3,182 matches
-
de intime nu‑i mai spun „domnule profesor“, ca de obicei. Rainer declară prompt că voluptatea e un fel de extaz (????). Vedeți voi, conștiința nu mai este în toiul acestui extaz decât o conștiință a trupului și, prin urmare, conștiință reflexivă a corporalității. Ca și în cazul durerii fizice, și în plăcere există un soi de reflex care te determină să te concentrezi intens asupra plăcerii. (Ceee? Nu înțeleg o iotă). Iar Anna povestește că plăcerea este moartea dorinței, pentru că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
față * La geam bătrânul cu pisica-n brațe privește apusul De la nostalgia amintirilor (chipul copilului fericit că la fereastra lui a înflorit caisul), suntem invitați la o plimbare în registru grav, meditativ pe malul lacului (apa induce întotdeauna o stare reflexivă de calm), pentru ca la sfârșitul periplului să vedem un bătrân (un bâtrân oarecare, nu-i așa?) care privește gânditor spre apus... Și totul fără nici un fel de artificiu ostentativ, fără pedanterie și didacticism, ci cu distincție și noblețe aș zice
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
simplu: bărbatul și femeia, artistul și „umbra” Celuilalt, aflați mereu în traiectoria dintre tine, privitor, și operă. Cine sunt aceste personaje care te țintuiesc parcă în propria lor uitătură? Cu ochi exoftalmici, ele par, mai curând, naturi umane emoționale decât reflexive. Sunt speriate, mirate, tulburate, îngrijorate, triste, singuratice?... Nu știm. Ele, „petele”, nu par a suferi de groaza revelării nudității ca bărbatul care se ferește, cu pudoare exacerbată, de o altă privire, acela din tabloul așezat în colț, într-un soi
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
percepției proaspete, multă ușurință a versificării, în care descoperim un soi de naivitate: “ Au mărunțit zarzării neaua/ Și-au readus-o în coronae?/ Ori s-a jucat printre “bidoane“/ Aprilie cu bidineaua ?“( Aprilie). Observația nu e lipsită nici de aerul reflexive și, chiar când tema lirică are “glas de romanță “, o anumită tandrețe a tonului aureolează discursul, îmblânzindu-I suflul romantic:” O noapte cu stele, pe grinduri și ape/ Renaște tăcerea, iar luna încape/ În somnul cu vise din iarna croită
DORUL CA SENTIMENT AL ADUCERILOR AMINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364022_a_365351]
-
nevoie să subziste, de un minister anume). 8. SE ȘTIE CĂ orice om are în alcătuirea lui, o suprafață plată, eventual aceasta ar fi cea tranzitivă, și una cu forme de relief variate, interioară, aceasta de pe urmă, fiind eventual cea reflexivă. În ziua de azi, e recomandabil ca prima dintre ele să fie bine extinsă și solid cultivată, deoarece ea poate fi văzută de oricine, de oriunde, chiar și fără camere de supraveghere și fără profil pe facebook. Această suprafață se
7 (FĂRĂ NICIUN TITLU) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362800_a_364129]
-
apărut la Editura Armonii Culturale(2011) , în colecția Lirik, devine un intercesor între diafanele spații eterice și contingentul aromonios, receptat prin cele mai discrete trăiri. Structurată dual, Femeia de zăpadă și Monolog acvatic, lucrarea îngemănează lirismul oniric cu proza poetică reflexivă, pătrunde în cele mai tainice locașuri ale sufletului receptorului:”Alerg desculță prin vise ... e un labirint al dorințelor nespuse, refulate. Speranțele îmi mângâie gleznele ca niște fire tinere de iarbă. Simt miros de viață, de flori de fericire. Îmi pipăi
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
fascinat de cromatica dinspre cer/ spre pământ/ înnobilat de zboruri radiat”(colaj peisagistic), ”îți văd în ochii mei/ chiar și în întuneric/ reflectarea inimii bătând/ ca o tremurare de fluture,/ în parfum de primăveri/ în sonoritități astrale”(scrisoare II). Eseurile reflexive definesc o întoarcere a ființei lirice spre sine, o atitudine speculară, act de redescoperire a valențelor proprii: Liniștea din jur mă hipnotizează... tresar (din când în când, pentru a nu uita să trăiesc, pentru a nu încerca să mor!) și
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
în capacitatea sa de a reacționa în fața operei, idealul criticii lui Jean Starobinski în Relația critică, tradusă de Alexandru George, este legat indisolubil de calitatea celui care citește, dar și de echilibrul în el al facultății sensibile și al celei reflexive. Tocmai analiza funcționării acestei facultăți echivalează cu o secțiune chirurgicală a actului lecturii în sine. Opera, considerată anterior lecturii pe care o facem, nu este decât un obiect inert, cu toate acestea, ne îngăduie să revenim la multiple semne obiective
CRITICA SE LOVEŞTE ÎN FIECARE ZI DE METAFIZIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360823_a_362152]
-
cred însă că tu ai dreptate, cu precizarea că Bătrânul ar putea fi asemănat, și e firesc să fie asemănat, cu cei ce își gândesc existența - de oricând și de pretutindeni. Se distinge de avataruri, care nu sunt, neapărat, entități reflexive. Ele SUNT și ACȚIONEAZĂ, după cum le e firea. Bătrânul mai întâi gândește, apoi este. Avatarurile sunt.” IX (Despre Bătrân), p. . [17] M.-I.B.: „Învățătura vi s-a transmis cândva, în ascendența Dumneavoastră. De fapt, e irelevant cine a fost
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
știut că-n mine cineva...” (N-am știut). Încă din această perioadă identificăm temele și motivele creației, dar și complexitatea stărilor existențiale, de la clipa de fascinație până la tristețea metafizică. Remarcăm în construcția poemelor prospețimea expresiei, cultivarea metaforei, a versului insolit, reflexiv, care cucerește gustul cititorului: „Adevărul Poeziei nu-l știe/ decât somnul ei/ neîncărunțit./ Eu cânt, plâng/ și râd deopotrivă./ Și totuși, speranța voastră e-n mine:/ nu vă înșelați!/ Am atâtea victorii/ încât să vă pot tulbura de Cântec/ sfiindu
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
a omului în această lume vremelnică, până în Patria Veșnică, poetul spune în poemul „Năzuință”: „Am fost drumeț, am ostenit și am / pribegit prin veac. / Prin spațiu și timp. / Nu m-au oprit nici vânturile, nici întunericul.” În poezia filozofică și reflexivă, autorul uzitează de categoriile fundamentale ale filozofiei, spațiul și timpul, declinându-și crezul artistic: „Am căutat calea spre adevăr / Ascunsă în hățișurile întinse / Am căutat marginile perfecțiunii umane / Iubirea și dragostea de bine și om!” (Năzuință). Interesant de remarcat este
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
ce-am greșit? Uneori, versurile par lipsite de muzicalitatea, de eufonia din sonete și lieduri. O oarecare sensibilitate și gingășie străbate poemele acestea. Nici vorbă de trivialitatea după care se dau în vânt autorii de azi. Poezia e serioasă, meditativă, reflexivă, dinamică, de mule ori chiar interactivă, revendicând o reacție din partea cititorului. Este mai mult o nevoie de comunicare, de împărtășire a versurilor cu cineva. Și dialogul se poate închega în chip virtual, acolo unde găsește comuniune și feed-back. În limbaj
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
influențată aproape continuu de acordurile pline de mister ale polifonicei lire. Această Carte izvorâtă din fiorul de drumeț al scriitoarei noastre va fi parcursă de cititori dintre cei mai avizați, între care și literații, cei înstăriți cu o individualitate puternică, reflexivă și tot mereu căutătoare de insule de frumos și de continente de măreție. Fatalmente, informația culturală este diferită de la individ la individ. Toți am ascultat și ascultăm murmurul, dialogul dintre cărțile din biblioteca noastră: fiecare dintre noi aude ceva, dar
STATUIA UNEI IUBIRI CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368326_a_369655]
-
nobilă venerație a ființei iubite: „Te păstrez în inima mea/ și-n fiecare zi/ tumultul tău pulsează în mine ...// Te păstrez în inima mea/ ca pe-o sfântă icoană”... („Te păstrez”..., p. 179). Ne mai întâmpină, de asemenea, o poezie reflexivă și ușor elegiacă, în care eul liric meditează cu înfiorare pe tema timpului în inexorabilă curgere: „Se zbate ora .../ Se zbate ora între cadrane/ Și ticăie minutul .../ Și ticăie minutul nemilos .../ Sacadat/ Și cercul se închide sub cortină” („Continuitate”, p.
DELICATEŢE, CANDOARE, SINCERITATE, DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367986_a_369315]
-
privințe de sarcasmul corosiv, dinamitard, de aerul de bravadă, de nonconformism și violența pamfletară, contestatară, al valoroasei noastre poezii avangardiste. Se constituie toate acestea, credem noi, în semne certe, ale unei sensibile maturizări artistice, confirmată, între altele, și de factura reflexivă, cerebrală, a unor poeme în care eroul liric meditează în cheie ușor elegiacă, pe tema timpului în inexorabilă trecere. Că tânărul poet Adrian Trifan a evoluat cu aplomb și decizie către arealul estetic al poeziei postmoderniste o probează însuși titlul
VIRTUŢILE JURNALULUI LIRIC DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367988_a_369317]
-
însă oricum, angajând alte laturi ale spiri �tului nostru. Verbul "a recunoaște", mai înseamnă și a identifica ceva sau pe cineva cunoscut mai înainte, sau a deosebi ceva după anumite semne caracteristice, ori a se identifica cu cineva (în forma reflexivă a verbului), cum și a admite că ai spus ori săvârșit sau primit ceva, anterior. Acestea și încă alte nuanțe se exprimă însă, în starea substan �tivală a cuvântului, dar prin forma infinitivului lung al verbului, adica prin "recunoaștere"și
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
ce codrul ruginea / Și frunza toată-i cădea / Ca să cad și eu cu ea... Unde rămâne singur sufletul - singur el compatibil cu Focul din Rug și mutat aici de Marea Doamnă care își simfonia-nalță. E de observat cum pronumele reflexiv își nu numai că este locotenent al obiectului - Suverana Lumilor Stăpînă - ci este și preeminent în text. Deci, o formă neaccentuată a unui pronume (simplu înlocuitor) e izolată (aici dislocarea este de la stânga spre dreapta), căpătând, astfel, accentuație, și, totodată
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
Tău/ca să știu cum să trec prin icoană nerănind-o.” Expresia lirică este dominată de imaginar. Poetul evocă realitatea de aici, dar și o realitate de dincolo, imposibil de văzut altfel decât cu ochii spirituali. Umbra este simbol al universului reflexiv, vorbind despre o deconectare de la concret. Frontiera dintre teluric și paradisiac este marcată de această umbră, “importantă” pentru poet. Este seară, amurg, iar timpul nu mai are valoare. “Doamne condu-mă până acasă/în seara asta sunt singur nu stau
POEZII DE IONATAN PIROSCA DESPRE IZVORUL ADEVARATEI IUBIRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367191_a_368520]
-
Conform lui Jung, Păcală este un „tip extrovertit”, care „gândește ceea ce simte” și ale cărui „concluzii intelectuale” sunt „îndreptate către date obiective”. El este un „observator al concretului, amator de plăceri, doritor de noi posibilități”, dar și „introvertit - gânditor, introspectiv, reflexiv”, dovedind „adâncime și intensitate în gândire, calm, sentimente intense sub masca indiferenței.” Păcală e „anormal” Viziunea caleidoscopică a Angelei-Monica Jucan asupra lui Păcală reiese și din faptul că eroul este evocat într-un context larg, ce presupune schimbări complete, pe
PATOLOGIA LUI PACALA SAU SIMPTOMATOLOGIA SANATATII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367230_a_368559]
-
David Press Print, Timișoara, sub tipar. În periodice: Nadia Obrocea, Mirela-Ioana Borchin, Prelegeri de lingvistică (2010), „Philologica Banatica”, 2011, p. 124-128; Eugen Dorcescu, Despre inițierea în suferință, „Orient latin”, XXII, 2015, nr. 1, p. 26-27; Iulian Chivu, Poezia ca existență reflexivă - săvârșire întru desăvârșire, „Portal-Măiastra”, XI, 2015, nr. 4, p. 41 - 42; Maria Bologa, Un mare exercițiu spiritual. Eugen Dorcescu, „Nirvana. Cea mai frumoasă poezie”, „Actualitatea literară”, Lugoj, 53-54, noiembrie-decembrie, 2015, p. 6; Livius Petru Bercea, „Armă îmi este cuvântul iubitor
MIRELA-IOANA BORCHIN, BIOBIBLIOGRAFIE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368602_a_369931]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > DESPRE LIRISMUL CUANTIC. SCRIERE REFLEXIVĂ Autor: Florica Patan Publicat în: Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017 Toate Articolele Autorului DESPRE LIRISMUL CUANTIC. Scriere reflexivă Am tot citit zilele trecute impresii și rememorări dureroase ale oamenilor acum, la patruzeci de ani de la cutremur, m-a
DESPRE LIRISMUL CUANTIC. SCRIERE REFLEXIVĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368777_a_370106]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > DESPRE LIRISMUL CUANTIC. SCRIERE REFLEXIVĂ Autor: Florica Patan Publicat în: Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017 Toate Articolele Autorului DESPRE LIRISMUL CUANTIC. Scriere reflexivă Am tot citit zilele trecute impresii și rememorări dureroase ale oamenilor acum, la patruzeci de ani de la cutremur, m-a uimit faptul că lumea își mai aduce aminte ce film rula pe micul ecran, ce au mâncat în acea seară
DESPRE LIRISMUL CUANTIC. SCRIERE REFLEXIVĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368777_a_370106]
-
tristețea și visul, dezamăgirea și exuberanța, ploaia și soarele unei existențe complexe, nicicând prăbușite, contemplări ale unei conștiințe unice, reprezentative, ce atrage echilibrele lumii noastre cuantice, într-un timp și spațiu ce expandează infinitul. Florica Patan, DESPRE LIRISMUL CUANTIC. Scriere reflexivă 6 martie 2017, Alba Iulia Referință Bibliografică: DESPRE LIRISMUL CUANTIC. Scriere reflexivă / Florica Patan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2257, Anul VII, 06 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florica Patan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DESPRE LIRISMUL CUANTIC. SCRIERE REFLEXIVĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368777_a_370106]
-
nicicând prăbușite, contemplări ale unei conștiințe unice, reprezentative, ce atrage echilibrele lumii noastre cuantice, într-un timp și spațiu ce expandează infinitul. Florica Patan, DESPRE LIRISMUL CUANTIC. Scriere reflexivă 6 martie 2017, Alba Iulia Referință Bibliografică: DESPRE LIRISMUL CUANTIC. Scriere reflexivă / Florica Patan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2257, Anul VII, 06 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florica Patan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DESPRE LIRISMUL CUANTIC. SCRIERE REFLEXIVĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368777_a_370106]
-
poate gândi profund, poate formula metafizic problematici existențiale dificile?” M-am intrebat și eu acest lucru mai ales azi, când maturii contemporani se dedau la versuri facile, fără substanță, fără mesaj. Ana discerne dar e deja capabilă să și formuleze reflexiv, să cugete spontan în preocuparea ei de a cunoaște, de a înțelege, de a ști. Personal am strâns câteva exemple de astfel de versuri surprinzătoare vârstei ei dar clar modele de compozit cerebral. Înțelepciunile Anei “omul cârtiță plutește prin oceane
ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350347_a_351676]