5,064 matches
-
uriașe de oameni speriați pe care nu îi înțeleg toți aleargă să își găsească un adăpost, să își protejeze trupurile se calcă în picioare, trec, năvălitori, unii peste alții, își strivesc reciproc abdomenele, fețele urlă, se țin de umeri, se reped către ieșiri, ca în fața unui mare prăpăd pe care eu nu îl văd, nu îl înțeleg, nu îl cunosc rămân singură, sub cerul înstelat înconjurată de un zid înalt de cadavre. nouă în primul loc: tu ești neprihănită, nu ai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
așa cum iubești sarea în bucate. PRICINĂ: Atuncea înseamnă că n-am surzit. Dară ție cred c-am să poruncesc să ți se taie urechea cu care-ai cutezat a auzi asemenea necuviință. (se mută, icnind, în jâlțul albastru. Lingușitorul se repede să-l sprijine, gest de refuz al împăratului) Dați de știre c-am început să mă supăr iarăși. LINGUȘITORUL (trece la ușa din dreapta. Strigă): Măria Sa a început să se supere. Temeți-vă capetele și arătați obraz întristat! (În plan îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Tăchel. Nu merge el în fiecare zi la liceu? Nu-i bine, Petrache. Trebuie să vorbesc cu unul care lucrează pe moșia liceului. Ce zici? Cine ar fi mai de nădejde? Eu am să-ți spun, da’ să nu te repezi la mine, cum ți-i obiceiul. Spune! Pe Petruță Cotruță. Măi Petrache. Tu nu ești zdravăn la minte, cum bag eu seamă. La altul nu te puteai gândi? Tocmai la amărâtul acela? Costache, băiete. Amărâtu’ acela, cum spui tu, îi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bătaie apăsată în ușă l-a oprit pe Petrache în mijlocul încăperii. „Cine o fi la vremea asta? Paznicul unde-i?” Și-a dus instinctiv mâna la buzunarul unde ținea cheile de la casa de bani... Erau la locul lor. S-a repezit în colțul unde ținea un ciomag sănătos - să fie acolo pentru orice eventualitate... După ce s-a văzut astfel înarmat, a întrebat. Cine-i acolo? Ușa a fost aproape smulsă din țâțâni... În birou a intrat Vrăbioi, ajutorul intendentului de la liceu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
gândul să plec voluntar pe front, că acolo este nevoie de soldați”. Când am auzit una ca asta, m-am zborșit la tine: „Da’ de când iei tu hotărâri de unul singur? Pe mine m-ai întrebat?” „Ho, stropșilă! Ce te repezi așa? Eu am spus doar că mă bate gândul, nu că mă duc pe front așa tam-nisam” - m ai liniștit tu. Ei, de la discuția asta ne-am tot sfătuit noi, și când o venit ordin de plecare în refugiu, am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a strigat în timp ce se lupta să i descleșteze mâinile... Cum o îndrăznit neisprăvitul ista să-mi spună mie: „Măi nea Costache?” Anafura și grijania mamei lui! Ieși!! Până nu te sugrum, baragladină! Milițianul s-a întors ca fulgerat. S-a repezit spre Costăchel cu pușca în cumpănire... Lasă-l! Că altfel te... N-a terminat ce avea de gând să spună, pentru că Petrache și Costăchel i-au întors spatele, urcând în cerdac. Gâfâind, Daurel i-a ajuns din urmă pe ceilalți
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ce i se înfățișă o umplu de spaimă. Costache zăcea sub cireșul căzut la pământ. Erau amândoi doborâți, și cireșul și Costache. Alergă repede în ogradă încercând să-l scoată pe bărbatul ei de sub tulpina grea, dar nu reuși. Se repezi pe poartă cerând ajutorul vecinilor. Cu greu, mai mulți oameni au izbutit să-l elibereze pe Costache Deleanu de sub trunchiul care-i prinsese un picior ca într-o menghină. Vecinul Vasile observă că piciorul stâng era frânt. Cu grijă, oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nici celui mai gelos îndrăgostit, încât, dându-se brusc jos din pat, într-o tulburare ce îmi este cu neputință s-o ilustrez - căci, în cazul acesta, priceperea și talentul meu nu mă ajută -, cuprins de o poftă necumpătată, se repezi avid, agitat, cu lacrimi în ochi și cu sughițuri puternice, să revadă imaginea nespus de dragă sufletului său. Traseul i se păru infernal, nesfârșit de lung. Dau asigurări că asta era doar în închipuirea bolnavă a lui Anton. În drum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fâlfâire de fluid în nemărginire și, arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și ambii rațiunea - întrucât dragostea nu poate fi raționalizată -, se repeziră unul spre celălalt, așa cum se reped apele Nilului în sezonul ploios. Doar o clipă apucă Carla să murmure, cu glasu-i melodios și fermecător, numele bărbatului, căci buzele li se și porniră într-o încleștare purificatoare, încât sărutul ținu o secundă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și ambii rațiunea - întrucât dragostea nu poate fi raționalizată -, se repeziră unul spre celălalt, așa cum se reped apele Nilului în sezonul ploios. Doar o clipă apucă Carla să murmure, cu glasu-i melodios și fermecător, numele bărbatului, căci buzele li se și porniră într-o încleștare purificatoare, încât sărutul ținu o secundă, sau un șir de veacuri - nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ademenitor la acesta la început, acum devenise întru totul străin și rece față de mine. Practic, mă lăsasem afundat într-o lehamite absolută, dar tăcută încă... Într-o dimineață, mi s-a întâmplat să ajung un pic prea târziu și, intrând repezit în biroul meu, i-am găsit pe toți ceilalți colegi avocați înăuntru. O clipă am rămas tăcut în nemișcare, mirându-mă și schimbând timid priviri fugare cu fiecare dintre ei. Starea de spirit, în clipele acelea, era mai neplăcută, mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Îmi dădeam seama că făcusem gestul dintr-un imbold nestăpânit și cu totul independent față de mine; fusese ca și cum cineva ar fi stat la spatele meu și m-ar fi împins cu putere să lovesc. Iar, chiar dacă gloata s-ar putea repezi acum să-mi spună mie că așa se manifestă nervozitatea exagerată, eu pun asta, totuși, pe seama unei puteri superioare, nevăzute și față de care n-am avut cum să mă împotrivesc, poate chiar a divinității... Și, cu toate că am încercat să arăt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
femeie, nici prea tânără, nici prea în vârstă, întrucâtva plăcută la chip și cu părul lung și desfăcut, în ținuta specifică tuturor internaților azilului, dădu buzna pe ușă afară și, haotic și zgomotos, se duse în grabă și se agăță repezită de gâtul fin al lui Victor, șoptindu-i, în cadența respirației ei și printre gâfâituri înecate, aceste vorbe, însoțite de vii gesticulații: - Vino la mine în cameră! Eu stau singură, iar acolo este atâta lumină... Vreau să cadă lumina și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mult prea departe, iar femeia se găsea acum într-un mare pericol. „Cred c-am lovit prea brutal cu ciocanul în locul în care trebuia să sculptez delicat c-o daltă fină...”, își zise băiatul în sinea lui și imediat se repezi la femeie, acum aproape muribundă. Primul și cel mai important lucru, pe care îl constată el, fu acela că femeia nu-și pierduse cunoștința, însă nici lucidă întru totul nu s-ar fi putut zice că era. Ca să spun așa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vreme, când te cuprinde deznădejdea, toate energiile sunt absorbite de aceleași legi care guvernează universul. Poți sta de-a curmezișul În calea lor? Deziluziile, da, deziluziile așteaptă la fiecare colț lăsat nepăzit și, când te aștepți mai puțin, brusc se reped asupra ta și te ștrangulează cu frânghia timpului În care ai crezut. Și mă Întreb: de ce aud lupii urlând, noapte de noapte, la poarta timpului meu? N-aștept un răspuns de la nimeni, deoarece nimeni nu trece prin acest pustiu numit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ne-am înțeles să intrăm împreună și să ieșim imediat. Câinele legat de un pom nu ne permitea să trecem, lătra ca un nebun. Maria rupe o bucățică din pâinea pe care o ținea și i-o aruncă. El se repezi după pâine și noi trecurăm. Am intrat într-o odăița joasă și goală. Nu puteam inspira aer din cauza mirosului urât. Pe un pat de scânduri gol, stătea culcată baba Ioana. Când ne-a văzut, a încercat să-și întindă mâinile
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Acasă, copilașii o așteptau cu nerăbdare. Știau ziua când va ajunge, dar nu știau și ora. Maria a mai plătit puțin în plus șoferului și acesta a adus-o până la poartă. Întâlnirea a fost atât de puternică! Copiii s-au repezit spre ea și au îmbrățișat-o strigând: „Mama! Mama! Mama!”. Au plâns toți de bucurie. Cel mai puternic și emotiv a fost momentul când Maria a vrut să se desprindă din brațele lor, pentru a le privi fața și ochișorii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sa a fost rece și impasibilă, nemișcând măcar un deget, uitându se insistent pe fereastră, mizând pe o întoarcere salvatoare a bonei. Gertrude a apărut într-un târziu, încărcată cu două sacoșe din pânză de bumbac cu mânere din lemn, repezindu-se glonț înspre pătuț, presimțind o catastrofă. Punându-și mâinile în cap, îl apostrofă pe baby-siterul de ocazie într-o română stricată: „Tu nu supravegheat bine la cupil, nu scos nasul din carte. Halal militar, ce păzește la țară!”. Figura
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pe care nu i-o recunoșteam. Apropiindu-se de el, mama a Încercat să-i spună ceva, dar s-a oprit. Am surprins În gestul ei cu mâna ridicată dorința de a-i pipăi umărul, dar fără izbândă. Cineva bătu repezit În ușa noastră, cu ciocănituri puternice. Tata s-a ridicat ușor, foarte ușor, ca și cum i-ar fi fost teamă sau rușine să se atingă de noi și de lucrurile din jur. A rostit un NUUU rece, prelung, care ma impresionat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am visaaat, Colonele drag... te-am visat cum mă pofteai la un pahar de vin, domnuleee, omuleee dintotdeauna buuun, o-mu lee ge-ne-rooooos... (se aplecase foarte tare, clătinând din cap și stropind trupul neînsuflețit al prietenului său cu o ploaie repezită de lacrimi, Încât tanti Valeria trebui să-l tragă repede de guler pentru a nu se dezechilibra peste el)... și cum te mai rupea pasărea aia, fratee-le meuuu, cum te mai rupeaaaa nenorocita aiaaa cu ciocul ei mizerabiiil... iar tu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sa. Mi-am dat drumul pe spate, chiar În preajma acestuia, rotindu-mi cu frenezie brațele, căutând să scot Îngerul la iveală. Atins cu vârful degetelor la coada stufoasă, animalul sări ca ars, mârâind scurt, apoi, cu un lătrat strașnic, se repezi spre mine cu sălbăticie. I-am simțit respirația fierbinte și colții perforându mi palma Înghețată. La vederea sângelui șiroind, am țipat derutat, zăpăcit de-a binelea. Apoi a venit și durerea. O senzație tăioasă, care-mi ghilotină inima, Împânzind-o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sfori, În apa căruia Își adânci chipul cu maimuțăreli puerile, amuzându-se teribil de chipurile născocite În joacă. Doi pescari cu nailoanele undițelor Întinse Îi făcură cu mâna, iar el le răspunse zglobiu, agitându-și brațele pe deasupra. După care, se repezi cu pieptul Înainte, se roti de câteva ori În alergare și, intrând pe o noua stradă, lovi intenționat un oblon lăbărțat, fracturând astfel liniștea absolută a locului și speriind, cu o zbatere din brațe, un stol de porumbei rebeli, care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ce trona deasupra "mormântului" lui Neli. Broboane de sudoare Îmi invadară fața, gura o simțeam schimonosită, bărbia clănțănea cu Înfrigurare. Am Început să alerg Împleticit spre casă, cu buzele strânse, fără Însă a plânge. O ploaie rece, de toamnă, se repezi violent În urma mea. Soneria bâzâi agasant. Ei sunt mi-am zis Oamenii de la Intervenții! Am alergat Într-un suflet să deschid. Era domnișoara bătrână Paulina. Era Cap de pește-sabie. Era Urâtoteca, Aschimodia! Mă privi umed (ca de fiecare dată), cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Iar tata era și el cam turmentat - Îi știu privirea cu care m-a obișnuit multe zile mai apoi... și multe nopți (albe). Am sărit din pat clătinându-mă și, cu ciocanul cel mare, smuls de pe pervazul geamului, m-am repezit asupra părinților mei, care mă priveau surâzători. Am făcut bucăți tabloul, ciobind urât și peretele din spatele său. Țăndări. M-am tăiat Într-un colț rebel de sticlă, dar nu foarte rău. Și am descoperit că mă simțeam mai bine. Muuult
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lui și căzu. Mai bine că se întîmplase așa. De după colț apăru și bunica. În mână, cu o pasăre pe care tocmai o tăiase, care încă i se zbătea, înainte de a o fi aruncat, ca să moară, după datină. Dragoslav se repezi asupra ei. Ea ridică pasărea în sus, ca să se apere. Nereușind, însă, voi să se apere cu toporul. și-l pocni, cu tăișul, drept în mijlocul frunții. Aceasta i se despică asemeni uniu harbuz copt. Atacatorul căzu și, după câteva zbateri
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]