578 matches
-
mult de tema inițială care nu seamănă cu ultima variațiune mai mult decît o floare cu imaginea ei sub microscop" (pag. 192). Este vorba aici, desigur, despre variațiunile structurale (libere), bazate pe un proces de alterarea entității tematice pînă la relativizarea identității acesteia, proces exclus în cazul variațiunilor ornamentale (stricte), care presupun o acțiune transformatoare fără periclitatea materialului sonor inițial. Este evident că Milan Kundera le preferă pe cele dintîi, atunci cînd apelează la operații substanțiale de variere precum suprimarea, adjoncția
Variațiunile Kundera by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11192_a_12517]
-
lucrări care să-l introducă pe cititorul străin în mediul românesc, începând cu geografia și cu istoria și continuând cu compendiile de istorie literară prezentate atrăgător... Desigur, toate aceste frumoase fapte și proiecte cad, inevitabil, sub un oarecare accent de relativizare, de vreme ce depind, orice s-ar spune, și de voința de acasă de a sprijini editorii străini în publicarea de cărți românești. De o actualitate stringentă rămâne deschiderea unei librării românești la Paris, într-un spațiu cât mai Ťvizibilť, care să
Literatură română prin Europa by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11060_a_12385]
-
în genere a filozofiei de inspirație teologică, preotul greco-catolic arată acel gen de sîrguință abstractă pe care îl întîlnim de obicei la spiritele credincioase. În cazul lor, perspectiva deschisă de prezența ființei divine scaldă dilemele filozofiei în lumina unei împăciuitoare relativizări. Spre deosebire de intelectele liber cugetătoare, pentru care orice chichiță teoretică are importanța unui turnir și semnificația unui duel, credinciosul privește dificultățile gîndirii cu seninătatea celui care intuiește că însemnătatea lor e relativă, secundară și defel indispensabilă. Un astfel de spirit va
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
convins până azi, trebuie să ai, critic fiind, un gust foarte mobil și chiar ușor ipocrit. Să admiți, așadar, că a te lua prea în serios comportă riscuri mari și că e bine, din când în când, să-ți îngădui relativizări, revizuiri și chiar retractări. Din punctul meu de vedere, Instituția moartă a poștei a reușit să tulbure, în al doisprezecelea ceas, lista scurtă a poeților „douămiiști”. Se pare însă că blocada nu vizează numai poezia lui Ionuț Chiva, ci pe
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
precizarea că noțiunea chiar de german (cu care, totuși, operează) e relativizanta de la origini, pentru că favorizează, saxonii, franconii și renanii sînt prea deosebiți încît noțiunea de germani nu îi poate subsuma pe toți aceștia. Dar ținînd seama de toate aceste relativizări și luînd în considerare multele studii de literatură comparată examinînd confluentele româno-germane (începînd de la Simion Mîndrescu și Sextil Puscariu la, să spunem, Alex. Duțu), autorul nostru consideră că se poate constitui un studiu imagologic replică la cel al d-lui
Un studiu imagologic by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18165_a_19490]
-
pe care aceștia îl asumă, iar Federico va rămâne marcat definitiv de experiența carcerală, incapabil de a-și normaliza viața, vendeta sa nefiind propriu-zis un act cathartic, pentru că nu schimbă nimic, ci unul disperat. De fapt, abilitatea regizorului vine din relativizarea vinovăției începând cu cea a principalului responsabil pentru accident, Matias. Matias ezită între a ajuta victima și abandonarea ei, ezită între a se autodenunța și a se ascunde, ezită între a spune adevărul și a livra o minciună, ezită între
Fără sens by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5473_a_6798]
-
moraleť , ci, dimpotrivă, iese din ea", fapt învederat în extensia unor atitudini de "apatie, indiferență, dezertare, substituirea principiului seducției principiului convingerii, generalizarea manierei umoristice". Cu alte cuvinte putem vorbi despre o maladie generalizată a obștii moderne, stigmatizată de o drastică relativizare a valorilor, care se plasează, după cum arată Jean Baudrillard, într-o regiune "a celei mai slabe definiri a lor, a entropiei lor maxime". Valorile morale nu fac excepție, ci, din contra, alunecă în desuetudine, în ambiguitate, în dezagregare, într-un
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
numai dezirabilă ci și probabilă o nouă structurare a moralei într-un viitor poate nu foarte îndepărtat în care religia, ca formă inalienabilă a vieții spirituale, va juca, în benefică relaționare cu rațiunea, un rol corectiv al excesului de labilitate, relativizare, dispersie a valorilor, precum un liant al lor, căci, după cum afirma Jean Baudrillard, "destinul oricărei valori îl reprezintă universalul". Și, bineînțeles ca un izvor al conviețuirii noastre civilizate, în condițiile dizolvării "principiului de realitate", în "Babelul interpretărilor și în fantasmagoria
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
blestemul vremii." (p. 16). Autorul invocă aici, printr-o asociere solidară, dar principial inexactă, tocmai defectele pe care prea puțin le-ar putea constata la sine însuși, dar pe care le va demonta de-a lungul întregii cărți, printr-o relativizare neobosită, ferită, în ultimă instanță, chiar și de propriile excese de zel: "La antipodul absolutismelor imobile, adeseori opuse între ele, nu profesez vreun relativism disolutiv." (p. 20). Se va referi, pe de altă parte, într-un mod indirect la sine
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
mor lentilele aparatului de fotografiat/ chinul tău se dizolvă în ploaia somnolentă/ se scurge în canale mîzgoase" (Lostrița). Celebrînd în răspăr "formele casante în dimineața derizorie", Ion Vădan încearcă a se sustrage tiraniei acestora. Reacția sa instinctiv-defensivă este cea a relativizării lor prin aglutinări deformante, prin amestecuri confuze, într-un mediu al unei decompoziții ce precede dematerializarea. Astfel el urmărește priveliștea lor "topindu-se curgînd unele în altele/ amestecîndu-se cu miresmele putrede ale crinilor/ cu mucegaiul din urechile morților tineri/ peste
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
tău. Aceeași realitate va naște mereu alte și alte interpretări” - Există, la ora actuală, două tendințe aparent opuse, dar care, de fapt, se hrănesc reciproc: unificarea instituțională, globalizarea economică și informațională, pe de o parte, și fărâmițarea culturală, diversificarea modelelor, relativizarea sensurilor, pe de alta. În acest context, istoricul continuă să încarce cu sens construcțiile sale. Nu și-a pierdut “foamea de sens”. - Asta e treaba istoricului. Din istoria mare, care este cam amestecată, din care cauză nici nu prea știi
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
această temă) despre manualele alternative de istorie. Ca produs 100% al sistemului educațional comunist (am început școala primară în anul 1967 și am terminat facultatea în 1984), mi-am imaginat multă vreme că un manual alternativ ar trebui să presupună relativizarea unor informații consacrate de istoriografia comunistă drept adevăruri absolute, demitizarea unor figuri de domnitori (poate mai puțin sfinți decît erau prezentați în manualele școlare) și a unor fapte de arme (care în realitate vor fi fost mai puțin glorioase decît
Istoria liberală a românilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13081_a_14406]
-
Stau însă lucrurile la fel cu Hanna? Schlink ne-a oferit un caz care iese din istoria cu majusculă, din numitorul comun al holocaustului pe care-l reprezintă meantul, anihilarea oricărui reziduu de umanitate, și care nu face obiectul unor relativizări etice. Stângace în acest sens ședințele de seminar cu studenții de la drept, schițând miza lor, suspendarea impulsului de a condamna pentru încercarea mult mai dificilă de a înțelege fapt care nu echivalează cu a ierta. Romanul ca și povestirile lui
Cărțile și noaptea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7628_a_8953]
-
cere să cântărim punitiv personajul, tristețea care-o emană provine dintr-un cumul de subiectivități contrastive pe care nicio intransigență nu o poate rezolva. Pe urmele lui Shlink, ghidat de scenariul lui David Hare, Daldry a încercat să acomodeze o relativizare a ponderii paradoxului și contrastului în condiția umană cu o subliniere a moralei ce se impune. Într-un fel "cultura rușinii" și "cultura vinovăției" despre care vorbea Robert Dodds ca poli ai tensiunii dintre rațional și irațional la grecii Antichității
Cărțile și noaptea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7628_a_8953]
-
astăzi aș putea să-l recunosc fără să mă înșel, Ťmadlenăť fără farmec a unui socialism cum nu se poate mai real." (p. 135). Remarcăm și unele intrări de poetică - genuri, ficțiuni - alese intenționat la plural pentru o mai mare relativizare și diversitate, metalepsă pentru a semnala unul din efectele ei perverse și a completa astfel monografia dedicată acestei figuri. în peneluri sînt interesante considerații despre stilul personajului care, adeseori, este confundat cu cel al autorului; articolul neînțelegeri este o punere
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
oferi cît mai multe posibile interpretări ale unui fenomen, de a urmări tendințele în gradualitatea lor. De altfel, de la început, într-un capitol al cărui titlu coincide cu cel al cărții, sînt definite conceptele de greșeală, abatere, normă, tendință - prin relativizare și prin raportare la cadrul general al dinamicii unei limbi. Scopul educativ al cărții e atins, în fiecare caz tratat, nu numai prin actul de a corecta o greșeală și de a insista pentru forma recomandabilă, cît mai ales prin
Corectitudine și greșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16281_a_17606]
-
critice, expozitive și evaluative în egală măsură. Deși în atmosfera agitat resentimentară de la noi, poziția echilibrată este mai degrabă asimilată platitudinii și lașității lipsei de asumare a unei ideologii combative. Oricum, mai nimic în aceste cronici din multiculturalismul zglobiu și relativizarea instrumentarului estetic pe care, la un moment dat, specialistul în psihoistorie le cerea cronicii literare. Printre multe lucruri exacte pe care le-am citit în această carte, remarc în mod special comentariile la prozatorul Gabriel Liiceanu, la cărțile Martei Petreu
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
superficial, indolent, îndrăzneț, puțin ,,sucit", palavragiu, șmecher și capabil de a reduce totul la formule ironice, burlești, Vasile B. este urmașul cu acte în regulă al lui Mitică de acum un secol. Perioada de pitorească tranziție, de amuzantă confuzie, de relativizare a adevărurilor și valorilor și de contrariere a multor obișnuințe îl constrânge la situații parcă mult prea serioase pentru a fi luate în serios. E multă amărăciune ascunsă în aceste povestiri, dar și cât haz! ,, Oamenii normali" ai lui Tudor
Despre oameni în o mie de situații by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15568_a_16893]
-
fie conduși de un astfel de individ. El nu e nicio clipă un pedagog, sau dacă e unul, atunci e unul adevărat, care vorbește prin puterea exemplului, inclusiv al celui propriu. În această ambiguizare a naratorului găsim unul dintre semnele relativizării narațiunii, atât de specifice prozatorilor din Banat, fie că e vorba de Livius Ciocârlie sau de congenerii lui Mircea Pora, Viorel Marineasa și Daniel Vighi. La Pora relativismul unghiului de vedere se întâlnește cu toleranța cu care e privit nu
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
mise en abîme în discul lucios al pendulei ca în tablourile lui Van Dyck. Între un răsărit și un apus de soare ca repere simbolice se desfășoară toate actele dramei, suflul tarkovskian care le străbate se face simțit atît prin relativizarea temporala a momentului suspendat cît și prin camera de rezonanță pe care sfințenia o găsește în păcat și invers. Niciunul din personaje nu evoluează însă karamazovian, Johan (Cornelio Wall) este ferm convins că dragostea sa pentru Marianne (Maria Pankratz) nu
Lumina tăcută a lui Carlos Reygadas by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8151_a_9476]
-
nu e decît răsfrîngerea în oglindă a eului empiric. Rebeliunea împotriva cadrelor rigide ale limbajului e subsumată, evident, unei revolte împotriva artificializării existenței, a rutinei și ipocriziei, însă fără accentul exclusivist, frigid, al paradigmei, ci într-o atmosferă de îmblînzitoare relativizări, de seducătoare nuanțări. Desigur, inconformismul continuă a se menține pe baricade, înspăimîntător într-o manieră ornamentală, dar înverșunarea sa e mai curînd tandră, revolta sa e fin ironică. Avangarda se conștientizează nu doar prin sine, ci și contextual: ,,eu nicolae
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
aceste trei (sau patru) romane nu a mai fost reeditat de la prima lui publicare. Captivi e un roman dificil ca scriitură despre o stare tulbure de conștiință a unui individ traumatizat, Mihai Burlacu. Realitatea capătă inconsistența pe care o dă relativizarea ei din perspectiva altor realități posibile. Ipotezele, prezumțiile evoluției vieții sunt omogene și echivalente cu varianta trăită. Obiectele sunt parcurse de o privire cinematografică, neutră sau patetică, evident împrumutată din noul roman francez: înregistrare conștiincioasă ca memorie a peliculei - memorie
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
călătoriile și experimentele scenice ale lui Artaud și autoarea analizează unitățile și punțile de comunicare din universul complex al gândirii despre teatru al unuia dintre cei mai interesanți teoreticieni ai săi. într-o lume unde cunoașterea și recunoașterea multiculturalismului servește relativizării moralei și conceptelor, demersul multicultural al lui Artaud se îndreaptă în direcția contrarie, a regăsirii unității pierdute, "revendicarea de la acea gândire mitică și magică a cărei logică refuză să separe reprezentarea de eficacitate". Cercetând societățile primitive Artaud caută modalitățile de
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
fracturi psihice și psihologice în cazul fiecărei forme de doliu. În cazul doliului complicat, în funcție de simptomele identificate, se vorbește de doliul amânat, doliul inhibat, doliul cronic, depresiunea majoră reacțională a doliului, varietățile acestea prezentând factori de degradare și factori de relativizare. Doliul patologic se manifestă ca doliu psihiatric (doliul isteric, doliul obsesional, doliul maniac, doliul melancolic) și ca doliu traumatic, identificabil îndeosebi la persoane predispuse la suferință (grief-prone personalities, în definiția lui C. M. Parkes ș1986ț). În cazul doliului traumatic, suferința e
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
avem aici cele două extreme. Pe de o parte, este adevărat că acest ecumenism, care este la modă și pe care l-am putea numi Ťde salonť, ar putea duce la o aplatizare a specificității diferitelor religii, deci la o relativizare. Este adevărat, și avem numeroase exemple. În confuzia actuală, cu modernitatea și cu secularizarea galopantă, trebuie ca dogmele fiecărei religii să fie totuși menținute. Dacă nu, atunci vom asista la un fel de pseudo-dialog care constituie, de fapt, arta de
Dilemele omului (post)modern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8167_a_9492]