1,136 matches
-
prezentul articol, în raport cu condițiile în care au fost achiziționate. Articolul 41 Depunerea filmelor se face cu evidențierea lor valorica, în funcție de gradul de uzură și scoaterea lor din evidență contabilă a unităților respective, însoțite de materialele documentare auxiliare, cum sînt accesoriile regizorale, schițele de decoruri, listele de montaj, listele de titluri, afișele, fotografiile, materialele de prezentare și reclamă, extrasele din presă. Articolul 42 Organizațiile socialiste și celelalte organizații care împrumuta documente cinematografice de la Arhiva națională de filme poartă întreaga răspundere pentru securitatea
DECRET nr. 472 din 20 decembrie 1971 privind Fondul Arhivistic Naţional al Republicii Socialiste România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106340_a_107669]
-
diferite. M-am dus fără prejudecăți, fericit, însă, că-l voi vedea live pe Johan Botha, în rolul titular. Trebuie să specific, încă de la început, că voi disocia în analiză cele două paliere diferite de apreciere, cel muzical de cel regizoral. Sub raport muzical, fără exagerări, am putea spune că spectacolul s-a împlinit în mare măsură printr-o execuție specială. În primul rând, orchestra operei Covent Garden, condusă cu rafinament, subtilitate și grijă pentru păstrarea stilisticii wagneriene de către un dirijor
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
distribuirile artiștilor într-o producție de mare cotă. În rest, ceilalți barzi au fost corecți și doar atât. Corul a răspuns impecabil partiturii, răsunând nuanțat în toate pasajele. Trecând la cel de-al doilea palier al analizei noastre privind concepția regizorală, putem face câteva aprecieri care se vor integra în contextul general al noilor producții pe marile scene. Inovația în teatrul liric a pătruns și la Covent Garden, acolo unde mai exista o grijă pentru autenticitate și un respect pentru tradiția
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
se strecoară propria viziune. Pe scurt, Ninei Sawyers i se încredințează de către regizorul Thomas Leroy (Vincent Cassel) rolul de primă balerină în Lacul lebedelor, celebrul spectacol de balet al lui Ceaikovski după libretul lui V. Beghicev și V. Geltzer. Noutatea regizorală constă în faptul că Thomas Leroy dorește una și aceeași balerină pentru ambele roluri, atât pentru Madonă, Lebăda albă, cât și pentru Veneră, Lebăda neagră. Nina este desemnată să interpreteze cele două personaje contrapuse dramatic, o donna angelicata, pe care
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
de filmare Marele Antipatizat este George Peppard. Tânărul politicos, înțelegător, depozitar al valorilor triumfătoare ale moralității, din film, era, în realitate, un individ nesuferit. „Pe când Audrey se străduia să placă, George se rezuma să dea lecții. În timp ce ea urma indicațiile regizorale, el le contesta. «Nu exista ființă umană pentru care Audrey Hepburn să nu aibă un cuvânt cald, în afară de George Peppard», susține Shepherd. «Nu-l plăcea deloc. Spunea că e pompos.» Când nu era de față, Peppard o poreclea «Călugărița Fericită
Mic-dejun cu Aundrey (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5838_a_7163]
-
filmului și încerca să-și impună propria viziune asupra acțiunii — ceea ce, odată, aproape c-a dus la confruntare fizică între el și regizor. În timp ce Audrey își încheia ziua repetând cu Blake Edwards, Peppard se chinuia să găsească fisuri în viziunea regizorală. În cele din urmă, s-a văzut izolat de întreaga echipă, lucru aflat de presă și transformat în prilejuri de a-l ironiza pe fostul marinar cu mușchi de fier și sensibilități de primadonă. Un întins capitol este dedicat de
Mic-dejun cu Aundrey (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5838_a_7163]
-
spectacole aflate de mulți ani în repertoriul casei. Pentru un iubitor al genului este un adevărat regal. Pentru un profesionist, observator atent al scenei lirice, este o bucurie profesională importantă. Aspectul strict muzical este în mare parte entuziasmant. Cel scenic regizoral rămâne discutabil. Faust este o operă romantică franceză scrisă de Charles Gounod în mijlocul de secol XIX. A avut un succes imens, dobândit treptat în chiar timpul vieții compozitorului. Reține toate șabloanele genului, mizând pe melodica elegantă, pe o anume superficialitate
La Viena, opera iese în stradă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5562_a_6887]
-
teatrală”, scrie Oltița Cîntec în „Suplimentul de Cultură” din 29 octombrie 2011. Teoria literaturii vorbea, mai întîi prin Wayne C. Booth, în secolul trecut, despre autorul implicat; astăzi, Oltița Cîntec își spune spectator implicat. De Silviu Purcărete și creațiile sale regizorale, criticul se apropie cu un filtru al emoției, dar și cu o platformă teoretică solidă, trecînd prin toate spațiile și ipostazele teatrale spre o fermă scară a valorilor estetice; astfel, Oltița Cîntec urmărește, se integrează în echipa cu care Silviu
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
fragmentele” risipite la repetiții, în propriile mărturisiri sau în evocările altora, în texte intersectate, în relaționări cu alți regizori (Andrei Șerban, Gordon Craig, Lev Dodin, Tompa Gabor): portretul care rezultă din jocul cu mărgelele de sticlă ale unei înalte arte regizorale este al criticului, al spectatorului implicat și, deopotrivă, al fantomei pirandelliene, strecurată în obscuritatea sălilor de repetiții și de spectacole: „Iluzia teatrală și lectura ludică a lui Purcărete aduc la vedere năluca teatrului (...) La regizorul Purcărete, magia e alimentată de
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
cu nerăbdare și în alte spectacole de operă, unde, în timp, își va marca o reală contribuție. Așa cum mai subliniasem mai sus, la premieră am beneficiat de o echipă de tineri interpreți, extrem de omogenă, care a știut să răspundă cerințelor regizorale. L-am urmărit cu inima la gură pe tânărul tenor de doar 22 de ani, Ionuț Hotea, în rolul lui Nemorino. El are o voce nativă frumoasă, cu o culoare specială de tenor liric lejer. Are, însă, o puritate, inocență
L’ELISIR D’AMORE de Gaetano Donizetti - premieră la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/4510_a_5835]
-
din cultura română, respectiv din Caragiale, avem încă un motiv să ne bucurăm. Totodată, bucuria constă și în faptul că acest transfer al lumii lui Caragiale în arta dansului s-a făcut cu o deosebită inteligență, pe toate planurile: coregrafic, regizoral, scenografic și interpretativ. Nu este vorba, nici pe departe, de o pastișă. În scenă se dansează intens, dăruit, inspirat, iar Caragiale plutește printre dansatori, doar ca o boare transparentă, din când în când mai apăsat vizibilă, ajutat în egală măsură
Un Caragiale excelent marca Gigi Căciuleanu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4511_a_5836]
-
menționa în program. Și într-adevăr, cei doi, atât în calitate de înventatori de mișcare originală cât și în calitate de interpreți, secondați și de Gabriel Costin, au fost miezul fierbinte care a dat consistență și valoare întregii piese. Foarte fragmentat, mai puțin legat regizoral decât Aparent o cină, spectacolul a excelat în schimb prin originalitatea mișcării și prin valoarea excepțională a interpreților, ambii actori, dar Andrea Gavriliu și cu Liceul de coregrafie clujană înainte de Facultatea de Teatru, și cu masterat în Coregrafie. În ceea ce
Gala absolvenților 2013 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3425_a_4750]
-
se dea populației „hrana” cerută (chiar dacă se dovedește dăunătoare!), iar nu pe cea care i-ar fi de folos. Teatrul, o viață mai intensă În vara anului 2005, Andrei Șerban s-a aflat la Cluj, unde a ținut un atelier regizoral, la Teatrul Național. Eugenia Sarvari a fost cronicarul meticulos al acelei experiențe artistice, transcriind fidel înregistrările audio ale celor zece zile de atelier. A ieșit o carte, aflată în curs de apariție, din care, acum, când celebrul regizor împlinește 70
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3453_a_4778]
-
să văd Pescărușul lui Yuri Kordonsky, știam că și Claudiu Goga repetă același text la Teatrul de Comedie. Coincidențele astea incită. Și se transformă într-un exercițiu teribil pentru orice om de teatru bucuros să însoțească idei, gînduri, obsesii, accente regizorale, cheia fiecărui spectacol, performanța actorilor sau așezările în spațiu, nota costumelor sau cromatica imaginilor. Pentru orice spectator, fiecare desen contaminează ochiul și mintea, care se impregnează de tușe zdravene, de o stilistică ce poate să reașeze anumite structuri umane și
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
și de propria-i neputință. Cele două spectacole sînt complet diferite. Ceva le leagă, acum și aici. Dinamică, o citire a piesei eliberată total de prejudecăți instalate solid în istoria teatrului. În amîndouă „citirile”, personajele sînt perfect calibrate, solid definite regizoral, nu se mai simte prejudecata iscată în jurul unui personaj sau al altuia, de regulă Arkadina și Trigorin. De fapt, se topește clasificarea de personaj principal și secundar. Sînt numai protagoniști. Și Kordonski, și Goga rad etichetele despre Trigorin, de pildă
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
în pămîntul în care Treplev o îngroapă aproape de vie pe Nina. Doar Nina evadează. O vreme. Doar Nina zboară. De aceea, înfrîngerea ei pare și nedreaptă, și insuportabilă. Tot ce se întîmplă între Nina și Treplev în finalul acestei viziuni regizorale este copleșitor și pentru că felul în care este construită scena iese din schema spectacolului. Nina și-a asumat zborul, își asumă și căderea. Prăbușirea ei la picioarele lui Treplev, urlînd iubirea pentru Trigorin este imaginea pe care o voi purta
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
au resimțit în urma efortului, ca de exemplu Aria vinului (nu a șampaniei, căci aceasta nu exista în timpul lui Mozart) unde tempo-ul și desenul melodic incomod i-au pus în cale obstacole și mai ales finalul monumental, a cărui rezolvare regizorală dezastroasă ar fi dezavantajat pe orice cântăreț. Leporello, valetul, personaj moștenit din commedia dell’arte, a găsit în Cătălin Țoropoc un interpret excelent din punct de vedere scenic, cu măsură și bun-simț; glasul de bariton plăcut, maleabil, va câștiga desigur
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
va câștiga desigur dacă se vor corecta unele dificultăți în acut. Celălalt Leporello, Radu Ion, a alunecat prea mult pe panta îngroșării, ieșind din caracterul unui personaj mozartian, fie el și comic. Tot net diferențiate, deși înscrise în aceeași concepție regizorală, au fost cele două Donna Elvira. Crina Zancu a creionat un personaj isteric, cu exces de gesticulație și o tentă de vulgaritate; mi s-a părut chiar că s-a încercat un fel de binom cu Leporello (și costumul sugerează
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
de teatru și de operă îi absoarbe numele ca pe cel al unuia dintre cei mai desăvîrșiți creatori ai Europei. Așa cum aminteam nu de mult, cînd am povestit și despre Artaserse a lui Leonardo Vinci, operă barocă de mare rafinament regizoral și scenografic (decor și costume Helmuth Sturmer), de perfecțiune muzicală. Am plecat cîteva zile la Iași ca să văd cîteva montări. Ca să-mi ofer darul de a intra în bijuteria arhitecturală care este Teatrul Național din Iași. Arhitecții vienezi Fellner și
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
scenografică, motivare și provocare actoricească. Există acum la Iași o trupă care s-a reformulat și redefinit în ultimii ani în primul rînd datorită regizorilor cu care actorii au lucrat. Încet, încet, profiluri noi, interesante. Și nu numai. Fiecare popas regizoral a însemnat semn în trupă. Alexandru Dabija, Radu Afrim, Mihai Măniuțiu, Tompa Gabor, Vlad Massaci, Claudiu Goga, mai tinerii Radu Apostol și Bogdan Georgescu au fost invitați. Tușa fiecăruia se simte în fiecare actor și se vede în fiecare spectacol
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
Într-un alt registru, cel al vodevilului și sub rigoarea comediei, dar cu aceeași tandrețe față de iluzie, de iubire, de minciună și păcatul omenesc. Umanitatea spectacolelor lui Silviu Purcărete, generozitatea lui ca artist, fac ca orice formă iau viziunile sale regizorale să tindă spre perfecțiune, dar să nu fie vreodată strivite de încrîncenarea atingerii ei. Sau a succesului cu orice preț. Și de asta este Purcărete altfel. Chiar dacă știi prea bine textul lui Labiche, regizorul te face, delicat, să pricepi că
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
profund veninoasă și eficace a unui reporter privitoare la etatea sa și prudența unei retrageri în glorie, pare să fie depozitarul tuturor anxietăților sale eliberate cathartic abia la montaj. Psihodrama o aduce în scenă nu doar pe tovarășa de viață regizorală, Alma Reville, rol realizat cu subtilitate și finețe de către Helen Mirren, dar și personajele feminine ale căror fantasme îi populează și uneori poluează inconștientul. Filmul, crede Sacha Gervasi, devine teatrul de umbre și măști, oglinda unui fond obscur de pulsiuni
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
pe care o considera semn al neînțelegerii crase în privința creației sale. Pentru Wagner, „drama“ înseamnă etimologic „act“ de punere în scenă a unor ritualuri populare, o replică modernă a misterelor eleusine, iar un asemenea ritual cere ca libretul, partitura, actul regizoral și element mitic să se strîngă toate într-o liturghie laică pe care spectatorii s-o guste ca pe o epifanie. Cînd însă drama se preschimbă în cultură fără rădăcini cultice, ea devine scălîmbăială cabotină sau spectacol de cabaret. O
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
endoscopia prezentată în detaliu, însă și aceea posibil trucată. Revenim astfel la gastrita improbabilă, altfel autentic ulcer al regizorului, metaforă a unei viscerale și dureroase scufundări psihologice în laboratorul său de creație. La nivelul acestei vederi în secțiune asupra viziunii regizorale nuditatea, în singura scenă luată în discuție, traduce o clauză esențială, aceea a totalei transparențe, a dizolvării ultimelor reziduuri de artificialitate, de convențional, de inautentic și corespund, în ce privește acest making of reluat dintr-un unghi subiectiv, denudării procedeului. Nimic nu
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
-l transpune într-o viziune de spectacol. Comentariile i se disting prin gust, cultură de specialitate, informație, intuiție critică, argumentări clare. Referirile culturale la care apelează frecvent dovedesc, la rândul lor, o largă deschidere spre modernitatea actului teatral, spre creația regizorală de avangardă. Scriitura îi stă sub semnul unui expresionism subtil nuanțat, e lipsită de prețiozități, farmecă printr- un stil „beletristic” elevat, în spatele ei simțindu-se o vocație literară reală, necomplexată de insinuarea în demersul critic a unor stări și rememorări
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]