568 matches
-
normal. După aceea se lansa într-o trăncăneală fără sfârșit, istovitoare pentru cei care aveau ghinionul să se afle prin preajmă. De aceea, când o zăream pe coridor, orice motiv era bun ca s-o șterg. Dacă nu găseam la repezeală unul, eram pierdut. Mă apuca, după obiceiul ei, de reverul hainei, ca să nu-i scap probabil, și începea să turuie. Eu zâmbeam și fierbeam. De fiecare dată mă blestemam că n-am fost mai atent, s-o evit, și mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
place mirosul de cocină". Dar nici de data aceasta n-am avut puterea să-i arunc adevărul în față. Îmi pare rău, nu știu decât să renunț. "Plec chiar acum", i-am zis și mi-am luat pardesiul, punîndu-mi la repezeală câteva lucruri într-o mică valiză de voiaj. O clipă, ajungând la poartă, am fost tentat să mă urc din nou pe acoperiș, dar îmi era lehamite. Puteam să jur că știam dinainte dialogul: "S-a dus leguma?" S-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu mai respecți pe nimeni și să te prefaci din când în când modest pentru a căpăta dreptul la o trufie fără limite. Fiindcă, din păcate, până acum te-ai purtat ca un borfaș. Ai jefuit ce-ai putut la repezeală și la întîmplare, risipind apoi totul dintr-o prostie. Ce mai urmează? Să cerșești bunăvoința Arhivarului? Să-i faci bustul lui Aristide? Să-ți scurmi cu unghiile un mormânt ca să te ierte Mopsul? Asta vrei? Nu, nu vroiam asta. Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
marea ocazie a fost ratată. E prea târziu, pentru că nu mai sunt decât foarte puțini proletari, toți sunt niște mici burghezi. A fi de stânga acum, dacă te interesează subiectul ăsta, de altfel prea vast pentru a fi discutat la repezeală, ei bine, adevărata stângă în zilele noastre e ecologismul. E de altfel ultima utopie: supraviețuirea civilizației umane. Or asta nu se poate realiza în condițiile capitalismului de tip american. Cotidianul, 1 noiembrie 2002 Săpânța și cimitirul marin Nu știu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
candelă uscată, oglinda pătată de muște, preșurile din cârpe și haine vechi sfâșiate și trase la război, șifonierul nou, mirosind a lac proaspăt, o încăpere de oameni săraci lipsită de gust, dar încă nu stridentă, vădind dorința de mobilare la repezeală, numai să iasă un ban în lunile de vară în care năvălesc orășenii. Toate cufundate într-o liniște de sepulcru, strigătul unui copil undeva, departe, sau gâgâitul unei gâște i se păreau dincolo de pragul ușii, avea impresia că și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
armonie. Se clădea, se consolida prin favoarea reciproc acordată de a se devota unul celuilalt, de a se desfăta unul pe celălalt. Nu se grăbeau, nu săreau peste minutele vieții, ci le prelungeau cu bună știință, fiind convinși că graba, repezeala anihilează nu numai voluptatea sufletului, dar și percepția prezenței îngerilor. Amândoi simțeau prezența acestor entități de rang superior, credeau în menirea lor ca martori tăcuți, dar și ca îndrumători spirituali. Prințul își trăia viața respectând armonia dintre rațiune, sensibilitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a intra În toaleta bărbaților. Clătinând din cap, o urmă Într-o sală de baie ai cărei pereți erau Îmbrăcați În faianță alb-negru. Când Watson strigă „Colin Miller?“ se auziră diverse țipete În timp ce oameni În toată firea, Își Închiseră la repezeală șlițurile și o luară la fugă spre ieșire. În final, un singur bărbat rămase Înăuntru: scund, bine făcut, Îmbrăcat Într-un costum gri-Închis foarte scump după aspect. Lat În umeri și cu o tunsoare de modă veche, fluiera discordant În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tatei. Tot ce-am consemnat În acel carnet erau de fapt date cu caracter enciclopedic, lipsite de importanță pentru oricare altul, nu și pentru mine și mama; nume, locuri, date. Informații pe care am reușit să mi le notez la repezeală, și Încă În zorii zilei. Ceea ce-i conferă unicitate acestei enciclopedii, căci este Într-adevăr singulară În lume, este modul În care sînt Înregistrate raporturile umane, Întîlnirile, peisajele; acea abundență de detalii din care e făcută viața unui om. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
căpătîi și-i va asculta delirările. Cum de altfel va sta și la mormîntul lui, cu capul plecat, cu căciula În mînă, gîndind la vremelnicia existenței umane. Uite, toate astea mi-au rămas din lectură, din tot ce conspectasem la repezeală, cu degetele Înghețate, În noaptea aceea, de fapt În dimineața aceea. Fuseseră doi ani plini, oarecum monotoni, În care G.M., din mai pînă În noiembrie, precum haiducii, Își căra teodolitul și trepiedul pe cărări de munte și șes, anotimpurile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
doua zi de dimineață, revenindu-și În fire, cu căința În suflet, se apuca să hrănească sticleții din balcon, le vorbea, le fluiera, ținînd colivia deasupra capului, precum felinarul În bezna suferințelor umane. Sau, aruncîndu-și brusc pijamaua, se-mbrăca la repezeală, Își punea pălăria și pleca la Poșta Centrală să-și cumpere mărci. Ca apoi, după-masă, sorbindu-și cafeaua În fotoliu, cu un nepoțel lîngă el, să le rînduiască cu o pensetă fină În album. Uneori, În momentele de deznădejde, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi arse. Această Înfiorătoare mixtură fetidă de rămășițe pămîntești, de cioturi de oase arse și bijuterii, de epidermă purulentă În care străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată Într-o mină părăsită...“ O comisie ad-hoc va Întocmi un proces-verbal cu bunurile rămase de la familia țaristă În vila Ipatievilor - samovare de Tula cu mînere de fildeș, tapiserii, o oală de noapte din porțelan franțuzesc, icoane, cîțiva maeștri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
coaja care se formează și, având aproape de mijlocul ei semnul ultimului făcăleț strecurat - despre care se spune că pe acolo iese aburul din interior sau... și mai mult, sufletul - o frumoasă mămăligă! Tăiată cu o lamă de cuțit scos la repezeală de mătușa Ftenia din buzunarul șorțului, mămăliguța strălucea în lumina amurgului, ca și brânza, de altfel! Brânză! O, ce bunătate! Și Mura care credea că mătușa sa este o zgârcită! Uite cu ce îi ospătează ea pe toți! Dar, oare
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
unsprezece dintre cei cincisprezece tehnicieni. Kent avea să fie neplăcut surprins de apariția atâtor chimiști geniali. Totuși, victoria definitivă era încă departe. Pentru a o obține, era probabil nevoie de un atac direct împotriva lui Kent însuși. Grosvenor pregăti la repezeală o înregistrare pentru o emisiune experimentală destinată micilor aparate acustice și începu să se plimbe printre oameni, pentru a vedea cum reacționează. Patru dintre ei păreau tulburați de ceva. Grosvenor se apropie de unul dintre aceștia, care clătină mereu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu care fusese deja amenințat. Cealaltă avea un mâner strălucitor și transparent - probabil o armă cu radiații. Cei doi bipezi instalați deasupra cuștii aveau și ei câte o astfel de armă. În clipa când cușca ajunse în laboratorul improvizat la repezeală, un scaner fu împins către deschizătura îngusta dintre două gratii. Ixtl se săltă atunci până în tavanul cuștii. Devenind, brusc, sensibil la undele ultrascurte, putu desluși sursa de energie a armei ca pe un punct luminos, drept în fața lui. Un braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dată cînd se apropie primejdia, făcîndu-l să se-ntoarcă din drum sau s-o ia În altă direcție. Într-o bună zi, s-a ridicat din scaunul frizerului cu un obraz ras și altul plin de clăbuci, a plătit la repezeală și s-a făcut nevăzut. La cinci minute, miliția dădea năvală În frizerie scotocind peste tot. Bine că a tăiat-o el după parașutare spre nord, cedînd poate, după cum umbla vorba, dorului de neostoit după Flo rica Rogoz, ibovnica lui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
adversarul la cap. Se pare că și el era convins că nu mai poate rezista mult timp la postul lui oricît avantaj Îi oferea Înălțimea. Ar fi urmat luarea cu asalt a turlei. Așa că l-a bandajat pe celălalt la repezeală cum a putut, l-a cărat În cîrcă pînă jos și l-a depus În casa unui țăran din vecinătate, ca Îndată să se grăbească și el pe urmele camarazilor săi. Contingentele românești n-au zăbovit mult la Pișcari, văzîndu-și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o verificare a deprinderilor de utilizare a ordinatorului cu program de voce electronică, un predecesor al celui pe care-l folosesc eu acum pentru a scrie pagina de față. Băteam la mașină de la treispre zece ani, cîte ceva Învățasem la repezeală și În legătură cu operațiunile pe tastatura calculatorului, dar vocea sintetică aveam s-o Întîlnesc abia În 1997. PÎnă atunci, am redactat la ordinator tot felul de texte chiar fără asistența vocii, ceea ce e al dracului de complicat. Orbii din Occident și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Îl privea cu aceeași intensitate. Potretul lui Anda așa cum i se spusese că va fi peste aproape douăzeci de ani. Nu douăzeci. Ci aproape. Trecuseră șaptesprezece. Era, oare, destul? Era, oare, el? Tânărul acela cu ochi albaștri, pictat parcă la repezeală, Într-o seară sau Într-o noapte, undeva pe malul unei mări? Amir privi Încă o dată detaliile picturii. Poate chipul era al străinului pe care Îl căuta. Al străinului care ucisese o sută de Cuceritori și apoi dispăruse. Poate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
noaptea, fierbinte și apăsătoare, cineva, nu-i limpede cine, a stropit cu benzină ușa casei de amanet și a aruncat pe ea un chibrit aprins. Casele tradiționale din lemn de pe insulă, dintre care n-au mai rămas multe, ard la repezeală, așa că În jumătate de oră totul a fost Înghițit de flăcări. N-a scăpat nimeni cu viață. Prăvăliile chinezilor au rămas Închise trei zile la rând, nimeni n-a mai cumpărat nimic. Dintr odată au Început să se bată unii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o grămadă de vreme nu se mai uitase nici la ea, nici la pașaport. Nu mai am familie În Sumatra, iar olandeza mea n-a fost nicicând la Înălțime. Margaret s-a ridicat și s-a apucat să facă la repezeală ordine pe birou. — Îmi pare rău, n-ar fi trebuit să spun asta. Nu-mi dau seama de ce sunt atât de morocănoasă În ultimul timp. Totul mă nemulțumește! — Ce te nemulțumește? Margaret ridică brațele gesticulând spre stradă, apoi dădu din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Din s-a Înnegurat. — De fapt, nu, nu, Îți mulțumesc! Sunt cam obosit azi. Poate că-i mai bine să mă duc acasă. Margaret a stivuit farfuriile goale ca să anunțe că masa luase sfârșit. — Hai, doar pentru un pahar la repezeală. O să te distreze măcar din punct de vedere antropologic, dacă nu altfel. Hai să mergem! I-a făcut semn patronului fluturând câteva bancnote. — E cât se poate de drăguț din partea ta, Însă nu cred că m-aș simți În largul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fost de Îndată lângă ea, de-o parte și de cealaltă, În vreme ce ea mărea pasul. Cu toate că erau subțirei, chiar slăbănogi la prima vedere, Margaret a băgat de seamă că nu arătau chiar ca niște copii. Le-a aproximat vârsta la repezeală, paisprezece sau cincisprezece ani. Destul ca să fie primejdioși. — Hei! Olandeză? Englezoaică? Americancă? Dă-ne și nouă ceva lovele, dolari! Vorbeau cu accentul aspru al birmanezilor sau al sasakilor; băieții ăștia erau din insulele mai Îndepărtate, nu din Java. A continuat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se putea citi ...TE FACE DE ZECE ORI MAI PUTER... ...EȘTI ÎN ÎNTREAGA LUME, ACUM SE POATE GĂS... — Bineînțeles că locuințele astea n-o să rămână În picioare prea multă vreme, zisese Din ridicând din umeri. Dar pot fi refăcute la repezeală. Noi suntem oameni puternici, practici, să nu uiți asta! Cei pe care Îi Întâlniseră nu erau cu mult mai În vârstă decât Adam. Din Îi explicase că erau cu toții studenți la Universitatea din Indonezia. — Ăsta-i orfanul de care v-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fuseseră purtați de pegași nestruniți pe meleagurile unor gânduri nedeslușite, dimineața, se despărțiră de un pat în care visele nu-și făcuseră culcuș și liniștea nu venise ca o pasăre așteptată la cuibul ei. Soții luară un mic dejun la repezeală și ieșiră cu grijă pe ușa din spate, chipurile să nu-i trezească pe băieți. Dimineața de iulie râdea promițătoare peste urbe. În pașii lor se tăinuiau întrebări ce păreau a fi puse într-un seif de la care nu aveau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
înmormânteze creștinește? Îl ducem noi la groapă și fără popă. Pe front, când erau uciși de inamic camarazi la Cotul Donului sau la Oarba de Mureș ori în Munții Tatra, în Cehoslovacia, săpam groapa, băgam într-un mormânt săpat la repezeală pe cel mort, puneam o cruce la căpătâi din ce găseam la îndemână, crengi de copaci, de bețe, mai rar scândură și spuneam Tatăl nostru, pentru că nu aveam popi pentru zecile și zecile de morți cărora să le facă slujbă de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]