547 matches
-
așa cum o prezintă miturile de carton ale industriei imaginii, așa cum și-o închipuie, cu denivelări, românii. E o observație care conține în ea forța unei evidențe și pe care numai umorul special al autorului însuși ar putea-o, până la urmă, relativiza. Există, pe fiecare pagină, un lirism mereu subminat și o narativitate pusă sub la îndoială, o biografie cu multe puncte comutabile și o sinceritate care trebuie luată cum grano salis. Drumul lui Codrescu la volanul unui Cadillac roșu începe cu
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
de la persoana a III-a plural a perfectului simplu, unde era moștenită din latină. A devenit o marcă a pluralului, și-a dovedit utilitatea și a fost admisă destul de repede ca regulă. Ca simplu exercițiu de imaginație, util pentru a relativiza puțin îndîrjirea normativă, putem să presupunem: a) că formele în -ră- ar fi fost aspru criticate de puriști, condamnate în școală, și astăzi am rîde auzind "făcuserăm", așa cum rîdem la caragialescul "am făcutără"; b) că formele de tipul am făcutără
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
principiilor filosofice, cât a detaliilor domestice. Scene hilare, de un umor pe măsură, ca aceea cu englezul ce posedă ,același" tablou de Tintoretto, precum cel expus în muzeu și care pleacă la fel de nedumerit cum venise în privința autenticității ,originalului" de acasă, relativizează perspectiva la sugerarea că însăși opera admirată decenii în șir de Reger ar putea fi falsă. Sub cascadele frazelor ce-și rostogolesc tiradele în gol, repetând la nesfârșit aceleași formulări, uneori cvasitautologice, într-o dispunere adesea bipartită între afirmație și
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
romanul. A existat o oarecare reacție de aprobare printre palestinieni privind decizia mea de a-i trimite cartea lui Marwan Barghouti, dar în același timp au existat și reacții furioase, uneori chiar furibunde, de partea israeliană. Pentru că se tem că relativizați conflictul. Întocmai. De cîțiva ani sînteți unul dintre favoriții pentru Premiul Nobel și ați primit multe alte premii. Vă interesează premiile literare? Sînt recunoscător pentru premiile pe care le-am primit pînă acum și sînt mulțumit de ele. Cred că
Amos Oz: „Scrisul meu nu reprezintă un activism politic, ci unul umanist“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4864_a_6189]
-
bătrâneții (să nu uităm că, incredibil pentru cine îl cunoaște cât de cât pe Dinu Flămând, poetul este în pragul celebrării celor șaizeci de ani) eul liric trăiește din plin angoasele unei vârste incerte. Nesiguranța este maximă, certitudinile tinereții se relativizează, condiția omului se revelează ca fiind una slabă, de pascaliană trestie aflată în bătaia vântului. Pe măsura trecerii timpului, întrebările se înmulțesc, revelațiile devin tot mai dureroase pentru că - nu-i așa? - bătrânețea, ca și moartea, este o chestiune care îi
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
cu/la el. Prin punerea sunetelor în armonie, adică laolaltă (ignorând raportul estetic consonanță/disonanță), spațiul se efectivizează într-un mod anume, ca edificiu sonor tangibil/dimensionabil prin audiție. Mai departe, într-un raport de tip spectacular, armoniei i se relativizează metrul muzical, ca exponent de ordin temporal. Ca atare, metrul muzical înseamnă măsură de timp. Nu este însă vorba de o măsurare fizică a timpului, în raport cu continuitatea sa eternă, ci de o măsură aplicată unui interval de timp aflat sub
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
virtuțile și servituțile acestuia. Plonjează într-o cutezătoare gratuitate a meditației, reflex al siguranței mediului în cauză, bizuit pe o solidă, aproape fără discontinuități temelie a instituțiilor democratice. Scrupulul etic, fiind de la sine înțeles, e astfel trecut cu vederea ori relativizat cu nonșalanță. Problematizarea acestuia se produce în direcția unei speculații autarhice, nu în cea a unei confruntări cu stringențele apărării libertății de conștiință, așa cum s-a întîmplat în Estul continentului. Atît de semnificativ, Valéry executa grațioși pași dansanți în jurul conceptului
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]
-
statul la pat și ceea ce visezi ? Treptat, distanța s-a micșorat, dar și agresivitatea mea a crescut, din cauza faptului că am fost obligată să văd că distanța se micșorează. Și statul la pat și dorința de a visa s-au relativizat. Asta nu e o chestiune pe care am luat-o de la tineri. Lumea spune tot timpul că vreau să scriu ca tinerii. Eu nu vreau să scriu ca nimeni! Este evoluția mea. Nu puteam să-mi las limbajul ca pe
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
în care câștig ceva ce încă nu cunosc, în timp ce a dispărut ceva ce am cunoscut intim, îmi provoacă o mare melancolie. - Cum vă simțiți, acum, cu dumneavoastră ? - E un mare noroc să îmbătrânești. Poți privi lumea cu detașare, te poți relativiza. Pe mine, detașarea mă ajută să văd și mai bine lucrurile. Îmi place să fiu trează în preajma morții.
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
în vederea atingerii altor scopuri? După părerea mea, ar dispărea pur și simplu. Am spus că nu cred că Rorty este un eliminativist în ceea ce privește adevărul și valorile de adevăr și că, după părerea mea, el vrea în primul rînd să le relativizeze, pentru a ne debarasa de miturile care le înconjoară. ș...ț Ce anume îi determină pe oameni să tînjească după încredere și sinceritate, privind, în același timp, cu suspiciune apelurile la Adevăr în formele lui ideale și sublime? Răspunsul meu
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
cu gusturile (sau lipsa de gust!) a publicului. De asta se ocupă discipline precum marketingul, la care mă pricep foarte puțin. În Australia, ca de altfel mai peste tot în lumea "postmodernă", conceptul de Literatură (cu literă mare!) s-a relativizat. A ajuns mai degrabă o subcategorie: literary fiction, la același nivel cu science fiction, children's fiction etc. Iar toate aceste subgenuri literare reprezintă un procent infim din vânzările de carte, a căror vastă majoritate e alcătuită din cărți de
Anamaria Beligan: „La urma urmei, nu suntem decât suma poveștilor noastre. De rest se alege praful.“ by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6828_a_8153]
-
cu care a făcut și două călătorii în Rusia, Freud a întrevăzut, în spiritul ordonator al discipolei sale doar latura feminină. Răspunzînd elogiului pe care Lou Andreas Salomé i-l aduce în textul intitulat " Îi mulțumesc lui Freud", părintele psihanalizei relativizează implicit meritele autoarei, afirmînd că "pentru întîia oară" a depistat ceva exclusiv "feminin" în activitatea ei intelectuală și anume: pe cînd el ar dori să lase în voie dezordinea pe care o provoacă "eternele ambivalențe", Lou se apucă să "deretice
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
ipostaziată în corp. Iar despre aceasta nu știa mai nimic, probabil că nici nu avea să afle vreodată de ce se îmbolnăvise, cum se traducea în limbajul sufletului? De ce tocmai ea? Ce avem cu toții comun este morbul morții, încerca el să relativizeze, dar era deja implicat, lucrurile începeau să doară. Realiza că era o traducere a cărei miză era chiar viața. Iar cuvintele lui năvăleau la geam, se poticneau pe culoar sau rămâneau smerite în așteptare la patul tinerei femeii. De parcă cea
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
a lui Tristan și a Isoldei, - dacă "mourir" înseamnă, aici, "mourir d'amour"). Fericirea e un climax fulgurant, imperdurabil sau intermitent, un extaz de ordin cvasi-mistic, căruia nu-i urmează decât moartea (la figurat vorbind sau chiar literalmente). Or, râsul relativizează o fericire ce aspiră la absolut și veșnicie ("die tiefe, tiefe Ewigkeit"!), făcând-o, poate, mai ușoară sau mai ușor de îndurat.
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
reprezentat de relații publice, "conducător al calculatorului", Astfel se reușește amestecarea competențelor pînă la a se sugera fie triumful mediocrității, fie cel al imposturii. Trecînd ca rubrici curriculare toate atribuțiile de mai sus nu se face altceva decît să fie relativizate adevăratele noastre competențe care, astfel, devin subpuncte pe o listă de calități la care nici măcar "omul multilateral dezvoltat" nu visa. Rolul universității în viața studentului. Ce e public și ce e privat în educație? Pînă unde lucrurile cad în sarcina
Învățămăntul universitar by Mihai Maci () [Corola-journal/Journalistic/9486_a_10811]
-
jurnalul lui, scria că omenirea a traversat multe orori, multe tragedii: tragediile războiului, ale naufragiilor, ale maladiilor. Dar cea mai mare tragedie, spunea el, era cea a patului conjugal. Și cred că într-o anumită măsură avea dreptate. Trebuie să relativizăm lucrurile, pentru că, pe deasupra, amintirea este în general milostivă. Amintirea pe care o păstrezi anumitor lucruri se îmblînzește odată cu trecerea timpului și devine aproape plăcută. Nu știu...Încerc să lucrez în întuneric. Cînd scriu, am impresia că stau cu fața către
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
călduros tuturor producătorilor de text. Îi respect pe cei care susțin că scriu zilnic, tot timpul, și care cred că o fac foarte bine. O ruptură de ritm n-a stricat însă nimănui, te obligă să fii creativ și să relativizezi importanța (mereu colosală) a lucrurilor care te interesează pe tine, dar nu neapărat și pe alții. Contrapunctele pauzelor mele de maternitate (care n-au fost niciodată chiar complete : dacă stau să mă gândesc, am făcut aproape tot timpul măcar corectură
Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
în Non-Timp sau în eternitate după modelul universului-clepsidră. Condiția umană se transcende și astfel se poate pătrunde în Nirvâna. Coceptul de „mit”, utilizat de Eliade în operele sale, ajută la învăluirea realitățiii și a temporalității, precum un văl, „Vălul Mayei”, relativizând astfel atât spațiul cât și timpul literar. Din perspectiva structurii timpului mitic, orice narațiune despre modul de naștere al unui obiect prelungește cosmogonia, model exemplar pentru toate tipurile de creație. Orice întoarcere in illo tempore presupune o reînnoire a lumii
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
epice de la H.P. Bengescu, Cella Serghi și Anișoara Odeanu, la Ticu Arhip, Dana Dumitriu, Lucia Demetrius, Gabriela Adameșteanu, Alice Botez, Maria-Luiza Cristescu, Oltea Alexandru, până la Sânziana Pop, Adina Kenereș, Maria Mailat, Doina Ruști și Dora Pavel, elanurile procustianizante ți se relativizează semnificativ. Ce m-a amuzat e că, la discuții, deși 90% din auditoriu era încântător-feminin, luptători au fost numai bărbații. Câțiva dintre ei m-au acuzat de sexism, reducționism și discriminare pozitivă în siajul gender studies, mi-au adăugat-o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
din primăvara lui 1990 că, odată cu căderea comunismului, „numai capul șarpelui s-a zdrobit, dar veninul lui a rămas și s-a răspândit în toată lumea prin coada lui“. Ni se amintește zisa lui Soljenițîn cum că, dacă lumea modernă a relativizat întru deriziune binele, adevărul și dreptatea, atunci e timpul să scoatem frumusețea la bătaie. De la un autor care admiră etanș Biserica Ortodoxă Română, de bună seamă că nu vom afla nimic despre sinuoasele relații ale acesteia cu Partidul și Securitatea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
odăii/ Nimicul... (După-amiaza de duminică). Așadar antidotul Nimicului este însuși limbajul imagistic care-l descrie, dezamorsîndu-l, absorbindu-l precum un burete. Deplețiunea morală se compensează datorită plinului formal devenit substanță reprezentativă. În așa măsură încît pînă și motivul ezoteric e relativizat, compromis prin distorsiunea sa calofilă, prin infestarea (însămînțarea?) lucrurilor cu verbul poeticesc: "Șterge mai întîi, cu palma,/ praful stelar stîrnit de Taur,/ unghia taie în cretă apa și cerul,/ buricul degetului lasă un soare sterp./ Apoi cuvintele sale încep/ să
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
sicitate a relațiilor între personaje în afara clișeelor cu care ne-am familiarizat. Ca și în Traffic (2000) care s-a dorit un film lipsit de tezisme, cu o abordare la firul ierbii, care spune lucrurilor pe nume, Soderbergh încearcă să relativizeze pozițiile de tip Patriot Act sau strategiile unei Real Politik a rațiunilor de stat, însă maniheismul etic îi dirijează opțiunile. Dr Ellis Cheever trișează atunci când încalcă protocolul și-și anunță soția să părăsească imediat Chicago-ul care urmează să fie
Tușește și dă mai departe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5219_a_6544]
-
replică a lui Gabriel Dimisianu cu care se afla în Rusia. Și totuși, oricît de savuroase ar fi aceste notații și oricît s-ar fi spus că aceasta e adevărata vocație a lui Constantin Țoiu, un ceva nedefinit vine să relativizeze ficțional toate aceste crîmpeie trăite. Oamenii și locurile evocate au întotdeauna ceva din instabilitatea figurilor lui Chagall, un fel de impuls antigravitațional. Nu se poate găsi o unitate în toate aceste fragmente, în aceste tablete capricioase care nu sînt nici
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
existențiale. însă nu are loc o despărțire tranșantă, irevocabilă, ci o continuă plutire în ambivalențe care sugerează mai mult decît ar afirma fățiș divorțul moral al bardului de lume. Astfel, atracțiile mundane se văd puse sub semnul unei grele îndoieli, relativizate cu sîrguință, ba chiar compromise printr-o rea învălmășire de cronologii și fiziologii, de raporturi între cauze și efecte: ,din munte nu se vede nimic acolo între cărți/ filele scrise mărunt, răvășite sub picioare/ în bătaia unui vînt care îți
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
fel revolta avangardistă, puseele nihiliste, făcînd loc unui peisaj al reechilibrării, al acalmiei. Înlăturat fiind patetismul întors pe dos (un strat artificial, însă în care persistă obsesia factorului recuzat), apare priveliștea unui univers primordial. Distanțele în timp și spațiu se relativizează („cîteva secole trec repede mi se spune”, „iar de la mînă pînă la gură/ e o distanță ca de la răsărit la apus/ și de la frunte la vîrful picioarelor / ca de la sud la nord”), fenomenele realului trec într-o solemnă aglutinare: „contopirea
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]