578 matches
-
trebuie să ținem seama doar de severitatea și urgența nevoilor medicale, ci și de alți factori, inclusiv costurile economice și eficacitatea. Pentru a ajunge la o decizie distributivă dreaptă trebuie să analizăm o balanță acceptabilă între toți acești factori 48. "Relativizarea" prioritarianismului nu îl salvează doar de obiecția lui Arrow, ci și de o altă posibilă obiecție la adresa sa. Am în vedere obiecția că prioritarianismul nu este preocupat și de starea de sănătate a celorlalți membri ai societății cu excepția celor care
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
afin de découvrir le défaut, la tare, l'une enviant peut-être la jeunesse de l'autre, et celle-ci dépitée par l'extrême bon ton, la simplicité aristocratique de șa rivale" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.432]. Constatăm că în epoca relativizării valorilor nu se mai percep "tipuri" (al medicului, notarului etc.) [Montandon, p.639]. Universurile și clasele devin mai nuanțate, hotarele dintre ele mai permeabile. Clorinde și maică-sa, contesa Balbi, țin de o identitate greu de definit și sunt calificate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Pe corabia lui Don Benito, lumea (cel puțin acea lume stabilă, cunoscută și acceptată de Delano!) își inversează valorile și reperele, creînd impresia unui haos iminent. Într-un fel, putem bănui că "motivul" morții lui Cereno se leagă de această relativizare a indiciilor clasici și a identităților tradiționale. El nu mai poate supraviețui într-un spațiu mentalist pe care nu are capacitatea să-l definească. Dacă Delano pare plin de certitudini, controlînd realitatea cu mînă de fier, Don Benito se ofilește
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sau justiție, ca bioetică, tehnoetică, etică ecologică sau a globalizării - etica nu iese nicidecum Întărită. Aceasta pentru că, ne spune același autor, nu mai avem o morală; reperele au dispărut, Îndatoririle dispar și moștenim vidul. Altfel spus, asistăm la o dramatică relativizare a valorilor iar valorile morale nu fac excepție. „Amurgul” moralei moderne face loc nu unei etici cu pretenția de universalitate, ci unui pluralism al eticilor, așa zise „minimale” sau „slabe”, Înlăturând orice conținut imperativ. Tipurile acestea de etici „persuasive” ar
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
la lume, în ideea superiorității individului alb occidental, un alt spirit a alimentat umanismul său și rațiunea sa critică prin cunoașterea varietății indivizilor și a culturilor. Încă din vremea lui Montaigne, povestirile despre călătorii și călătoriile înseși au determinat o relativizare a veridicității credințelor și ideilor noastre. Începînd din secolul al XVI-lea, tema aparent naivă a "bunului sălbatic" ne ajută să înțelegem viciile și pervertirile cărora le dă naștere civilizația noastră. Odată cu Montesquieu, ne punem în locul unui persan imaginar pentru
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Personal, am panică de prea mulți oameni la un loc”. Din cuprinsul operei se pot desprinde câteva „teme” cu caracter mai general, dar care sunt exploatate de scriitor în latura lor particulară. Astfel, tema imposibilității de a afla adevărul prin relativizarea lui infinită este o consecință directă a „disecțiilor” teoretice pentru descifrarea eternului feminin care rămâne însă impenetrabil, spre disperarea analistului. Ioana este, în mare parte, un alter ego al lui Sandu, la fel cum acesta din urmă se vrea a
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
coagulat în jurul raționalității, adevărului, științei și progresului. Ca atare, "revanșa simțurilor împotriva rațiunii", cum nota Daniel Bell începe cu resurecția corpului și cu edificarea legitimării unei constelații conceptuale centrate pe corp: • simțurile iau locul rațiunii, ceea ce va avea ca efect relativizarea adevărului (să nu uităm că postmodernismul l-a reinventat pe Protagoras și afirmația acestuia că "omul este măsura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt cum că sunt, a celor ce nu sunt, cum că nu sunt"); • relativizarea adevărului a pus
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
avea ca efect relativizarea adevărului (să nu uităm că postmodernismul l-a reinventat pe Protagoras și afirmația acestuia că "omul este măsura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt cum că sunt, a celor ce nu sunt, cum că nu sunt"); • relativizarea adevărului a pus în dificultate știința (postmodernismul a introdus sintagma "gândire slabă", iar în planul metodei științifice elementul de maximă încredere a științei ca activitate umană esențială s-a impus sintagma lui Feyerabend "anything goes"; în același sens poate fi
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
s-a impus sintagma lui Feyerabend "anything goes"; în același sens poate fi citat și John Gray, un sceptic radical al timpului nostru: "a crede că știința poate transforma specia umană înseamnă a crede în magie" (Gray, 2009, p. 129); • relativizarea activității științifice, însoțită de punerea sub semnul întrebării a realității ca referent ultim al cunoașterii și al adevărului a pus sub semnul întrebării progresul, ca exemplu paradigmatic de activitate umană cumulativă, precum și modul în care acesta s-a concretizat în
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
care ne determină să ignorăm prezentul; iar prezentul înseamnă plăcere și consum. Ca atare, s-a relativizat evaluarea, deoarece trimite în mod necesar către viitor, către efort, către ierarhizare și către premierea acelora (doar a acelora) care obțin acest drept. Relativizarea evaluării (prin introducerea și apoi prin preeminența metodelor complementare sau alternative) determină relativizarea curriculumului (prea încărcat, prea abstract etc.), preeminența ludicului în proiectarea și desfășurarea lecțiilor etc., mutarea accentului de pe elementul rațional pe ceea ce s-a numit (plecând de la teoria
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
atare, s-a relativizat evaluarea, deoarece trimite în mod necesar către viitor, către efort, către ierarhizare și către premierea acelora (doar a acelora) care obțin acest drept. Relativizarea evaluării (prin introducerea și apoi prin preeminența metodelor complementare sau alternative) determină relativizarea curriculumului (prea încărcat, prea abstract etc.), preeminența ludicului în proiectarea și desfășurarea lecțiilor etc., mutarea accentului de pe elementul rațional pe ceea ce s-a numit (plecând de la teoria inteligențelor multiple a lui Gardner, dar s-a vulgarizat pentru că justifică relativismele hedonismului
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cursuri de formare (workshop-uri, training-uri, conferințe naționale și internaționale etc.) care să răspundă altor cerințe, iar sedimentarea acestora la nivelul individului se produce sub forma unei personalități pestrițe și a unei identități deficitare; în realitate, se poate vorbi de relativizarea identității și de apariția unui fenomen considerat altă dată surprinzător (chiar patologic, deși el a fost mereu prezent în viața umanității, de exemplu sub forma măștii), identitățile multiple: Ideea că individul poate fi orice dorește, deși păstrează ceva din vechea
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
această întrebare, poate că este necesar să descriem transformările prin care a trecut/trece școala contemporană, deoarece documentele normative fac trimitere în continuare la un ideal de factură modernă, în adecvare sau nu cu realitatea școlii. În acest plan, remarcăm: relativizarea canonului, ca urmare a eliminării criteriilor valorice de selecție (postmodernii consideră că orice creație umană este echivalentă cu alta, în plus, creațiile grupurilor marginale, oprimate ale societății au fost ignorate sistematic, motiv pentru care ar trebui să se aplice discriminarea
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în mod inedit cu realismul și verosimilitatea cu imposibilul; ceea ce se caută este autenticul și nu coerența sau adevărul. Adevărul nu mai interesează pe nimeni, nu mai entuziasmează pe nimeni, nu mai stimulează pe nimeni (poate de aceea și deprecierea/relativizarea sa accentuate): Pe parcursul vieții mele notează Howard Gardner s-a produs o schimbare seismică. Reflectând probabil scepticismul postmodern față de posibilitatea stabilirii adevărului, autoritatea și obiectivitatea au fost completate sau chiar substituite cu noțiunile de autenticitate și de transparență. Altfel spus
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
acesteia în paradigma luministă, în raport cu viața cotidiană a elevului, intrată în postmodernism. Pentru a restrânge cadrul discuției, să amintim atacul postmodern la presupozițiile fundamentale și la valorile luministe, printre care se numără și necesitatea suprapunerii dintre cunoaștere, autoritate și putere. Relativizarea autorității și a adevărului ca valori centrale ale luminismului au permis dezvoltarea fără precedent și legitimarea "vocilor marginale" și a valorilor asociate acestora, care s-au manifestat în școală prin intruziunea copleșitoare a informalului în planul intereselor, scopurilor și mentalităților
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
apar evenimente pozitive, nici sentimentul că existența se poate integra într-un orizont imens și fix, fără a se epuiza. Un sentiment al provizoratului, al speculativului, al intermediarului stă la baza tuturor strategiilor publice sau private". (Sloterdijk, 2000, p. 156) Relativizarea postmodernă a atins cunoașterea și adevărul, puterea și ierarhiile puterii, autoritatea și atributele acesteia. "Moartea subiectului" a presupus moartea autorului (și înlocuirea lui cu cititorul), moartea știutorului (și înlocuirea lui cu comunitățile de cunoaștere), moartea Autorității (și înlocuirea ei cu
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ca abținere în numele unei înțelepciuni superioare bucuriilor clipei. Dar lumea adulților s-a schimbat; etica așteptării a fost înlocuită (în primul rând de către adulți) cu etica hedonistă a consumismului, iar sursele de cunoaștere s-au multiplicat, ceea ce a condus la relativizarea poziției (adică a autorității) profesorului. În mod neașteptat, constatăm că există adulți care refuză maturizarea, adică refuză responsabilitatea care însoțește viața adultului, interzicându-i să se bucure fără restricții de libertatea și de independența pe care accesul la resurse le
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cauze externe și care acumulează foarte multă frustrare. Cu alte cuvinte, reversul este un număr imens de frustrați. Mimetismul și/sau reorientarea căutătorilor de statut către domenii relativ irelevante și-au făcut loc și în spațiul școlii, mai ales prin relativizarea, ca atare, multiplicarea criteriilor de evaluare pe de o parte, iar pe de altă parte, prin intervenții prea puțin argumentate la nivelul curriculumului, în vederea introducerii unor discipline opționale, fie la solicitarea părinților, fie în funcție de contextul local (nevoi și resurse). Paradoxal
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de tip "deus ex machina") în favoarea acelor procedee vizând adecvarea mimetică la realitatea ascunsă a sufletului individual, personajele specifice melodramei încep să câștige în complexitate și devin ambigue din punct de vedere moral, în acord cu dizolvarea vechilor ierarhii și relativizarea conceptelor tradițional antinomice de bine și rău. După unii exegeți ai problemei, viziunea melodramatică apare în momentul când vechea lume este pe cale de a se prăbuși, iar relațiile dintre oameni devin idiosincratice și complicate, într-un timp fără eroi, în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fantasmei deja romanțate" supuse analizei, pe urmele lui Freud, de către Marthe Robert), rezultă că, la rigoare, putem "citi" toate romanele criticului într-unul singur în unul și același roman care, după cum el însuși mărturisea, "mă citește pe mine, aproape autobiografic". Relativizarea lecturii în cheie referențial-autobiografică ("aproape") indică, de fapt, accentul pus de Lovinescu pe configurarea unei psihologii sui generis, de factură invariabilă, ceea ce conduce la subordonarea ordinii narative (și, implicit, a "verosimilității") în raport cu principiul (dramatic, teatral) al reprezentării. De aici și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fluid al "privatizării" (imprevizibile a) instituțiilor statale. Un alt aspect al modernismului contemporan este reprezentat de ceea ce îndeobște este denumit societate contemporană a cunoașterii. Aceasta îmbracă o sumedenie de forme conceptuale. S-a vorbit astfel despre postmodernism ca eră a relativizării valorilor clasice (prin influența fundamentală exercitată în principal de Nietzsche și Heidegger). Autorii la care mă refer, de obicei aparținând curentelor continentale de gândire, pun mai degrabă accent pe aspectele culturale și epistemologice ale dezvoltării sociale și scot în evidență
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
tranzitorie și reflexivă a proceselor pe care le parcurgem. Mai exact, nu cred că epoca "postmodernă" este o iluzie. Cred, mai degrabă, că aceasta a existat (și sub unele forme manifeste sau absconse continuă să existe), însă această eră a relativizării valorilor instituite de modernitatea inițiatoare nu reprezintă decât un element de tranziție istorică spre izomodernitatea incipientă. Aceasta din urmă este parte componentă a modernității înseși, iar noi suntem părtașii, mai mult sau mai puțin involuntari, la crearea ei. Modificările structurale
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
modernității, așa cum vom vedea, sunt uneori radicale, dar cel mai adesea recuperează setul axiologic fundamental al modernității timpurii, depășind vortexul postmodernității secolului al XX-lea. Cititorul se va întreba de ce consider că secolul trecut este unul al postmodernității, definibile prin relativizarea valorilor clasice. Într-adevăr, secolul al XX-lea este "postmodern" în sensul definiției clasice a postmodernismului, deoarece acesta a fost marcat de o relativizare a valorilor specifice clasicismului european, iar postmodernismul, definit în orice chip, are trăsătura fundamentală conceptuală a
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
-lea. Cititorul se va întreba de ce consider că secolul trecut este unul al postmodernității, definibile prin relativizarea valorilor clasice. Într-adevăr, secolul al XX-lea este "postmodern" în sensul definiției clasice a postmodernismului, deoarece acesta a fost marcat de o relativizare a valorilor specifice clasicismului european, iar postmodernismul, definit în orice chip, are trăsătura fundamentală conceptuală a continuității în modernitate. Secolul postmodern nu este și exomodern. Fără a impune o ordine preferențială, voi descrie mediul relativist al acestui secol prin mai
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
nietzcheeană asupra relativității valorilor clasice ale umanismului. Ca exemple concrete pot fi invocate rasismul (și conceptul de "rasă superioară"), eutanasia activă, eugenia, accentul pus pe diferențierea de clasă. În genere, aici putem vorbi de diferențieri contingente, iar contingența însăși înseamnă relativizare axiologică; − radicalizarea binomului valoric "bun rău": convergența dintre cele două noțiuni a devenit atât de acută, încât adeseori cele două valori au fost interșanjabile în ceea ce privește atât indivizii cât și națiunile, grupurile sociale sau organizațiile și instituțiile; − globalizarea conflictului armat și
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]