899 matches
-
dovedi un mijloc eficient în limitarea acestora. După cum afirmă Charles și Clifford Kupchan, partizani ai acestei instituții, chiar și atunci când nu funcționează, în cel mai rău caz al său (în care toate statele membre, altele decât cele direct amenințate, își reneagă angajamentul de a rezista agresiunii), securitatea colectivă este oarecum echivalentă cu cea mai bună situație a balansării în condițiile anarhiei. Chiar dacă statele neamenințate optează să rămână în afara acțiunii colective, restul coaliției ar consta din aceleași state direct amenințate ca și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
moartă. Diferitele culturi alternative (țărănești, lumpenproletare, muncitorești) continuau să se supună imperturbabile vechilor lor modele: represiunea se limita să obțină adeziunea lor în cuvinte. Astăzi, dimpotrivă, adeziunea la modelele impuse de Centru este totală și necondiționată. Modelele culturale reale sunt renegate. Abjurarea s-a produs. De aceea, se poate afirma că „toleranța” ideologiei hedoniste dorită de noua putere este cea mai rea dintre represiunile din istoria omenirii. Cum oare a fost posibil să se exercite o atare represiune? Cu ajutorul a două
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să ajungă să formeze un singur organism politic“44. Românii din teritoriile subjugate își îndreaptă toate nădejdile spre România liberă, „coordonând și subordonând acțiunea lor acțiunii Regatului Român“, iar statul român „nu poate și nu are dreptul, fără să-și renege însăși misiunea ce i-a impus istoria, să sacrifice și să înstrăineze pentru vecie vreuna din țările românești“. Numai participarea la război alături de Puterile Centrale poate asigura, pe lângă rezultatele imediate, „toate posibilitățile viitorului“. Triumful Quadruplei Înțelegeri înseamnă, pentru noi, triumful
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
analiză a „culpelor” și „păcatelor”. „Renașterea” depindea strict de această autocritică, singura catalizatoare posibilă a „resurecției”. Reeducarea echivala, simbolic, cu o lobotomie care urmărea obținerea supunerii totale și perpetue. Subiectul trebuia să devină un android programat nu doar să-și renege trecutul, ci și să-l uite. El trebuia să devină un „om nou”. Contra-spălarea creierului ori contra-reeducarea ca posibil concept Am explicat relativ detaliat morfologia și semantica „spălării creierului” și a reeducării, pentru a se Înțelege mai bine ce ar
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
opus pluripartidismului; la nivelul culturii - o singură filosofie și o singură știință, cea marxistă; la nivelul individului - omul nou, cetățeanul comunist. Să ne aducem aminte cum, În anii ’50 ai secolului XX, a fost impus modelul științei unice, sovietice, care renega și condamna ca decadente biologia și genetica, informatica etc. Desigur, când au Început să aibă interese economice sau militare În aceste domenii, au lăsat la o parte doctrina. Dar la nivelul doctrinei exista un dirijism bine controlat și instrumentat. Un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
specific domeniului psihologiei, care, în sens mai tehnic, înseamnă mecanismul psihologic prin care un subiect îi atribuie altui subiect sentimente sau caracteristici (precum ostilitatea și reaua-credință) pe care nu le agreează la propria persoană și pe care vrea să le renege. Întrucât, în anumite cazuri, acest mecanism poate reprezenta baza psihologică a imaginii în oglindă, cele două concepte, care acționează la niveluri diferite, nu sunt identice; de exemplu, proiecția nu poate fi cauza faptului de a-i atribui în mod eronat
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
găsi în poetica sa, adică în putința de a ritma, universalizând emoțiile”. În Istoria literaturii române de la origini până în prezent, criticul observă că prozatorul vădește în evocarea sufletului adolescent „vibrație și simțul situațiilor lirice”. Reeditându-și mai târziu romanul, prozatorul reneagă prima ediție, dând una nouă, definitivă (în 1991). M. este unul dintre publiciștii de cursă lungă. Încă din 1936 Dan Petrașincu era de părere că publicistica lui este „însăși marca unei specificități moderne”. Și-a strâns o parte din texte
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
și pe care autorul o semnează cu numele de Victor. Apoi: Voconius din Castellum, oraș din Mauritania; Onoratus din Cirta, în Numidia, care a compus o scurtă scriere de consolare pentru un anume Arcadie care, pentru că nu voise să-și renege credința catolică, fusese trimis în exil de regele Genseric, după ce se bucurase îndelung de favorurile acestuia. Ar putea fi identificat cu acel Onoratus despre care Prosperus ne spune că ar fi fost martirizat în 437. Și Cerealis, din Castellum Ripense
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
rezistente naționale eroice. Celebrarea grupurilor de rezistență armata din munți (active până În 1955) era un răspuns la punerea În discuție a pasivității românilor Înainte de decembrie 1989 prin inventarea mitologica a unei continuități a rezistenței anticomuniste. Cei care nu și-au renegat trecutul, În maniera lui Mircea Eliade, au fost sacralizați că fondatori de istorie, În vreme ce ceilalți, «democrați» Într-un regim de democrație populară repudiata că totalitara, sau foștii fasciști reabilitați sub Ceaușescu și acceptându-i cenzură au fost marcați cu stigmatul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ajunge și el să predea ore de desen la o școală din capitală. Debutează pe la 1920-1921 cu cronică plastică, iar în literatură în 1924, în „Omul liber” (unde revine în 1925), cu versuri pe care mai târziu avea să le renege, ca suferind de ermetism. Cu poezii, proză, cronici plastice, articole de atitudine civică mai colaborează la „Epoca”, „Cronicarul”, „Linia nouă”, „Șantier”, „Cuvântul liber”, „Drumul femeii”, „Universul literar”, „Reporter”, „Dacia nouă”, „Revista Fundațiilor Regale”. A fost prim-redactor și coeditor la
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
prin microfonul Europei Libere a politicii oficiale din țară, agitația montării unor campanii, cu succese, eșecuri, înșelări și dezînșelări, riscuri și represalii, într-o luptă necurmată de câteva decenii, sunt aduse la lumină în pagini scrise cu nerv și densitate. Renegându-și categoric scrisul de tinerețe și recunoscătoare dezastrelor istoriei, care „împiedicându-mă să duc la îndeplinire vastele mele planuri literare m-au salvat nu doar de eșec, dar și de ridicol”, L. recuperează în literatura sa nonfictivă un statut cert
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
pe efectul contrastului, al paradoxalului, volumul Pregătiri pentru călătoria din urmă cuprinde și texte ce vexează bunul gust. Țelul duhovnicesc este doar în parte atins, „ispita literarului” determinând abaterile de la dreapta credință (Mircea Vulcănescu). Dar S. ajunge curând să își renege manifestările avangardiste, să le considere doar o „boală a spiritului”, de care a fost lovit din cauza „coabitării înlăuntrul aceleiași generații” (conferința Poezia metafizică în poezia românească, rostită la Radio în septembrie 1933), și să își impună vreme de un deceniu
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
și pe care autorul o semnează cu numele de Victor. Apoi: Voconius de Castellum, oraș din Mauritania; Onoratus de Cirta, în Numidia, care a compus o scurtă scriere de consolare pentru un anume Arcadie care, pentru că nu voise să-și renege credința catolică, fusese trimis în exil de regele Genseric, după ce se bucurase mult timp de favorurile acestuia. Ar putea fi identificat cu acel Onoratus despre care Prosper ne spune că ar fi fost martirizat în 437. Cerealis de Castellum Ripense
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
necorespunzătoare nici intereselor partidului, nici literaturii în general". Dacă schițează, uneori, cu destulă stîngăcie, gestul autocritic, de facto o autocomplezență ("Eu n-am uitat că și eu am scris și nici nu neg vreodată ce am scris, totdeauna mi-am renegat versurile proaste, niciodată n-am fost de acord cu ele, dar tot eu am scris pe atunci lucruri care căutau să meargă pe o linie mai sănătoasă a literaturii"), bardul nu uită a arunca priviri în grădina vecinilor spre a
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
am detestat cu o furie ucigașă. Mă întreb uneori prin ce miracol izbutesc să mă mai suport. Ură de sine vecină cu urletul sau cu lacrimile". Dar altădată, cu cîteva luni înainte, nota cu semn de memento: "Să nu-ți renegi niciodată originile, oricîte motive ai avea să roșești pentru ele. E o apostazie rușinoasă și de altfel fizic imposibilă, o contradicție în termeni: e un refuz al identității, e ca și cum ai spune: "Eu nu sînt eu", lucru pe care, evident
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
dovedit, pe de o parte, de tonul tensionat al scrierii, iar pe de alta, de detaliile foarte concrete referitoare la persecuția în cauză: într‑o primă etapă, mulți se vor lăsa amăgiți de pseudo‑cristosul pe care ulterior îl vor renega; ei vor fi uciși cu sânge rece. Ultimele capitole aduc în mod indirect argumente împotriva refacerii templului din Ierusalim, ceea ce situează în mod obligatoriu apocrifa după distrugerea acestuia de către armatele lui Titus. Singura persecuție sângeroasă și sistematică exercitată de evrei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
interes în Franța, e minimalizată și ironizată în țară. Ca urmare, T. emigrează, probabil în 1947 sau în 1948, căci în 1949 se afla în preajma lui André Breton, care îi aprecia ideile. Câtva timp după aceea, abandonându-și preocupările, chiar renegându-le, pleacă în Statele Unite ale Americii, unde se va stinge strâmtorat și într-un anonimat complet. O cronică la romanul Adela al lui G. Ibrăileanu și un microstudiu intitulat Comicul în „Dănilă Prepeleac”, scrise pe când T. era în clasa a
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
în fond un liric, al doilea un ziarist, E. Lovinescu, în Aripa morții, e un întârziat în diletantismul tinereții, „risipitor fără măsură al unei grații fără a-și ajunge ținta și astfel negându-se pe sine”, Octavian Goga e un „renegat de sine” (în Din umbra zidurilor), ca și Elena Farago, iar N. Budurescu, I. M. Rașcu și Hidalgo (Alfred Hefter) constituie „remorca simbolistă”, N. Davidescu și Mircea Dem. Rădulescu sunt „două amfibii” etc. Drastic este cronicarul și cu „maestrul simbolist
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
va numi „oamenii viitorului”. Adresându-se lor, le împărtășește „bucuria de a scrie nu pentru el, ci pentru o mulțime generoasă”. Autorul volumului La Poésie commune, tălmăcit de Sașa Pană cu titlul Poezia de toate zilele, nu ezită să-și renege propria artă poetică: „Nu, nu vreau să scriu un poem glorios./ Nu, nu un cântec plin de istețime și despre care/Cunoscătorii să exclame: O ce rime, ce formă făr’de greș!// N-am ce face/Cu podoabele voastre și
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
optime de dezvoltare. Din păcate, o dată cu trecerea timpului, în unele familii se pot „culege roadele” unor greșeli făcute în fixarea obiectivelor, în gestionarea resurselor investite sau, mai simplu spus, în strategiile educative folosite. Așa ajungem să vedem părinți care își renegă copiii, fii care își bat părinții, frați care nu se înțeleg între ei ș.a.m.d. Deși oricine citește aceste rânduri va spune: „Da, e adevărat, dar aceste lucruri nu or să mi se întâmple chiar mie”, ne permitem să
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII PĂRINTE?. In: Arta de a fi părinte by Cristina Glisă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1418]
-
omului în raport cu datul cosmic, istoric sau cultural. O producție poetică acoperind câteva decenii, cum este aceasta, presupune vârste și înfățișări diverse. Stadiile nu sunt niciodată exclusive, ci inclusive. În aparență, S. se schimbă la față, dar în fond nu își reneagă chipurile, ci le păstrează sub măștile de ultimă oră. Lucru aproape firesc la un poet-dramaturg a cărui lirică se resimte de proximitatea teatrului (și invers). De altfel, fragmente de poem sau poeme întregi se regăsesc grefate în textele dramatice, în timp ce
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
viziuni științifice ireconciliabile. L-am ales pentru că el conține formidabila metamorfozare a modernului Tyler în postmodernist. Doll jr. scrie imperturbabil: Concepțiile lui Tyler și Taylor și mișcările behavioriste n-au fost înțelese ca ferment (the ferment); mai degrabă au fost renegate, ocolite sau ignorate. Or, în acest ferment - fie dezordinea (the messes) lui Schön, fie haosul (the chaos) lui Prigogine, fie problemele (the problems) lui Dewey, fie dezechilibrul (the disequilibrium) lui Piaget, fie anomaliile (the anomalies) lui Kuhn - se află nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ideologi (filosofie, istorie, litere, drept). Legea lui numerus clausus a acționat implacabil, în anii de început, ca o tactică a partidului de selecționare a celor devotați și „lichidare” a celor ce se puteau opune. Reprezentanții vechii elite erau etichetați „reacționari”, „renegați”, „dușmani ai poporului” și - în numele unui discurs politic voluntarist - li se opunea noua elită, livrată obligatoriu de clasa muncitoare. Discriminarea mergea până acolo încât se făcea o distincție clară între „cadre” (de partid), ca aparat înarmat cu competență ideologică și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
până în anul 1952. Torturile zilnice, presiunea psihologică și spectrul morții barbare i-a determinat pe mulți colegi să spună și să facă ceea ce li s-a cerut, să-și denigreze familia, acuzând-o de cele mai grele blestemății, să-și renege și să-și acuze prietenii, profesorii, școala, Biserica, societatea burgheză, să renunțe la trecutul lor, la identitatea lor. Când nu mai aveau ce spune, începeau să confabuleze, o întreagă patologie psihică, și, în final, au fost nevoiți să-și tortureze
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
evitat în viitor. Cum nu te poți feri de tot ceea ce te înconjoară fără a deveni după un timp paranoic, trebuia să declanșezi tot felul de mecanisme de apărare pentru a supraviețui. Renegarea realității era dublă: ca să provoace frica, propaganda renega ceva și evidenția altceva, iar ca să scapi de această „construcție iluzorie de gradul I”, trebuia s-o renegi încă o dată la nivel individual pentru a te apropia de adevăr; dar și adevărul crud te înfioară dacă lipsesc confirmările sau susținătorii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]