5,383 matches
-
Numind un lucru, spune el, îl faci al tău, dar îi și anunți moartea... Așadar, cuvântul însuși, instrumentul esențial al poetului, devine o oglindă deformatoare, o mască ubicuă, în permanentă glisare pe axa timpului, pentru a anunța nașterea și moartea, refugiul și învierea. Niciodată nu poți repeta ce ai spus, nu poți opri un sens, nu-l poți surprinde, nu-l poți stigmatiza și nu-l poți ucide! Cuvântul nu înseamnă de două ori același lucru. Emil Botta încearcă să suplinească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
care sunt amplasate niște cutii în care poți să ceri ajutor. Așa ar trebui să fie. Oprim la primul - nimic. Încă un km. Nimic. Al treilea km. Tot nimic. Singura diferență față de celelalte opriri era faptul că aici era un refugiu în afara autobahnului. Mă întorc spre mașină și în acel moment văd o patrulă cu doi polițiști pe partea cealaltă a autostrăzii. Ce să fac? Strig tare și repetat. Nu mă aud, nu mă văd. Erau aplecați pe capota mașinii. Mă
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
viețuirii, ea știe că vrea ceva Ăla început pe Vâlsan), și după aceea, mereu vrea. AGONIE Despărțirea de Vâlsan o suportă eroina, dar o atribuie celorlalți , ”oamenii nu îngăduiseră logodna Manuelei” : Peisajul bucolic al unei ogrăzi de țară este spațiul, refugiul ei. Descoperă exteriorul în care Ăspecific naturalismului), găsi acordul dintre loc și păgânirea gândurilor și simțurilor ei încâlcite. Iubirea pentru Vâlsan este singura realitate pe care o are, iubirea ei pentru el este fiul ei, parcă un fiu ar fi
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
persoană, de unde și abundența prozelor claustrării, în care personajul principal este întotdeauna o femeie închisă, captivă în propria existență, a cărei poziție în lume este cea a spectatorului unor vieți străine. Scrisul devine pentru autoarea Femeii in fata oglinzii un refugiu, un exercițiu eliberator a cărui repetare ritualică o sustrage rutinei unei vieți anoste. În același timp, Katherine Mansfield se mută deseori dintr-un apartament într-altul, călătorește mult, cultivă prietenii literare Ăcu D.H. Lawrence și Virginia Woolf, aceasta din urmă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
sub ocupația sovieto-rusească, devenise, ca mulți alți români veniți din Basarabia, tot mai însingurat, făcând față cu greu nevoilor de subzistență. Retras din activitatea politică (o pasiune a vieții sale), urmărit de noua poliție a statului comunist, va fi căutat refugiul într-o relație amoroasă cu o femeie numită poate chiar Teodora, precum eroina poveștii sale. Izolarea în care trebuia să trăiască, întâlnirile tot mai rare cu femeia iubită îl vor fi dus la dese momente de insatisfacție, la coșmaruri de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
clasicist „funcționează” și la P.H.L.!) Profesorul a atins vârsta favorabilă unui control rațional al „instinctelor fundamentale”. Părerea scriitorului... După unele indicii, momentul în care începe să imagineze povestea Domnului R. și a Teodorei se plasează în preajma războiului, poate chiar în timpul refugiului românilor dincoace de Prut, după căderea Basarabiei (iunie 1940). P.H.L. avea în jur de 60 de ani. Putea fi timpul potrivit pentru o poveste de dragoste târzie, pe care un bărbat se întâmplă să o trăiască după o lungă perioadă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
el ceea ce s-ar putea să-i lipsească cu adevărat: o tandrețe duioasă, aproape „paternă”, și o siguranță protectoare de care are nevoie orice femeie „hărțuită” de problemele existenței cotidiene. Își dă seama că Teodora a găsit în copii un „refugiu” ce o echilibrează, îi conferă o anume liniște. Totuși, nu poate scăpa de sentimentul apăsător al poverii, ce vine din responsabilitatea permanentă pe care și-a asumat-o fără reținere sau teamă. Ca un fel de compensație, visează să se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sărbătoare). Dar mâna trebuie să fie curată. Pentru Hölderlin, poetizarea infinitului din afară de către infinitul spiritual lăuntric este destinarea oricărei poezii: "spirit infinit în viața infinită". În vremi de restriște a poeziei, când este alungată din viață, Frumusețea își află refugiul pe crestele spiritului, de unde se întoarce pentru a reîntemeia poetic viața omenească. Altitudinea cosmică a gândirii poetice hölderliniene merge până la a confunda pe Dumnezeu cu starea poetică; Această lume nu este atât de săracă încât să căutăm un zeu dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nasce il di natale", își află antidotul în dizolvarea senină a sufletului în pacea nemărginirii din poemul emblematic, Infinitul poezie care semnează un moment de depășire senină a suferinței și mizeriei acestei existențe unde absurditate și "noroi este totul". Astfel, refugiul în natură îl face pe poet să uite nu numai lumea, dar și pe sine însuși, pierzându-și identitatea într-o nesfârșire devenită o pură încântare fără nume: "În necuprins se-neacă al meu gând. Și ce-ncântare să naufragiez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
unde, în acea perioadă semiobscură, autorul Imnurilor scria că nici un temerar nu-l putea vedea față în față, pentru că "s-ar prăbuși în flăcări". Poemul lui Giacomo Leopardi, Infinitul, începe cu un motiv prezent și în alte creații ale sale, refugiul în natură, evocat mai cu seamă în poezia Viața singuratică: așezat la marginea unui lac, poetul mărturisește că priveliștea, cufundată în binefăcătoarea pace, îl face să uite nu numai lumea, dar și pe sine însuși: "mi se pare că membrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
zice, înseamnă bani, atenție la felul în care ne cheltuim viața, să nu îmbătrânim degeaba! Când omul își împarte viața - inclusiv tezaurul sufletului său - cu ceilalți, ofranda acesta se cheamă dăruire, omenie, prinos. La tristețe, ca și la fericire, un refugiu demn de avut în vedere cartea! Natură vie în împărăția pământului: păduri, câmpii, dealuri, ape, munți - un întreg paradis pe care adesea noi îl uităm! Tăcerea - fortăreață de profunde energii în care, refugiindu-ne, descoperim mirabila lume din noi... Hotărâri
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Apolodoro se urcă în pat nopțile. Atunci sunt aurorele sale, sărbătorile sufletului. Se atinge în răcoarea cearceafurilor, ghemuit cum a fost înainte de a se naște, în pântecul matern, și așa, în poziție fetală, așteaptă somnul, așteptând de la divinul somn, pios refugiu al vieții sale, tărâm sigur în care recâștigă pofta de a trăi. Înainte de a se culca, citește din vreo carte, din cele pe care i le-a lăsat Menaguti și care, pe furiș de tatăl său, le duce cu sine
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
exprimare limpede, tensionată și sobră, păstrând ceva din pompa antică ce transformă reprezentația într-o adevărată ceremonie. Problemele dezbătute vizează culpabilitatea individuală sau colectivă. Spațiul însuși este claustral: oraș închis, sufocat de prezența muștelor - simbolul eriniilor din tragedia antică, camere refugiu - camera tronului, în care se ascund vinovații. În Muștele Sartre dezbate, în spirit existențialist, vechea problemă a destinului uman. Modelul de la care pleacă îl constituie Choeforele lui Eschil, ce are ca personaj central pe Oreste, dar aici nu mai apare
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Fericirea ta, iubite! " (Floare albastr?) Uitând de via?a fugar? din jurul s?u, poetul vis?tor ?i-a În???at privirile c?tre stele, cufundânduse În lumea fanteziei, a „cerurilor nalte", de necuprins pentru iubita ce-i repro? eaz? acest refugiu În lumea „râurilor de soare", a câmpiilor asire, a piramidelor Învechite ?i a Întunecatei m?ri; ea Îi cere s? coboare, din imperiul gândurilor sale, (că ?i față de Împ?rât din poemul „Luceaf?rul"), În lumea cald? a realului, În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
asta). E formată din bibliotecă trei corpuri, birou, tron, masa, patru taburete, toate din stejar și fetele sculptate din paltin. Pe taburete, motivul e inspirat dintr-un brâu al bisericii Trei Ierarhi. A fost păstrată cu sfințenie, a fost în refugiu în Transilvania, a stat în magazie, în pod, a rezistat că și noi și acum e că noua. Mi-e dragă, căci e o emblemă care arată de unde vin, ce sunt, ce au fost cei care m-au precedat, care
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
care este asaltat și care-i accentuează continuu angoasa, a se odihni în interiorul unei lumi în care sensurile sunt date de-a gata, valoarea lor fiindu-i demonstrată de numărul tot mai mare de adepți, reprezintă o formă tentantă de refugiu. Căutarea de sine. Fuga de sine. Fuga după sine. Iată dimensiuni ale existenței contemporane! Motivația principală a rezistenței familiei atâtea mii de ani e legată de supraviețuire, este una economică. Acum, când a crescut gradul de siguranță privind supraviețuirea, ițele
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să fie veterani, bucurându-se cu anticipație de răul pe care urmau să-l producă. În momentul în care lumea, așa cum este ea modelată de cei mai tineri decât tine, îți este străină e semn că timpul ți-a trecut. Refugiul tot mai frecvent în amintiri este indiciu al apropierii morții. Progresul are ceva înfiorător în el: creează o distanță între generații până la a le face de nerecunoscut una pentru alta. Poate că apariția Istoriei ca știință este determinată tocmai de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
atunci, tot ce mi s-a întâmplat am gândit ca "înainte de Clody" și "după Clody"! Deci acum, din nefericire, intrasem în faza "după Clody" și nu știam ce să fac. Am suferit îngrozitor. Începusem să citesc Biblia, să-mi caut refugiul în religie. Mergeam la biserică, mă rugam la toate icoanele. Și au venit evenimentele din Decembrie '89. Aveam și eu, ca atâția mulți alții, informații despre ce se întâmplă în țară și prin jur. Mai trăgeam seara cu urechea, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Nu trebuie uitat nici faptul că, înainte de 1989, traducerea s-a numărat printre formele redutabile de rezistență la agresiunea răului, că literatura clasică ne-a consolat mereu, oferindu-ne repere sigure de valoare, și că traducerea ei a fost un refugiu pentru numeroși scriitori care, neputîndu-și publica opera, s-au menținut în formă traducînd; că pe lîngă literatura clasică, multe texte de literatură contemporană au reușit atunci să treacă de vigilența cenzurii pentru a produce la apariție adevărate sărbători clandestine, ca
Prețul dorinței de a traduce by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8719_a_10044]
-
publicat. Nici romanul lui I. D. Sîrbu nu a fost publicat decât după 1990. Dar, mult prea verbios și prea teoretic, ideologizant-eseistic, Adio, Europa! nu se ridică la înălțimea unor romane care denunță insidios, dinlăuntru, subversiv, regimul comunist, cum ar fi Refugii și Vocile nopții de Augustin Buzura sau Galeria cu viță sălbatică de Constantin }oiu. Diferența de atitudine e considerabilă. I. D. Sîrbu ar fi putut deveni un disident de talia lui Paul Goma. Mesajul deznădăjduit al romanului Adio, Europa! apare astăzi
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
fi de neimaginat să se vândă într-o sută de mii de exemplare un volum de poezii de Ion Barbu. În anii ´60 și ´70, poezia oferea alternativa altui limbaj, a altui univers, imposibil de înlocuit cu alte soluții de refugiu; astăzi, alternativele de refugiu s-au multiplicat, ba chiar oferă mult mai repede o plăcere de compensație. De la comunism la consumism soarta poeziei se schimbă, s-a schimbat neliniștitor, locul ei s-a diminuat drastic în sfera publică a literaturii
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
se vândă într-o sută de mii de exemplare un volum de poezii de Ion Barbu. În anii ´60 și ´70, poezia oferea alternativa altui limbaj, a altui univers, imposibil de înlocuit cu alte soluții de refugiu; astăzi, alternativele de refugiu s-au multiplicat, ba chiar oferă mult mai repede o plăcere de compensație. De la comunism la consumism soarta poeziei se schimbă, s-a schimbat neliniștitor, locul ei s-a diminuat drastic în sfera publică a literaturii. Lăsând acum la o
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
Daniel Cristea-Enache Mai ales înspre finalul romanului, lectura Refugiilor este sensibil în-greu-nată de monologul autoscopic, prea lung, al personajului ce se ia sub observație. Întreaga carte e însă construită pe linia șerpuitoare a acestei analize, care nu este exclusiv interioară. Ioana Olaru își rememorează viața, experiențele și deziluziile personale
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
ei. Întreg filmul este alcătuit prin alternarea planurilor care aparțin retrospectivei cu cele care țin de prezent. Unui Dite tînăr, frivol, epicureu cu un cinism subțire îi este opus filozoful candid de esență voltaireiană, melancolic adunînd în jurul său oglinzi ca refugiu în fața timpului și a amintirilor la o graniță peste care Jiri Menzel nu a trecut-o laolată cu regizorii noului val care au fugit în străinătate după Primăvara de la Praga în 1968. Alături de Milos Forman, refugiat în America, unde semna
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
literatura contemporană. Astfel că au apărut în această colecție următoarele romane: în 2005, Ficțiune și infanterie de Costache Olăreanu (ediție definitivă), roman prezentat de C. Stănescu; Viața pe un peron de Octavian Paler (ediția a treia), prefață de Daniel Cristea-Enache; Refugii de Augustin Buzura (ediția a doua), cu o prefață de Mircea Iorgulescu; în 2006, trilogia Hotel Europa - Pont des Arts - Maramureș de Dumitru }epeneag, cu o prefață de Eugen Simion; Adio, Europa! de I. D. Sîrbu (două volume, ediția a treia
O editură, dincolo de manuale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8811_a_10136]