1,325 matches
-
în adâncul carcerei tale Edmond? Te face să te simți mai bine dacă mă lași să vorbesc cu pereții?! Deci? Nu ai absolut nimic de spus? De ce taci iarăși ca un mut?! Vorbea sacadând cuvintele într-o prăvălire verbală, cu repeziciunea unui pârău de munte, fără a-și mai putea controla tremurul vizibil al bărbiei delicate. Buzele cărnoase, magistral conturate într-o chintesență de forme care însumau tabloul unei incomensurabile frumuseți feminine, aruncau cuvintele cu toată roșeața lor pulsândă. La un
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
crezut că vor prinde vreun bărbos mai slab să-l păruiască. Pesemne îi bântuiau amintirile. Poliția și jandarmii nu le-au mai dat, însă, largul concurs de altădată, conflictul terminându-se înainte de a începe. Pe fondul evenimentelor, derulate cu o repeziciune de Star Trek, piețele s-au reactivat de la sine. Vorbe noi, din popor, răsună: „Ne-ai furat și ne-ai mințit/ Pe mulți tu ne-ai păcălit./ După opt ani de domnie/ 20 de pușcărie”! Cinci mandate la Racova, pare
TABLETA DE WEEKEND (8): ASTĂ SEARĂ MAREA FINALĂ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355953_a_357282]
-
fără voia ei, pare că pentru veșnicie?!... În tot acest marasm planetar, ce sărbătorește prin urlete de foame și disperare, în mod global, desigur, Ziua internațională a (ne)muncii, vorbele lui Verșinin din „Trei surori” îmi alunecă prin minte cu repeziciunea deloc metaforică a unui fulger căzut cu patimă în mijlocul furtunii: „Hai să visăm... bunăoară... la viața de peste două-trei sute de ani!...” Nu mai pot. Deja începe să mă ia cu frig. Magdalena ALBU București 1 mai 2013 Referință Bibliografică: Magdalena
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A NEMUNCII ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354885_a_356214]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > KEMET VA AVEA BULETIN Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 606 din 28 august 2012 Toate Articolele Autorului 7 KEMET VA AVEA BULETIN Zilele treceau cu repeziciune parcă. Se apropia ziua când Kemet trebuia să aibă buletin. Dinu și prietenul său, milițianul Gică Lungu, căci așa îl știa lumea, nu au stat degeaba. Au făcut o cerere la comandantul Miliției să i se facă buletin aici în
KEMET VA AVEA BULETIN de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355295_a_356624]
-
seama, amânau ceea ce era important pentru amândoi. Când au ieșit din local au avut surpriza să constate că ninge. Fulgii mari, pufoși și deși, se străduiau să acopere asfaltul aleii principale. În lături, pe zăpada existentă deja, stratul creștea cu repeziciune. S-au bucurat și, ținându-se de mână, au alergat spre pădure, depărtându-se de parcare. - Lasă mașina! a strigat ea observându-i intenția. E numai bine, că-ți aerisești gura după băutură. Hai să ne jucăm! - Păi, să știi
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
cu părerea de rău că ar fi fost mai fericiți dacă se mai chinuiau în viața asta, decît să sfîrșască așa, neputincioși și nemernici. Vreo doi ani lucrurile au mers bine, dar zvonurile despre blestemățiile doctorului s-au răspîndit cu repeziciune și, într-o zi, Ibn Sina m-a luat de mînă și m-a rugat să plec cu el în lumea mare, să căutăm un loc pe unde mințile sînt mai luminate și obsesiile religioase mai rarefiate, Europa încă nu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
clipă prezenta cu intensitatea celui aflat pe patul de moarte”. Trebuie remarcată iscusința extraordinară a autoarei de a portretiza și de a descrie “o lume răvășita de istorie și de umbre neștiute”. Imaginile toate reînvie și tablourile se succed cu repeziciune. Figuri de stil surprinzătoare și bine plasate, sporesc frumusețea scriiturii. Purtăm cu noi trecutul că pe-o cocoașă invizibilă. În singurătatea casei sale, Mărțina nu-și poate opri gândurile să gliseze spre trecut, pe un palier în care Onkle, se
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
tenacitate și perseverență, într-o luptă continuă pentru adaptarea la lumi străine tradițiilor și datinilor strămoșești. Ei rezonează deopotrivă cu țara lor de baștină și cu țările care i-au adoptat. Despărțiri, revederi, scrisori și evenimente care se succed cu repeziciune, dau un ritm alert, care te tine cufundat între paginile cărții. Transformările din viața acestor oameni sunt asemeni unor torente, o luptă interminabilă între rațiune și simțire. Cartea lui Octavian Curpaș este o definiție a fericirii. Personajele trăiesc într-o
O FRÂNTURĂ DIN ISTORIA EMIGRAŢIEI ROMÂNEŞTI de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356529_a_357858]
-
încercat să stăvilească vandalismul, au fost alungați cu pietre, bâte, huiduieli și instigări gen lozinci: „moarte comuniștilor!”, „huo, tâlharilor, ceaușiștilor!”, „securiștilor, v‑a trecut vremea, ne-no-rociților!” „moarte pungașilor de ieri și de azi!”, „huo, teroriștilor!”. Zilele s‑au scurs cu repeziciune și nu au adus nimic care să bucure mulțimea, ce intra cu un entuziasm orb în democrația despre care cunoșteau atât de puțin. Visele se spulberau încet, dar sigur, mai ales după ce primele reglementări cu privire la constituirea și reconstituirea dreptu-lui de
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
o ispiti așa că, lăsă pentru o clipa mica trusă pe care tocmai o inspectase și se apropie de fereastră... Dar nu spectacolul iernii era motivul reveriei, cu toate că era o fire de un romantism incurabil. Frânturi de imagini se suprapuneau cu repeziciune în mintea ei și o năpădiseră amintirile pe care atâta timp încercase din răsputeri să le închidă într-un ungher al sufletului ei, numai de ea știut ... Când oare trecuseră cei zece ani? Prima convorbire telefonică, de după plecare ei la
INIMĂ RĂNITĂ (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356741_a_358070]
-
leagă orașele Mons și Charleroi. În secolul al XII-lea, Yolande de Gueldre, văduva contelui Baudouin III de Hainaut, a fondat orașul Binche. Fiul său, Baldwin IV îl fortifica, astfel încât acesta devine o putere împotriva regatului Franței. Binche-ul prosperă cu repeziciune, dezvoltând hale, piețe, tăbăcarii, mori, fabrici de bere etc. Orașul a atins apogeul în domeniul economic și politic atunci cand Belgia a fost sub dominație spaniolă, Binche-ul fiind reședința Mariei din Ungaria, sora lui Carol al V-lea, împărat al Germaniei
CARNAVALUL DIN BINCHE de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355699_a_357028]
-
nu curge, ci este o entitate energetică imobilă. Percepția timpului ca dimensiune se supunematricei culturale, este diferită în funcție de civilizație, de mentalitate și de dominanta religioasă. Dacă în America time is money, dacă aici el are o latură galopantă, amestecând cu repeziciune prezentul în viitor, în India timpul îngheață, este static și greu, păstrând spațiul spiritual intact de mii de ani, putem vorbi mai degrabă, de calitatea lui de păstra și a salva istoric și cultural tradiții, credințe, un mod de viață
INDIA CA SPAŢIU SPIRITUAL INTACT ÎNTR-UN DIALOG CU SCRIITOAREA CARMEN FIRAN, AUTOAREA ROMANULUI “INDIA ÎMPOTRIVA CUVINTELOR” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356068_a_357397]
-
să gândesc câte ceva, doar-doar voi reuși să scornesc cine știe ce rezultat remarcabil, vreo teoremă nouă, să ies și eu cu ceva în evidență în mulțimea aceea de științe amalgamate și întrețesute, adăugite și etalate la nesfârșit. Dar timpul a trecut cu repeziciune. Și iată-mă ajuns și la încheierea anilor de studiu! A urmat repartiția. Nu-mi era prea teamă unde voi nimeri, căci aveam medie bună - semn că mă adaptasem, nu glumă, la îndeletnicirea numită "înghițirea cursurilor"! Puteam alege la repartiție
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
în: Ediția nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ore vestejite cad în tăcere... La picioarele timpului se adună un morman de... secunde uscate; ele mor mereu și deși altele le iau locul, mor și ele cu aceeași repeziciune, precum s-au stins și celelalte dinaintea lor. Cu pași amenințători se apropie, din ce in ce mai aproape, Sfârșitul. Știu, mă voi întâlni și eu, odată și odată, cu el și mai știu, că va fi ultima ”întâlnire” din viața mea. Ce pot
ROCHIA MEA CEA NOUĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369111_a_370440]
-
viață. Încerc să mă ridic ,dar nu mă simt în stare. Mă ia cu amețeli...Încerc să răscolesc prin memorie cum am ajuns aici,între pereții albi ai acestui spital multisecular. Atât de vechi îmi pare. Mi se succed cu repeziciune frânturi de vise, mașina salvării, salvamontiști alunecând rapid în pantă, Marian urcat pe targă în mașină... Și cam atât ! Dar , poate... n-au fost vise ! - Te-ai trezit ? Întorc capul și-l zăresc cu piciorul stâng bandajat în întregime, suspendat
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
romania-civila-spirit-si-expresie-expozitie-de-fotografie „Când am demarat alături de colegii mei proiectul intitulat «România Civilă» simțeam, doream și știam că trebuie să ne mobilizam cât mai bine. Vroiam să ne implicăm, să încercăm să facem cunoscută fiecare acăiune și inițiativa care se succede cu repeziciune, să luăm pulsul Pieței Universității și să fim parte din spiritul tinerilor, dar și al acelora care aveau vârstă părinților și chiar a bunicilor lor, să reflectăm cât mai multe evenimente cultural-artistice și manifestări dedicate tragediei Colectiv. Toate, desi atât
EXPOZIŢIA DE FOTOGRAFIE „ROMÂNIA CIVILĂ. SPIRIT ȘI EXPRESIE” ŞI LANSAREA ALBUMULUI CU ACELAŞI NUME de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369912_a_371241]
-
erau o redută ușor de cucerit, dar parcă te invitau să o cucerești cât mai repede. Încet, încet am ajuns deasupra ei și corpurile noastre au fost unite de o tandră îmbrățișare, despărțite doar de slipuri, care au dispărut cu repeziciune, de parcă nici nu le-am fi avut pe noi. Căldura și umiditatea cupei era dulce și primitoare, iar puful pubian electrizant. Mă cutremuram de plăcere și mă temeam să-mi grăbesc prea tare simțurile, stârnite de febrilitatea căutărilor ei printre
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
mele, să îmi aducă inspirația pe care o căutam în neștire în lungi momente de disperare. Pe aripile unui porumbel, care mă vizitează timid, nedorind parcă să-mi tulbure aparenta liniște, vin năvalnice gândurile mele pe care le aștern cu repeziciune pe coala de hârtie. Simt că aceasta ființă nevinovată a fost trimisă de însuși Creatorul Universului să vadă dacă spiritul meu mai există și nu s-a pierdut în neant. Ermit, cu mărinimie, oferi cititorului o zi în care să
VEȘNICIA SCRIITORULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370560_a_371889]
-
necruțătoare, am hotărât să ne retragem undeva, la răcoare. Unde era mai aproape și bine? În Cișmigiu, desigur! Cafea și bere. Nu era nevoie de ceva în plus. Nici apa nu se recomanda în acele clipe. Amintiri se derulau cu repeziciune. Glumele de tot felul, bancurile ori anecdotele, curgeau în fluvii. Nu am avut loc la prea multe pentru că, domnul Mihai Cătrună și doamna Lili Albu, au pus stăpânire pe acest capitol. Adevărat, a fost puțin loc și pentru ceilalți, dar
PRINTRE PLĂCUTE AMINTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370562_a_371891]
-
fără a-și lua rămas bun de la el. Mă-nvelesc cu liniștea catifelată a nopții și strâng în brațele gândului, cerul nemărginit. Ascult, în tăcere, un clipocit de stea, ce se arată timidă o secundă, ca apoi să dispară cu repeziciune îndreptându-se spre un loc, numai de ea, știut. Dezbrăcată de pustietatea gândului, mă las dusă pe brațele pufoase ale visului... O melodie unduitoare se împrăștie în eter invitându-mă la dans. Mlădioasă precum o salcie sub mângâierea vântului, încep
CÂND VISUL SE DESTRAMĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369404_a_370733]
-
și tresări, neplăcut surprinsă. „Nu sunt singura femeie care... Wow! Ba sunt!” aproape că exclamă ea cu voce tare când, aplecându-se, ridică papucii și văzu scris pe câte o bretea numele ei. Gândindu-se că timpul se scurge cu repeziciune, se grăbi să se dezbrace. Din câteva mișcări a fost gata. Trecu în fața oglinzii destul de mari și ușor înclinată astfel ca cel din fața ei să se vadă în întregime. Își desfăcu părul legat într-un soi de pieptene care-i
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
cer. Se auzeau bubuituri și mai apropiate decât cele din ajun. Crezu că sunt tunuri și le așteptă repetarea. Degeaba, zgomotele nu se mai repetară. În zare, oameni în mișcare. Spre înaltul cerului, nori de fum negru se ridică cu repeziciune. Cerul se înseninase. Toader Șoican se sperie. Își opri căruța, pe care o trase într-o parte a drumului încercând să deslușească ce se întâmplă, ce anume se mișca în depărtare. Nu se dumiri. Siluetele mărunte erau prea departe pentru
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
gală. Vedete internaționale așteaptă cu sufletul la gură, o recunoaștere a talentului și orelor sacrificate pentru o glorie de câteva minute. Mulțimea de gură-cască de afară, freamătă la rândul ei de nerăbdare, în fața ecranului imens, în care se succed cu repeziciune imagini prin care un iscusit regizor de platou, nu vrea să scape nici zâmbete de complezență,dar nici pe cele pline de invidie. - Premiul pentru cel mai bun rol feminin.... Din nou,secunde leneșe nu se grăbesc deloc, în drumul
VIAȚA LA PLUS INFINIT ( 15) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370108_a_371437]
-
se temuse de momentul acela, atât de așteptat de ea, izbăvitor. Era deshidratată grozav, căci, de săptămâni, nu mai putea să înghită nimic, nici măcar apă. Când să-și dea sufletul, ceruse un păhărel de rachiu. Îl dăduse de dușcă cu repeziciune, ca și când o zorea cineva, își făcuse o cruce largă și, în timp ce-și dădea sufletul, două lacrimi izvorâseră din ochii larg deschiși, parcă ar fi zis că atâta plâns e de-ajuns pentru ea... Fusese înmormântată cu pompă de
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Foileton > MY LORD (X) Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 2285 din 03 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Timpul se scurgea cu repeziciune. Alma era prinsă de întâlnirile cu prietenele. Rutina zilnică o ajuta, să uite de cealaltă existență. Seara, în singurătatea budoarului, amintirile o copleșeau și i se făcea dor de conac, de viața de acolo. Încerca, să ascundă stările de melancolie
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]