1,354 matches
-
nu generală, poziția de termen dependent; complement semantic al verbului, adverbul îi particularizează sfera semantică subordonându-i-se, printr-o relație de dependență facultativă. În continuarea distincției de adjectiv, adverbul se diferențiază de corespondentul său din sintagma nominală prin natura regentului; adjectivul se subordonează unui substantiv (pronume), adverbul se subordonează unui verb: „El doarme ușor.”/ „Are un somn ușor”. Prin aceasta, planul sintagmatic al textului actualizează în mod diferit termeni nediferențiați din perspectiva acestei distincții adjectiv-adverb în planul paradigmatic al limbii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
albastru intens, adânc mirositoare etc.: „Dar ochii mari și minunați/ Lucesc adânc himeric.” (M. Eminescu, I, p. 172) Când determină substantive sau pronume, adverbul se diferențiază de adjective morfologic și sintactic; adverbul rămâne indiferent la sensurile gramaticale sau lexico-gramaticale ale regentului: băiatul/fata/tinerii de astăzi, în timp ce adjectivul i se subordonează și din acest punct de vedere: băiatul inteligent/fata inteligentă/tinerii inteligenți. Adverbul (din clasa adverbelor circumstanțiale) se subordonează numelui (pronumelui) prin intermediul unei prepoziții: vremurile de azi, adjectivul se subordonează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
i se subordonează și din acest punct de vedere: băiatul inteligent/fata inteligentă/tinerii inteligenți. Adverbul (din clasa adverbelor circumstanțiale) se subordonează numelui (pronumelui) prin intermediul unei prepoziții: vremurile de azi, adjectivul se subordonează direct: vremuri grele. În timp ce adjectivul se subordonează regentului semantic, morfologic și sintactic, adverbul i se subordonează numai semantic și sintactic. Mai rar, adverbul determină interjecții cu sens verbal: „Hai acolo!” CLASE LEXICO-GRAMATICALE DE ADVERBETC "CLASE LEXICO‑GRAMATICALE DE ADVERBE" Adverbul este o clasă deschisă de unități lexico-gramaticale. Pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
noaptea” (M. Eminescu, I, p. 80) $adjectiv$$/„De te rogi frumos de dânsul,/Îndestul e de hain...” (Ibidem, p. 109) $adverb$$. Caracterul adverbial al actualizării acestor termeni este marcat, pe de o parte, de natura totdeauna verbală (sau adjectivală) a regentului, pe de alta, de invariabilitatea lor în funcție de gen, număr și caz; se deosebesc, prin aceasta, de termenii actualizați adjectival, când intră în relații de dublă dependență, și cu verbul și cu numele (pronumele): „Ei merg liniștit.” $adverb$$/„Ei merg liniștiți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acasă.” (L. Blaga) „Îngânat de glas de ape / Cânt-un corn cu-nduioșare.” (M. Eminescu) 2. element de relație sintagmatică, între termeni care realizează prin alte mijloace relația sintactică de dependență dintre ei; sintagma se caracterizează totodată și prin schimbarea pozițiilor regent și subordonat în planul expresiei. Există două tipuri de situații cu această întrebuințare: • sintagme în care termenul dependent, realizând funcția de atribut, este un pronume de cuantificare superior lui nouăsprezece (la toate nivelele: douăzeci, o sută douăzeci etc.): nouăsprezece ani
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
duc acasă., Plec acolo chiar acum. etc., prepozițiile descriu, prin trăsăturile lor semantice proprii, diferite aspecte ale spațialității, temporalității etc. Aceste aspecte condiționează compatibilitatea (sau continuitatea) regent-prepoziție - termen dependent. Termenul caracterizat prin autonomie lexicală poate introduce în câmpul sintactic al regentului (verb, substantiv) o dimensiune semantico-sintactică generală - spațialitatea, de exemplu; conținutul semantic deplin, bine determinat, al funcției sintactice este asigurat de raportul semantic prepoziție - substantiv (adverb) etc.; interpretarea lingvistică a realității extralingvistice este orientată de caracterul polisemantic al prepozițiilor, care vin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
până acolo de vineri până luni La cel de-al doilea nivel, al funcției sintactice pe care o realizează termenul lexical în structura enunțului, prepoziția este dependentă, în primul rând, în mod relativ, de cele două categorii principale impuse de regent: atribut/complement (inclusiv circumstanțial). În dezvoltarea relației de dependență care generează cele două categorii de funcții, în exprimarea sintactică a spațialității și temporalității, termenul atribut este precedat de o prepoziție compusă, formată din prepoziția simplă de și prepoziția proprie termenului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relații sintactice, prin care să se împlinească câmpurile semantico-sintactice din care se constituie planul semantic global al enunțului. Câmpul semantico-sintactic reprezintă o structură sintagmatică, în dezvoltarea căreia prin intermediul unei relații sintactice se introduc în enunț componente semantice concrete, „cerute” de regent sau adăugate în mod aleator. Astfel, câmpul semantico-sintactic al verbului a vedea este descris de dezvoltarea funcțiilor de subiect: el (etc.) și de complement direct: o floare (etc.) care vin să împlinească golurile 4 din sfera lui semantică: „El vede
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este implicită, la modul abstract, în chiar structura verbului conjugat (deci, devenit predicat), în sensul categorial și în dezinența de persoană. Relația de dependență se desfășoară între termeni cu poziții diferite în interiorul asocierii sintagmatice: unul din termeni se impune ca regent, reclamând din motive semantice, de asemenea, convertite în disponibilități combinatorii, sau numai primind ca determinant, un alt termen, căruia îi impune diverse restricții, o anumită poziție în desfășurarea diferitelor opoziții categoriale. În sintagma „Mihai citește ziarul.”, de exemplu, verbul-regent citește
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
opoziții categoriale. În sintagma „Mihai citește ziarul.”, de exemplu, verbul-regent citește cere substantivului ziarul, una din complinirile semantice posibile, să stea în cazul acuzativ. În sintagma „cartea studentului”, substantivul-regent cartea impune substantivului subordonat student cazul genitiv: studentului ș.a.m.d. Regentul are rol activ în organizarea enunțului. El este presupus de subordonat; comutarea lui cu Ø ar duce la dezorganizarea enunțului, în timp ce absența subordonatului ar lăsa doar enunțul incomplet sub aspect semantic și sub aspectul structurii. În „Mihai citește ziarul.”, verbul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
absolută) a situării predicatului în interiorul unei sintagme bipolare verb-nume: „Din cer a venit un cântec de lebădă.” (L. Blaga) În interiorul relației de dependență se dezvoltă cinci funcții sintactice. Identitatea lor este determinată, pe de o parte, de natura morfologică a regentului, pe de alta, de raportul semantic în care termenul subordonat, purtător al funcției, intră cu regentul. În sintagmă cu regent substantiv (sau substitut), determinantul este purtător al funcției de atribut: „jocul copiilor”, „ziua de mâine”, „iluzii pierdute”. Prin relația de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lebădă.” (L. Blaga) În interiorul relației de dependență se dezvoltă cinci funcții sintactice. Identitatea lor este determinată, pe de o parte, de natura morfologică a regentului, pe de alta, de raportul semantic în care termenul subordonat, purtător al funcției, intră cu regentul. În sintagmă cu regent substantiv (sau substitut), determinantul este purtător al funcției de atribut: „jocul copiilor”, „ziua de mâine”, „iluzii pierdute”. Prin relația de dependență simplă în sintagme cu regent verbal sau adjectival și, mai rar, interjecțional, determinantul concretizează două
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relației de dependență se dezvoltă cinci funcții sintactice. Identitatea lor este determinată, pe de o parte, de natura morfologică a regentului, pe de alta, de raportul semantic în care termenul subordonat, purtător al funcției, intră cu regentul. În sintagmă cu regent substantiv (sau substitut), determinantul este purtător al funcției de atribut: „jocul copiilor”, „ziua de mâine”, „iluzii pierdute”. Prin relația de dependență simplă în sintagme cu regent verbal sau adjectival și, mai rar, interjecțional, determinantul concretizează două funcții: • complement: „Celui înalt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic în care termenul subordonat, purtător al funcției, intră cu regentul. În sintagmă cu regent substantiv (sau substitut), determinantul este purtător al funcției de atribut: „jocul copiilor”, „ziua de mâine”, „iluzii pierdute”. Prin relația de dependență simplă în sintagme cu regent verbal sau adjectival și, mai rar, interjecțional, determinantul concretizează două funcții: • complement: „Celui înalt, celui drept, celui bun / Viscolul nu le va da niciodată / haina lui rece.” (A.E. Baconsky) • circumstanțial: „O toamnă va veni cândva târziu.” (L. Blaga) Când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Celui înalt, celui drept, celui bun / Viscolul nu le va da niciodată / haina lui rece.” (A.E. Baconsky) • circumstanțial: „O toamnă va veni cândva târziu.” (L. Blaga) Când relația e de dependență mediată 8 în sintagme cu trei termeni, un regent și doi determinanți, dintre care unul este mediator pentru celălalt în desfășurarea relației de dependență, unul din determinanți dezvoltă funcția de complement corelativ: „- Ce alte lucruri mai sunt poetice, afară de foc, d-le profesor?” (G. Călinescu) Când relația e de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
desfășurarea relației de dependență, unul din determinanți dezvoltă funcția de complement corelativ: „- Ce alte lucruri mai sunt poetice, afară de foc, d-le profesor?” (G. Călinescu) Când relația e de dublă dependență, în sintagme cu trei termeni, determinantul, având concomitent doi regenți, un verb și un nume (pronume), dezvoltă două funcții: • atribut circumstanțial: „Anarhistul meu, mai deștept ca mine, s-a coborât întâi din vagon.” (I.L. Caragiale) • complement predicativ (element predicativ suplimentar): „Luna pe cer trece-așa sfântă și clară.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu eliminarea situării într-o aceeași temporalitate. Realizarea tautologică a funcțiilor sintacticetc "Realizarea tautologic\ a func]iilor sintactice" Uneori, funcțiile sintactice (sau componenta nominală a funcției de predicat) se realizează, tautologic, prin aceleași unități lexicale prin care s-a exprimat regentul, într-o relație de dependență, sau celălalt termen, în relația de interdependență. Tautologia poate fi autentică, reală: „O crimă rămâne totuși o crimă, orice circumstanțe ar fi invocate...” (O. Paler, Viața..., p. 179) sau aparentă: „A slujit băiatul cât a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai rău...” (I.L. Caragiale, IV, p. 174) Prin tautologie reală, se absolutizează identitatea semantică a subiectului, în relația de interdependență: „Eu știu, moșule, că sluga-i slugă și stăpânu-i stăpân.” (I. Creangă, p.219) sau se subliniază sfera semantică a regentului, în relația de dependență: „De glumeț, glumeț era Moș Nechifor, nu-i vorbă, dar de multe ce dăduse peste dânsul, se făcuse cam hursuz.” (I. Creangă, p. 90) Prin tautologie aparentă, manifestată la nivelul frazei, sfera semantică a funcției este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a planului expresiei: acordul și recțiunea. În același timp, modul specific de subordonare a flexiunii față de aceste două principii se constituie într-o marcă a naturii relațiilor sintactice. Acordul Este principiul prin care un termen al sintagmei, constituindu-se în regent, impune celuilalt (celorlalți) termen(i) să se înscrie pe aceeași poziție în interiorul unor categorii gramaticale comune. Sincronizarea se desfășoară, în general, numai în planul expresiei. Planul semantic al termenului dependent rămâne cel mai frecvent în afara opozițiilor categoriale prin care se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
orientează manifestarea în planul expresiei a relațiilor sintactice intrinseci, prin care se interpretează lingvistic conexiuni interioare „obiectelor”: flori albastre, florile sunt (devin) albastre, trandafirii înfloresc primăvara etc. Recțiunea Este principiul de organizare a planului expresiei prin care termenul constituit în regent impune celuilalt termen din sintagmă înscrierea pe o anumită poziție (în general, diferită de a sa) în interiorul categoriei gramaticale a cazului. Spre deosebire de gen sau număr, care, la substantiv (sau pronume), sunt independente de poziția termenilor lexicali în enunț, cazul este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sensuri sintactice determinate de funcția termenului lexical în enunț. Genitivul casei, de exemplu, își are rațiunea de a fi numai într-o sintagmă precum acoperișul casei, ca manifestare a sensului sintactic de atribut, rezultând din relația sa de dependență față de regentul acoperișul. Recțiunea intervine mai ales în dezvoltarea relațiilor sintactice extrinseci, prin care se interpretează lingvistic conexiuni exterioare, între „obiecte”: cărțile studentului, rupse flori. Cele două principii sintactice au în comun doar caracterul restrictiv: regentul impune termenului dependent din sintagmă anumite
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din relația sa de dependență față de regentul acoperișul. Recțiunea intervine mai ales în dezvoltarea relațiilor sintactice extrinseci, prin care se interpretează lingvistic conexiuni exterioare, între „obiecte”: cărțile studentului, rupse flori. Cele două principii sintactice au în comun doar caracterul restrictiv: regentul impune termenului dependent din sintagmă anumite poziții categoriale, care rămân de ordin formal, prin acord, sau au și o realitate semantică, prin recțiune. Altfel, funcționarea lor prezintă deosebiri de esență. Acordul funcționează prin sincronizarea subordonatului cu regentul în variația permanentă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
doar caracterul restrictiv: regentul impune termenului dependent din sintagmă anumite poziții categoriale, care rămân de ordin formal, prin acord, sau au și o realitate semantică, prin recțiune. Altfel, funcționarea lor prezintă deosebiri de esență. Acordul funcționează prin sincronizarea subordonatului cu regentul în variația permanentă a unor opoziții categoriale (gen, număr, persoană, caz). Recțiunea implică o anumită constanță a variațiilor termenului dependent și care rămân indiferente la variațiile categoriale ale regentului. Direcția desfășurării recțiunii în variațiile morfematice ale termenului dependent este determinată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lor prezintă deosebiri de esență. Acordul funcționează prin sincronizarea subordonatului cu regentul în variația permanentă a unor opoziții categoriale (gen, număr, persoană, caz). Recțiunea implică o anumită constanță a variațiilor termenului dependent și care rămân indiferente la variațiile categoriale ale regentului. Direcția desfășurării recțiunii în variațiile morfematice ale termenului dependent este determinată, direct, de funcția sintactică pe care acesta o realizează în sintagmă și, indirect, de condiția morfologică generică și de planul semantic al regentului (sau termenului cu care intră în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rămân indiferente la variațiile categoriale ale regentului. Direcția desfășurării recțiunii în variațiile morfematice ale termenului dependent este determinată, direct, de funcția sintactică pe care acesta o realizează în sintagmă și, indirect, de condiția morfologică generică și de planul semantic al regentului (sau termenului cu care intră în relație de interdependență). Convergența celor trei factori în orientarea recțiunii duce la constituirea unor constante ale variațiilor, specifice sistemului sintactic al unei limbi. În structura sintactică a limbii române, recțiunea se caracterizează prin patru
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]