4,187 matches
-
care știe că este filmat și faptul nu-i este la îndemână. Poate târziu, în noapte, când jur împrejur lumina se stinge, Fana iese de sub control și se îngheboșează sub plapumă, își cuprinde în brațe genunchii și mușchii feței se relaxează și atârnă moi către pernă, poate bărbatul ei alături doarme, ori rememorează absent ultimele evenimente ale zilei, înainte de a se da somnului, în tot cazul, respiră regulat, puțin șuierat pe nări și nu este conștient de ființa ce se metamorfozează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu probleme de serviciu, încercă să ghicească dacă avusese succes ori ba, acolo pe unde fusese, probabil că da, altfel nu i-ar fi telefonat sau chiar dacă ar fi făcut-o, ea i-ar fi sesizat nemulțumirea, ori el era relaxat, se aplecase către sine cu destulă minuțiozitate, acum ajunsese cu relatarea la viața lui de zi cu zi, îl auzi spunând: Dimineața roua e foarte rece. Și vorbele lui sunau ca o parolă. Ce minunat să poată exista o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
știu că înainte cu 3 zile mie îmi vor lipsi din banii de casă tocmai ăștia 400 de euro, dar se va rezolva, cu transpirație și cu mâini care tremură în fața unei discuții, ce bine, am rezolvat-o, acum mă relaxez și eu după un an, în sfârșit... Pinochio, Miau și cu mine stăm, pe pat și pe jos, cald afară, dacă am putea vedea filme, îhî... la ce ? aduc eu videoul și merge la televizorul ăsta, habar n-am, pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
capului, ca un dans oriental, lăsându-se învăluit în căderea pleoapei care are efect de, iar apoi mă privește în ochi știind că are efect de. Pinochio e Păianjen și Păianjenul știe, și eu știu că nu mai putem fi relaxați și că dragostea asta ascunsă îmi pune o oglindă strâmtă în față și tot ce fac văd și mai gândesc încă o dată tot ce-am făcut, și mâinile scapă aiurea, și piciorul tresare singur din mușchi și ce să ascunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cerul de cerneală, cum îmi place mie, la Capitol băieții ard gazul în fața hotelului, fumează în lumina portocalie, mașini prea spălate opresc pe asfaltul umed și o fată tânără și bronzată intră în hotel, mă strâng în jurul meu și mă relaxez, e bine cu mine, e foarte bine cu mine, mă răsucesc cu spatele în cearceaf și îmi schimb perna. Înainte de ziua aceea simțeam cum înnebunesc. Mintea deja îmi fierbea și nu mai știam. Prea multe povești în capul meu, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
broboane de sudoare. Pe urma faci un duș lung, rece, sau sări într-un lac cu apă rece ca gheața, dacă ai așa ceva la îndemână, faci o scurtă plimbare la aer curat, te-nfășori într-un halat și apoi te relaxezi undeva la căldură, spuse el, oftând. Nu se compară cu nimic pe lumea asta. Vădit lucru, Fanny era nedumerita. — Unde aveți asemenea condiții? întreba ea. — În grădina din spatele casei, răspunse el. — Vreți să spuneți că aveți acolo propria dumneavoastră sauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
trezisem pe podeaua dormitorului se scursese o oră și cinci minute. Da, spuse doctorița. Îmi dau seama că nu-ți e deloc ușor. Trebuie să fie îngrozitor de tulburător. Te descurci însă foarte bine și ar trebui să încerci să te relaxezi, dacă poți. Ședeam într-o seră plină de verdeață, pe scaune mari, din nuiele, acoperite cu perne. Între noi se afla o măsuță de cafea, din nuiele și sticlă, iar sub una dintre plantele de filodendron de lângă ușă dormea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fumând. Am tresărit și-am dat să mă las la pământ, dar chiar în timp ce-o făceam, era prea târziu. — E bine? M-am îndreptat de spate. — E bine, am răspuns. — Tocmai am terminat. Merge. Mușchii spatelui mi se relaxară puțin, dar nu prea mult. M-am apropiat, dar nu prea mult. — Sunteți de la service? — Nu, sunt de-aici. Nu știam ce să spun. — O! — John, zise bărbatul, făcând un pas spre mine și întinzând mâna. Ăsta e hotelul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
probabil că dăduse să spună ceva, pentru că doctorul duse un deget la buze în semn de șșș. Apoi am auzit și eu, un murmur, un zgomot aproape sub marginea inferioară a auzului uman, dar crescând, prinzând putere. Fața doctorului se relaxă într-o expresie de spaimă vlăguită. — Termină, îmi strigă, fluturând frenetic din mână. Mergi prea departe. Mergi prea departe, trebuie să încetezi. — Dar nu... Am ridicat paharul ca și când asta ar fi putut dovedi ceva. — Eu nu fac nimic. Doctorul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
statuete africane: războinici cu falusuri reliefate. Printre ele, surpriza. Leandru, în papucii gazdei și-n costum cu vestă. Ioana îmi spusese în tramvai, pipăindu-mi pletele cu vîrfurile degetelor grăsune. Mi s-au părut vîscoase, mi se lipeau de păr. "Relaxează-te, iubito. Profesorul L.L. te place. Vine șef la voi, la "Ora", s-a decis. Dacă n-aș fi așa grasă (și aici a sughițat) aș face catleya cu el, ca Odette de Crécy. A scris așa frumos despre Proust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
el. Mult înainte de-a descoperi această oază, am fost o vreme împreună. E un fapt pe care nu putem să-l negăm oricât de mult am vrea; pentru că eu eram în timpul tău și tu erai în timpul meu. Ne puteam relaxa și respira împreună în voie, fără să fie nevoie să ne spunem nimic. Eram ca aerul unul pentru altul, în acele scurte sau lungi momente, în afara noastră nu exista decât vid. Am prețuit acele clipe mai mult decât orice pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
am încetat să te mai caut. Erai foarte preocupat de tot felul de activități de familie, în sfârșit aveai probleme, întâlnirile noastre au început să fie foarte scurte, erai absent și prea absorbit de problemele tale ca să ne mai putem relaxa. În același timp, am înțeles că era vorba de o stare temporară, pentru ființe ca noi ancorarea în realitate nu poate fi de durată. Acum câteva luni, când ne-am întâlnit și ți-am vorbit despre fundație, am citit imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
chipul în prim-plan. În planul din spate omul cu pălărie; aceeași expresie, aceeași ținută dreaptă, ochi pătrunzători, doar că mult mai tânăr. O durere acută în spate îl face să se prăbușească cu mâinile pe oglindă. Atingerea ei îl relaxează, își reazemă și fruntea de ea și durerea sucombă. Textura oglinzii pare tot mai moale și mai apoasă, pe măsură ce se presează în ea. Privirile li se întâlnesc în sticla oglinzii, în timp ce umărul stâng penetrează ușor în lumea jocului secund. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-i așa? Să mă lași tocmai acum, când sunt atât de singură. Țiitorul: Singură? Nu ești deloc singură. Ai un triplu soț și o vecină care-ți poartă de grijă. Am să te caut peste câteva zile, după ce ne mai relaxăm amândoi. Dacă te pot ajuta cu ceva în privința procesului, îți stau la dispoziție. Pot servi ca martor, dacă dorești, deși nu sunt persoana cea mai indicată. (Iese, grăbit... Intră conglomeratul Philip. E ușor jenat. Se îndreaptă încet spre Dora.) Philip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fi fost atins de o boală incurabilă. Masca: Ba să ne iertați, domnul meu! Dimpotrivă. Philip nu este bolnav, ba aș putea spune că e mai degrabă recuperat, reparat. Noi ne simțim acuma cu mult mai bine ca înainte. Suntem relaxați, netensionați, pentru că nu mai există conflicte, nu mai avem îndoieli. Nu mai avem nevoie să spunem minciuni, de vreme ce orice afirmă unul dintre noi poate fi cu ușurință infirmat sau negat de celălalt. Philip este cu mult mai sănătos decât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o ființă îndeajuns de complicată, ca să nu menționez cât de delicată era situația în sine. Sau poate că relația ei de iubire era atât de dureroasă și deficitară, încât întocmai o tovărășie grotescă ca a mea avea aerul să o relaxeze și să compenseze neîmplinirea ei. La un moment dat, m-a invitat la confesiune. Mi-a mărturisit că realizează cât de singur sunt și că pesemne mi-aș dori să discut cu cineva despre mine, despre secretele mele, așa cum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
același moment statuar al zilei, în care orice activitate la câmp sau casnică înceta. Satul se cufunda într-o liniște ireală; animalele se pregăteau surd de culcare, cu excepția găinilor, care ciorovăiau vag și straniu. Și mâinile lui și picioarele se relaxau inerte, gârbovite de atâta muncă și soare. Dar gândurile alergau libere și stinghere prin tăcerea densă și apăsătoare. Bătrânul. Străbunicul, copilul și fereastra Bătrânul copil și străbunicul stau pe prispă și contemplă valea. El nu-și mai poate aminti acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în acea magmă cenușie și densă de fum cum sucombau încet. Apoi, am simțit cum mă clatin, cum mă derulez lent ca o desfășurătoare, cum pierd înălțime și mă prăbușesc. Simt deja că am atins orizontalitatea și trupul meu se relaxează încet la contactul cu solul, se destinde, se deconcertează... Pleoapele încep să se miște, deschid ochii larg... îmi ascult respirația grea și sacadată. Somnul meu și al Arinei Gnomul Un strat gros de întuneric mă desparte de imaginea mea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
binefacere, o protecție. Eu voiam să fiu cu mine însămi. EU ȘI ATÂT. NUMAI EU. Neavând destul, se mulțumeau cu puțin, volumetrice și esențe de constantă. Geometria creației era stabilizată. Eram arhitect, supervizându-mi cu ochi critic toate elucubrațiile. Mă relaxam sau insistam cu gravitate asuprea vreunui proiect. Cream. Și aceasta mă făcea să-mi câștig singularitate. De la o vreme, nu o mai vedeam pe Mama dedublărilor, o bănuiam. Aceasta însemna o izbândă. Nu mă împiedica în demersurile mele joaca de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
chiloți de damă. Restul lumii unde este? Angajați, încărcători, șoferul, și-au luat cu toții tălpășița sau le ați dat voi liber? Au spălat putina cu toții, minte Părințelul care începe să prindă curaj, halal expediție militară, începe Roja să se mai relaxeze, Circa 4 spuneți, Miliție sau Securitate? Dar ce s-o mai lungim cu teatrul, își dă sama că n-are nici un sens să mai facă pe zbirul, n-ar fi mai bine să vă iau eu cu frumușelul, că tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
brusc mințile, o să vă tăiați în sticlele astea nenorocite, îl avertizează Curistul, ducîndu-și palmele la ochi, ca să se ferească de cioburile care zboară prin aer. Mii de scuze pentru întîrziere, doamnelor, le aruncă fiecăreia cîte un zîmbet de pe vîrful buzelor, relaxați-vă, ce naiba, doar nu puteam să intru pe furiș ca un hoț. Dar aveți antrenament nu glumă, aude în sfîrșit vocea Curistului suflîndu-i în ceafă, ne-ați cam înșirat pe drum, spune și Părințelul pufăind la capătul scărilor. El este
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de pe bulevarde care e italian, care e francez, care e cutare. Și ce tupeu ca să danseze în jurul lor, să-i amețească cu frînturi de engleză, să i facă pînă la urmă de bani! — Ca să vezi, constată Roja, încercînd să se relaxeze de tot, lăsîndu-se moale pe spătarul scaunului, ai spus-o cu gura ta, deci recunoști că dansul e o artă pe care dacă o stăpînești cum se cuvine poți să dai lovitura de pe urma ei. — Cuvînt cu cuvînt, confirmă Părințelul, numai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
răspunde Roja, dar promiți c-o să-ți ții gura? Piatră de mormînt, domnii mei, spune șoferul, doar nu sînteți primii pe care-i aud că vor să pună țara la cale, adaugă. — Atunci tot înainte, spune Roja încercînd să se relaxeze puțin, lăsîndu-se și el ușor pe spate. Nu mai poate face omul un pas fără să dea peste voi, gîndește Roja cu voce tare, ce să-i faci, reia descurajat, pe ăștia îi avem, cu ăștia trebuie să defilăm, sîntem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
știți că nici eu nu prea am cu ce să mă laud, adăugă Poștașul, avînd senzația că o să se scufunde cu totul în pernele moi al fotoliului. — Te-ai gîndit vreodată de cît timp ne cunoaștem noi? întrebă Angelina, așezîndu-se relaxată în celălalt fotoliu. — De cînd vă știu pe dumneavoastră sau pe Părințel? zise Poștașul — Tot una e, zise Angelina. — Să tot fie vreo patru, cinci ani, răspunse Poștașul, dacă stau să mă gîndesc mai bine poate chiar mai mult. Știu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
recunoscător, ți-ai găsit să-l lași baltă tocmai cînd ar fi avut mai mare nevoie de tine, zice Dendé. Halal ajutor a mai avut. — Nici atîta n-ar fi meritat, zice Sena, lăsîndu-se puțin pe spate, încercînd să se relaxeze. Porni motorul, îl lăsă să meargă puțin la ralanti, apoi puse mașina în mișcare fără să aprindă farurile. Dom’ Roja, să fi știut în ce belea o să intrăm, jur că aș fi lăsat naibii totul. Dacă Dendé ținea cu tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]