601 matches
-
etnice : După cum s- a observat în cazul utilizării tuturor antagoniștilor receptorilor angiotensinei II , telmisartanul este aparent mai puțin eficace ca antihipertensiv la populația de origine africană , decât la cei de alte etnii , posibil datorită prevalenței crescute a valorilor mici ale reninei la acest grup populațional . Altele : Ca în cazul utilizării în cazul utilizării oricărui alt medicament antihipertensiv , reducerea excesivă a tensiunii arteriale la pacienții cu cardiopatie ischemică sau ateroscleroză avansată poate determina infarct miocardic sau accident vascular cerebral . Generale : Reacțiile de
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibil de suprastimulare a acestora de către angiotensina II , a cărei concentrație este crescută de către telmisartan . Concentrația plasmatică a aldosteronului este scăzută de către telmisartan . Telmisartanul nu inhibă renina plasmatică umană și nu blochează canalele ionice . Telmisartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei ( kininaza II ) , enzimă care degradează , de asemenea , bradikinina . De aceea , nu este de așteptat potențarea reacțiilor adverse mediate de bradikinină . O doză de 80 mg
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
efectului antihipertensiv al diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele afectează mecanismele reabsorbției electrolitice la nivelul tubilor renali , crescând direct excreția de sodiu și clor , în cantități aproximativ egale . Acțiunea diuretică a hidroclorotiazidei determină reducerea volumului plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , crește secreția de aldosteron , crescând în consecință pierderea urinară de potasiu și bicarbonat și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea în asociere cu telmisartanul tinde să inverseze pierderea de potasiu asociată cu aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină-
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
atât pentru inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei , cât și pentru antagoniști ai receptorilor angiotensinei II , au fost : reducere a 44 parametrilor eritrocitari ( eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) , modificări ale hemodinamicii renale ( creșteri ale ureei și creatininei în sânge ) , creșterea activității reninei plasmatice , hipertrofia/ hiperplazia celulelor juxtaglomerulare și leziuni ale mucoasei gastrice . Leziunile gastrice pot fi prevenite/ ameliorate prin administrarea suplimentară de sare pe cale orală . La câine , s- au observat dilatare și atrofie tubulară renală . Se consideră că aceste modificări se datorează
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibil de suprastimulare a acestora de către angiotensina II , a cărei concentrație este crescută de către telmisartan . Concentrația plasmatică a aldosteronului este scăzută de către telmisartan . Telmisartanul nu inhibă renina plasmatică umană și nu blochează canalele ionice . Telmisartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei ( kininaza II ) , enzimă care degradează , de asemenea , bradikinina . De aceea , nu este de așteptat potențarea reacțiilor adverse mediate de bradikinină . O doză de 80 mg
Ro_629 () [Corola-website/Science/291388_a_292717]
-
efectului antihipertensiv al diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele afectează mecanismele reabsorbției electrolitice la nivelul tubilor renali , crescând direct excreția de sodiu și clor , în cantități aproximativ egale . Acțiunea diuretică a hidroclorotiazidei determină reducerea volumului plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , crește secreția de aldosteron , crescând în consecință pierderea urinară de potasiu și bicarbonat și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea în asociere cu telmisartanul tinde să inverseze pierderea de potasiu asociată cu aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină-
Ro_629 () [Corola-website/Science/291388_a_292717]
-
avut ca rezultat date suplimentare celor care s- au observat după administrarea individuală a fiecărei substanțe . Datele de toxicologie observate par a nu avea nici o relevanță pentru tratamentul la om . 14 ( creșteri ale ureei și creatininei în sânge ) , creșterea activității reninei plasmatice , hipertrofia/ hiperplazia celulelor juxtaglomerulare și leziuni ale mucoasei gastrice . În studiile in vitro nu s- au evidențiat pentru telmisartan efecte mutagene și activitate clastogenă relevantă , iar la șobolani și șoareci nu s- au evidențiat efecte carcinogene . Studiile cu hidroclorotiazidă
Ro_629 () [Corola-website/Science/291388_a_292717]
-
etnice : După cum s- a observat în cazul utilizării tuturor antagoniștilor receptorilor angiotensinei II , telmisartanul este aparent mai puțin eficace ca antihipertensiv la populația de origine africană , decât la cei de alte etnii , posibil datorită prevalenței crescute a valorilor mici ale reninei la acest grup populațional . Altele : Ca în cazul utilizării în cazul utilizării oricărui alt medicament antihipertensiv , reducerea excesivă a tensiunii arteriale la pacienții cu cardiopatie ischemică sau ateroscleroză avansată poate determina infarct miocardic sau accident vascular cerebral . Generale : În cazul
Ro_629 () [Corola-website/Science/291388_a_292717]
-
AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibil de suprastimulare a acestora de către angiotensina II , a cărei concentrație este crescută de către telmisartan . Concentrația plasmatică a aldosteronului este scăzută de către telmisartan . Telmisartanul nu inhibă renina plasmatică umană și nu blochează canalele ionice . Telmisartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei ( kininaza II ) , enzimă care degradează , de asemenea , bradikinina . De aceea , nu este de așteptat potențarea reacțiilor adverse mediate de bradikinină . O doză de 80 mg
Ro_629 () [Corola-website/Science/291388_a_292717]
-
efectului antihipertensiv al diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele afectează mecanismele reabsorbției electrolitice la nivelul tubilor renali , crescând direct excreția de sodiu și clor , în cantități aproximativ egale . Acțiunea diuretică a hidroclorotiazidei determină reducerea volumului plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , crește secreția de aldosteron , crescând în consecință pierderea urinară de potasiu și bicarbonat și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea în asociere cu telmisartanul tinde să inverseze pierderea de potasiu asociată cu aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină-
Ro_629 () [Corola-website/Science/291388_a_292717]
-
avut ca rezultat date suplimentare celor care s- au observat după administrarea individuală a fiecărei substanțe . Datele de toxicologie observate par a nu avea nici o relevanță pentru tratamentul la om . 29 ( creșteri ale ureei și creatininei în sânge ) , creșterea activității reninei plasmatice , hipertrofia/ hiperplazia celulelor juxtaglomerulare și leziuni ale mucoasei gastrice . În studiile in vitro nu s- au evidențiat pentru telmisartan efecte mutagene și activitate clastogenă relevantă , iar la șobolani și șoareci nu s- au evidențiat efecte carcinogene . Studiile cu hidroclorotiazidă
Ro_629 () [Corola-website/Science/291388_a_292717]
-
etnice : După cum s- a observat în cazul utilizării tuturor antagoniștilor receptorilor angiotensinei II telmisartanul este aparent mai puțin eficace ca antihipertensiv la populația de origine africană , decât la cei de alte etnii , posibil datorită prevalenței crescute a valorilor mici ale reninei la acest grup populațional . Altele : Ca în cazul utilizării în cazul utilizării oricărui alt medicament antihipertensiv , reducerea excesivă a tensiunii arteriale la pacienții cu cardiopatie ischemică sau ateroscleroză avansată poate determina infarct miocardic sau accident vascular cerebral . Generale : În cazul
Ro_629 () [Corola-website/Science/291388_a_292717]
-
AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibil de suprastimulare a acestora de către angiotensina II , a cărei concentrație este crescută de către telmisartan . Concentrația plasmatică a aldosteronului este scăzută de către telmisartan . Telmisartanul nu inhibă renina plasmatică umană și nu blochează canalele ionice . Telmisartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei ( kininaza II ) , enzimă care degradează , de asemenea , bradikinina . De aceea , nu este de așteptat potențarea reacțiilor adverse mediate de bradikinină . O doză de 80 mg
Ro_629 () [Corola-website/Science/291388_a_292717]
-
efectului antihipertensiv al diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele afectează mecanismele reabsorbției electrolitice la nivelul tubilor renali , crescând direct excreția de sodiu și clor , în cantități aproximativ egale . Acțiunea diuretică a hidroclorotiazidei determină reducerea volumului plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , crește secreția de aldosteron , crescând în consecință pierderea urinară de potasiu și bicarbonat și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea în asociere cu telmisartanul tinde să inverseze pierderea de potasiu asociată cu aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină-
Ro_629 () [Corola-website/Science/291388_a_292717]
-
preclinice , atât pentru inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei , cât și pentru antagoniști ai receptorilor angiotensinei II , au fost : reducere a parametrilor eritrocitari ( eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) , modificări ale hemodinamicii renale ( creșteri ale ureei și creatininei în sânge ) , creșterea activității reninei plasmatice , hipertrofia/ hiperplazia celulelor juxtaglomerulare și leziuni ale mucoasei gastrice . Leziunile gastrice pot fi prevenite/ ameliorate prin administrarea suplimentară de sare pe cale orală . La câine , s- au observat dilatare și atrofie tubulară renală . În studiile in vitro nu s- au
Ro_629 () [Corola-website/Science/291388_a_292717]
-
enzimei de conversie a angiotensinei , irbesartanul și ceilalți antagoniști ai angiotensinei par mai puțin eficace în scăderea tensiunii arteriale la persoanele de culoare , comparativ cu cei din alte rase , probabil datorită prevalenței mai mari a unor concentrații plasmatice mici de renină în populația hipertensivă de culoare ( vezi pct . 5. 1 ) . Sarcina : Antagoniștii receptorilor pentru angiotensină II ( ARA II ) nu trebuie inițiat în timpul sarcinii . Cu excepția cazului în care continuarea terapiei cu ARA II este considerată esențială , pacientele care planifică să rămână gravide
Ro_520 () [Corola-website/Science/291279_a_292608]
-
Mecanism de acțiune : se consideră că irbesartanul blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorii AT1 , indiferent de originea sau de calea de sinteză a angiotensinei II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Kaliemia nu este modificată semnificativ de irbesartan administrat în monoterapie , la dozele recomandate . Irbesartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei ( kininaza II ) , o enzimă care generează formarea de angiotensină
Ro_520 () [Corola-website/Science/291279_a_292608]
-
enzimei de conversie a angiotensinei , irbesartanul și ceilalți antagoniști ai angiotensinei par mai puțin eficace în scăderea tensiunii arteriale la persoanele de culoare , comparativ cu cei din alte rase , probabil datorită prevalenței mai mari a unor concentrații plasmatice mici de renină în populația hipertensivă de culoare ( vezi pct . 5. 1 ) . Sarcina : Antagoniștii receptorilor pentru angiotensină II ( ARA II ) nu trebuie inițiat în timpul sarcinii . Cu excepția cazului în care continuarea terapiei cu ARA II este considerată esențială , pacientele care planifică să rămână gravide
Ro_520 () [Corola-website/Science/291279_a_292608]
-
Mecanism de acțiune : se consideră că irbesartanul blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorii AT1 , indiferent de originea sau de calea de sinteză a angiotensinei II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Kaliemia nu este modificată semnificativ de irbesartan administrat în monoterapie , la dozele recomandate . Irbesartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei ( kininaza II ) , o enzimă care generează formarea de angiotensină
Ro_520 () [Corola-website/Science/291279_a_292608]
-
enzimei de conversie a angiotensinei , irbesartanul și ceilalți antagoniști ai angiotensinei par mai puțin eficace în scăderea tensiunii arteriale la persoanele de culoare , comparativ cu cei din alte rase , probabil datorită prevalenței mai mari a unor concentrații plasmatice mici de renină în populația hipertensivă de culoare ( vezi pct . 5. 1 ) . Sarcina : Antagoniștii receptorilor pentru angiotensină II ( ARA II ) nu trebuie inițiat în timpul sarcinii . Cu excepția cazului în care continuarea terapiei cu ARA II este considerată esențială , pacientele care planifică să rămână gravide
Ro_520 () [Corola-website/Science/291279_a_292608]
-
Mecanism de acțiune : se consideră că irbesartanul blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorii AT1 , indiferent de originea sau de calea de sinteză a angiotensinei II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Kaliemia nu este modificată semnificativ de irbesartan administrat în monoterapie , la dozele recomandate . Irbesartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei ( kininaza II ) , o enzimă care generează formarea de angiotensină
Ro_520 () [Corola-website/Science/291279_a_292608]
-
enzimei de conversie a angiotensinei , irbesartanul și ceilalți antagoniști ai angiotensinei par mai puțin eficace în scăderea tensiunii arteriale la persoanele de culoare , comparativ cu cei din alte rase , probabil datorită prevalenței mai mari a unor concentrații plasmatice mici de renină în populația hipertensivă de culoare ( vezi pct . 5. 1 ) . Sarcina : Antagoniștii receptorilor pentru angiotensină II ( ARA II ) nu trebuie inițiat în timpul sarcinii . Cu excepția cazului în care continuarea terapiei cu ARA II este considerată esențială , pacientele care planifică să rămână gravide
Ro_520 () [Corola-website/Science/291279_a_292608]
-
Mecanism de acțiune : se consideră că irbesartanul blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorii AT1 , indiferent de originea sau de calea de sinteză a angiotensinei II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Kaliemia nu este modificată semnificativ de irbesartan administrat în monoterapie , la dozele recomandate . Irbesartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei ( kininaza II ) , o enzimă care generează formarea de angiotensină
Ro_520 () [Corola-website/Science/291279_a_292608]
-
enzimei de conversie a angiotensinei , irbesartanul și ceilalți antagoniști ai angiotensinei par mai puțin eficace în scăderea tensiunii arteriale la persoanele de culoare , comparativ cu cei din alte rase , probabil datorită prevalenței mai mari a unor concentrații plasmatice mici de renină în populația hipertensivă de culoare ( vezi pct . 5. 1 ) . Sarcina : Antagoniștii receptorilor pentru angiotensină II ( ARA II ) nu trebuie inițiat în timpul sarcinii . Cu excepția cazului în care continuarea terapiei cu ARA II este considerată esențială , pacientele care planifică să rămână gravide
Ro_520 () [Corola-website/Science/291279_a_292608]
-
Mecanism de acțiune : se consideră că irbesartanul blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorii AT1 , indiferent de originea sau de calea de sinteză a angiotensinei II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Kaliemia nu este modificată semnificativ de irbesartan administrat în monoterapie , la dozele recomandate . Irbesartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei ( kininaza II ) , o enzimă care generează formarea de angiotensină
Ro_520 () [Corola-website/Science/291279_a_292608]