1,838 matches
-
frică? O să fie totul bine. Când eram pe scenă, am fost rănită mai tare decât ești tu acum. N-am fost niciodată o cântăreață foarte bună, David, și am știut asta dintotdeauna, dar iubeam scena, adoram să fiu orbită de reflectoare și să aud zgomotul orchestrei în spatele meu. David, când ești pe scenă și cânți și poți să simți cum ritmul orchestrei mișcă scândurile de sub tine, parcă ai fi beat. E chiar așa cum îți zic, puișor. Scena a fost ca lichiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o închisoare de femei din Australia, cu Violeta închisă pentru prostituție, Alfredo un gardian tânăr și tatăl lui guvernator. Sau ceva de genul ăsta. Paul zicea: —Balul din Actul III e gândit ca un fel de discotecă pentru deținuți - stroboscop, reflectoare, ceva de aici, ceva de acolo. Apoi ea e transferată la o închisoare din provincie, cu un climat mai uscat, probleme cu sănătatea... —în Queensland? am simțit că ar trebui să adaug ceva. Paul părea interesat: —Ayers Rock e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în drum spre casă, mă gândeam că Paul și Claire erau ca și cuplul din ceas; când unul intra, celălalt ieșea. O suspectam pe Claire la început și acum că o ștersesem de pe listă, Paul îi luase locul în lumina reflectoarelor. Fusesem atât de sigură că Nat furase tablourile, încât nici nu m-am gândit la altcineva. Dar Paul fusese acolo chiar în după-amiaza aceea, stând prin preajmă, așteptând să vadă când pleacă Shelley, ca să aibă cum să însceneze jaful. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fabricile vecine, care lucrează probabil până târziu. Asta însemna că mai sunt oameni prin preajmă. M-am simțit mai în siguranță. Dintr-o singură mișcare două faruri s-au aprins la maxim, amețindu-mă ca și cum aș fi pășit în fața unui reflector. Am realizat prea târziu că zgomotul nu venea de fapt de la vreo fabrică, ci de la un motor pornit. Mașina a demarat din locul în care era parcată și se îndrepta vertiginos către mine așa cum stăteam în mijlocul străzii, ca o țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pune în valoare inegalabila instalație de lumini. Cei șase tresăriră o clipă, mirați, încercând să dea un sens rapid și just bufniturilor înfundate și sacadate ce se auzeau de peste tot, dar se liniștiră repede, realizând că, întrucât erau doar două-trei reflectoare de scenă ce spărgeau întunericul, nu-i mai puteau vedea pe fanaticii ce se loveau cu capul de asfaltul colosalului amfiteatru al norilor, ținând ritmul. Deodată muzica încetă la fel de brusc precum începuse, învăluind pe toți și toate într-o liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acesta, comisarul cel bătrân, șeful poliției din Baia de Sus, pe care îl știa închis în cămăruța de la parter, era la el în birou, îl arestase și acum îl interoga. Baza Pinforest-ului de la poalele muntelui era luminată ca ziua. Toate reflectoarele de pe stâlpii din colțurile împrejmuirii erau aprinse. Sclipirile roșii și albastre ale girofarurilor se reflectau peste tot. Atât pe drumul forestier cât și în interior erau parcate mașini de poliție. Tot efectivul secției din Baia de Sus împreună cu un detașament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
forța inegalabilă a transmisiunii în direct, cum spunea reporterul, invadară casele locuitorilor dezorientați ai capitalei. Ele însemnau ofițeri care dădeau ordine, însemnau sergenți care răcneau ca să determine îndeplinirea lor, însemnau soldați care instalau bariere și însemnau ambulanțe, unități de transmisiuni, reflectoare luminând șoseaua până la prima curbă, valuri de soldați sărind din camioane și ocupând poziții, înarmați până în dinți și echipați atât pentru o dură bătălie imediată, cât și pentru o lungă campanie de uzură. Familiile ai căror membri își aveau locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Nu spuneți asta, nu se poate, O fi o impresie a mea, ce n-aș da să mă înșel. În acel moment apăru un car de reportaj al televiziunii, apoi apărură altele, al presei, al radioului, acum primarul, înconjurat de reflectoare și de microfoane, răspundea la întrebări, Câți morți estimați că au fost, De ce informații dispuneți deja, Câți răniți, Câte persoane arse, Când credeți că stația va putea funcționa din nou, Există vreo presupunere în legătură cu autorii atentatului, S-a primit vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mult mai mult decât picioarele alea desfăcute și abandonate poveștii. Se simte stingherit de atâta frumusețe... Maestrul închide jaluzelele, în cameră se întunecă, nu vrea s-o mai vadă, lui îi place să povestească pe o lumină specială, care vine - reflector - din față, se așază la o masă mică de cafea, are la îndemână berea și ceașca de lut, stă pe covor, aprinde țigara și, deodată, lumina reflectorului se aprinde pe el din față, sala e plină, mii de ochi îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai vadă, lui îi place să povestească pe o lumină specială, care vine - reflector - din față, se așază la o masă mică de cafea, are la îndemână berea și ceașca de lut, stă pe covor, aprinde țigara și, deodată, lumina reflectorului se aprinde pe el din față, sala e plină, mii de ochi îl privesc, știe că îi poate avea pe toți în mână. Uită de picioare și de brațele desfăcute, de palmele rotunjite în sus, chemându-l parcă. Vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Ai treabă, dragule! Cu Anita așa a fost să fie, eu ți-am spus s-o aduci acasă. Moartea e cea mai tare. Nu mă mai amărî, mamăăă!!! Dar, după ce bătrâna a plecat de la mine, m-am însurat cu Rita. Reflectorul se stinge. Și Maestrul se ridică de la masa joasă, de pe covor, trage jaluzelele, ceva dispare, o vrajă pe care, cu talentul lui, o regizase perfect. Ea se întoarce cu fața spre el, e roșie ca decorul din primăvara lui 1973
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ați venit la MaxiBar. Eu sunt Halterofilul din Vitan, dar cred că știți asta, ha, ha, ha! Ca orice mare artist, Mișu descoperise că emoțile intense din viața personală se pot sublima, cu maximum de trăire și impact, în lumina reflectoarelor. Până și Mariana, căreia în timpul acestei certe îi trecuse din nou prin minte ideea sinuciderii, fu impresionată de prestanța lui Mișu. - Ești frumos. - Mulțumesc. Și totuși, viața merită trăită, își spuse Mariana, mulțumindu-i în gând îngerului păzitor care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
trăi ca în grădina Raiului. Fără rușine, încercă ea să-și ascundă roșeața din obraji cu părul blond. Fără rușine și mai ales fără... - Fără... repetă la fel de încurcat Popa. - Fără păcat! * Uleiul de pe mușchii lui Mișu strălucea satisfăcător în lumina reflectoarelor. În ultima clasă de liceu Mișu visase să se facă actor, numai că profesoara de română nu i-a iertat niciodată faptul că o prinsese în veceul școlii cu un elev din clasa a noua. Așa se face că deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
decoltată Dolce&Gabanna și în sus fustița de blugi, se hotărî să-și apere bărbatul: - Romeo, cum... - Îl cunoști?! Romeo?! Mișu nu se așteptase la asemenea trădare. - Nu tocmai... - Liniște! îndrăzni heruvimul. - Liniște! îl acompanie nea Ovidiu, ușor deranjat de reflectorul mutat acum pe nasul lui borcănat și roșu. - Liniște! tună Mișu, dar în aceeași clipă mâinile sale slăbiră din cauza tensiunii nervoase și-și scăpă halterele pe piciorul drept. Într-adevăr, se făcu liniște. Toate privirile din sală, plus ale telespectatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
sfârșitul veacurilor, o lumină care îi va gâdila buzele și pleoapele și sfârcurile și linia spatelui și vârful urechii și cerul gurii. Mariana murea încet, dezvelindu-și sânii în liniștea de mormânt. O răcoare plăcută îi mângâia trupul, iar razele reflectoarelor îi aprindeau părul ca pe o mare lumânare care ardea în sine, pentru sine. Mariana murea dansând îmbrățișată de amintirile ei, de prima păpușă, de rochița de mătase violet de la serbarea din clasa a V-a, îmbrățișată de valurile calde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în voie și cu abnegație de pachete cu portocale, bomboane, ceva jucării pentru copii, era asudat de atâta alergătură și grijă. Nu a cerut niciodată nimic, nu a pretins decât să se afle pe scenă, să se scalde în lumina reflectoarelor, care era și lumina lui. După spectacol se ducea acasă, nu adăsta prin cârciumă, avea treburi multe și fără de amânare până a doua zi, la următorul spectacol, când era boierul sau țăranul sau oricine care trebuia să dea o replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
sau spunând răutăți despre unii sau alții. Nenea Mircea Cojan și-a cheltuit energia pozitivă cu noi, colegii lui mai tineri, cu care a trăit pasiunile, durerile și aspirațiile, iar când venea vremea premierelor, când noi ne aflam în lumina reflectoarelor gloriei, zâmbea cu drag și cu bucuria că, dacă vreunul dintre noi dădea semne că este un caracter, putea să fie și el mândru, căci, într-o oarecare măsură, lucrul ăsta i se datora și lui. De unii râdeam, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și pace. Deodată se aude de undeva de sus: ― Salut, Mihai, ce faci? Ridicăm privirile și rămânem cu gurile căscate: cocoțat pe niște catalige de șase metri înălțime, Peter Schumann se odihnea, șezând pe o ștangă în podul sălii, printre reflectoare. Îmbrăcat într-un costum de Uncle Sam, cu ditamai jobenul pe cap, Peter îmi făcea semne de acolo, din lumea lui, din care putea să vadă ce se petrece pe pământ și să critice că lucrurile nu erau așa cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
băutură În mână, târându-și poalele paltonului după el, cu un rânjet tâmp pe față. Firește, până atunci nu dăduse nici un semn c-ar Înțelege japoneza. Cu toate că-și Încheiase rolul, s-a apropiat de mine, care eram Însărcinat cu menținerea reflectoarelor În poziție dreaptă. Rânjea În continuare și, din când În când, ducea la gură o sticlă de Jack Daniels, urmărind cu interes filmarea scenei. „La naiba! Ăsta e japonez!“ am tresărit eu de uimire, lăsând să-mi scape din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În poziție dreaptă. Rânjea În continuare și, din când În când, ducea la gură o sticlă de Jack Daniels, urmărind cu interes filmarea scenei. „La naiba! Ăsta e japonez!“ am tresărit eu de uimire, lăsând să-mi scape din mână reflectorul, ceea ce-a atras asupra mea furia regizorului: „Miyashita, tâmpitule, ce naiba faci?“. Cum stăteam eu așa căzut pe gânduri, vagabondul m-a Întrebat Încă o dată: — De ce și-a tăiat Van Gogh urechea? Cum de-a ajuns un japonez În starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
rock, atunci când venisem prima oară aici. Adevărul era că, după ce tragi pe nas cocaină, Corona e de o sută de ori mai bună. — Miyashita! Cu ce te ocupi? Aa, da! Când ne-am Întâlnit data trecută țineai În mână un reflector. Faci videoclipuri? — Da, dar de obicei mă ocup cu vânzarea de produse video, am Început eu să-i explic, dar m-a Întrerupt brutal, cu o voce tăioasă: — Ce-mi pasă mie? Am Înghețat. Când m-a văzut așa Încordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de aproape, când limuzina Volvo a pătruns Într-o piață pavată cu piatră cubică. Piața Concorde, mi-a șoptit șoferul. Cu toate că era miezul nopții, Piața Concorde era scăldată Într-o lumină gălbuie ce se revărsa dinspre o rețea complicată de reflectoare. În depărtare se zărea Turnul Eiffel. De-a lungul străzilor ce porneau iradiant din piața centrală, clădirile erau aliniate Într-o ordine perfectă. Dacă locuiai Într-un astfel de oraș, erai obligat, vrei-nuvrei, să ai o percepție a perspectivei, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că doar nu degeaba l-a girat partidul cu votul său de încredere. Personalitate accentuată...Da... Scrie câteva cărți și iese repejor de la mititica...Doar se știe că nu se simte bine decât la lumină sau, mai bine-zis, în lumina reflectoarelor. Chiar așa... Asta este curat făcătură. Tocmai când dăduse omul „bacaloreatu’” și parcă se apucase și de facultate sau chiar o terminase (scuze, o să mă informez!), nu se face, zău...! Da’ ce zic...!? Mai pune de un vanghelion sau se
MASS-MEDIA MIORITICĂ de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362965_a_364294]
-
din ranița lui Nelu. În cele din urmă, hotărând că putea să își dezmorțească picioarele foarte bine făcându-le pe plac celor doi pescari, își părăsi postul, urmându-i spre malul râului cu lanterna lui uriașă care lumina ca un reflector într-o mână și cu o rangă de fier în cealaltă mână. De departe auziră zgomotul stufărișului zdrobit, însoțit de niște sunete atât de tânguitoare, că li se ridică părul pe ceafă. -- Ia, dă încoace puțin plosca aia, ceru paznicul
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
pe ei însiși. Împletirea pietrelor și-a oamenilor este un dar. Las culorile să vorbească prin pictura esenței cuvintelor! CA VISUL DIN VIS Pe treptele gândului îți derulezi viața de la înălțime, ca pe un peisaj privit de la distanță, proiectând lumina reflectoarelor. În mișcare e totul. Lumină, întuneric și culori. Îți croiești propriul drum. Lași cuvintele să se așeze, elogiu adus necunoscutului. Un strigăt, o chemare printr-un fir de legatură între viață și neviață, între vis și nevis, între trup, inimă
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]