1,346 matches
-
acestor faze nu este identică la toți subiecții și în toate situațiile. Unele faze pot fi eludate, altele comprimate, etc. Pe o poziție asemănătoare se se situează și M. Stoica (33, pp. 90-91): J. L. Moreno (vezi R. Chiran, 10) relaționează strâns realizarea și caracterul operei de artă de intensitatea spontaneității: Factorii creativității Anca Munteanu (17) detaliază factorii creativității în capitolul intitulat Dinamica factorială a creativității, subliniind că a adoptat, din multitudinea variantelor de clasificare, soluția lui M. Bejat, soluție la
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
la „dizabili”, tocmai datorită credinței noastre în faptul că și supradotații sunt un tip de dizabili, fie și numai datorită situării lor într una dintre extremele curbei „normale” de distribuție a lui Gauss. Chiar dacă, aparent, simțul comun ne îndeamnă să relaționăm creativitatea de intelect și nu de conceptul de „dizabilitate”, nu putem să nu gândim că tocmai raportul aptitudine/talent/geniu - coeficient de inteligență a condus la studierea, în principal, a creativității bazate pe gândire și, reciproc, la acordarea unei minime
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
și structuri ale culturii), ci motivează și dezvoltă puterea elevilor de a percepe noi relații și de a crea noi modele, sisteme și structuri. Un curriculum integrat presupune „construcția unui mediu curricular care va capacita cel mai bine elevii să relaționeze cu sens experiențele lor școlare între ele, cu cele din afara școlii și cu propriile nevoi și interese”1. Cele două dimensiuni majore ale integrării educaționale sunt gradul în care diferite discipline sau conținuturi relaționează unele cu altele și relevanța pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
capacita cel mai bine elevii să relaționeze cu sens experiențele lor școlare între ele, cu cele din afara școlii și cu propriile nevoi și interese”1. Cele două dimensiuni majore ale integrării educaționale sunt gradul în care diferite discipline sau conținuturi relaționează unele cu altele și relevanța pentru structurile mentale ale elevilor. O bună parte a literaturii de specialitate utilizează ca sinonime conceptele de curriculum integrat și curriculum interdisciplinar. H.H. Jacobs (1989, p. 8) definește interdisciplinaritatea ca pe „o viziune asupra cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
competențele și talentele; - se adaptează și își ajustează comportamentele față de schimbare. b) Este alfabetizată la standarde înalte: - demonstrează abilitățile fundamentale și satisface standardele de bază ale diferitelor arii disciplinare; - utilizează strategii eficiente și efective de management al informației pentru a relaționa informațiile și experiențele; - aplică/utilizează informațiile și competențele în situații noi; - apreciază varietatea manifestărilor culturale și a modalităților de exprimare artistică. c) Lucrează cu informația: - determină nevoia de informație și apreciază utilitatea acesteia; - identifică, selectează și ierarhizează potențialele surse de
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
profesorii, antrenorii, personalul din vânzări, dar și politicienii de succes se presupune că posedă o astfel de inteligență bine dezvoltată. Interpersonalilor le place să organizeze evenimente, să fie liderii informali ai grupului; sunt apreciați de ceilalți pentru modul în care relaționează, în care știu să fie buni ascultători și sfătuitori. Succesul predării va fi asigurat de utilizarea învățării prin cooperare (peer learning), a jocurilor de rol, a brainstormingului, a educației interculturale. 8. Inteligența intrapersonală este capacitatea de a se înțelege pe
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
sprijinindu-ne pe meta-analiza lui Brown (1996), care privește 240 de cercetări publicate între 1974 și 1995. 2. Relația dintre implicarea în muncă și variabilele personale și situaționale Brown clasează în primul rând variabilele personale și situaționale care vor fi relaționate cu implicarea în muncă. El distinge variabilele numite "antecedente" deoarece joacă un rol cauzal. Este vorba de: • variabile de personalitate. Sunt variabilele construite în timpul educației: "etica protestantă" (Blood, 1969) care dă o valoare intrinsecă muncii ca scop în sine, locus
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
ontologic este corect. De asemenea, premisele sale sunt adevărate deoarece se întemeiază pe definiții și operații cu termeni deci, concluzia raționamentului ontologic nu poate fi decât adevărată. Nu poate fi nici un dubiu privind adevărul propoziției "Dumnezeu există". Expresiile limbajului care relaționează cu lumea obiectivă (cu obiectele) se clasifică în două categorii după cum suportă sau nu cuantificarea. Unele expresii, pe care le numim termeni, pot fi supuse cuantificării. De pildă, are înțeles să spunem "Unii cosmonauți sunt sovietici". Alte expresii, numele, nu
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
actualizat), posibilul reprezintă viitorul (ceea ce nu a fost încă actualizat), iar prezentul se referă la activitatea curentă de a deveni actual a ceea ce anterior a fost posibil. Astfel, distincția modală în cadrul teismului neoclasic este o distincție temporală. Deși prezentul este relaționat de trecut, prezentul este în mod extern relaționat de viitor care încă nu a apărut ca și o influență actuală. Mai departe, conceptul necesității este un concept mai bogat din perspectiva temporală. Pe lângă distincția dintre necesitatea de re și necesitatea
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
încă actualizat), iar prezentul se referă la activitatea curentă de a deveni actual a ceea ce anterior a fost posibil. Astfel, distincția modală în cadrul teismului neoclasic este o distincție temporală. Deși prezentul este relaționat de trecut, prezentul este în mod extern relaționat de viitor care încă nu a apărut ca și o influență actuală. Mai departe, conceptul necesității este un concept mai bogat din perspectiva temporală. Pe lângă distincția dintre necesitatea de re și necesitatea de dicto există o distincție și între necesitatea
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
o stare de lucruri actuală. Deoarece stările de lucruri sunt în schimbare, ceea ce este posibil se schimbă de asemenea. Ceea ce a fost posibil poate să nu mai fie posibil, iar ceea ce este posibil poate să fie mâine imposibil. Posibilitatea este relaționată cu temporalitatea, iar lumile posibile trebuie privite din perspectiva lui Hartshorne ca stări viitoare posibile a acestei lumi435. Dacă în cazul lui Plantinga am asistat la o dezbatere asupra modalităților de re și de dicto în ceea ce privește necesitatea, Hartshorne face o
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
stări viitoare posibile a acestei lumi435. Dacă în cazul lui Plantinga am asistat la o dezbatere asupra modalităților de re și de dicto în ceea ce privește necesitatea, Hartshorne face o analiză a posibilităților reale (de re) și logice (de dicto) amândouă fiind relaționate cu temporalitatea. Teoria modalități expusă arată că trecutul este complet determinat, viitorul este parțial nedeterminat, iar prezentul este chiar procesul determinării. Este o greșeală din această perspectivă să se considere, precum considera Leibniz, că lumile posibile sunt aliniate în eternitate
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
familiei 165. 2.1.1. Comportamente nongestuale, cu semnificații neverbale În seria comportamentelor nongestuale, dar care au semnificații never-bale, ne referim la paralimbaj, comportamentul privirii, expresii ale feței, distanța interpersonala. Paralimbajul, componența nonverbală cu proprietăți specifice este neintenționat și direct relaționat cu semnificația comportamentului; natură para-limbajului este condiționată de ansamblul motivelor, scopurilor, intențiilor vor-bitorului. Când vorbim, ne structuram fluxul verbal în grupuri de cuvinte, marcate de caracteristici paralingvistice. Organizarea acestor unități este condiționată de reguli sintactice sau gramaticale. Informația paralingvistică este
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
pentru a evidenția o problemă sau alta, sau orice altceva; c) în fine, vorbitorul inițiază aleatoriu gesticulările. Toate acestea sunt legate la structura ritmului vorbirii, adică la registrul paralingvistic. Chiar și mișcările mai ample, precum schimbările posturii par a fi relaționate cu unități specifice ale vorbirii, precum schimbarea subiectului, începutul sau sfârșitul exprimării ș.a.m.d. Aceste unități de vorbire, în schimb, sunt relaționate cu modul în care vorbitorul își organizează gândurile, transpu-nându-le în cuvinte. Dacă ne gândim la piciorul cuiva
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
ritmului vorbirii, adică la registrul paralingvistic. Chiar și mișcările mai ample, precum schimbările posturii par a fi relaționate cu unități specifice ale vorbirii, precum schimbarea subiectului, începutul sau sfârșitul exprimării ș.a.m.d. Aceste unități de vorbire, în schimb, sunt relaționate cu modul în care vorbitorul își organizează gândurile, transpu-nându-le în cuvinte. Dacă ne gândim la piciorul cuiva în timpul unei situații conversaționale, vom spune că este nonverbal prin faptul că nu constă din cuvinte, dar este direct influențat de actul vorbirii
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
metodă deosebit de eficientă pentru etapa de evocare este cea a termenilor cheie sau a termenilor dați În avans, care are un rol important În folosirea unor cunoștințe anterioare, prin care să se constituie acele idei „ancore”, necesare pentru a le relaționa cu noile informații și concepte. De asemenea, este importantă această metodă și pentru faptul că are un rol important și În stabilirea interesului elevilor pentru tema lecției care urmează să fie Învățată prin efort propriu. Astfel, la clasa a V-
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Magdalena Rangu () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93528]
-
activității în funcție de particularitățile situației și schimbările survenite în modul lor de viață. 10. Fragilitatea construcției personalității și infantilismul comportamental, pe fondul dificultăților de stăpânire a afectelor, pot conduce fie la impulsivitate, agresivitate, credulitate excesivă, fie la izolare, frică de a relaționa cu cei din jur, neîncredere. De asemenea, deficientul mintal prezintă și o anumită rigiditate a conduitei, fapt care determină o serie de probleme în relația cu cei din jur, în special în mediul școlar, existând riscul perturbării activităților didactice fără
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
reală constituirea unei clase speciale într‑o școală obișnuită, practica demonstrând dificultatea aplicării unui program de integrare după acest model; discrepanța dintre clasele obișnuite și clasa specială se accentuează, timpul efectiv în care elevii normali și cei cu cerințe speciale relaționează direct este destul de redus (în cele mai multe cazuri acest timp se reduce la durata pauzelor dintre activitățile școlare), iar în condițiile unui colectiv școlar de acest tip se constituie cu ușurință grupuri de elevi între care apar conflicte sau atitudini ce
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
scăzut, permițându‑le transmiterea unor cantități mai mari de informații privind caracteristicile și proprietățile fizico‑chimice ale elementelor, obiectelor și fenomenelor din mediul ambiant. Integrarea acestor informații la nivelul scoarței cerebrale se modifică în mod semnificativ (în comparație cu o persoană care relaționează cu ambianța prin intermediul dominanței vizuale și auditive) datorită plasticității sistemului nervos central (o proprietate fundamentală care favorizează procesele compensatorii și adaptive în situații extreme). Astfel, procesele cunoașterii și învățarea la acești copii valorifică în mod prioritar informații tactil‑kinestezice; reprezentările
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
comunității (centre de zi, asociații sau grupuri de părinți, organizații umanitare sau de sprijinire a persoanelor aflate în dificultate etc.) și, în anumite situații, prin implicarea școlilor obișnuite (activități comune desfășurate în parteneriat, unde elevii/copiii să aibă ocazia să relaționeze). 1. Noțiunea de educator este utilizată în sens larg, respectiv persoana care desfășoară o activitatea educațională (învățător, institutor, educator în învățământul preșcolar, profesor, instructor de educație, specialist într‑o formă de terapie educațională etc.). 1. Această formă de organizare a
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
perspectiva multiplicării aspectelor generatoare de subdezvoltare. Dificultatea agregării instituțiilor formale, coroborată cu precaritatea impactului celor informale, a condus la situația pe care o știm și care se perpetuează. Instituționalizare - Sergiu Gherghina Așa cum prezentul volum ilustrează, o multitudine de factori sunt relaționați cu dezvoltarea socială. Elaborat în domeniul științelor sociale, conceptul de instituționalizare (i.) are implicații atât la nivel teoretic, în studiile de specialitate, cât și la nivel practic, asupra dezvoltării sociale, dorind inițial să acopere sfera organizațională din mediul politic și
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de a agrega și reprezenta interese și de a transpune în politici publice preferințele alegătorilor. Astfel, cazul este relevant prin prisma conexiunilor ce pot fi realizate între cadrul analitic propus și dezvoltarea socială aferentă politicilor promovate de către partide. Ultima secțiune relaționează i.i., dezvoltarea socială și posibilul efect asupra administrației publice. Definirea izomorfismului instituțional I.i. este definit drept procesul de constrângere ce acționează asupra unei unități din cadrul unei populații pentru a o face să fie asemănătoare cu alte unități care
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în evidență comportamente sau seturi de comportamente atipice (fără a le putea defini ca atare). Observația are capacitatea de a furniza informație asupra: mediului (inclusiv fizic) în care proiectul se desfășoară; modului în care cei implicați în proiect interacționează și relaționează unii cu ceilalți; activităților derulate în cadrul proiectului; particularităților de limbaj (care pot aduce o mai bună înțelegere a informației culese prin alte metode calitative, de tipul interviu); comunicării non-verbale; asupra a ceea ce se întâmplă de fapt (absența unor activități care
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
autorului neoiobăgiei, pusă în evidență de I. Bădescu, are în vedere stilul său de argumentare neoevoluționist, anticipând teoria lui E. Service a „efectului de răsturnare” al secvențelor dezvoltării sau „decalajul cultural invers” (Bădescu, Dungaciu și Baltasiu, 1996, pp. 10-12). Dobrogeanu-Gherea relaționează structura socială neoiobagă de decalajul dintre stadiul de dezvoltare al societăți românești rămase în urmă și epoca istorică (determinată de orbita țărilor capitaliste înaintate), ceea ce face ca societatea întârziată să evolueze de la forme la fond, făcând cu putință o structură
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de o dimensiune inconștientă, Îl putem identifica În opere, indiferent dacă autorul a vrut, a știut ș.a.m.d. Nu există o componentă deliberată. În altă parte Însă, vorbești despre o viață subterană și inconștientă a anarhetipului, de fantasme, vise, relaționezi anarhetipul cu sintagme precum stări alterate de conștiință și numinosum care vin din altă parte și din vecinătatea arhetipului. Întrebarea mea e următoarea: Nu ar fi eficient pentru tine să distingi anarhetipul la mai multe niveluri? Eu cred că funcționează
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]