarea unor câmpuri interne de referință pe baza unor operații tipice de 'mediere' a unor opoziții semice (la nivel referențial primar), de 'omologie' (la nivel secundar) și de construcție a unei spațiotemporalități mitice (descriptibile pe baza unor modele 'cronotopice' caracteristice textualității mitice)." (Mircea Borcilă, "Contribuții la elaborarea unei tipologii a textelor poetice", p. 192) 430 Potrivit clasificării din Eugeniu Coșeriu
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ajung la diverse "publicuri-țintă", constat că am parcurs în timp un traseu dinspre paradigma revendicativ-combativă, având ca țintă dominația masculină și mecanismele socio-culturale de conservare a acesteia înspre o paradigma feminină și feministă mai "soft", care are ca și concept referențial femeia subiect. Sau poate fi considerat unparcurs dinspre "feminismul victimist" înspre "feminismul asertiv". Acest proces, identificabil la scară personală și la nivelul discursului feminist pe care îl promovez, trece prin cele patru etape ale autonomiei 8, despre care psihosociologii spun
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
inegalitățile din zona vieții private se proiectează, inevitabil, și se consolidează în sfera muncii profesionale și a vieții publice 13. Prin această abordare, munca de îngrijire (care work) este scoasă din zona vieții private și devine un câmp de cercetare referențial, având importante mize economice și politice. Munca domestică sau munca reproductivă (incluzând menajul, întreținerea casei, pregătirea mâncării, îngrijirea și educația copiilor, îngrijirea persoanelor dependente, sarcinile administrative ș.a.) este considerată munca din spatele muncii productive (remunerate, vizibile) și este prestată, în majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
verb, gradul de gramaticalizare este direct proporțional cu gradul de focalizare. Prin intermediul dublării clitice sunt focalizați constituenți deja introduși în discurs, prezenți implicit în universul comun de discurs sau în istoria conversațională a interlocutorilor, deci accesibili din punct de vedere referențial. Când sistemul gramatical permite dublarea opțională a complementului, între structurile cu dublare și cele fără dublare se stabilește o opoziție de focalizare. Prin dublare se focalizează constituentul nominal din structura enunțului, în timp ce în absența dublării este focalizată acțiunea exprimată prin
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
și ei sînt colegii mei dan [udrea↓ sportu (IVLRA: 86). Interpretarea dublării la nivel transfrastic 12 pune în evidență existența unor mecanisme pragmatice subiacente acestui fenomen. În secvența următoare, reluarea rezultă dintr-o strategie de autocorecție, cu rol de clarificare referențială: vorbitorul A evocă prin clitic un referent implicit din discurs (ideea despre care vorbește B) și apoi îl clarifică prin substantiv, în momentul în care i se pare imprecis evocat prin clitic: B: da↓ la tine mergea așa↓ la mine
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
unul altuia), pe de altă parte, uneori cu ocurență obligatorie, alteori cu ocurență facultativă. În absența pronumelui reciproc, semnificația reciprocă este recuperată contextual, pe baza implicațiilor generate de particularitățile sintactice ale structurii (subiect plural - multiplu sau rezultat din coordonare; identitate referențială între subiect și complementul direct; simetrie semantică și structurală). Prezența pronumelui reciproc corespunde focalizării relației dintre actanții implicați în actul de predicație sau a relației dintre aceștia și acțiunea în care sunt implicați. În funcție de pronumele reciproc actualizat în limitele unor
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
A: și: se potrivește microfonul pe care l-am văzu:t noi B: da: A: ă: și acesta costă: # trei sute de mii B: <R ă: e bine>. (IVLRA: 186) sau apare în grupul nominal fără a avea însă un suport referențial: A: deci # ce înseamnă SAună B: noi putem să facem /lizing/pe active fixe # A: da' B: acuma din toată sauna asta CE intră la activ fix ( xxx) (IVLRA: 198) B: îl analizează # vedem dacă e da bun sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
sau nu A: la dumneavoastră # de CE se ține cont în mod deosebit la dosarele acestea de analiză (IVLRA: 199). Deși norma literară nu încurajează aceste utilizări (Avram 1986: 176, 178), ele sunt totuși din ce în ce mai frecvente în uz, în care, funcția referențială a demonstrativelor este convertită în funcție pragmatică: focalizarea constituentului realizat/determinat prin demonstrativ. Procedeul este comun limbajului formal (care folosește pe acest, acesta, acel, acela ) și celui informal (care folosește pe ăsta, ăla): sunt obligat să vă acord protecție și
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
retorice construite cu indicativul (Cine nu știe asta?, Ce nu i-a spus?) se asociază sistematic cu lecțiunea de cuantificator universal pentru pronumele interogativ (toți, toată lumea). Lucrările de cultivare a limbii apărute înainte de 1990 au sesizat tendința vorbitorilor spre imprecizie referențială și ambiguitate a intenției discursive, recomandând evitarea cuantificatorilor indefiniți acolo unde aceștia nu dau indicații legate de raportul parte - întreg, ci sunt folosiți superfluu. Uzul actual demonstrează însă ca există diferențe între folosirea nehotărâtelor și a negativelor în presă (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
135) <Î pe la doișpe fără ceva↓ noaptea↓ și de-acolo pînă la soacră-mea sînt vreo zece chilometri pînă la ea aCAsă↓ deci pînă-n sat sînt opt↑ și încă doi chilometri (IVLRA: 46). Motivele din care vorbitorul optează pentru imprecizie referențială sunt diverse: (i) vorbitorul nu cunoaște/cunoaște aproximativ informația, dar nu recunoaște acest lucru deschis pentru a nu-și prejudicia imaginea publică; (ii) vorbitorul reține informație, dacă, din motive personale sau pentru a-și manifesta puterea discursivă, nu dorește să
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
pentru că intervine mama adevăra:tă↑ (IVLRA: 51) A: [noi n-o să mai fim bătrînii (IVLRA: 28). Sintagmele apozitive speciale de tipul noi femeile, ea mama, ei scenariștii, noi bătrânii - în care un termen nonreferențial (noi, ea etc.) precedă un termen referențial (femeile, mama etc.) - rezultă dintr-o strategie de autocorecție cu scop de optimizare a comunicării, așa după cum indică pauzele și intercalările din exemplele de mai sus: vorbitorul își dă seama că referentul, pe care inițial l-a presupus accesibil interlocutorului
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
a activităților desfășurate de delegațiile României în diferitele organe și agenții ale Națiunilor Unite. Unghiul de abordare este eminamente unul de natură conceptuală, pe baza faptelor și evenimentelor ce sunt invocate și comentate, spre a servi ca o indispensabilă bază referențială. Firul călăuzitor a constat în ilustrarea capacității diplomației românești de a se manifesta creator pe scena multilateralismului global, în scopul proiectării identității naționale, promovării și apărării intereselor fundamentale ale țării. Adunarea Generală a O.N.U., Consiliul de Securitate, Consiliul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
metode fiind mai eficiente și mai puțin costisitoare decât folosirea metodelor tradiționale bazate pe activități de minerit. Este lesne de înțeles că, în contextul epocii, România nu era pregătită să se angajeze în realizarea unui astfel de proiect. (9) Evenimentul referențial cel mai elocvent al gradului înalt de credibilitate atins de Diplomația română în perioada la care ne raportăm avea să-l constituie alegerea ministrului de externe al României, Corneliu Mănescu, în funcția de președinte al celei de-a XXII-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
riscului Întreprinderii Activitatea Întreprinderii este supusă În orice moment riscului. Într-o exprimare generală, riscul constituie probabilitatea ca un eveniment nedorit să se producă. O societate poate depăși mai greu sau mai ușor riscurile la care este expusă, În funcție de contextul referențial: poziția sa pe piață, situația economică și financiară, climatul economic și geopolitic, mediul de afaceri, managementul firmei sau domeniul de activitate. Practic, nu există oportunitate economică În care să nu intervină riscul la un moment dat. Intensitatea acestuia poate fi
Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii De la intuiţie la ştiinţă Volumul 2 by Anca Maria HRISTEA () [Corola-publishinghouse/Science/214_a_247]
-
lipsite de orizont, creație a „demiurgului rău”. Poetul se vede pe sine ca pelerin, însă drumul lui nu este nicidecum o călătorie în imanență, ci, în conformitate cu motoul axiomatic după care „dreapta este un cerc de rază infinită”, are drept sistem referențial geometria absolută a transcendenței: „Sunt pelerin pe drumul dublu arcuit, / La două capete ridicat pe ancorele lui...” (Ger valah). Coborât fără voie prin „poarta de miazănoapte” - în acord cu accepția gnostică a transmigrației („M-a picurat din cer opusul zeu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
să le aibă eroina lui Bizet? Avea de partea ei senzualitatea naturală, privirea fulgerătoare și seducția vocală înnăscută. Devenită franțuzoaică după căsătoria cu Emmanuel Bon de ville în 1974, Viorica a întruchipat la Palais Garnier, într-o ma nieră aproape referențială, câteva dintre personajele marelui repertoriu, alături de cei mai mari cântăreți ai timpului. A fost superbă în dificilul rol al Dulcineei din Don Quijote de Masse net, cu Nicolai Ghiaurov, în regia discutabilă a lui Peter Ustinov. Pentru publicul parizian și cel
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
schițele și momentele” cuprinse aici cu dedicație filo-caragialiană cultivă articularea nehotărâtă a unor forțe altfel foarte hotărâte, scrisori (pierdute) și nopți (furtunoase): O neputință, O fugă, O alee, Un tren, Un violoncel, Un lup ș.a. Pe de altă parte, cumulul referențial și mai ales frenezia asociativă formează un spațiu securizant, un fel de scut bibliografic și emoțional (Un tren, Cinema, Proust-ul din fiecare, Septuagenara). Un scut reprezintă referințele și asociativitatea în cea mai gravă dimensiune a scrisului/trăitului la acest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]