1,192 matches
-
apropia de adevăr. Observăm, așadar, că încercarea popperiană de redefinire a obiectivității științifice prin apel la metodă și nu la resursele intelectuale ale subiectului-cunoscător nu reușește să despartă teoria socială și politică de caracterul său (potențial) ideologic. În plus, respingerea relativismului în baza acestei definiții a obiectivității și prin critica "mitului contextului" nu oferă garanția că formele cunoașterii umane sunt independente de orice influență, câtă vreme metodele puse la lucru în procesul de cunoaștere, printre care și critica teoriilor, aparțin, în
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
pentru a susține progresul non-epistemologic al științei, aduce în atenție "determinările" ideologice contextuale ale teoriilor proprii științelor naturii, lucru evidențiat mai cu seamă prin conceptul de "incomensurabilitate" a paradigmelor. O astfel de viziune se înscrie, în mod evident, în linia relativismului criticat în concepția raționalistă a lui Karl Popper. De altfel, dezbaterea epistemologică dintre Kuhn și Popper este binecunoscută în cea de-a doua jumătate a secolului trecut, ea părând să opună chiar două tipuri de ideologie, una aparținând Iluminismului și
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
științifice actuale, întrucât oamenii de știință care lucrează în interiorul unei paradigme ignoră sau tratează ca fiind compatibile cu teoriile lor aspecte care, subsecvent disoluției acestei paradigme, apar ca incompatibile; fundamentală în viziunea lui Kuhn, problema "incomensurabilității" paradigmelor lasă deschisă ușa relativismului, în viziunea lui Popper, ceea ce afectează obiecti-vitatea158. O altă diferență pe care putem să o remarcăm constă în faptul că, așa cum am văzut, Popper urmărește să confere atât științelor naturii, cât și celor sociale același statut, definind obiectivitatea prin apel
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
că progresul științei este legat de salturile de imaginație, Kuhn lasă cale deschisă interpretărilor relativiste și, totodată, posibilității insinuării ideologiei în practica proprie științelor naturii. Tocmai în acest sens, pot fi invocate încercările venite dinspre teoria socială de a duce relativismul kuhnian până la ultimele sale consecințe, cărora Mannheim, fondatorul sociologiei cunoașterii, le pusese o "barieră" în ideea că "(...) semnificația influenței factorilor sociali asupra cunoașterii științifice despre natură și despre societate este fundamental diferită. În concordanță cu această perspectivă, cunoașterea științifică despre
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
alte cuvinte, dacă tradiția obiectivistă fundamenta adevărul epistemologic, concepția pragmatistă îi oferă o bază etică, considerând că în acest fel poate deschide calea spre solidaritate. Respingând obiectivitatea prin renunțarea la epistemologie și adevărul-corespondență, concepția pragmatistă nu se îndreaptă însă spre relativism. Din moment ce nu oferă o înțelegere epistemologică asupra adevărului, ci una de natură etică, concepția pragmatistă ne asigură Rorty nu este una relativistă, în pofida faptului că "(...) realistul e înclinat să interpreteze afirmația pragmatistului că nu se poate spune altceva despre adevăr
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care, în spiritul solidarității, ajunge la un acord asupra a ceea ce este bine pentru ea. Este vorba despre un acord liber prin care o comunitate decide că "adevărat" înseamnă binele care îi este util. Încă o dată, nu e vorba de relativism, întrucât, în opinia gânditorului american, validarea adevărului prin raportare la realitate nu e înlocuită cu o validare ca urmare a acordului, ceea ce ar însemna să avem tot atâtea "adevăruri" câte comunități există. Renunțarea la premisele epistemologice de configurare a adevărului
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
se apropie de cea relativistă, întrucât nu împărtășește perpectiva obiectivistă a existenței unui loc perfect detașat de orice abordare particulară. Dar, câtă vreme adevărul e scos din vocabularul epistemologic și e redus la utilitatea etică, concepția pragmatistă scapă acuzației de relativism și se refugiază în ceea ce Rorty numește etnocentrism: "A fi etnocentric înseamnă a împărți rasa umană în oamenii cărora un individ trebuie să-și justifice propriile credințe și ceilalți. Primul grup ethnos-ul unui individ îi cuprinde pe cei care împărtășesc
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
publice referitoare la ceea ce este "bine" pentru comunități diferite, să se ajungă la "acorduri neforțate" care să ofere interpretări diferite ale binelui, raportate la nevoile fiecărei comunități în parte. În acest caz, deși nu avem de-a face cu un relativism epistemologic, nu poate fi negată prezența unui relativism etic, chiar în condițiile în care la aceste diferite interpretări ale binelui se ajunge, așa cum sugerează Rorty, prin persuasiune, și nu prin forță 183. Cum nu este străină de fenomenul dominației, implicat
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
diferite, să se ajungă la "acorduri neforțate" care să ofere interpretări diferite ale binelui, raportate la nevoile fiecărei comunități în parte. În acest caz, deși nu avem de-a face cu un relativism epistemologic, nu poate fi negată prezența unui relativism etic, chiar în condițiile în care la aceste diferite interpretări ale binelui se ajunge, așa cum sugerează Rorty, prin persuasiune, și nu prin forță 183. Cum nu este străină de fenomenul dominației, implicat atât de persuasiune (cu funcție de legitimare, după cum am
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
văzut și când am adus în atenție "argumentul discuției libere", că, având instituții, aranjamente, practici și valori diferite, comunitățile diferite pot avea, în interesul util de a și le îmbunătăți, credințe diferite despre ceea ce înseamnă "bine". Încă o dată, chiar evitând relativismul epistemologic, rămâne prezent relativismul etic. Deși, referindu-mă la ceea ce am circumscris prin termenul de interes, acesta prezintă o identitate a sensului pentru toate comunitățile, ea nu este nicidecum incompatibilă cu existența unor credințe diferite despre "bine". Simplu spus, orice
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
adus în atenție "argumentul discuției libere", că, având instituții, aranjamente, practici și valori diferite, comunitățile diferite pot avea, în interesul util de a și le îmbunătăți, credințe diferite despre ceea ce înseamnă "bine". Încă o dată, chiar evitând relativismul epistemologic, rămâne prezent relativismul etic. Deși, referindu-mă la ceea ce am circumscris prin termenul de interes, acesta prezintă o identitate a sensului pentru toate comunitățile, ea nu este nicidecum incompatibilă cu existența unor credințe diferite despre "bine". Simplu spus, orice comunitate are interesul de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ca perspectivă culturală, acesta putând fi descris ca "(...) o poziție intelectuală și estetică de deschidere față de experiențe culturale divergente, o căutare a contrastelor mai degrabă decât a uniformității"551. Avem de-a face, aici, nu atât cu afirmarea existenței unui relativism cultural într-o lume globalizată, ci cu acceptarea unei reale pluralități a valorilor care trebuie integrate într-o cultură globală. Tocmai din acest punct de vedere, teoria cosmopolitanismului are un scop definit etic, acela de a face ca oamenii să
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Sage Publications, Londra, 1992. RORTY, Richard, Philosophy and the Mirror of Nature, Princeton University Press, Princeton, 1979. RORTY, Richard, Contingență, ironie și solidaritate, Editura All, București, 1998. RORTY, Richard, Philosophy and Social Hope, Penguin Books, Londra, 1999. RORTY, Richard, Obiectivitate, relativism și adevăr. Eseuri filosofice 1, Editura Univers, București, 2000. RORTY, Richard, Pragmatism și filozofie post-nietzscheană. Eseuri filosofice 2, Editura Univers, București, 2000. ROSENAU, James, Turbulence in World Politics, Harvester Wheatsheaf, Brighton, 1990. ROSENBERG, Shawn W., Reason, Ideology and Politics, Princeton
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
276, 279, 284, 286 R raționalism, 76, 80, 81, 100, 106, 116, 142, 224 raționalitate, 24, 62, 64, 72, 79, 84, 95, 97, 103, 107, 119, 120, 122, 140, 190, 191, 222-224, 229, 232, 265 realism, 49, 99, 290, 307 relativism, 37, 63, 77, 81, 88, 95-97, 99, 103, 104, 109, 305 relativism epistemologic, 102, 105 relativismul cunoașterii, 63 relaționism, 63, 65 reprezentări sociale, 35, 38, 179, 183, 310 revoluție, 86, 88, 91, 147, 240 S schimbare socială, 137, 170, 245
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
142, 224 raționalitate, 24, 62, 64, 72, 79, 84, 95, 97, 103, 107, 119, 120, 122, 140, 190, 191, 222-224, 229, 232, 265 realism, 49, 99, 290, 307 relativism, 37, 63, 77, 81, 88, 95-97, 99, 103, 104, 109, 305 relativism epistemologic, 102, 105 relativismul cunoașterii, 63 relaționism, 63, 65 reprezentări sociale, 35, 38, 179, 183, 310 revoluție, 86, 88, 91, 147, 240 S schimbare socială, 137, 170, 245, 258, 265, 270, 275 semnificație, 9, 10, 14, 22, 35, 53, 56
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
62, 64, 72, 79, 84, 95, 97, 103, 107, 119, 120, 122, 140, 190, 191, 222-224, 229, 232, 265 realism, 49, 99, 290, 307 relativism, 37, 63, 77, 81, 88, 95-97, 99, 103, 104, 109, 305 relativism epistemologic, 102, 105 relativismul cunoașterii, 63 relaționism, 63, 65 reprezentări sociale, 35, 38, 179, 183, 310 revoluție, 86, 88, 91, 147, 240 S schimbare socială, 137, 170, 245, 258, 265, 270, 275 semnificație, 9, 10, 14, 22, 35, 53, 56, 71, 104, 107, 111
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
lucru bun"). Numai explicarea celui de-al doilea tip de enunț ține, după Mannheim, de sociologie" (Raymond Boudon, Tratat de sociologie, Editura Humanitas, București, 2006, p. 583). 139 Din această perspectivă, este deosebit de interesantă critica pe care Popper o aduce relativismului asociat sociologiei cunoașterii prin apel la înseși metodele acesteia: Nu văd de ce mi-aș răpi cu totul plăcerea de a mânui și eu puțin respectivele metode. Căci caracterizarea dată de ei unei intelectualități doar lax ancorate în tradiție nu se
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
fie una ideologică. Într-un cuvânt, hermeneutul ironist nu scrutează înălțimile, ci privește în jurul său" (Gerard Stan, "Interpretarea ideologică văzută ca hermeneutică ironistă. Cazul Popper", în Ștefan Afloroaei (coord.), op. cit., p. 110). 169 Richard Rorty, "Solidaritate sau obiectivitate?", în Obiectivitate, relativism și adevăr. Eseuri filosofice 1, Editura Univers, București, 2000, pp. 76-77. 170 Idem, p. 77. 171 Idem, p. 79. 172 Idem, p. 90. 173 Vezi, pentru această problemă, Richard Rorty, "Filosofia ca știință, ca metaforă și ca politică", în Pragmatism
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
genul "înțelept" sau "chibzuit" mai degrabă decât "metodic". El desemnează un set de virtuți morale: toleranță, respect față de opiniile celor din jur, bunăvoință de a asculta, sprijinire pe persuasiune și nu pe forță" (Richard Rorty, "Știința ca solidaritate", în Obiectivitate, relativism și adevăr. Eseuri filosofice 1, ed. cit., p. 100). 175 "Ceea ce nu putem face este să ne ridicăm deasupra tuturor comunităților umane, reale și posibile. Nu putem găsi un cârlig care să ne ridice deasupra simplei coerențe simplului acord la
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
obiectivitate nu este dorința de a scăpa de limitările propriei comunități, ci doar dorința unui cât mai larg acord intersubiectiv posibil, dorința de a extinde referința lui "noi" cât se poate de departe" (Richard Rorty, "Solidaritate sau obiectivitate", în Obiectivitate, relativism și adevăr. Eseuri filosofice 1, ed. cit., p. 78), ca și atunci când specifică faptul că "dorința de "obiectivitate" se reduce la o dorință de a dobândi credințe asupra cărora se va ajunge, în final, în urma unei interacțiuni libere și deschise
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
află oricum "dincolo" de prezența sau absența dezbaterii publice a teoriilor), în vreme ce, pentru Rorty, reducerea obiectivității la solidaritate nu este o operațiune epistemologică, ci una de natură etică. 182 Potrivit gânditorului american, "afirmația că "acordul neforțat" este suficient stârnește spectrul relativismului. Căci cei care consideră că o concepție pragmatică despre raționalitate este nesănătos de relativistă se întreabă: "Acord neforțat între cine și cine? Între noi? Între naziști? Între oameni de orice cultură sau grup arbitrar?" Răspunsul este, desigur, "între noi". Prin
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
noi" considerând alți oameni sau culturi drept membri ai aceleiași comunități de cercetare din care facem parte și noi înșine tratându-i drept parte a grupului în care se caută un acord neforțat" (Richard Rorty, "Știința ca solidaritate", în Obiectivitate, relativism și adevăr. Eseuri filosofice 1, Editura Univers, București, 2000, pp. 102-103). 186 Richard Rorty, "Solidaritate sau obiectivitate?", în Obiectivitate, relativism și adevăr. Eseuri filosofice 1, ed. cit., pp. 77-78. 187 În această chestiune, poziția filosofului american este aceea că, "din
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
tratându-i drept parte a grupului în care se caută un acord neforțat" (Richard Rorty, "Știința ca solidaritate", în Obiectivitate, relativism și adevăr. Eseuri filosofice 1, Editura Univers, București, 2000, pp. 102-103). 186 Richard Rorty, "Solidaritate sau obiectivitate?", în Obiectivitate, relativism și adevăr. Eseuri filosofice 1, ed. cit., pp. 77-78. 187 În această chestiune, poziția filosofului american este aceea că, "din punct de vedere pragmatist, a spune că s-ar putea ca credințele noastre raționale să nu fie adevărate, înseamnă pur
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Fontana, 1991, Londra, p. 48. 195 Trimiterea specifică pe care o fac la "realitatea relațiilor dintre oameni" subliniază că nu e vorba de o înțelegere epistemologică a termenului "realitate" în acest context. 196 Richard Rorty, "Solidaritate sau obiectivitate?", în Obiectivitate, relativism și adevăr. Eseuri filosofice 1, ed. cit., 2000, p. 80. 197 Alan Ryan, The Philosophy of the Social Sciences, Macmillan Press LTD, Londra, 1976, p. 220. 198 Idem. 199 Raymond Boudon, op. cit., p. 624. 200 Spre exemplu, potrivit lui David Bloor
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de către hermeneut este facilitată de un operator cognitiv: imaginația la Vico, spiritul speculativ (Geist) la Hegel, empatia (Einfühlung) la Schleiermacher, trăirea (Erlebnis) la Dilthey. Pentru cel din urmă, hermeneutica devine o specie a filozofiei vieții (Lebensphilosophie), fără să depășească riscurile relativismului (apropiat „perspectivismului” total al lui Nietzsche). Care este însă principala insuficiență a acestui demers? În primul rând, și în acest caz, tradiția poate fi recuperată doar tematic, ca ordine semantică pe care prezentul se obligă să o conserve. Atitudinea paseistă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]