17,422 matches
-
clocotește dincolo de cuvintele care compun acest poem. Încă o dată semnificația este dată de ceea ce nu spune poetul, de spațiul de meditație pe care fiecare cititor este liber să îl umple cu propria sa imaginație. Voi cita integral acest poem, în pofida relativei sale lungimi pentru că el este emblematic pentru arta lui Ioan Flora. El stătea rezemat de spătarul unui scaun în curte/ și-și ascuțea cu migală, ca orice țăran,/ un vechi și ruginit ferăstrău./ Tăcea și ascuțea și era o dogorâtoare
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
apă. Dacă acum măresc frecvența cîmpului (adică densitatea soluției saline), atunci vor apărea pe alocuri frecvențe suficient de mari (densități de sare destul de crescute) pentru a concentra cîmpul sub forma unor puncte cărora să li se poată apoi atribui o relativă autonomie față de cîmpul în care se scaldă. În exemplul analogic cu soluția de sare, în cuprinsul apei vor apărea puncte solide de sare cristalizată care vor pluti liber în volumul soluției saturate. Aceste puncte se vor comporta ca niște particule
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
doar zece. Un adevărat carnaj". Odată ce " Vecinul lui de bancă, Rolly, de la care copia problemele la matematică, murise cu șase ani în urmă, călcat de o mașină, la intersecția bulevardului Elisabeta cu Schitu Măgureanu". Supraviețuitorii exorcizează spaima, cu un prea relativ succes... Circularitatea vieții, ca un carusel din care nu se poate ieși alcătuiește tema unei povestiri cu navetiști - O gară, două gări - unde nenumăratele halte ale trenului personal, aceleași figuri feminin/masculine, urcând și coborând și iar urcând, în stații
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
din țară în care a fost efectuată investiția, oricare dintre aceștia este îndreptățit să supună diferendul, în termen de 2 luni de la epuizarea căilor interne de recurs sau de la expirarea termenului prevăzut la paragraful următor, Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții, pentru conciliere sau arbitraj, potrivit procedurii prevăzute în Convenția deschisă pentru semnare la Washington la 18 martie 1965. ... (3) Totuși, condiția referitoare la epuizarea căilor interne de recurs prevăzute de legislația părții contractante pe teritoriul căreia a fost
DECRET nr. 183 din 4 iulie 1988 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Islamice Mauritania privind promovarea şi garantarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Nouakchott la 14 martie 1988. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106732_a_108061]
-
canonul a avut timp, altfel spus, să se afirme - paradoxal - pînă în punctul propriei sale negații. Mișcarea contradictorie a fenomenului nu pare totuși lipsită de motivație. Treptat, critica și teoria literară au descoperit natura perisabilă a capodoperei și, implicit, caracterul relativ al canonului în articularea sa istorică. Cosana Nicolae prezintă, cu minuțiozitate, cum, în bună măsură, "canonizările" estetice au avut/au loc după anumite interese/favoruri de castă (și chiar clasă, ar afirma convins un critic marxist), în raport cu valorile unei generații
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
-și umili iubitul prin chiar atuuri pe care i le conferă originile și pasiunea ei "programatică". în urma unui schimb dur de replici, Dejan, care începuse să poarte din nou cuțitul la brîu, o înjunghie pe Bille. Comițînd în stare de relativă ebrietate crima pasională, Dejan beneficiază de circumstanțe atenuante, "de un bonus multiculturalist". își ispășește pedeapsa învățînd lecția resocializării și se întoarce într-o Iugoslavie care nu-i mai aparține. Dar i-a aparținut lui vreodată? se întreabă retoric la finele
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
parte din acele lucruri intraductibile ca și parfumul, de neînlocuit, mai puternice decît orice partizanat. Decisă să-și trăiască viața în patrie, Marjan trece printr-un moment de apatie, apoi peste unul de hiperactivism pentru a reveni la un echilibru relativ. Se înscrie la facultate și se dovedește un om dificil, care pune întrebări simple și stînjenitoare, acele întrebări care ne dezleagă de imbecilismul generalizat al turmei, al bîtei și mulsului. Ar fi greșit și stupid să afiliezi aceste insurgențe unor
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
de mări gemeni, împărțite de-Apenin, Unde lîngă laurul verde crește-olivul cel ferice, Unde floarea nu se trece sub un ceriu ce-i tot senin, Unde mîndre monumente ale domnitoarei ginte înviază mii icoane la aducerea aminte." Frapează aici nu doar relativa abundență a termenilor noi, de origine latino-italiană (antic, laur, oliv, monument, gintă, ferice), ci combinarea lor cu termeni autohtoni, aleși atent după originea lor evident latină (a ura, frumoase, țărmuri, verde, floare, cer, senin, domnitor), într-o demonstrație subtilă de
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
Neil Jordan din acest film. Finalul induce ideea de circularitate, Erica revine în același tunel unde ea și logodnicul său au fost atacați. Dar oare a ajuns ea la capăt? Concluzia nu lasă locul clasicei soteriologii justițiare, pacea este doar relativă, așa cum viața nu mai poate fi reluată din același punct. O altă viață, altceva. Ce-i omorît, omorît rămîne, filmul lui Neil Jordan nu ne lasă nici măcar speranța.
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
totală la cea de-a 6-a. Într-un sens ea aruncă un pod, peste timp, către Simfonia a 3-a cu care are în comun o anumită agresivitate orchestrală, sau chiar către a 1-a, prin revenirea la o relativă stabilitate, dacă nu tematică, cel puțin motivică" (pag.112). În sfârșit, Simfonia a 8-a "Imagini", op.30 comportă o dominantă imnică, de celebrare a unor corifei ai culturii universale: Vergilius, Dante, Shakespeare, Goethe, Eminescu. Lucrarea se încheie cu un
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
regrets și Défense et illustration de la langue françoise, care este un text teoretic, apoi textele în latină, care sunt traduceri, și așa mai departe. Cu alte cuvinte, dispozitivul este multiplu, complex. Dar trebuie adăugat că modernitatea constă tocmai într-o relativă indiviziune (Valéry ar numi-o ezitare) între mai este opera posibilă? și ceea ce apare despre operă, nivelul para-, care aparține deopotrivă operei. Totul se adună. Structuralismul, ca orice formă de analiticitate, nu amenință nicicum genialitatea creatoare: o analiză la Chats
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
câteva proiecte, unele chiar pentru întreaga viață și de la care, pe cât posibil, încerc să nu mă abat. Nu a fost ușor să-mi ajung din urmă generația și să recuperez lecturile și toate câte mi-au fost necesare pentru un relativ confort spiritual. Ca ardelean, căci Ardealul e în mine, mă străduiesc să-mi duc gândul până la capăt, cum spunea Blaga, și, dacă mă simt pe o poziție morală corectă, merg împotriva oricărui curent, cum s-a întâmplat nu numai în
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
meridională, București, 1859). Va reveni după trei luni în mahalaua Enii, pe care nu o va mai părăsi pînă la moarte, în 1865. A visat vreodată Filimon să scrie literatură? Fără îndoială că da, după ce văzuse că poate scrie cu relativă ușurință, fără eforturi deosebite. Pentru cîntărețul bisericesc ajuns la aproape 40 de ani, trebuie să fi fost una dintre cele mai agreabile surprize, un prilej de a da vieții sale nou curs. Abandonînd exercițiile poetice pe care le practicase pînă
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
ore) și apariția bolii am folosit metoda de calculare a asocierilor prin exprimarea riscurilor, respectiv: Riscul = probabilitatea de a suferi un efect • Cota (odds) = probabilitatea de a suferi un efect raportată la probabilitatea de a nu suferi acel efect • Riscul Relativ (RR) sau de câte ori este mai mare riscul la expuși față de ne-expuși • Odd Ratio (OR) sau riscul de a face boala la ex puși este de OR mai mare decât la ne-expuși. Pentru primul lot studiat, la care erau
Revista Medicală Română by Carmen-Adriana Dogaru () [Corola-journal/Journalistic/92278_a_92773]
-
de această deconspirare. Iată o mostră a articolului cu pricina, reprodusă minuțios de Dobrescu: "Într-una din ședințele de vineri seară ale grupului de studii juridice și sociale, prietenul I.T.Ghica a întreținut grupul cu o curioasă și interesantă comunicație, relativă la un recent plagiat. De prisos a repeta că autorul în cestiune e, cum îl arată titlul acestui articol, d. C. Hamangiu. Prietenul Ghica încă din noiembrie 1893 a început a se ocupa cu interesanta cestiune a proprietății literare și
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
ai romanului. Literatura română a mizat în roman, în privința construcției narative, pe trei direcții. Prima și cea mai productivă a fost a romanului-povestire, strălucit exemplificată de Mihail Sadoveanu. Este rezultatul unei mentalități tradiționaliste sau autohtoniste. Naratorul se situează, cu o relativă inocență, într-un raport democratic cu celelalte personaje. Narațiunea are o fluență temporală omogenă, declanșând cel mai adesea o retrospectivă nostalgică. A doua cale urmată este a romanului-nuvelă, foarte bine organizat secvențial. E cazul tipic al lui Liviu Rebreanu. Naratorul
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
putea găsi fisuri. Cu liniștea cu care scrie despre modernitatea viziunii poetice a lui Ilarie Voronca, exegetul arată și punctele slabe ale poeziei: "...senzația de diluare a discursului, de monotonie provocată de reiterarea oarecum mecanică a procedeelor retorice utilizate pentru relativa structurare a textului. (...) superficialitatea punerii în ecuație a unor elemente (de tipul catahrezei, al metaforelor in presentia) ori imperfecta "masacrare" a câte unui schelet descriptiv sau conceptual în jocul imaginilor..." (p. 305). Volumul lui Ion Pop A scrie și a
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
urmat de pronume ar fi cinel. A. Candrea (în Dicționarul enciclopedic "Cartea românească", 1931) evoca interogația sud-slavă cemu sau cumu "de ce?". Au fost propuse, în cursul timpului, multe alte explicații prea puțin convingătoare: de exemplu, reducerea unei interogații cu pronume relativ "cine-l (ghicește)?". Al. Ciorănescu, în Dicționarul său etimologic, alege ca formă de bază tot varianta cimel, legată de verbul a cimili, pentru care propune soluția excesiv de prudentă și nerelevantă de "creație expresivă". Mi se pare posibilă și o altă
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
24 de pagini, pe marginea căreia se pot face, desigur, multe observații critice, este completată cu o "bibliografie" compusă din: "1- Operele lui M. Kogălniceanu" și "2- Studii asupra lui M. Kogălniceanu". Urmează o "Notă" despre ediție, cuprinzând, succint, informații relative la textele de bază și la normele de transcriere și, bineînțeles, "textele alese", dispuse în patru capitole: "I - Directive literare", "II - Schițe de moravuri", "III - Discursuri" și "IV - Scrisori". Fiecare text este precedat de un comentariu istoric și istorico-literar foarte
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
constata, în mai multe rînduri, cît de recente sînt normele explicite ale românei literare și cît de puțin pot corespunde ele variațiilor pe care le cunoștea uzul în limba mai veche. Un caz interesant îl constituie construcția prepozițională a pronumelui relativ care, cu funcția de complement direct: "cartea pe care ți-am dat-o". Norma literară este în acest caz cît se poate de clară: pe face diferența între poziția de complement direct și cea de subiect ("cartea care e pe
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
întâi, nici o carte bisericească care să n-o cumpere, nici o traducție care să nu puie să i-o pescrie" (C. Negruzzi, Cum am învățat românește) etc. Primele noastre gramatici nu recomandă folosirea lui pe care; cel mult, unele indică declinarea relativului și marchează cazul acuzativ prin prepoziție ("Ac. pre carele / pre carea etc."). Exemplele din cuprinsul textului conțin, însă, și utilizări fără pe. În Gramatica românească a lui Diaconovici Loga (1822), unul dintre citatele ilustrative contravine regulii de azi: "sunt vistierii
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
Loga (1822), unul dintre citatele ilustrative contravine regulii de azi: "sunt vistierii, care nu le poate răpi furul" (p. 158). Timotei Cipariu (în Gramatica din 1869) nu descrie construcția cu pe, iar exemplele sunt irelevante, pentru că nu conțin utilizări ale relativului ca obiect direct. Nici chiar la mijlocul secolului XX, în Gramatica lui Al. Rosetti și J. Byck (ediția a II-a, din 1945), nu se exprimă o atitudine normativă clară; autorii oferă mai curînd o descriere neutră și obiectivă a diversității
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
de forma neaccentuată a unui pronume (care o vezi, care le știi etc.): în vorbirea populară, această dublare este suficientă pentru a dezambiguiza construcția, indicând cazul și funcția. În lingvistica românească, Magdalena Vulpe a susținut ideea că sintaxa populară a relativului nu trebuie văzută ca o eroare regretabilă a "vorbirii neîngrijite", ca un anacolut și nici ca manifestare a unei tendințe moderne de simplificare a flexiunii. Ca foarte bună cunoscătoare a graiurilor românești, a textelor dialectale, autoarea a descris în cartea
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
foarte bună cunoscătoare a graiurilor românești, a textelor dialectale, autoarea a descris în cartea sa, Subordonarea în frază în dacoromâna vorbită (1980, reluată în Opera lingvistică, III, Cluj-Napoca, Clusium, 2006), ca și într-un articol din 1975, "Note privind sintaxa relativului care" (reprodus în Opera lingvistică, I, 2004), ideea a "două gramatici": una, cultă, care recomandă marcarea prin pe și (pentru celelalte cazuri oblice) flexiunea; alta, populară, bazată pe folosirea invariabilă și fără prepoziție a relativului. Magdalena Vulpe constată, de pildă
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
din 1975, "Note privind sintaxa relativului care" (reprodus în Opera lingvistică, I, 2004), ideea a "două gramatici": una, cultă, care recomandă marcarea prin pe și (pentru celelalte cazuri oblice) flexiunea; alta, populară, bazată pe folosirea invariabilă și fără prepoziție a relativului. Magdalena Vulpe constată, de pildă, că, în corpusul autentic popular pe care l-a utilizat, construcția pe care nu apare nici măcar o dată! Comparînd situația din română cu fenomene asemănătoare din alte limbi, autoarea afirmă că cele două construcții au existență
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]