454 matches
-
la această categorie de indivizi, diferite tipuri de reacții, cum ar fi următoarele: reacții de compensare, ostilitate față de anturaj, admirație pentru persoanele mai bine dotate și dorința de „a face” și de „a fi” ca ei, atitudine generală de pasivitate, regresiune, reacții paradoxale în cazurile de eșec sau de reușită, aderență la un model de gratificare infantilă. Clasificarea oligofreniilor Din punct de vedere psihopatologic, în afara observației clinico-psihiatrice, se utilizează, drept criteriu de apreciere psihodiagnostică nivelul QI. În sensul acesta se disting
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
judecată (raționament), pierderea simțului critic și autocritic. Ele sunt legate de aspectul sau de latura operațională a inteligenței sau de activitatea sintetică mintală. Corelat acestor aspecte se notează, în plus, următoarele: dispoziția sau pierderea valorilor etice, indiferență față de valorile logice, regresiunea la un nivel de „viață animală” sau „vegetativă”, sărăcirea Eului până la golirea sa completă de orice conținut. Formele clinice ale demențelor Din punct de vedere psihopatologic, H. Ey distinge două grupe de stări demențiale: demențele organice și demențele vesanice. Le
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de igienă personală deficitară, activitate dezordonată, colecționarism de obiecte heteroclite și inutile, cu caracter bizar sau chiar absurd, inversarea ritmului somn-veghe, bulimie, deficit de memorie cu uitarea faptelor recente și incapacitatea achiziției unor date noi, în conformitate cu „legile memoriei” (T. Ribot). (Regresiunea mnezică a evoluției se face de la cel mai recent la cel mai vechi, de la cel mai fragil, la cel mai solid. În felul acesta, amintirile din copilărie, cu o mare încărcătură afectivă sunt cel mai bine conservate), dezorientare temporo-spațială, tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai solid. În felul acesta, amintirile din copilărie, cu o mare încărcătură afectivă sunt cel mai bine conservate), dezorientare temporo-spațială, tulburări de limbaj, de tipul afaziei amnestice, tulburarea funcțiilor sintetice de bază (atenție deficitară, percepții sumare și fragmentare), tulburări intelectuale, regresiunea instinctivo-afectivă, tulburări de caracter (iritabilitate, mânie, autoritarism, exaltarea sentimentului de proprietate, sgârcenie, gelozie, tulburări de comportament erotic, reacții impulsive, suicid). Evoluția clinică a demenței senile are caracter progresiv, de la câteva luni, la câțiva ani, sfârșind cu demență intelectuală și stare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracterizate prin „reacții de agresivitate” sau „reacții de fugă” de factură nevrotică și din care fac parte următoarele tipuri de afecțiuni: tulburări cardio-vaculare, hipertensiunea arterială; tulburări emoționale caracterizate prin „reacții de retragere” ale individului sau stări de dependență și de regresiune prin care individul caută să evite situația emoțională psihotraumatizantă, având drept consecință tulburări neurovegetative diferite cum ar fi: diaree, tulburări gastro-intenstinale diferite, astm bronșic etc. Definiție și caracteristici Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că este artificială
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau difuz (suferințe nespecificate). Le vom analiza în continuare. Deși aparent de un mare polimorfism, tulburările psihosomatice configurează „sectoare” ale patologiei sau chiar „tablouri clinice” specifice. Dincolo însă de „tablourile clinice” descoperim conflicte, frustrări, traume afective, carențe emoționale, stări de regresiune care explică natura tulburărilor psihosomatice respective. Pentru exemplificarea acestor aspecte menționăm, în continuare următoarele situații (A. Porot): Patologia psihosomatică din sfera digestivă (spasmele esofagiene, gastrice, intestinale sau ale căilor biliare, precum și ulcerul gastro-duodenal) sunt tulburări specifice unui tip de personalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
special, de a fi tratat medical. Corelată cu aspectul de mai sus, este și dorința inconștientă a individului, de „a fi bolnav” pentru a se afla sub ocrotire medicală. Toate aceste aspecte enumerate traduc a anumită imaturitate emoțional-afectivă și o regresiune a Eului, care este „comparată” cu „refugiul în boală”. Rezultă în mod clar, din cele de mai sus, că în situația bolilor autogene sau a celor iatrogene, individul construiește suferințele într-o manieră auto-sugestivă sau hetero-sugestivă. Condiția esențială, primară este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Acestea sunt reprezentate prin următoarele: carențe emoțional-afective, frustrări, timiditate constituțională, dificultăți de adaptare-integrare, imaturitate afectivă sau situații de dependență afectivă, intelect de limită sau diferite grade de debilitate mintală, complexe de inferioritate, trăsături de personalitate de tip paranoiac, tulburări caracteriale, regresiune afectivă, ca o reacție de „retragere-apărare” în fața unor evenimente sau situații resimțite ca niște pericole de către individ, manifestări de factură demonstrativ-histrionică, cu scopul de a atrage atenția și de a obține avantaje psihologice, morale și sociale (sprijin, compătimire etc.), atitudini
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dezvoltare (protecție - 1b; dezvoltare - 2b; adaptare/integrare - 3b), stabilizare (consolidare/independență - 4b) și declin (involuție - 5b; slăbirea performanțelor - 6b); iar pe de altă parte, dinamica tipurilor de personalitate anormală sau patologică cu „factorii morbigenetici” specifici, reprezentați prin conflicte (reacții - 1a), regresiune (nevroze - 2a), inadaptare (psihopatii - 3a), dezadaptare (psihoze - 4a), deteriorare (demențe - 5a) și deficiențe (oligofrenii - 6a). Din schema prezentată se poate desprinde faptul că cele două zone, cea a normalității psihice (N) și cea a anormalității psihice (A) sunt dispuse simetric
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sa, cu curba N. Pe această curbă se înscriu, în raport cu nivelul de organizare al personalității tot șase situații „patogene”, care, în diferite etape ale vieții individului, pot duce la apariția unor anomalii psihice ale personalității. Acestea sunt următoarele: conflicte/frustrări, regresiune, inadaptare, dezadaptare, deteriorare, deficiență. Se poate remarca faptul că, așa cum cele două curbe N și A sunt complementare între ele, și „factorii” sau „situațiile” care pot influența dinamica evoluției vieții persoanei sunt complimentare, așa cum, de altfel, se poate vedea din
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vieții persoanei sunt complimentare, așa cum, de altfel, se poate vedea din tabelul din pagina 426???, în care sunt expuși „factorii de normalitate” (N) și „factorii de anormalitate” (A). Factorii de normalitate (N) Factorii de anormalitate (A) Protecție Conflict/frustrare Dezvoltare Regresiune Adaptare/integrare Inadaptare Consolidare/independență Dezadaptare/dependență Involuție/declin Deteriorare/degradare Deficiență/performanțe slabe sau absente Slăbire/absența performanțelor Tipurile de personalitate în psihopatologie 1) Personalitățile nevrotice Personalitățile nevrotice corespund cu ceea ce psihanaliza numește caractere nevrotice (Glover, Reich). Caracterul nevrotic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de regulă, un efect negativ asupra vieții psihice, a conduitelor și relațiilor interumane ale grupurilor sociale. În mod egal, factorii de stagnare, opuși celor de progres, pot duce, în timp, la o stare de imobilism psiho-social, și ulterior, la o regresiune psiho-socială, manifestată, ca și în cazul de mai sus, prin modificări în conduitele și acțiunile grupelor umane, ale mentalităților, în sfera emoțional-afectivă etc. Aceste crize psiho-sociale, fie că sunt crize de stagnare, fie că sunt crize de progres sau dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sărăci persoana umană din punct de vedere etic și individual, îi va reduce inițiativa, gândirea autonomă, responsabilitatea acțiunilor. Rezultatul acestor multiple schimbări ale omului, va fi reprezentat prin ceea ce Van den Berg a numit „adulții infantilizați”, o veritabilă stare de regresiune psiho-socială a individului, a cărui semi-maturitate îl transformă într-o ființă manipulabilă de către stat și puterea politică, ducând treptat la o totală depersonalizare a sa (A. Barrère). 2) Civilizația imaginii publice Corelată direct cu civilizația materială, cu dezvoltarea tehnologiei, cultura
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
umană aflată în aceste condiții de viață socio-culturală, economică, morală? J. Folliet descrie un veritabil sindrom de degradare al personalității umane caracterizat prin următoarele aspecte: golirea interioară a persoanei, slăbirea acesteia, dependență și pasivitate; discontinuitatea conștiințelor, a responsabilității, imaturitate și regresiune; caracterul superficial al emoțiilor și sentimentelor, epuizare, pierderea capacității creatoare, a inițiativei; slăbirea sentimentelor altruiste, de compasiune, milă și solidaritate afectivă; ]nchiderea în sine egocentrică, cultivarea intereselor egoiste materiale, duritate, agresivitate etc.; transformată într-un „automat uman”, persoana va deveni
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
relațiilor interpersonale ale acestuia; schimbarea afectivă în plus (euforie), în minus (depresie) sau cu caracter bizar, discordant (ambivalență, disforie, inversiune afectivă); tulburări în sfera intelectuală de tipul ideilor sau a interpretărilor delirante asociate cu tulburări de percepție de tipul halucinațiilor; regresiune globală a personalității la forme anterioare de dezvoltare (manierisme, bizarerii, puerilism etc.); tulburări ale conștiinței, imaginii de sine, a capacității de reprezentare și evaluare a realității precum și a propriei sale persoane. Aceste aspecte caracterizează psihozele individuale, așa cum sunt ele întâlnite
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
criză socială, când valorile socio-culturale și moral-religioase dispar, se produce o criză și la nivelul Supra-Eului colectiv, care nu își mai poate exercita rolul represiv-modelator și normativ asupra inconștientului colectiv. În aceste circumstanțe masele sociale vor suferi un proces de regresiune psihologică, de reîntoarcere la formele primare, ancestrale, de comportament, de manifestare emoțională și de gândire colectivă uniformizante. Este momentul, din punct de vedere social, al reîntoarcerii în trecut la starea de barbarie primară, prin dizolvarea valorilor civilizației. Orice stare de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
emoțională și de gândire colectivă uniformizante. Este momentul, din punct de vedere social, al reîntoarcerii în trecut la starea de barbarie primară, prin dizolvarea valorilor civilizației. Orice stare de anomie, de criză a valorilor socio-culturale și moral-spirituale duce la o regresiune psihologică a modelelor de comportament și de gândire a maselor social-umane. Absența acțiunii normative a Supra-Eului colectiv mai are drept consecință și faptul că, în absența sau slăbirea rolului acestuia, masele umane își pierd identitatea. Ele nu se mai recunosc
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Absența acțiunii normative a Supra-Eului colectiv mai are drept consecință și faptul că, în absența sau slăbirea rolului acestuia, masele umane își pierd identitatea. Ele nu se mai recunosc în condițiile sociale schimbate de criză. Din acest motiv starea de regresiune psihologică a maselor nu este numai o reîntoarcere la formele ancestrale, primare, de comportament și de gândire, ci și o formă de apărare în fața condițiilor schimbate ale unui mediu social devalorizat, cu care nu se mai identifică și pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
favorizând apariția unor reacții și conduite anormale, a unor idei colective absurde și a unei stări de tensiune psiho-socială extremă. Toate acestea vor constitui cadrul favorabil al dezvoltării unor stări de neîncredere, angoasă, nesiguranță ducând în final la o importantă regresiune psiho-socială a grupului uman respectiv. 2) Rolul planului formal-social Psihozele colective apar și se manifestă în cadrul spațiului social. Acesta reprezintă cadrul de manifestare al acestora. Fiind manifestări colective, ele sunt „exterioare” și reclamă în sensul acesta un anumit „spațiu de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conduite aberante, acceptarea unor idei absurde, înlocuirea imaginarului irațional cu gândirea logică, rațională. Adaptarea la o „lume absurdă” se face prin adoptarea unor „conduite absurde” și a unor „modele de gândire irațională”. În aceste condiții se produce o stare de regresiune psihică globală a grupului social-uman, caracterizat prin adoptarea unor reprezentări colective, cu valoare directoare în sfera gândirii și a conduitelor; tendința la imitație prin scăderea sau pierderea inițiativei individuale; influențare emoțională reciprocă printr-un proces de inducție sugestivă colectivă; automatizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
membrii grupului să adopte acțiuni și conduite comune, dictate de lider, văzut ca „sursă de idei”. Liderul „va gândi pentru mase”, iar „masele, prin comportamentul lor, își vor urma necondiționat liderul” datorită unui proces de inducție sugestivă colectivă, favorizat de regresiunea psihologică globală a acestora. Comunicarea și relațiile interumane vor imita formele propagandei. Ele vor deveni formale, lipsite de conținut, un „limbaj vid” care va fi un „limbaj al zvonurilor și al sloganurilor”. Aceste aspecte deformate și absurde, ale relațiilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prezente și „căutarea” unei alte realități prin „întoarcerea în trecut”. Spre deosebire de psihozele idealiste, care sunt psihoze utopice, psihozele de refugiu sunt psihoze schizoide, și ele se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele trăsături: conduite de refugiu, fenomene de regresiune, de regulă, de factură isterică, compensarea culpabilității colective prin auto-pedepsire, ritualuri cu caracter sau semnificație de acte reparatorii, manifestări de factură pasională, refugiul în alcoolism sau consumul de droguri psihotrope halucinogene etc. Din punct de vedere formal și tematic, psihozele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu caracter emoțional-afectiv zgomotos, de scurtă durată și intensitate variabilă, de regulă reversibilă. Culpabilitate: sentiment de vinovăție real sau imaginar trăit cu intensitate de bolnav. Degenerescență: degradare progresivă a personalității, psihic și somatic, cu caracter ereditar, constituțional, dând impresia unei regresiuni la formele ancestrale de evoluție. Déja vu: falsa impresie sau iluzia patologică de „a recunoaște” lucruri, fenomene, persoane, situații sau fapte văzute sau trăite anterior. Este înrudită cu fenomenele similare: „déja connue”, „déja vécu” (paramnezie). Delir: tulburare de gândire sistematizată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
funcțional activ care suspendă sau diminuează manifestările comportamentale sau acțiunile bolnavilor psihici. Insatabilitate psihomotorie: incapacitatea de a conserva mai mult timp o atitudine, atenția, de a susține o activitate regulată, de a acționa într-o manieră constantă. Involuție: proces de regresiune globală și progresivă a funcțiilor psihice, în special intelectuale, specifice demențelor. Ipohondria: preocupare excesivă și nemotivată, cu caracter anxios privind propria stare de sănătate asociată cu impresia existenței reale a unor „boli” care nu există în realitate. Isterie: dispoziție mintală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
factură reactivă sau nevrotică, uneori chiar psihotică. Tulburările dispar odată cu dispariția factorilor etiologici care le-au produs și întreținut. Psihoză: boală psihică gravă care alterează sistemul personalității, conduita și relațiile bolnavului, acesta neavând conștiința bolii sale. Puerilism mintal: stare de regresiune patologică la stadiul copilăriei, caracterizată prin atitudini, expresie mimică, limbaj, preocupări, regresiune emoțională, a gusturilor și tendințelor bolnavului. Raptus: tulburare paroxistică cu caracter de descărcare explozivă, bruscă, adesea cu consecințe periculoase, antisociale (suicid, homicid). Reacție: răspunsul emoțional-afectiv la evenimentele vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]