1,212 matches
-
de Stat și Comisar al Guvernului în Basarabia și Bucovina. În perioada 1942-1944 a fost primar al Bucureștiului. A murit la Sighet (Giurescu, Amintiri, p. 479). Tancred Constantinescu 64, Dimitrie Topciu 65, Gherman Pântea 66 și Vladimir Cristi 67. Merită remarcat și faptul că, în 1940, s-a refugiat în Regat o parte a elitei culturale și științifice de la est de Prut, unii dintre basarabeni fiind încadrați în universități și centre de cercetare din România. Printre aceștia amintim doar câteva nume
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Arta dramatică și împărțirile teatrului vechi la romani (1908). Cu acest prilej, el prezintă date precise, înșiruite cu rigurozitate, despre categoriile de actori, tehnica actoricească, pantomimă, organizarea sălii de spectacol ș.a.m.d. În viața literară, G. s-a făcut remarcat însă printr-o serie de studii despre literatura franceză, având ca obiect scriitori din secolul al XVII-lea. Lucrările sale dedicate lui La Fontaine, Molière, Boileau, Corneille, Racine, J.-Fr. Regnard și Cyrano de Bergerac, fără a pune în circulație
GHEORGHIU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287240_a_288569]
-
dispoziția lui Justinian (relatarea celor petrecute la colocviu aparține altui participant de orientare difizită, Inocențiu din Maronea, și a fost editată de E. Schwartz în ACO IV/2, 1914, pp. 169-184). Purtător de cuvânt al calcedonienilor, Hipațiu s-a făcut remarcat, între altele, pentru faptul că a afirmat (pe drept cuvânt, așa cum au dovedit cercetătorii moderni) că nu sunt apolinariste texte ale lui Chiril și ale altor autori, aduse ca probă de partea adversă, și pentru că a pus sub semnul îndoielii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cultului personalității găsiseră În Bloch un purtător de cuvânt de anvergură, cu atat mai mult cu cât el reprezenta un model de gandire pentru un mare număr de studenți și era Înconjurat de numeroși discipoli. Bloch se făcuse de asemenea remarcat că apărător al filosofiei hegeliene, În special prin expunerea să - Hegel și violență sistemului - pronunțată cu prilejul celei de-a 125-a aniversări a filosofului și care a constituit ulterior principala sursă a luărilor de poziție Împotriva lui. Procesul ideologic
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
bulgari și români: exploatarea colegilor că «mâna de lucru» tehnică pentru adunarea de date sau ca sursă de idei ar fi frecvență. Unora li se pare interesant acest gen de schimburi, chiar dacă sunt dezechilibrate, căci unii cercetători se pot face remarcați și recrutați, ca urmare, În calitate de experți pentru țările vecine (interviu cu Cezar Barzea: aceasta situatie poate fi Întâlnită și dincolo de științele educației românești). Decalajul se manifestă de asemenea În domeniul traducerilor care se fac aproape fără excepție În sens unic
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Popescu și Fănuș Neagu. Această panoramă a prozei românești postbelice este întregită de prezentarea „romanului problemă” al lui Alexandru Ivasiuc. Comentariul, articulat la text, dar și la context (evoluția prozei românești), se ordonează în jurul structurilor narative și tipologice, făcându-se remarcat și printr-un echilibru între analiză și privirea de sinteză, specific cercetătorului, criticului și istoricului literar L. Discursul interpretativ evită excesele (ca și în monografia consacrată lui Constantin Negruzzi), nu acceptă nici divagația eseistic-impresionistă, nici exprimarea didactic-pedantă, domeniul predilect rămânând
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
1960 - Treptele anilor (1962), Versuri (1964), Ulcioare de piatră (1969) ș.a. - consună cu tonul „stenic”, „optimist” al epocii. Chiar dacă acum scrie o poezie ocazională, festivistă, declarativă, L. nu abandonează câteva dimensiuni la care se raportează: natura, istoria, vitalismul românesc. Traducător remarcat încă din deceniul al patrulea, L. transpune în românește din poezia lui Pușkin, Lermontov, Esenin, Mihalkov, dovedind reale afinități cu autorii la care se oprește. Specialiștii au apreciat inventivitatea lexicală și imagistică a versiunilor sale, în special a celor din
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
și prefațat o amplă antologie din textele lui Perpessicius referitoare la scriitori români, pentru colecția „Biblioteca pentru toți” a Editurii Minerva (numai primele două volume, tipărite în 1986, menționează numele său ca antologator). Ecloziunea și afirmarea poetică a lui R. - remarcată și prețuită, în epocă, de voci critice de anume autoritate, între care ale lui Paul Georgescu și N. Steinhardt - au loc oarecum în răspăr față de tendințele dominante în rândul promoției poetice optzeciste căreia, prin vârstă, îi aparține. Debutând la nici
ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
să ocrotească, să nu folosească forța față de femei; or, expunerea de lungă durată și sistematică la scene de răpiri, bătăi, violuri din partea bărbaților asupra femeilor conduce la o slăbire a inhibiției și sensibilității emoționale și în acest domeniu. Interesant de remarcat este că studii riguroase pe tema expunerii la materiale erotice au dezvăluit caracterul curbiliniar al agresivității produse: vizionarea de itemi erotici „blânzi” (nuduri atractive, îmbrățișări etc.) reduce nivelul de agresivitate (chiar mai mult decât itemii neutri), în vreme ce materialele erotice puternic
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
nenumărate poezii L. se afirmă perseverent ca ideolog comunist. Versurile lui, doar rareori străbătute de oarece căldură sufletească, de cele mai multe ori prea încărcate cu metafore, au duritate și asprime, fiind împânzite cu expresii neaoșe (Din amintiri ș.a.). Se cuvin totuși remarcate poeziile satirice, în care combate metehne individuale și plăgi sociale. În Legea găzduirii (1966) și Gromovnic (1973) cultivă o poezie civică de oarecare vibrație, concesiile fiind aici mai rare. A scris și eseuri despre scriitorii clasici (Mihai Eminescu, V. Alecsandri
LUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287926_a_289255]
-
puteri poate să influențeze negativ climatul școlar. Soluția constă în utilizarea acestui referențial informațional multiplu pe care-l reprezintă cursanții și folosirea lui în special în activitățile de echipă. Figura 9. Reprezentarea grafică a celor cinci baze ale influenței Trebuie remarcat că prin prisma comunicării eficiente moderne, cadrul didactic, managerul ori părintele (toți aceștia fiind definiți de puterea legitimă) trebuie să facă mai puțin frecvent apel la puterea recompensatoare și coercitivă (iar atunci când le folosesc ele trebuie utilizate oricum doar împreună
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
aceste elemente (care caracterizează în fapt amprenta personală, de interacțiune a ascultării). Când ascultăm pentru a reține informații, putem folosi una dintre cele trei tehnici pe care autorii ni le recomandă: repetarea, parafrazarea (folosirea propriilor noastre cuvinte) și vizualizarea (trebuie remarcat însă faptul că ascultarea pentru reținerea informațiilor presupune, în prealabil, ascultarea pentru a înțelege; în caz contrar, reținerea este îngreunată de vastitatea informațională propusă de emițător, este mecanică și neproductivă). Când ascultăm pentru a analiza și evalua conținutul, vom observa
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
lui Iustinian (relatarea celor petrecute la colocviu îi aparține altui participant de orientare difizită, Inocențiu din Maroneea, și a fost editată de E. Schwartz în ACO IV/2, 1914, pp. 169-184). Purtător de cuvînt al calcedonienilor, Ipatie s-a făcut remarcat, între altele, pentru că a afirmat (pe drept cuvînt, așa cum au dovedit cercetătorii moderni) că nu sînt apolinariste textele lui Chiril și ale altor autori aduse ca probă de partea adversă și pentru că a pus sub semnul îndoielii autenticitatea scrierilor lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
La vârsta de 2-3 ani apar o serie de stereotipii rituale cu un atașament exagerat pentru obiecte și mai puțin sau de loc pentru persoane. Datorită comportamentului bizar, a relațiilor mai bune cu obiectele decât cu persoanele, pot fi ușor remarcați. Ei nu Întreabă „De ce?”, „Pentru ce?”, nu participă la ce se Întâmplă În jurul lor, nu se joacă cu ceilalți copii. Evoluția ulterioară se face În două moduri: persistă un tablou neschimbat fără să apară limbajul, la aceasta contribuind și mediul
AUTISMUL INFANTIL PRECOCE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Iuliana Luminița GUZU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2173]
-
stabilește definitiv în Franța, la Paris. Aici urmează timp de un an cursurile Institutului Catolic și lucrează ca paznic de muzeu; începe să picteze, din nevoia de a se face cât mai repede înțeles, reușind să expună, să se facă remarcat și chiar să vândă din tablourile sale. Cu trecerea timpului devine poet și scriitor de limbă franceză, tipărind în anii ’80 șase volume de versuri și în 1991, unul de proză memorialistică foarte specială, poematic-filosofică, Diotima. În 1983 cunoscutul editor
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
vor stărui în credința lor vor fi mântuiți” (16, 5); trei semne prevestitoare ale parusiei (deschiderea cerurilor, sunetul trâmbițelor și învierea morților); coborârea lui Cristos pe norii cerului. În ciuda dimensiunii sale reduse, capitolul 16 nu este lipsit de importanță, fapt remarcat deopotrivă de Jenks și Peerbolte. Pentru prima dată înainte de Irineu, „înșelătorul lumii” (® 6≅Φ:≅ Β8∀<←Η) este caracterizat ca un pseudo‑fiu al lui Dumnezeu (〉Η Λ⊇∈Η 2γ≅¬), altfel spus, un pseudo sau anti‑Crist. Autorul sugerează cititorilor că
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
face deci cu un fel de „simbol hiperbolic”, dacă putem spune astfel, a tot ceea ce reprezintă erezia în ochii lui Irineu. Nota profund antieretică ce caracterizează teologia ireneică se regăsește, de asemenea, în concepția sa anticristologică. Pe lângă aceasta, se impune remarcată o foarte evidentă atitudine polemică cu privire la iudei, a căror revoltă condusă de Bar Kokhba a făcut victime printre creștinii din Asia Mică. În consecință, înainte de a fi antiromană (este într‑o foarte mică măsură), anticristologia lui Irineu este antignostică și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și a imperiului occidental. Pe de altă parte, declanșând cea dintâi persecuție sângeroasă împotriva creștinilor, în anul 64, Nero se impune practic drept paradigmă a persecutorului. Chiar dacă ideea dezvoltării mitului anticristic pornind de la legenda neroniană nu poate fi acceptată, merită remarcat rolul capital pe care figura tiranului păgân l‑a avut în gândirea apocaliptică creștină din toate timpurile. Autorul Urcării la cer a lui Isaia (cap. 4) vede în Nero însăși încarnarea lui Beliar, „marele principe”, întâiul cârmuitor al lumii. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se va mai putea cunoaște nici cursul aștrilor, nici mersul anotimpurilor: căci iarna va fi vară și vara va fi iarnă. În acest context, se arată pe pământ magnus propheta qui conuertat homines ad dei agnitionem (7, 17). Se impun remarcate două lucruri în legătură cu magnus propheta! Lactanțiu cunoaște și reia în descrierea sa versiunea lui Commodian din prima parte a poemului Carmen..., versiune conform căreia, la sfârșitul vremurilor, va veni un singur profet, și nu doi, ca în Apocalipsă. Dar, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ioan, redactată în greacă, în secolul al V‑lea (cea mai târzie datare), relatează o descoperire petrecută pe muntele Taborului. Ioan îi adresează lui Isus diferite întrebări legate de sfârșitul lumii, despre înviere și Judecată. În ceea ce privește subiectul nostru, se impun remarcate trei lucruri. Mai întâi acela că sfârșitul va veni la un an după o perioadă de prosperitate neobișnuită (cap. 5). Cu siguranță autorul este familiarizat cu descrierile împărăției de o mie de ani (ex. 2 Baruh 29, 4‑8), dat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Șincai, proveneau din familii de mici nobili care se ocupau cu agricultura. La școlile din Târgu Mureș, Cluj, Bistrița sârguinciosul Ș. își însușește limbile greacă, latină, maghiară, germană, precum și cunoștințe solide de literatură clasică antică, de poetică, retorică și gramatică. Remarcat, devine în 1773 profesor de retorică și poetică la Seminarul de la Blaj, de unde pleacă după un an (însoțit de elevul Petru Maior) la Roma, pentru a studia la Colegiul „De Propaganda Fide” (1774-1779). Înainte de plecare a trebuit să se călugărească
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
fiindcă doar Ancuța (îl rog pe cititor să observe apelul la fondul „emblematic” - al boierilor Mărgineni și al Basarabilor-Craiovești - născut dintr-o strategie coerent definită și articulată (în care „funcția legitimatoare genealogică” a numelor 296 este vădit prelevată), cu trăsături remarcate mai târziu de un descendent - banul Mihai Cantacuzino, genealogistul 297 - de prenume, preponderent creștine, ce urmează trasee care coboară dinspre bunici și unchi către nepoți - și acesta un „punct” al zisului proiect și al stăpânitorilor din Coiani, fără a uita
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bucurându-se de colaborarea unor nume prestigioase, ca N. Iorga, Iuliu Maniu, Emil Hațieganu, Octavian Goga, N. Drăganu, Onisifor Ghibu, Vasile Goldiș, Al. Ciura ș.a. Literatură propriu-zisă dau Zaharia Bârsan (Veneția), Teodor Murășanu și Liviu Rebreanu. Societatea s-a făcut remarcată și prin inițierea editării unor importante lucrări istoriografice, cum ar fi Istoria pentru începutul românilor în Dacia de Petru Maior (1883), apărută la Budapesta și Gherla într-un tiraj de două mii de exemplare. Este prima ediție scoasă cu caractere latinești
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
acesta e greu de rezumat: extrem de bogat, alcătuit din elemente de o mare diversitate, el tinde să coincidă cu o imagine panoramică a existenței umanității moderne. Câteva filoane tematice privilegiate sau corpuri de motive și situații recurente pot fi totuși remarcate: „aventurosul” romanesc (parodiat cu ironie și bună dispoziție), patrimoniul autobiografic (de la spațiul fabulos, transfigurat de nostalgie, al Târgoviștei până la sihăstrirea intermitentă la Pietroșița, în anii deplinei maturități, o pregnanță obsesivă dobândind-o episodul unui foarte grav accident feroviar din care
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
pulsiuni libidinale, cantonată ca potențialitate la nivelul Supra-Eului. 4. Principiul exemplarității Este un principiu care se cuplează complementar cu principiul autorității. În virtutea acestui principiu, fiecare individ dorește să fie un exemplu, un model pentru ceilalți indivizi, diferențiindu-se, făcându-se remarcat, admirat, imitat și urmat de către ceilalți. Principiul exemplarității este o accentuare sau, mai exact, o obiectivare a principiului identității, dar spre deosebire de acesta, care urmărește realizarea de sine, starea de „a-fi-tu-Însuți”, principiul exemplarității urmărește În mod foarte precis realizarea stării de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]