571 matches
-
în coliziune cu amplitudinea idealului, aruncă în aer responsabilitatea ("altcineva" a făcut o promisiune, o "altă" persoană a participat la acea acțiune, eram cu totul altul atunci când a avut loc întâmplarea etc.), desființează viitorul care obligă la angajament, un angajament relativizat de realitatea postmodernă și de modul individului de a trăi în această realitate: adoptând de fiecare dată altă identitate, "cerută" de ceilalți (mereu alții), de multitudinea posibilităților și a alternativelor sau, pur și simplu, de propriul capriciu. Identitatea este imagine
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de dincolo de zidurile școlii, reprezintă poarta de intrare a hedonismului în școală, la fel cum s-a întâmplat și cu familia (altădată un partener esențial al școlii în educarea elevilor); sub presiunea unui egalitarism imposibil egalitatea în cunoaștere s-a relativizat evaluarea, ceea ce a avut efecte majore în plan social (selecții în conformitate cu criterii inadecvate, intervenția unor elemente străine unui proces adecvat de selecție, de tipul discriminării pozitive etc); eroziunea autorității profesorului, cu două aspecte: ca reprezentant al lumii cunoașterii, profesorul nu
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de tipul discriminării pozitive etc); eroziunea autorității profesorului, cu două aspecte: ca reprezentant al lumii cunoașterii, profesorul nu poate oferi expertiză într-o lume care stă sub semnul hedonismului; pe de altă parte, profesorul reprezintă autoritatea într-o lume care relativizează orice autoritate, inclusiv aceea a individului asupra propriei persoane. 2.6. Idealul bine temperat o contradicție în termeni? Dacă această descriere sumară este adecvată, atunci școala este în criză, o criză care ar putea fi una de ideal; cum ar
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ironiei: aceasta produce o dislocare de perspectivă și o desprindere față de ceea ce este finit, îi suspendă și distruge pretențiile de a avea valoare în mod absolut, și în acest sens tinde spre acel "nihilism" care, punând sub semnul întrebării și relativizând ceea ce este finit, deschide calea spre infinit, așadar spre adevăratul Absolut. O folosire a termenului cu referire clară la polemica lui Jacobi cu Fichte se află în schimb în cursurile universitare ținute de Schlegel între 1804 și 1806, care în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Nu doar lingviștii, psihanaliștii și psihologii analizează acest caracter eterogen fundamental al vorbirii, ci acesta reprezintă subiectul fundamental al operelor unor scriitori importanți precum Dostoievski sau Nathalie Sarraute. "Principiul dialogic", atât de îndrăgit de grupul de lingviști reprezentat de Bahtin, relativizează foarte mult aceste distincții care acum se încearcă a fi evidențiate pentru a putea pune în opoziție formele monologale (povestirea, descrierea, argumentația și explicația) cu forma dialogală și pentru a exclude dialogul din cadrul oricărei reflecții tipologice. Oricare ar fi gradul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
capcana acestei argumentări sau parodia procesului, ce are clar un aspect eristic, demonstrează că încă trăim într-o lume fără principii, barbară, în care nu se ține seama de cuvînt. Trebuie precizată și clauza destul de ciudată [14] care pare să relativizeze sigurul motiv al Lupului. Trecînd de la o evidența firească care ar putea să-i justifice faptele [15] la un se spune, Lupul demonstrează de fapt că nici nu a fost victima directă a agresiunii arătate în [13]. Edificiul dialectic este
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
imposibil să nu se schimbe ceva și să vină Nicu. Uneori, te căutam doar pentru a-mi lua, astfel, porția de libertate ori pentru a mă convinge că se va putea respira în viitor. Aveai și un talent de a relativiza și de a găsi ceva, dacă nu de bine, măcar de râs! Aveai, pe atunci, și un râs molipsitor, ghiduș... Dar mai bine spune-mi cum te-au impresionat ceilalți: cardinalul Lustiger, Geremek, Havel și Mazowieski... Liviu Antonesei: Oh, Slavă
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de pildă), cu o substanțială problematică psiho-morală și cu un conflict care să dea câștig de cauză conștiinței, raționalității vieții afective, și nu nebuniei patimii descătușate. Din păcate însă, Lovinescu procedează cu totul altfel: trece sub tăcere examenul de conștiință, relativizează ideea de vină și transformă ispășirea într-o manifestare la fel de irațională precum crima, pe motiv că omul, victimă a forțelor oarbe ale inconștientului, nu poate fi tras la răspundere pentru faptele lui. Perspectiva e pesimistă, sumbră, iar imaginea vieții, redusă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, vol. I, Editura Minerva, București, 1981, p. 172. 143 Suflete de copii ar fi, afirmă Eugen Simion, "o anticipare a literaturii lui Ionel Teodoreanu". Concluzia criticului: "Lovinescu este, indiscutabil, mai profund în critică, tăgăduind, relativizând totul, decât în scrierile literare, unde arată cealaltă față a lui, etern surâzătoare" (Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, ed. cit., vol. II, p. 136). 144 Replica e consemnată de Stendhal. Vezi Despre dragoste, traducere de Gellu Naum, prefață de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o idee, prin folosirea unei "gramatici a limbajului". Faptul că semnificațiile și interpretările au fost atât de diverse și, uneori, contradictorii a făcut ca divinația să nu ajungă niciodată la stadiul de știință, așa cum pretindeau anticii. Din contră, s-a relativizat extrem de mult în timp, căzând în desuetudine și derizoriu. Totuși, ea nu a fost și nu este nicicând ignorată. 3.1.1. Divinația prin interpretarea actelor instinctive În această situație, animalele devin agenți și semne ale voinței divine, încât gesturile
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
declic mental ducând la actul premeditării și, consecutiv, materializarea verbal-gestuală a acestuia, polemica este identificată cu dimensiunea sa profund antropologică, ca discurs autonom, argumentativ, care are drept mobil un axiologem (= adevăr ajuns în situație de criză, pe care doxa îl relativizează)35. În acest caz, polemica se prezintă în dimensiunea sa manifestă, concretă și comportă o analiză discursivă specifică. Alexandru George face o distincție fundamentală între implicitul și explicitul polemic, atribuind primului un caracter generic propriu discursului critic și echivalent al
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sortit eșecului. Concluzia care urmează unei asemenea constatări este aceea potrivit căreia "faptul că putem înțelege alte timpuri și alte spații ale umanității numai în termenii propriilor noastre categorii un fapt care, în schimb, se întoarce asupra acestor categorii, le relativizează și ne ajută să surmontăm dependența noastră față de propriile noastre forțe ale imaginarului sau chiar ale raționalității nu exprimă pur și simplu condițiile și rădăcinile întregii cunoașteri istorice, ci arată în mod manifest că elucidarea pe care o așteptăm este
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
pentru a reveni În prezent la stadiul avantajului competitiv născut din inovare. Stadiul inovării, În viziunea lui John Dunning, Însă este urmat de un al patrulea stadiu, cel mai avansat al dezvoltării economice stadiul informațional sau stadiul postindustrial. Autorul Își relativizează afirmațiile, pornind de la constatarea că state aflate, conform modelului său, În acest stadiu, cum ar fi SUA, Japonia, Norvegia, Germania Întrunesc și cele mai semnificative condiții de situare În stadiul inovării: ele continuă să fie cei mai mari investitori mondiali
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
un viitor energetic incert, între sfere de influență și poli de putere, străbătută de rute vitale ale comerțului mondial și de ideile utopice ale panarabismului ori oscilând între tradiție și modernitate, lumea arabă merită o cunoaștere mai profundă, care să relativizeze prejudecățile euro nord-americane și să tempereze analizele superficiale ori pătimașe ale mass-mediei mult prea însetată de senzațional. Parcurgerea acestei cărți oferă cititorului o analiză limpede a structurilor spațiului arabofon și a dinamicilor și proceselor care îl caracterizează, la diferitele scări
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3038]
-
precum Anton Pann (Povestea vorbii), Gheorghe Asachi (Soție de modă), I. Heliade Rădulescu (Coconul Drăgan, Domnul Sarsailă autorul), Costache Negruzzi (Negru pe alb), Vasile Alecsandri (cântece comice precum Sandu Napoilă Ultraretrogradul) și mulți alții, între care trebuie amintit Mihai Eminescu, relativizează rolul lui Caragiale în consolidarea modului satiric în literatura română. Nu se poate pune, însă, în discuție, superioritatea valorică a contribuției sale. Parafrazându-l pe Al. O. Teodoreanu, care sintetiza memorabil raportul dintre teatrul lui Alecsandri și cel caragialian, putem
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
peretele centralei telefonice de către una din standardiste.176 În aceași notă ironică, delimitându-se de "acei autori care se respectă și sunt foarte respectați", pe care i-a încondeiat memorabil prin această antifrază Caragiale, Mircea Nedelciu își deleagă naratorul să relativizeze deconcertant istorisirea și să nu mai "ascundă sforile" care întrețin iluzia ficțiunii: Un autor de best-sell-uri va lua această fracțiune de secundă și această privire întâmplătoare și le va comenta pentru dumneavoastră cel puțin douăzeci de pagini, adăugând desigur și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fi o zi, contexte parțial schimbate găzduiesc aceeași întâmplare. Însă nu mai este vorba, ca în schița caragialiană, de tendențiozitate în prezentarea poveștii, ci de modificarea parțială a identității protagonistului, ceea ce nu pune sub semnul întrebării validitatea evenimentului relatat, ci relativizează și demistifică sanctitatea și singularitatea personajului literar ca instanță narativă. Astfel, în prima variantă, tânărul Murivale, angajat al unei uzine din Bistrița pentru care transportă digitroane, se împrumută de la șeful său, inginerul Sache, pentru a-și putea achita taxiul care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se disting personaje deja cunoscute. Cea de-a treia variantă îi aparține cetățeanului Vasile Mureșan, transformat în personaj literar de prozatorul Mircea Nedelciu. Amănuntele aventurii prin care trece pentru a ajunge la funeralii nu sunt păstrate, însă nu pentru a relativiza adevărul celorlalte versiuni, ca în schița lui Caragiale, ci pentru a preciza distincțiile dintre realitate și ficțiune. Pretinsul personaj "real" din această variantă "reală" conchide și explică: Atât. Mai departe...proza lui Mircea Nedelciu. Cum am spus, întâmplarea nu folosește
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
așa cum o prezintă miturile de carton ale industriei imaginii, așa cum și-o închipuie, cu denivelări, românii. E o observație care conține în ea forța unei evidențe și pe care numai umorul special al autorului însuși ar putea-o, până la urmă, relativiza. Există, pe fiecare pagină, un lirism mereu subminat și o narativitate pusă sub la îndoială, o biografie cu multe puncte comutabile și o sinceritate care trebuie luată cum grano salis. Drumul lui Codrescu la volanul unui Cadillac roșu începe cu
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
în vederea atingerii altor scopuri? După părerea mea, ar dispărea pur și simplu. Am spus că nu cred că Rorty este un eliminativist în ceea ce privește adevărul și valorile de adevăr și că, după părerea mea, el vrea în primul rînd să le relativizeze, pentru a ne debarasa de miturile care le înconjoară. ș...ț Ce anume îi determină pe oameni să tînjească după încredere și sinceritate, privind, în același timp, cu suspiciune apelurile la Adevăr în formele lui ideale și sublime? Răspunsul meu
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
ca fenomen obiectiv, verificabil. Literatura este asimilată unui act de lectură, dar lectura este asimilată unui act de interpretare. Pozitivismul filologic deplasează accentul de la preocupările estetice din jurul literaturii spre cunoașterea și înțelegerea sa. Literatura este în mod fundamental interpretabilă, ceea ce relativizează încă odată definiția literaturii. Critica literară tinde tot mai mult să transforme literatura în critică. Aceasta se mută chiar în interiorul literaturii care începe tot mai mult să și pună în discuție limitele, validitatea, obiectul, esența și chiar existența. Vorbim astfel
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
trei sfârșituri care se proliferează în prezent în literatură: acela al scriiturii, al scriitorului și al criticii. Dispare mitul capodoperei și al marelui scriitor. Roland Barthes anunța în anii ’60 - ’70 moartea Autorului și cam în aceeași perioadă Michael Foucault relativiza acest deces zicând că, dispărând autorul, locul lui este luat de „funcția autorului” în analiza literară. Constatăm, azi, că autorul a revenit în literatură și să își exercită, în cunoștință de cauză, funcțiile de care fusese deposedat. Autorul nu a
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
ministru român Petre Roman, iar poza o reprezintă pe doamna Carmen Florea, anunțată în intro "a doua amantă a lui Petre Roman", cu o declarație: "Ziariștii puteau să mă bage în groapă". Știrea pare senzațională, însă, în șapou, lucrurile se relativizează, întrucât faptul de a fi amantă nu este sigur, fiindcă femeia "este bănuită că ar avea un copil din flori cu Petre Roman". Alături de articolul principal, sunt introduse alte cinci știri de aceeași natură: "Becali a inventat zece porunci pentru
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
față de „depreciativ” și „depresiv” se manifestă și la el, și o similară proclamare a poemului ca „har redat”, prin virtuțile „luxurianței” imagistice se lasă întrevăzută în fiecare pagină. Autorul Actului de prezență rămâne însă foarte sensibil și față de elementul „depresiv”, relativizând mereu inițiativele transfiguratoare, pândit de conștiința eșecului și a însingurării. E ceea ce îl și individualizează ca spirit neliniștit în exaltările sale și-i conferă un plus de tensiune dramatică. Despre proza poetică a lui Ilarie Voronca se poate spune, desigur
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
12 ani cea mai postmodernă țară de pe pământ". Din păcate, o postmodernitate "malignă", care a permis politicienilor, industriașilor, miliardarilor de carton să se plieze după cum a bătut vântul. Astfel, un director de întreprindere de stat și-a putut permite să "relativizeze" condiția sa în așa măsură, încât să se poată considera proprietarul respectivei unități economice. Așadar, o postmodernitate inautentică, mizerabilă, stupidă și criminală, cum o caracterizează autorul, având aspectul unui cocktail otrăvitor, în vreme ce intelighenția autohtonă se mândrește cu un postmodernism naiv
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]